Procedural capacity of a public procurement association leader as sole contract party in retention claim litigation

Şedinţa publică din data de 24 noiembrie 2021

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la data de 21.11.2019, sub nr. x/2019, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta Asocierea B., A.S. - C. S.L. - S.C. D. S.A. prin reprezentant Liderul B., A.S., solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 1.683.296,54 RON reprezentând procentul de 50% din reţinerile suplimentare aferente facturilor emise în baza contractului de execuţie de lucrări, obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente sumelor datorate de la data scadenţei şi până la data plăţii efective, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 1148/17.07.2020 pronunţată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Bucureşti – secţia a VI-a Civilă a admis excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtei Asocierea B., C. SL D. S.A. şi a anulat cererea formulată de reclamanta S.C. A. în contradictoriu cu pârâta Asocierea B., A.S. - C. S.L. - S.C. D. S.A..

Împotriva sentinţei civile nr. 1148/17.07.2020 a declarat apel reclamanta S.C. A. S.R.L., solicitând schimbarea acesteia în sensul respingerii ca nefondata a excepţiei lipsei capacităţii procesuale de folosinţa a pârâtei, iar pe cale de consecinţa trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe.

Prin decizia civilă nr. 174/A din 3 februarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a V-a Civilă a fost respins ca nefondat apelul formulat de apelanta-reclamantă S.C. A. S.R.L..

Împotriva acestei decizii, reclamanta S.C. A. S.R.L. a declarat recurs, întemeiat în drept pe art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă a solicitat, admiterea recursului, casarea hotărârii recurate in raport de dispoziţiile art. 497 C. proc. civ., trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe pentru soluţionarea fondului, în considerarea dispoziţiilor art. 480 alin. (3) C. proc. civ., coroborate cu cele ale 488 pct. 8 din acelaşi cod.

Recurenta-reclamantă a susţinut că problema de drept supusa analizei este aceea dacă pârâta B., lider si membră a asocierii care a câştigat procedura de achiziţie, poate sta în judecata pentru plata lucrărilor pe care le-a efectuat A. în executarea contractului de lucrări.

Asocierea operatorilor economici pentru a participa la procedurile de achiziţie publica era reglementată de art. 44 din O.U.G. nr. 34/2006, iar liderul asocierii este persoana juridică care are putere de reprezentare, răspunde de relaţia cu autoritatea, semnează şi negociază în numele asocierii, primeşte plăţile şi împarte banii între asociaţi.

În materia achiziţiilor publice, care se circumscrie dreptului public, caracterizat prin inegalitatea părţilor şi prin prioritatea interesului public, în cazul ofertelor câştigătoare depuse de asocieri, elementele care se reţin pentru verificarea calităţii procesuale a membrilor asocierii diferă după cum este vorba de calitate procesuală activă sau pasivă.

Sub aspectul calităţii procesuale active, în cazul în care litigiul se naşte după încheierea contractului, ca în cazul de faţă, calitatea procesuală activă/pasivă în cazul pretenţiilor de natură contractuală aparţine în mod necesar doar părţilor contractului prin liderul asocierii.

În speţă, părţile contractului de subantrepriza nr. x sunt asocierea prin liderul asocierii şi subantreprenorul A.. Modul în care sunt structurate raporturile juridice dintre membrii asocierii, concretizat în acordul de asociere, nu are nici o relevanţă sub aspectul stabilirii titularului dreptului la acţiune, determinarea cocontractantului făcându-se exclusiv pe baza interpretării contractului de achiziţie publică pe care se fundamentează acţiunea reclamantei.

Cât însă contractul este semnat doar de liderul asocierii, acesta devine titularul raportului obligaţional şi cel care are calitatea procesuală activă/pasiva în nume propriu, fără acordul sau concursul celorlalţi membri ai asocierii, însă în reprezentarea izvorâtă din acordul de asociere. Acordul de asociere continuă să reglementeze raporturile dintre membri, care nu împietează asupra cocontractanţilor terţi.

Astfel analiza efectuată de instanţa de fond şi de apel, raportată la aprecierea contractului de asociere ca fiind un simplu contract de asociere in participaţiune în lumina dispoziţiilor art. 1951 C. civ. este greşita, această asociere vizând sfera dreptului achiziţiilor publice, iar asocierile încheiate în derularea contractelor de achiziţii publice au regim special si condiţii speciale, prevăzute de legea achiziţiilor publice. Aceasta îi obligă pe cei ce le interpretează, inclusiv pe instanţa potenţial învestită în eventuale litigii, să aplice normele speciale în materie şi nu dreptul general.

