Special administrator's statutory remuneration claim upheld against county council shareholder; appeal dismissed, costs awarded

Şedinţa publică din data de 9 noiembrie 2021

Asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Galaţi – secţia de contencios administrativ şi fiscal, la 22 august 2016, sub nr. x/2016 şi, ulterior, declinată la Tribunalul Galaţi, secţia I civilă, unde a fost înregistrată sub nr. x/2016*, reclamantul A. a chemat în judecată Unitatea Administrativ Teritorială Galaţi - Consiliul Judeţean Galaţi, solicitând instanţei să dispună: obligarea pârâtului la plata sumei de 153.000 RON, reprezentând remuneraţii lunare pentru perioada 4.11.2013 şi până în prezent, şi, în continuare, până la data încetării mandatului de administrator special în procedura insolvenţei societăţii "B." S.A. Galaţi, sumă ce urmează a fi acordată cu reţinere la sursă, deci, după plata impozitului şi contribuţiilor datorate potrivit legislaţiei în vigoare la data scadenţei; de asemenea, a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţii din Legea contenciosului administrativ coroborate cu dispoziţiile art. 18 din Legea nr. 85/2006.

Prin sentinţa civilă nr. 616/2017 din 22 mai 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2016, Tribunalul Galaţi – secţia I Civilă a respins, ca nefondată, excepţia inadmisibilităţii acţiunii; a respins, ca nefondată, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor U.A.T. Judeţul Galaţi şi Consiliul Judeţean Galaţi; a respins, ca nefondată, excepţia de nelegalitate a Deciziei nr. 1/03.03.2014, emisă de reprezentantul Consiliului Judeţului Galaţi şi a respins, ca nefondată, acţiunea în pretenţii formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Galaţi şi Consiliul Judeţean Galaţi. Totodată, în ce priveşte contravaloarea ajutorului public judiciar acordat reclamantului A., în sumă de 2172 RON, instanţa a stabilit că rămâne în sarcina statului.

Împotriva acestei sentinţe reclamantul A. a formulat apel, prin care a solicitat admiterea căii de atac, schimbarea în tot a hotărârii apelate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii, cu obligarea intimatelor-pârâte la plata remuneraţiilor lunare începând cu data de 4.11.2013 şi până la data încetării mandatului de administrator special în procedura insolvenţei societăţii B. S.A. Galaţi, sumă ce urmează a fi acordată cu reţinere la sursă potrivit legislaţiei în vigoare la data scadenţei obligaţiei de plată, precum şi la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea prezentei cauze în fond şi apel.

Prin decizia civilă nr. 254/A din 25 octombrie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apei Galaţi – secţia I Civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 616 din 22.05.2017, pronunţată de Tribunalul Galaţi în dosarul nr. x/2016.

Împotriva acestei decizii, reclamantul A. a formulat recurs, prin care a susţinut că instanţa a pronunţat decizia recurată cu încălcarea normelor de drept material constând în dispoziţiile art. 18 din Legea nr. 85/2006.

Prin decizia nr. 903 din 18 aprilie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă a admis recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 254/A din 25 octombrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi – secţia I Civilă, pe care a casat-o şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia I civilă la 11 februarie 2020, sub nr. x/2016.

Prin decizia civilă nr. 53/A din 27 iunie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Galaţi – secţia I Civilă a admis apelul declarat de apelantul-reclamant A., în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi U.A.T. Jud. Galaţi şi Consiliul Judeţean Galaţi împotriva sentinţei civile nr. 616/2017 din 22.05.2017, pronunţată de Tribunalul Galaţi, pe care a modificat-o în parte, în sensul că a admis cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată.

Totodată, a obligat pârâţii la plata către reclamant a sumei de 153.000 RON, din care se vor reţine sumele aferente impozitului şi contribuţiilor datorate bugetului de stat şi bugetelor speciale pentru remuneraţia de 4500 RON brut lunară, datorată începând cu data de 04.11.2013 şi până la 04.09.2016.

A mai obligat pârâţii la plata către reclamant a remuneraţiei în sumă de 4500 RON brut lunar, din care se vor reţine sumele aferente impozitului şi contribuţiilor datorate bugetului de stat şi bugetelor speciale, datorată în continuarea datei de 04.09.2016, până la încetarea activităţii de administrator special.

De asemenea, a obligat intimaţii-pârâţi la plata către reclamant a sumei de 8558,25 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată la fond şi apel, reprezentând taxe judiciare de timbru şi onorarii de avocat.

Totodată, a dispus ca suma totală de 3258,25 RON, reprezentând taxe judiciare de timbru pentru care apelantul reclamant a beneficiat de ajutor public judiciar să fie suportată de intimaţii-pârâţi U.A.T. Jud. Galaţi şi Consiliul Judeţean Galaţi.

