Revision rejected: vacation voucher interest ruling stands absent triple identity of parties.

Şedinţa publică din data de 18 noiembrie 2021

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Hotărârea atacată

Curtea de Apel Cluj– secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale, prin decizia civilă nr. 690/A/2021 din 17 mai 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2020, a admis apelul declarat de apelanţii- reclamanţi A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ., RRR., SSS., TTT., UUU., VVV., WWW., XXX., YYY., ZZZ., AAAA., BBBB., CCCC., DDDD., EEEE., FFFF., GGGG., HHHH., IIII., JJJJ., KKKK., LLLL., MMMM., NNNN., OOOO., PPPP., QQQQ., RRRR., SSSS., TTTT., UUUU., VVVV., WWWW., în contradictoriu cu intimatul- pârât Spitalul Judeţean de Urgenţă Zalău, împotriva sentinţei civile nr. 84 din 25.01.2021 pronunţată de Tribunalul Sălaj, în dosarul nr. x/2020, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că: a obligat pe pârât să plătească fiecărui reclamant dobânda legală aferentă sumelor la care aceştia sunt îndreptăţiţi cu titlu de despăgubire vouchere de vacanţă aferente anului 2019, calculată de la data scadenţei şi până la data achitării efective; a păstrat în rest dispoziţiile sentinţei.

II. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei decizii, au formulat cerere de revizuire, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., XXXX., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ., RRR., SSS., TTT., UUU., VVV., WWW., XXX., YYY., ZZZ., AAAA., BBBB., CCCC., DDDD., EEEE., FFFF., GGGG., HHHH., IIII., JJJJ., KKKK., LLLL., MMMM., NNNN., OOOO., PPPP., QQQQ., RRRR., SSSS., TTTT., UUUU., VVVV. şi WWWW., solicitând, admiterea cererii de revizuire şi anularea deciziei contestate, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare, în temeiul art. 513 alin. (4) C. proc. civ.

Întemeindu-şi calea extraordinară de atac pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuenţii au relevat, pe scurt, situaţia în fapt a cauzei, şi, în dezvoltarea motivelor de revizuire formulate, au arătat obiectul cererii de chemare în judecată, arătând că practica aceste instanţe, a Curţii de Apel Cluj, a fost cu totul alta, ca recunoscând dreptul angajaţilor Spitalului Judeţean de Urgenţă Zalău şi la obţinerea contravalorii voucherelor de vacanţă aferente anului 2018 (au evocat, în acest sens, soluţiile anterior pronunţate în dosare care au avut acelaşi obiect juridic şi acelaşi obiect material), şi au dezvoltat apoi, pe larg argumente referitoare la condiţiile de admisibilitate ale cererii de revizuire.

Revizuenţii au susţinut că motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.., invocat ca temei legal al prezentei cereri, este incident atunci când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat, făcându-se, astfel, imposibilă executarea simultană a două hotărâri. Reglementând acest motiv de revizuire, legiuitorul a sancţionat nelegalitatea celei de-a doua hotărâri, precum şi imposibilitatea executării.

Deşi în actualul text nu se mai prevede condiţia triplei identităţi de cauză, de obiect şi de părţi, se mai arată că acesta consacră vechea jurisprudenţă, în sensul că este mai clar reglementată necesitatea ca prin cea de-a doua hotărâre pronunţată să se încalce autoritatea de lucru judecat, astfel cum este reglementată ea de dispoziţiile art. 430 şi art. 431 C. proc. civ.

Singura problemă ce se poate ridica aici, mai arată revizuenţii, este aceea a identităţii reclamanţilor, însă, consideră că, dacă se va privi în continuare pe o persoană "X" ca fiind doar o persoană, făcând abstracţie de toate celelalte lucruri care-l definesc ca reclamant (care are acelaşi interes cu toţi ceilalţi dinaintea lui, întruneşte aceleaşi condiţii de admisibilitate a cererii sale ca toate celelalte cereri anterior formulate şi admise), atunci, cererea lor de revizuire nu mai are niciun sens.