Nu a susţinut in nicio etapă procesuală, arată recurenta-reclamantă, că pârâta asocierea ar avea personalitate juridică distinctă şi ar avea calitate procesuala distinctă de persoana asociaţilor; însăşi cererea de chemare in judecata conţine menţiunea expresă în sensul că reclamanta a înţeles să învestească instanţa cu o acţiune împotriva B. in calitatea sa de Lider al asocierii, fara a indica faptul ca asocierea este un pârât distinct de persoana Liderului; chiar şi în faţa instanţei de apel a fost susţinut acest aspect, reţinut de instanţa de prim control judiciar in decizia recurata; asocierea ca noţiune juridică abstractă îşi exercită scopul, drepturile şi obligaţiile prin liderul său, in speţa B., aspect învederat şi instanţei de apel.

Am invocat totodată, a susţinut recurenta, că argumentul instanţei, in sensul că asocierea nu a dat naştere unei entităţi juridice distincte pentru a face aplicarea dispoziţiilor art. 56 alin. (2) C. proc. civ., este greşit, motiv pentru care se arată că nu a susţinut faptul că asocierea este o entitate distincta, tocmai acesta fiind motivul pentru care asocierea stă şi a stat in judecată prin liderul asocierii B., conform atât dispoziţiilor legale, cât şi a celor contractuale.

Recurenta-reclamantă a mai arătat că, în acord cu opinia sa, corect a reţinut instanţa că asocierea nu are personalitate juridică, însă instanţele au denaturat sensul învestirii de către reclamantă şi au modificat prin adăugare nepermisă cele formulate de aceasta prin acţiune. Mai mult decât atât, niciodată instanţa nu a solicitat reclamantei o precizare în sensul clarificării persoanelor ce au calitatea procesuală pasivă în speţă, în cazul în care instanţa nu ar fi fost lămurită cu cine a înţeles reclamanta sa se judece.

Mai mult decât atât, aşa cum este clar formulat, asocierea este reprezentata prin liderul B., sau liderul B. este chemat în judecata în considerarea calităţii sale de lider al asocierii. Astfel, recurenta apreciază că învestirea instanţei este clară, în sensul că liderul asocierii este cel care deţine calitatea procesuală pasivă, în considerarea calităţii sale de lider al asocierii, cocontractant al contractului de subantrepriza nr. x, titular al drepturilor şi obligaţiilor generate de contractul de execuţie de lucrări, în calitate de ofertant declarat câştigător în contractul de achiziţii publice.

Este clar, chiar şi din expunerea de motive a acţiunii introductive, faptul că pretenţiile formulate sunt în raport de liderul asocierii B., în reprezentarea asocierii cu care s-au derulat raporturile juridice contractuale.

In lumina argumentaţiei expuse, recurenta-reclamantă a învederat faptul că instanţa de fond denaturează sensul reglementării date de legiuitor în virtutea art. 1951-1953 C. civ., care nu statuează faptul că asocierea nu poate contracta şi nu poate dobândi drepturi şi obligaţii pe care să le exercite prin liderul asocierii, asa cum stabileşte însuşi textul de lege.

Recurenta a susţinut că instanţele devolutive au respins acţiunea în mod nelegal, raportându-se la o argumentaţie pe care reclamanta nu a invocat-o, adăugând, practic, cererii de chemare in judecată în mod nejustificat, aplicând in mod greşit normele de drept în raport de formularea cererii şi învestirea instanţei.

Recurenta-reclamantă a subliniat că expunerea de motive din cuprinsul cererii de chemare in judecata şi petitul acesteia, aşa cum rezultă din actele dosarului, vizează obligarea B. in calitate de Lider al asocierii la plata diferenţei de garanţie de reţineri monetare, iar toate aspectele viteaza strict pârâta B., fără a se face referire la faptul că asocierea ar avea personalitate juridică, patrimoniu propriu sau alte asemenea aspecte reţinute în mod excesiv faţă de cele cuprinse în actul de învestire a instanţei.

Prin urmare, date fiind limitele învestirii instanţei, recurenta-reclamantă a apreciat că în mod corect s-a raportat la cocontractanlul său prin liderul asocierii, aşa cum indică toată legislaţia în materie, acesta având calitate procesuală în considerarea calităţii sale de lider al asocierii.

Intimata-pârâtă a depus întâmpinare prin care a solicitat admiterea excepţiei netimbrarii recursului si anularea acestuia ca netimbrat; în măsura in care cerinţa timbrării ar fi complinită de recurentă, a solicitat admiterea excepţiei nulităţii recursului, faţă de neîncadrarea motivelor de recurs în prevederile art. 488 C. proc. civ., şi pe cale de consecinţă anularea recursului ca nemotivat.

In măsura in care instanţa de recurs va respinge excepţiile invocate, intimata-pârâtă a solicitat respingerea ca nefondat a recursului şi menţinerea hotărârii Curţii de Apel Bucureşti ca temeinică şi legală.

