Negative conflict of jurisdiction resolved in favor of civil court for unpaid service concession contracts

Şedinţa publică din data de 24 noiembrie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova la 20 aprilie 2021, sub număr de dosar x/2021, reclamanţii S.C. A. S.R.L., S.C. B. S.R.L., C., S.C. D. S.R.L., E., S.C. F. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA NAŢIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ŞI PENTRU SIGURANŢA ALIMENTELOR, au solicitat instanţei de judecată ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună, în baza Legii nr. 554/2004, modificată şi completată, următoarele: obligarea intimatei AUTORITATEA NAŢIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ŞI PENTRU SIGURANŢA ALMENTELOR să plătească fiecăruia dintre reclamanţii sus menţionaţi sumele în cuantum de: 23.800 RON (inclusiv 19 % TVA), aferentă activităţii reclamantului S.C. A. S.R.L. (poziţia nr. 1 din acţiune), desfăşurata în luna august 2020, respectiv activităţile legate de transportul probelor, ridicarea produselor şi tipizatelor necesare, instruirea şi formarea profesională aferentă activităţilor contractate, consilierea proprietarilor de animale în vederea comunicării informaţiilor privind lanţul alimentar, bunăstarea şi condiţiile de biosecuritate, efectuarea catagrafiei animalelor în situaţii de urgenţă, precum şi pentru inspecţia şi certificarea animalelor destinate sacrificării, conform dispoziţiilor Legii nr. 236/2019 şi O.U.G. nr. 117.0020, în vigoare la data prezentei; 20.000 RON aferentă activităţii reclamanţilor de la poziţiile 2-6 din prezenta acţiune, desfăşurată în luna august 2020, respectiv activităţile legate de transportul probelor, ridicarea produselor şi tipizatelor necesare, instruirea şi formarea profesională aferentă activităţilor contractate, consilierea proprietarilor de animale în vederea comunicării informaţilor privind lanţul alimentar, bunăstarea şi condiţiile de biosecuritate, efectuarea catagrafiei animalelor în situaţii de urgenţă, precum şi pentru inspecţia şi certificarea animalelor destinate sacrificării, conform dispoziţiilor Legii nr. 236/2019 şi O.U.G. nr. 117/2020, în vigoare la data prezentei, plata dobânzii legale aferente sumelor nealocate, respectiv neachitate în termen reclamantei, de către intimate, calculată de la data scadenţei obligaţiei până la data plăţii efective a acesteia şi obligarea la plata tuturor cheltuielilor de judecată, ocazionate de prezentul litigiu.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1516 din C. civ., prevederile Legii nr. 554/2004, O.G. nr. 42/2004, Legii nr. 215/2004, Legii nr. 236/2019, O.U.G. nr. 117/2020.

Prin sentinţa nr. 195/2021 din 25 iunie 2021, Curtea de Apel Craiova – secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina – secţia Civilă.

În motivarea soluţiei s-a reţinut, în esenţă, că reclamanţii sunt titulari ai contractelor de concesiune/contract cadru de servicii şi al contractelor subsecvente, încheiate cu DSVSA Olt.

Având în vedere şi prevederile art. 15 alin. (2) şi (6)-(9) din O.G. nr. 42/2004, astfel cum a fost modificată prin art. IV din Legea nr. 236/2019, s-a apreciat că sumele solicitate de către reclamanţi decurg din executarea contractelor de concesiune şi/sau de prestări servicii, şi, prin urmare, acţiunea dedusă judecăţii priveşte aspecte care ţin de executarea contractelor administrative, astfel că, pentru stabilirea competenţei materiale, trebuie avute în vedere exclusiv prevederile art. 8 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, conform căroră: "litigiile care decurg din executarea contractelor administrative sunt în competenţa de soluţionare a instanţelor civile de drept comun".

Aşadar, legiuitorul a înţeles să stabilească în mod expres competenţa de soluţionare în primă instanţă a litigiilor decurgând din executarea contractelor administrative în favoarea instanţei civile de drept comun.

În raport de sumele solicitate de reclamanţi şi dispoziţiile art. 94 alin. (1) lit. k) C. proc. civ., Curtea de Apel Craiova a constatat că litigiul este de competenţa judecătoriei, cererea fiind evaluabilă în bani, iar valoarea obiectului cererii fiind mai mică de 200.000 RON.

Totodată, în ceea ce priveşte competenţa teritorială, Curtea de Apel Craiova a reţinut că, potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, reclamanta persoană juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său, în speţă, Judecătoria Slatina.

Învestită prin declinare, Judecătoria Slatina – secţia Civilă, prin sentinţa civilă nr. 3529/2021 din 5 octombrie 2021, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova, a constatat intervenit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

În motivarea soluţiei de declinare, Judecătoria Slatina a reţinut, în esenţă, că reclamanţii se plâng împotriva refuzului instituţiei publice de a-şi îndeplini o obligaţie prevăzută de legiuitor, respectiv de a plăti suma stabilită lunar, pentru fiecare contract încheiat, în favoarea beneficiarilor contractelor de concesiune şi/sau de prestări servicii încheiate anterior datei intrării în vigoare a Legii 236/2019 pentru modificarea şi completarea art. 15 din Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, precum şi pentru modificarea unor acte normative.