În fine, menţionează că, dacă se vor privi pe revizuenţii din acest dosar ca fiind tot angajaţi ai aceleiaşi instituţii, care lucrează în aceleaşi condiţii (poate, şi mai grele) ca şi ceilalţi colegi cărora li s-au admis cererile, care au raporturi juridice cu angajatorul lor bazate/reglementate de aceleaşi texte de lege şi care nu au cum să aibă drepturi mai puţine decât ceilalţi, atunci cererea lor este cel puţin rezonabilă şi admisibilă; o stare de fapt reţinută în favoarea unuia dintre ei, este aceeaşi stare de fapt care trebuie recunoscută tuturor celorlalţi.

Concluzionând, având în vedere că există hotărâri potrivnice, ultima, cea contestată, încălcând autoritatea de lucru judecat al celorlalte, anterior pronunţate, revizuenţii au solicitat admiterea cererii de revizuire, aşa cum aceasta a fost formulată.

Cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a IV-a, pentru litigii de muncă şi asigurări sociale, la data de 18 iunie 2021, sub nr. x/2021, care, prin decizia civilă nr. 1055/A/2021 din 6 septembrie 2021, a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu, şi a declinat, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulate de revizuenţi, împotriva deciziei civile nr. 690 din 17.05.2021 a Curţii de Apel Cluj, pronunţată în dosar nr. x/2020.

III. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

1. Argumente de fapt şi de drept

Analizând cererea de revizuire cu care a fost astfel învestită, Înalta Curte urmează a o respinge, având în vedere următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) C. proc. civ.., "Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

În sensul ipotezei reglementate de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.., autoritatea de lucru judecat presupune existenţa triplei identităţi: de cauză, de obiect şi de părţi, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 431 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora "Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect".

Înalta Curte, în ce priveşte cererea de revizuire de faţă, analizând condiţiile autorităţii de lucru judecat, reţine că, în ceea ce priveşte hotărârile potenţial potrivnice în opinia revizuenţilor, nu este îndeplinită condiţia identităţii de părţi.

Se observă, astfel, faptul că hotărârile potenţial potrivnice au fost pronunţate în cauze privind părţi diferite, deşi, cuprind aspecte cu privire la dezlegarea diferită dată problemei de drept vizând acordarea contravalorii voucherelor de vacanţă aferente anului 2018, în litigiu.

Astfel, Înalta Curte reţine, că, în litigiile soluţionate prin hotărârile potenţial potrivnice în opinia revizuenţilor, nu este îndeplinită tripla identitate cerută de art. 431 alin. (1) C. proc. civ., practic, revizuenţii invocând practica judiciară a instanţelor- în speţă, Curtea de Apel Cluj, pronunţată în alte dosare.

Or, analiza pe fond a problemei de drept care a primit o dezlegare diferită prin hotărârile menţionate de revizuenţi excedează cadrul procesual al cererii de revizuire, cale de atac de retractare în cadrul căreia se analizează admisibilitatea cererii şi faptele pe care se întemeiază, nefiind permisă o examinare a legalităţii ori a temeiniciei modului în care instanţele au soluţionat o anumită problemă de drept cu scopul de a stabili care este soluţia corectă.

Cu alte cuvinte, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanţa de revizuire nu efectuează o analiză de legalitate şi temeinicie a hotărârii atacate, ca un corolar al principiului res judicata, specific hotărârilor judecătoreşti definitive.

Faptul că, în opinia revizuenţilor, aceeaşi problemă de drept a primit o dezlegare diferită în litigii similare, dar nu identice, în care părţile sunt diferite, nu atrage incidenţa motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ci ar putea reprezenta, eventual, o problemă de practică judiciară neunitară, în privinţa căreia există alte remedii procesuale.