A înlăturat din sentinţa apelată dispoziţiile contrare prezentei decizii şi a menţinut celelalte dispoziţii.

Împotriva acestei decizii, la 13 iulie 2020, pârâţii Consiliul Judeţean Galaţi şi U.A.T. Judeţul Galaţi, prin Preşedintele Consiliului Judeţean, au declarat recurs, prin care au solicitat admiterea căii de atac şi, în rejudecare, modificarea deciziei atacate în sensul menţinerii sentinţei nr. 616/22.05.2017, pronunţată de Tribunalul Galaţi – secţia Civilă, ca fiind legală şi temeinică.

În motivare, recurenţii au arătat că, potrivit art. 501 alin. (3) C. proc. civ., după casare, instanţa de fond va judeca din nou, în limitele casării şi ţinând seama de toate motivele invocate înaintea instanţei a cărei hotărâre a fost casată.

Mai arată că, în jurisprudenţă s-a statuat că, în caz de casare cu trimitere, instanţa care urmează să rejudece trebuie să procedeze numai în sensul şi în limitele stabilite prin hotărârea instanţei superioare, pentru rest cauza intrând în puterea lucrului judecat.

Faţă de aceste considerente, recurenţii susţin că textul trebuie aplicat în sensul că, în limitele casării - totale sau parţiale, reluând judecata de la actul de procedură anulat şi respectând dezlegarea deja dată în recurs unor probleme de drept, instanţa de trimitere va ţine seama de toate motivele invocate în legătură cu acele aspecte ale procesului pentru care s-a dispus rejudecarea. Susţin că jurisprudenţa a interpretat constant că rejudecarea nu poate privi toate aspectele, ci trebuie să se desfăşoare în limitele casării, respectiv ale indicaţiilor date de instanţa de recurs în decizia de casare.

Evocând parte din considerentele deciziei pronunţate în recurs de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, recurenţii menţionează că instanţa de recurs nu a adus critici modului de pronunţare a sentinţei primei instanţe, care, în fapt, nu s-a pronunţat asupra aplicării art. 18 din Legea nr. 85/2006.

De asemenea, apreciază că instanţa de fond a reţinut corect faptul că, prin decizia nr. 1/03.03.2014 a fost stabilit doar cuantumul remuneraţiei administratorului special desemnat de reprezentantul acţionarului unic şi debitorul acestei remuneraţii, fără a se emite, însă, şi o decizie de numire în funcţia de administrator special a unei persoane anume.

Totodată, au învederat că doar instanţa de apel a considerat că izvorul remuneraţiei îl constituie decizia nr. 1/2014, aspect criticat de Î.C.C.J., motiv pentru care, apreciază că pronunţarea instanţei de fond asupra faptului că reclamantul nu a dovedit şi existenţa unei decizii de numire în funcţia de administrator special şi asupra faptului că instanţa nu a fost învestită cu vreun capăt de cerere accesoriu, constând în analiza legalităţii deciziei nr. 1/2014, rămân cu putere de lucru judecat, ele fiind deja analizate şi neavând legătură cu aplicarea dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 85/2006.

Prin urmare, au susţinut că instanţa de apel nu a ţinut seama de limitele casării şi, cu toate că a ţinut cont de dispoziţiile Î.C.C.J., iar apelul are caracter devolutiv, aspectele reţinute de instanţa de fond asupra cărora nu s-a pronunţat Î.C.C.J. au putere de lucru judecat şi nu pot fi reluate în rejudecarea cauzei.

Recurenţii consideră că şi în privinţa aplicării deciziei Î.C.C.J. instanţa de apel a depăşit limitele casării, în sensul că, asupra obligaţiei de plată a remuneraţiei cuvenite administratorului special, Î.C.C.J. a statuat definitiv şi obligatoriu că ea izvorăşte din lege, respectiv din prevederile art. 18 din Legea nr. 85/2006, însă, asupra persoanei căreia îi incumbă obligaţia de suportare a remuneraţiei cuvenite administratorului special, instanţa de apel constată că instanţa de recurs a stabilit că aceasta este fie debitoarea, fie acţionarii/asociaţii, pentru că acestora le profită activitatea administratorului special.

Având în vedere că nici reclamantul, în calitate de beneficiar al acestei decizii, şi nici administratorul judiciar nu au contestat decizia în ceea ce priveşte plătitorul remuneraţiei, iar acţionarul unic al S.C. B. S.A. a hotărât, printr-un act legal, ca remuneraţia administratorului special să fie plătită din averea debitoarei, cât şi faptul că instanţa de recurs a reţinut că remuneraţia poate fi plătită din averea debitoarei, recurenţii arată că instanţa de fond nu a ţinut cont de toate aceste aspecte şi a decis că doar acţionarului unic Consiliul Judeţean Galaţi îi incumbă, potrivit legii, obligaţia de suportare a remuneraţiei administratorului special.