În raport cu art. IV alin. (1) din Legea 236/2019, s-a apreciat că suma în discuţie reprezintă un beneficiu acordat de lege persoanelor vizate de acest text normativ, pentru contractele aflate în derulare, fiind, aşadar, solicitată în executarea unei obligaţii stabilite de lege în sarcina instituţiei publice.

La art. 8 din Legea nr. 554/2004 se statuează că: " Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim".

Cum, reclamanţii urmăresc obinerea unor fonduri băneşti conform art. III din OU.G. nr. 117/2020 coroborate cu art. IV din Legea nr. 239/2019, s-a reţinut că litigiul intră în sfera contenciosului administrativ reglementat de Legea nr. 554/2004.

Totodată, la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 se arată că: "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".

Având în vedere cele reţinute, Judecătoria Slatina a apreciat că nu este competentă să soluţioneze cererea formulată de către reclamanţi, sens în care a admis la rândul său, excepţia necompetenţei materiale invocată de către reclamanţi şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova – secţia contencios administrativ şi fiscal, ca fiind instanţa învestită cu fondul cauzei.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2, raportat la dispoziţiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

În speţă, se constată că prin prezentul demers judiciar, reclamanţii au solicitat obligarea pârâtei AUTORITATEA NAŢIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ŞI PENTRU SIGURANŢA ALIMENTELOR la plata către reclamanta S.C. A. S.R.L. a sumei de 23.800 de RON aferentă activităţii desfăşurate de către aceasta în luna august 2020 şi la câte 20.000 RON pentru fiecare dintre ceilalţi reclamanţi, suma aferentă activităţii desfăşurate de către aceştia în luna august 2020.

Art. IV din Legea nr. 236/2019 pentru modificarea şi completarea art. 15 din Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, precum şi pentru modificarea unor acte normative prevede că: "Beneficiarii contractelor de concesiune şi/sau de prestări servicii încheiate anterior datei intrării în vigoare a prezentei legi pentru realizarea activităţilor prevăzute la alin. (2) al art. 15 din Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu modificările şi completările aduse prin prezenta lege, primesc lunar, pentru fiecare contract, suma de 10.000 RON din bugetul Autorităţii Naţionale Sanitar Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, până la finalizarea acestora".

Potrivit dispoziţiilor art. 8 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ: "Litigiile care decurg din executarea contractelor administrative sunt în competenţa de soluţionare a instanţelor civile de drept comun".

În speţă, Înalta Curte constată că este incidentă ipoteza prevăzută de art. 8 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ având în vedere că raporturile contractuale dintre părţi se circumscriu noţiunii de contract de concesiune de servicii publice, altfel spus, obiect al contestării, în acţiunea de faţă, îl reprezintă, astfel cum rezultă din petitele cererii de chemare în judecată, executarea contractelor de concesiune/contract cadru de servicii şi al contractelor subsecvente, încheiate cu DSVSA Olt.

Aşadar, litigiul dintre părţi priveşte executarea unui contract administrativ, astfel că pentru stabilirea competenţei materiale trebuie avute în vedere exclusiv prevederile art. 8 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, nu şi cele ale art. 10 din acelaşi act normativ, consecinţa fiind aceea că le revine instanţelor civile de drept comun competenţa materială de soluţionare a prezentei cauze.

Se mai reţine faptul că, analizând cuprinsul acţiunii cu care a fost învestită instanţa de judecată, se constată că reclamanţii nu fac referire la anularea unui act administrativ sau la un refuz de rezolvare a unei cereri sau la vreo vătămare adusă acestora printr-un act administrativ, în sensul pe care Legea contenciosul administrativ îl dă acestor concepte.

Astfel, obiectul acţiunii în contencios administrativ este configurat de dispoziţiile exprese ale art. 52 din Constituţia României şi de cele ale art. 1 alin. (1) şi (8) din Legea nr. 554/2004, în sensul că persoana care se consideră vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ sau prin refuzul rezolvării unei cereri adresate unei autorităţi publice poate sesiza instanţa de contencios administrativ pentru anularea, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei.

Altfel spus, în contenciosul administrativ, cererea privind recunoaşterea unui drept sau a unui interes legitim şi repararea pagubei cauzate este subsecventă cererii îndreptate împotriva unui act administrativ tipic sau asimilat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) şi art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în caz contrar, competenţa revenind instanţelor civile.

În concluzie, având în vedere prevederile legale anterior menţionate, precum şi dispoziţiile art. 94 pct. l lit. k) C. proc. civ., raportate la criteriul valoric, apreciat de către reclamanţi sub 200.000 RON, Înalta Curte constată că instanţa competentă material să soluţioneze cauza este instanţa de drept comun, respectiv Judecătoria Slatina – secţia Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina – secţia Civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 noiembrie 2021.