În sensul celor expuse, Înalta Curte are în vedere şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în care s-a reţinut, cu referire la cererea de revizuire, că "în conformitate cu jurisprudenţa sa constantă, dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6§1 trebuie interpretat în lumina preambulului Convenţiei, care consacră, printre altele, preeminenţa dreptului ca parte a moştenirii comune a părţilor contractante. Unul dintre aspectele fundamentale ale supremaţiei dreptului este principiul securităţii juridice, care impune, inter alia, ca, atunci când instanţele au pronunţat o soluţie definitivă, soluţia lor să nu poată fi repusă în discuţie (Brumărescu, citată mai sus, § 61). Securitatea juridică implică respectul pentru principiul res judicata, care constituie principiul caracterului definitiv al hotărârilor judecătoreşti. Acest principiu subliniază că nicio parte nu poate solicita revizuirea unei hotărâri definitive şi obligatorii doar pentru a obţine o nouă rejudecare a cauzei. Puterea de revizuire a instanţelor superioare ar trebui utilizată pentru a corecta erorile judiciare, şi nu pentru a se ajunge la o nouă examinare a cauzei. Revizuirea nu ar trebui tratată ca un apel deghizat (...). O îndepărtare de la acest principiu este justificată doar când devine necesară ca urmare a unor circumstanţe având un caracter substanţial şi obligatoriu (Cauza Mitrea împotriva României, Hotărârea din 29 iulie 2008, definitivă la 1 decembrie 2008, §23-24, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 855/21.12.2010)".

Examinând, în continuare, argumentele dezvoltate de revizuenţi, ce vizează, în concret, dispoziţiile art. 431, coroborate cu cele ale art. 430 C. proc. civ. şi raportate la cele ale art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că susţinerile revizuenţilor sunt nefondate.

Legiuitorul a urmărit ca, prin reglementarea cuprinsă în art. 431 alin. (2) C. proc. civ., care prevede că:

"Oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă", să concretizeze şi pe plan normativ efectul pozitiv al lucrului judecat în sensul că o chestiune dezlegată în cadrul unui proces, indiferent dacă această dezlegare a fost dată prin dispozitiv sau numai în considerente, date fiind dispoziţiile art. 430 alin. (2) C. proc. civ., este înzestrată cu autoritate de lucru judecat, ceea ce înseamnă că nu va putea fi contrazisă într-un litigiu ulterior.

Ceea ce invocă, însă, autorii revizuirii, este efectul pozitiv al lucrului judecat, care se manifestă ca prezumţie, de natură a proba aspecte în legătură cu raporturile juridice dintre părţi, tinzând să demonstreze modalitatea în care, prin prima soluţie, au fost dezlegate anterior anumite chestiuni litigioase în raporturile dintre părţi, fără posibilitatea de a se statua diferit în următoarele hotărâri.

Este adevărat că această reglementare a puterii de lucru judecat în forma prezumţiei vine să asigure, din nevoia de ordine şi stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârilor judecătoreşti. Prezumţia, însă, nu opreşte judecata celui de-al doilea proces, ci doar uşurează sarcina probaţiunii, aducând în faţa instanţei constatări ale unor raporturi juridice făcute cu ocazia judecăţii anterioare şi care nu pot fi ignorate.

Dar, aşa cum s-a expus în cele ce preced, raţiunea reglementării remediului juridic prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului autorităţii lucrului judecat şi conduce, în final, la anularea ultimei hotărâri pronunţate cu încălcarea acestui principiu.

Prin urmare, Înalta Curte reţine că instanţa competentă să se pronunţe asupra revizuirii întemeiate pe textul menţionat nu exercită un control judiciar asupra legalităţii şi temeiniciei hotărârilor pretins contradictorii, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost dată cu încălcarea principiului autorităţii de lucru judecat şi, în caz afirmativ, procedează la anularea acestei din urmă hotărâri.

În acest context, posibilitatea de a cere revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este condiţionată şi de împrejurarea ca, în cadrul celuilalt proces, să existe tripla identitate cerută de text, inclusiv, în ce priveşte părţile din proces.

Această condiţie, chiar fără a fi explicată, este subînţeleasă ca efect al garanţiilor de stabilitate şi securitate al chestiunilor litigioase, de drept, dezlegate prin hotărâri definitive. În caz contrar, reiterarea aceleiaşi chestiuni de drept prin mijlocirea revizuirii, transformă calea extraordinară de atac de retractare, într-una de reformare - de examinare a legalităţii chestiunilor dezlegate în mod definitiv printr-o altă hotărâre, pronunţată într-un litigiu ce a purtat cu totul între alte părţi.

Or, o asemenea posibilitate ar afecta în substanţă principiul securităţii juridice ca garanţie a procesului echitabil şi a caracterului previzibil al jurisdicţiilor, de aceea în revizuire, nu pot fi supuse controlului jurisdicţional chestiunile definitiv judecate în alte procese, între alte părţi, ci numai cele care nu au fost avute în vedere şi care, prin natura lor, pot influenţa în mod decisiv soluţia pronunţată.