Totodată, mai arată că, deşi instanţa de apel a reţinut că averea B. S.A. era neîndestulătoare pentru a acoperi această remuneraţie, din rapoartele lunare depuse de lichidatorul judiciar al debitoarei, rezulta clar că aceasta avea venituri din care să plătească administratorul special.

În concluzie, arată că, deşi instanţa de apel, în rejudecare, a reţinut faptul că, potrivit adresei nr. x/17.08.2016 emisă de administratorul judiciar, reclamantul şi-a îndeplinit atribuţiile de administrator special, inclusiv la nivelul anului 2016, aceasta i-a obligat pe pârâţi la plata către reclamant a remuneraţiei în sumă de 4500 RON brut lunar, din care se vor reţine sumele aferente impozitului şi contribuţiilor datorate bugetului de stat şi bugetelor speciale, în continuarea datei de 04.09.2016, până la încetarea activităţii de administrator special a reclamantului, la 08.10.2019.

De asemenea, au mai arătat că instanţa de apel nu a administrat probe noi în apel, respectiv dovada faptului că reclamantul şi-a exercitat atribuţiile de administrator special între anii 2016-2019.

Cauza a fost iniţial înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia I Civilă, sub nr. x/2016 care, prin încheierea nr. 2552 din 25 noiembrie 2020, a admis excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei I Civile a Î.C.C.J. şi a declinat competenţa de soluţionare a recursului în favoarea secţiei a II-a Civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pe rolul secţiei a II-a civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dosarul a fost înregistrat la 15.12.2020, sub nr. x/2016.

La 22 februarie 2021, în termen legal, intimatul-reclamant a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurenţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Faţă de întâmpinarea ce le-a fost comunicată, recurenţii-pârâţi nu au formulat răspuns la întâmpinare.

În temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., prin încheierea din 8 iunie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a Civilă a dispus comunicarea raportului, pentru a se depune punct de vedere, potrivit art. 493 alin. (4) din Cod.

Faţă de raportul comunicat, la 23 iunie 2021, intimatul-reclamant, prin avocat, a depus punct de vedere prin care a achiesat la raportul întocmit în cauză.

Prin încheierea completului de filtru din 21 septembrie 2021 pronunţată în dosarul nr. x/2016, Înalta Curte a admis în principiu recursul declarat de recurenţii-pârâţi Consiliul Judeţean Galaţi şi U.A.T. Judeţul Galaţi, prin Preşedintele Consiliului Judeţean Galaţi, împotriva deciziei civile nr. 53/A din 25 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi – secţia I Civilă în dosarul nr. x/2016, stabilind, totodată, termen de judecată la 9 noiembrie 2021 ora 10, în vederea soluţionării recursului în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Analizând recursul prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul dosarului nr. x/2016 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă îl constituie recursul declarat de recurenţii-pârâţi Consiliul Judeţean Galaţi şi U.A.T. Judeţul Galaţi, prin Preşedintele Consiliului Judeţean, împotriva deciziei civile nr. 53/A din 25 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi – secţia I Civilă, în dosarul nr. x/2016, recurs prin care au solicitat admiterea căii de atac, reţinerea cauzei spre rejudecare şi, în rejudecare, modificarea deciziei atacate în sensul menţinerii sentinţei civile nr. 616/2017 din 22 mai 2017, pronunţată de Tribunalul Galaţi – secţia Civilă, ca fiind legală şi temeinică.

În esenţă, recurenţii-pârâţi au susţinut că, în primul ciclu procesual, instanţa de recurs nu a adus critici sentinţei primei instanţe, care, în fapt, nu s-a pronunţat asupra aplicării art. 18 din Legea nr. 85/2006. Au considerat că, în rejudecare, instanţa de apel a depăşit limitele casării, cu toate că, asupra obligaţiei de plată a remuneraţiei cuvenite administratorului special, instanţa supremă, în primul ciclu procesual, a statuat definitiv şi obligatoriu că ea izvorăşte din lege, respectiv din prevederile art. 18 din Legea nr. 85/2006.

Or, asupra persoanei căreia îi incumbă obligaţia de suportare a remuneraţiei cuvenite administratorului special, instanţa de apel a constatat că instanţa de recurs a stabilit că aceasta este fie debitoarea, fie acţionarii/asociaţii, pentru că acestora le profită activitatea administratorului special.

