Appeal against judgment rejecting annulment of arbitral award on public health insurance reimbursement inadmissible due to pre-2017 limitation on appealability

Şedinţa publică din data de 16 noiembrie 2021

Deliberând asupra cererii de recurs, constată următoarele:

Prin cererea de arbitrare înregistrată la data de 3 decembrie 2013 la Comisia Centrală de Arbitraj din cadrul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate sub dosar nr. x/2013, reclamanta A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Buzău la înregistrarea, în vederea decontării, a facturilor emise de societatea reclamantă (a cărei denumire în prezent este B. S.R.L.), în cuantum de 6.301,42 RON, aferente lunilor septembrie- decembrie 2010 şi care reprezintă contravaloarea a 40% din medicamentele compensate eliberate pensionarilor cu venituri numai din pensii sub 700 de RON/lună.

În drept, au fost invocate dispoziţiile H.G. nr. 186/2009.

Prin Hotărârea nr. 114 din data de 04.02.2016 pronunţată de Comisia Centrală de Arbitraj din cadrul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate în dosarul nr. x/2013, a fost admisă cererea de arbitrare formulată de societatea reclamantă şi a fost obligată pârâta la primirea şi înregistrarea, în vederea decontării, a facturilor în cuantum de 6.301,42 RON, aferente perioadei septembrie- decembrie 2010, care reprezintă contravaloarea în procent de 40% a medicamentelor compensate 90% potrivit H.G. nr. 186/2009, pentru pensionarii cu venituri din pensii de până la 700 RON/lună, care se suportă din bugetul Ministerului Sănătăţii către bugetul Fondului Naţional Unic al Asigurărilor Sociale de Sănătate.

Împotriva acestei hotărâri a formulat acţiune în anulare Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Buzău, cerere înregistrată pe rolul secţiei a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti la data de 4 iunie 2020, sub dosar nr. x/2020.

Prin sentinţa civilă nr. 983 din 13 octombrie 2020, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti şi-a declinat competenţa în favoarea uneia dintre secţiile civile ale aceleiaşi instanţe.

Pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VI-a Civilă, cauza a fost înregistrată sub dosar nr. x/2020.

Prin sentinţa civilă nr. 268F din 17 decembrie 2020 Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VI-a Civilă a respins acţiunea în anulare ca neîntemeiată.

La data de 16 martie 2021, reclamanta Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Buzău a formulat recurs împotriva acestei sentinţe, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, indicând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din 14 septembrie 2021, constatând întrunite condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., instanţa a dispus comunicarea raportului către părţile cauzei, pentru a se depune punctele de vedere asupra acestuia, astfel cum prevede alin. (4) al aceluiaşi text.

În cauză a fost acordat termen, în complet de filtru, pentru verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate în principiu a recursului.

La termenul din 16 noiembrie 2021, analizând recursul, sub aspectul îndeplinirii cerinţelor prevăzute de art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Recursul este declarat împotriva sentinţei civile nr. 268F din 17 decembrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VI-a Civilă, prin care s-a respins acţiunea în anulare formulată de Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Buzău împotriva hotărârii arbitrale nr. 114 din data de 4 februarie 2016, pronunţată de Comisia Centrală de Arbitraj din cadrul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate.

Analiza excepţia inadmisibilităţii căii de atac este prioritară întrucât, pentru a da eficienţă principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor, instanţa este obligată a examina căile de atac cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condiţiilor de exercitare stabilite de legea procesuală.

Dispoziţiile art. 613 alin. (4), coroborat cu art. 613 alin. (3) din C. proc. civ. prevăd că numai hotărârea prin care curtea de apel a admis acţiunea în anulare şi a anulat hotărârea arbitrală este supusă recursului.

Prin Legea nr. 17/2017 privind aprobarea O.U.G. nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi a unor acte normative conexe, care a intrat în vigoare la data de 24 martie 2017, alin. (4) al art. 613 din C. proc. civ. a fost modificat, în sensul că "hotărârea curţii de apel prin care se soluţionează acţiunea în anulare este supusă recursului".

Conform prevederilor art. 24 din acelaşi cod, dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare, iar potrivit art. 27 hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.

Legea civilă nu retroactivează, legiuitorul optând pentru regula previziunii, potrivit căreia faza judecăţii, în întregul ei, este guvernată de dispoziţiile legii în vigoare la momentul pornirii procesului, respectiv la data înregistrării cererii de chemare în judecată.

Împotriva sentinţei civile nr. 268F din 17 decembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă nu poate fi exercitată nicio cale de atac, raportat la faptul că cererea arbitrală a fost înregistrată la data de 3 decembrie 2013 pe rolul Comisiei Centrale de Arbitraj din cadrul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, la momentul înregistrării acţiunii fiind în vigoare dispoziţiile art. 613 alin. (3) şi (4) din C. proc. civ., potrivit cărora hotărârile curţii de apel sunt supuse recursului numai în cazul admiterii acţiunii în anulare.

Prin urmare, hotărârea ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţare, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac, consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 din C. proc. civ., cel din urmă text statuând că "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

Înalta Curte constată că dispozitivul hotărârii atacate cuprinde menţiunea "Cu drept de recurs (...)", însă o asemenea împrejurare nu îndreptăţeşte recurenta să declare calea de atac indicată pentru că aceasta nu este prevăzută de lege, faţă de dispoziţiile legale mai sus redate.

Raportat la considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Buzău împotriva sentinţei civile nr. 268F din 17 decembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Buzău împotriva sentinţei civile nr. 268F din 17 decembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 noiembrie 2021.