Recurenta-reclamantă a depus răspuns la întâmpinare prin care a reiterat argumentele susţinute prin cererea de recurs, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate in raport de dispoziţiile art. 497 C. proc. civ., trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe, in considerarea dispoziţiilor art. 480 alin. (3) C. proc. civ., coroborate cu cele ale 488 pct. 8 din acelaşi cod.

Înalta Curte constată că, în şedinţa publică din 24.11.2021, intimata-pârâtă a arătat că înţelege să nu mai susţină excepţia netimbrării recursului, motiv pentru care nu va mai analiza această excepţie, reţinând însă că recursul a fost legal timbrat.

Înalta Curte, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă, urmează a o respinge, întrucât criticile aduse deciziei recurate se încadrează într-unul din motivele de casare limitativ şi expres prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1)-(8) C. proc. civ.

Apoi, Înalta Curte, analizând decizia atacată în raport cu criticile formulate şi în limitele controlului de legalitate, reţine următoarele considerente:

Obiectul recursului de faţă este reprezentat de hotărârea Curţii de Apel Bucureşti prin care a fost respins apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei tribunalului; prin această sentinţă a fost admisă excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtei şi a fost anulată cererea formulată de reclamantă în contradictoriu cu aceasta.

Înalta Curte reţine că, deşi recurenta a indicat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., criticile de nelegalitate formulate sunt susceptibile de a fi încadrate în motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în condiţiile în care se invocă nelegalitatea soluţiei instanţei de apel faţă de măsura admiterii excepţiei lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtei, dispuse de prima instanţă.

Criticile recurentei-reclamante sunt fondate.

Înalta Curte reţine că, potrivit art. 194 C. proc. civ., reclamantul este obligat să arate prin cererea de chemare în judecată persoana împotriva căreia înţelege să-şi formuleze acţiunea.

Astfel, se constată că, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta Asocierea B., A.S. - C. S.L. - S.C. D. S.A. prin reprezentant Liderul B., A.S., solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 1.683.296,54 RON reprezentând procentul de 50% din reţinerile suplimentare aferente facturilor emise în baza contractului de execuţie de lucrări, obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente sumelor datorate de la data scadenţei şi până la data plăţii efective, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

Aşadar, aşa cum rezultă din chiar petitul cererii de chemare în judecată, reclamanta a înţeles să învestească instanţa cu o acţiune în pretenţii îndreptată împotriva asocierii prin liderul acesteia, acesta din urmă fiind persoana juridică cu care înţelege să se judece.

Conform art. 22 alin. (2) C. proc. civ.: "Judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. În acest scop, cu privire la situaţia de fapt şi motivarea în drept pe care părţile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicaţii, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menţionate în cerere sau în întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum şi alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părţile se împotrivesc", iar potrivit art. 22 alin. (6) C. proc. civ.: "Judecătorul trebuie sa se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele investirii".

Prin urmare, instanţa de judecata este ţinută de obiectul şi limitele învestirii sale, astfel cum au fost stabilite de către reclamant prin cererea de chemare in judecata.

Obiectul, cauza si cadrul procesual sunt stabilite de către reclamant, si nu de către pârât ori de către instanţa de judecata, iar, în speţă, reclamanta a înţeles să cheme în judecată liderul asocierii B., A.S., potrivit celor menţionate în cuprinsul cererii introductive, respectiv "pârâta Asocierea B., A.S. - C. S.L. - S.C. D. S.A. prin reprezentant Liderul B., A.S.".

Astfel, este de natura evidenţei că pretenţiile formulate sunt în raport de liderul asocierii B., A.S., în reprezentarea asocierii cu care reclamanta a derulat raporturi juridice contractuale, aşa cum au fost determinate de părţi prin contractul de subantrepriză nr. x/11.04.2013.

Contrar celor reţinute de instanţele devolutive, Înalta Curte constată că modul în care a fost formulată cererea de chemare în judecată sub aspectul cadrului procesual pasiv are semnificaţia că acţiunea a fost introdusă împotriva liderului asocierii, fiind întemeiată critica recurentei-reclamante din această perspectivă.

În rejudecare, tribunalul va proceda la judecata în fond în cadrul procesual pasiv determinat de recurenta-reclamantă, precum şi în raport de temeiul juridic invocat în cererea de chemare în judecată.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în raport de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va respinge excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă şi, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 480 alin. (3) C. proc. civ., în temeiul art. 497 teza a II-a C. proc. civ., va admite recursul, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă.

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 174/A din 3 februarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a V-a Civilă.

Casează decizia atacată şi sentinţa civilă nr. 1148/2020 din 17 iulie 2020 şi trimite cauza spre o nouă judecată la Tribunalul Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 noiembrie 2021.