În speţă, chiar dacă obiectul litigiilor ar fi absolut identic, situaţie ce nu este incidentă, este de observat că, prin decizia a cărei anulare s-a solicitat, s-au dezlegat aceleaşi chestiuni litigioase dintre alte părţi, sens în care, instanţa de revizuire a reţinut că în prezentul litigiu revizuenţii nu pot opune puterea lucrului judecat.

Această cerinţă izvorăşte din natura juridică a instituţiei revizuirii care este o cale extraordinară de atac de retractare (inclusiv, în situaţia în care competenţa de soluţionare este dată instanţei ierarhic superioară în grad celor care au pronunţat hotărârile pretins contrare) şi nu o cale de reformare, pentru a se erija într-un recurs la recurs, instanţa de revizuire neputând efectua un control judiciar asupra dezlegării date respectivei chestiuni, de către o altă instanţă.

Totodată, dreptul la un remediu efectiv, consacrat de dispoziţiile art. 13 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, garantează părţilor discutarea pe fond a dreptului pretins încălcat în faţa unei instanţe de judecată, garanţie de care revizuenta a beneficiat atât în primul proces, de revendicare, cât şi în al doilea litigiu, acţiunea în nulitate, în toate gradele de jurisdicţie şi nu deschide părţii nemulţumite, astfel cum pretinde recurenta, căi de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive în alte condiţii decât cele prevăzute de legislaţia procesual civilă, în scopul retractării unora dintre hotărâri, întrucât, într-o astfel de situaţie, procesele ar fi fără de sfârşit.

În concluzie, instanţei de revizuire nu îi este permis să se transforme în instanţă de recurs şi nu îi este permis să cenzureze modalitatea în care o altă instanţă a dat efect sau nu autorităţii de lucru judecat în forma sa pozitivă. Odată ce o instanţă s-a pronunţat asupra acestui aspect, infirmarea unei astfel de soluţii se poate face exclusiv într-o cale de atac de reformare, şi nu pe calea unei revizuiri formulate în baza art. 509 pct. 8 din C. proc. civ. în care instanţa de revizuire trebuie chemată să statueze ea însăşi asupra incidenţei acestei instituţii şi nu să cenzureze o judecată anterioară, astfel cum se solicită în cauză.

Dreptul la un remediu efectiv, consacrat de dispoziţiile art. 13 Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, garantează părţilor discutarea pe fond a dreptului pretins încălcat în faţa unei instanţe de judecată, garanţie de care revizuenta a beneficiat atât în procesul de revendicare, cât şi în procesul vizând acţiunea în nulitate, în toate gradele de jurisdicţie, şi nu deschide părţii nemulţumite, astfel cum pretinde revizuenta, căi de atac extraordinare împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive, în alte condiţii decât cele prevăzute de legislaţia procesual civilă, în scopul retractării unora dintre hotărâri, pentru că, astfel, ar fi afectat principiul securităţii raporturilor juridice.

Pe de altă parte, în noua reglementare a C. proc. civ., în art. 430 alin. (2) se prevede că autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acestea se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă. Această nouă prevedere legală nu permite însă ca o hotărâre judecătorească să fie revizuită pentru motivul că anumite considerente contravin dispozitivului unei hotărâri anterioare, dacă cele două hotărâri sunt date în procese diferite, între care nu există identitate de părţi, obiect şi de cauză.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte constată că acest motiv de revizuire nu poate fi reţinut.

2. Temeiul legal al instanţei de revizuire

Pentru toate considerentele arătate, în temeiul art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., XXXX., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ., RRR., SSS., TTT., UUU., VVV., WWW., XXX., YYY., ZZZ., AAAA., BBBB., CCCC., DDDD., EEEE., FFFF., GGGG., HHHH., IIII., JJJJ., KKKK., LLLL., MMMM., NNNN., OOOO., PPPP., QQQQ., RRRR., SSSS., TTTT., UUUU., VVVV. şi WWWW. împotriva deciziei civile nr. 690/A/2021 din 17 mai 2021, pronunţate de Curtea de Apel Cluj – secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2020.

Cu recurs.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 noiembrie 2021.