Inadmissibility of cassation appeal against final appellate decision in social security pension dispute

Şedinţa publică din data de 18 noiembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 teza a II-a C. proc. civ.., " ... În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".

I. Hotărârea atacată

Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, prin decizia nr. 943 din 19 aprilie 2021, pronunţată în dosar nr. x/2020, a admis apelul declarat de apelanta- pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Prahova, împotriva sentinţei civile nr. 2402 din data de 15 octombrie 2020 pronunţată de Tribunalul Prahova – secţia I Civilă, în contradictoriu cu contestatoarea A., dosarul având ca obiect "contestaţie decizie de pensionare", şi a schimbat, în tot, sentinţa apelată, în sensul respingerii cererii.

II. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs, reclamanta A..

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a civilă, la data de 14.06.2021, sub nr. x/2020.

III. Procedura de soluţionare a recursului

Prin rezoluţia din 25 august 2021, s-a fixat termen pentru soluţionarea recursului la data de 18 noiembrie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, în temeiul art. 490 alin. (2) din C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, când s-a pronunţat prezenta decizie.

Cu titlu prealabil, se reţine că prezentul proces este guvernat de dispoziţiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât, acţiunea introductivă a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secţia I civilă, la data de 03 iulie 2020.

V. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ. "De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului."

În aplicarea acestui text de lege, instanţa supremă constată că recursul de faţă are ca obiect Decizia nr. 943 din 19 aprilie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2020, prin care Curtea de Apel Ploieşti – secţia I civilă a admis apelul declarat de apelanta- pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Prahova, împotriva sentinţei civile nr. 2402 din data de 15 octombrie 2020 pronunţată de Tribunalul Prahova – secţia I Civilă, în contradictoriu cu contestatoarea A., dosarul având ca obiect "contestaţie decizie de pensionare", şi a schimbat, în tot, sentinţa apelată, în sensul respingerii cererii.

Vizează, deci, un litigiu ce poartă în materia asigurărilor sociale.

În acest caz, devin aplicabile dispoziţiile din Legea nr. 263/2010, privind sistemul unitar de pensii publice care, la art. 152 stabilesc că: "Jurisdicţia asigurărilor sociale se realizează prin tribunale şi curţi de apel".

Art. 155 alin. (1) din acelaşi act normativ prevede că: "(1) Împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face numai apel la curtea de apel competentă.", iar, potrivit alin. (2), "(2) Hotărârile curţilor de apel, precum şi hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive".

De asemenea, art. 156 din Legea nr. 263/2010, statuează că prevederile acestei legi, referitoare la jurisdicţia asigurărilor sociale, se completează cu dispoziţiile C. proc. civ. şi ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Aşa fiind, cum în litigiile de asigurări sociale, cazul în speţă, calea de atac este numai a apelului, se constată că decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I din C. proc. civ., conform căruia, "sunt hotărâri definitive: hotărârile date în apel, fără drept de recurs (...)".

Astfel, decizia nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei."

Se mai reţine că instanţa nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părţi netemeinică sau nelegală, ci are obligaţia de a analiza căile de atac în limitele şi cu respectarea condiţiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenţei dreptului, recunoscut în preambulul Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi, implicit, a principiului securităţii raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres şi limitativ stabilite de lege.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

Este ştiut că recunoaşterea unei căii de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii

Pentru aceste motive, în temeiul art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ.. şi art. 155 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 263/2010, raportat la art. 634 alin. (1) pct,4 teza I din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 943 din 19 aprilie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti – secţia I civilă, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 noiembrie 2021.