Având în vedere că nici reclamantul, în calitate de beneficiar al acestei decizii, nici administratorul judiciar, nu au contestat decizia în ceea ce priveşte plătitorul remuneraţiei, iar acţionarul unic al B. S.A. a hotărât, printr-un act legal, ca remuneraţia administratorului special să fie plătită din averea debitoarei, cât şi faptul că instanţa de recurs a reţinut că remuneraţia poate fi plătită din averea debitoarei, recurenţii-pârâţi au susţinut că instanţa de fond nu a ţinut cont de toate aceste aspecte şi a decis că doar acţionarului unic Consiliul Judeţean Galaţi îi incumbă, potrivit legii, obligaţia de suportare a remuneraţiei administratorului special.

Instanţa supremă constată că, prin decizia nr. 903 din 18 aprilie 2019, pronunţată în primul ciclu procesual, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă a admis recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 254/A din 25 octombrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi – secţia I Civilă, prin care a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 616 din 22 mai 2017, pronunţată de Tribunalul Galaţi – secţia Civilă, în dosarul nr. x/2016, a casat decizia recurată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Astfel, în primul ciclu procesual, instanţa supremă a reţinut că, în mod greşit şi cu încălcarea evidentă a dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 85/2006, instanţa de apel a apreciat că izvorul obligaţiei de plată pentru remuneraţia recurentului-reclamant îl constituie Decizia nr. 1/2014, coroborată cu restul înscrisurilor emise de către acţionarul unic, iar nu însăşi calitatea acestuia de administrator special, derivată din lege, pentru activitatea prestată.

Prin urmare, s-a reţinut că dreptul la remuneraţie, fiind expres prevăzut de lege, indiferent de cât timp a trecut de la momentul deschiderii procedurii sau de la data ori modalitatea desemnării administratorului special, după caz, plata sumelor cu acest titlu este obligatorie, astfel cum prevăd dispoziţiile inserate în alin. (1) al art. 18 din Legea nr. 85/2006, modificată.

Având în vedere că, prin decizia nr. 903 din 18 aprilie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2016 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă, a fost dezlegată în mod definitiv şi obligatoriu problema aplicării dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, Înalta Curte constată că, în rejudecare, prin decizia civilă nr. 53/A din 25 iunie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2016 instanţa de apel a reţinut caracterul definitiv şi obligatoriu al deciziei de casare cu privire la faptul că obligaţia de plată a remuneraţiei cuvenite administratorul special izvorăşte din lege, respectiv din prevederile art. 18 din Legea nr. 85/2006.

Având în vedere că, prin decizia de casare s-a statuat că remuneraţia administratorului special şi obligaţia de plată a acesteia îşi au izvorul în lege (art. 18 din Legea nr. 85/2006), şi nu în actul juridic prin care s-a stabilit remuneraţia - Decizia nr. 1 a reprezentantului Consiliului Judeţean Galaţi din data de 3.03.2014, instanţa de apel, în rejudecare, trebuia să facă aplicarea dispoziţiilor art. 18 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, ceea ce a şi făcut. A argumentat în mod întemeiat de ce a stabilit această obligaţie în sarcina acţionarului unic al debitoarei (Consiliul Judeţean Galaţi), şi nu în sarcina debitoarei înseşi.

Prin urmare, în lumina considerentelor deciziei de casare, nu are nicio relevanţă conduita reclamantului, în calitate de beneficiar al respectivei decizii şi nici a administratorului judiciar care, potrivit susţinerilor recurenţilor, nu au contestat decizia în ceea ce priveşte debitorul remuneraţiei.

Contrar susţinerilor recurentei, aspectul inexistenţei unei decizii de numire a reclamantului în funcţia de administrator special nu a intrat în puterea lucrului judecat prin neapelarea soluţiei instanţei de fond asupra acestei statuări. Dimpotrivă, criticile din apel vizează soluţia tribunalului în întregul ei, astfel că în mod corect curtea de apel a devaluat fondul în integralitate ţinând seama şi de chestiunile de drept dezlegate de instanţa de casare.

Cât priveşte raţionamentul prin care instanţa de apel, în rejudecare, a ajuns la concluzia că averea debitoarei era neîndestulătoare pentru a acoperi respectiva remuneraţie, faţă de care autorii prezentului demers judiciar au formulat anumite critici prin care au susţinut că, din rapoartele lunare depuse de lichidatorul judiciar al debitoarei, rezulta că aceasta avea venituri, Înalta Curte reţine că aceste aspecte, vizează chestiuni de temeinicie, care nu pot face obiectul cenzurii instanţei de recurs.

Aceleaşi concluzii se impun şi în ceea ce priveşte critica referitoare la faptul că instanţa de apel nu a depus suficiente diligenţe pentru dovedirea împrejurării că reclamantul şi-a exercitat atribuţiile de administrator special între anii 2016-2019.

Apreciind că nu subzistă niciuna dintre criticile invocate, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenţii-pârâţi Consiliul Judeţean Galaţi şi U.A.T. Judeţul Galaţi, prin Preşedintele Consiliului Judeţean Galaţi, împotriva deciziei civile nr. 53/A din 25 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi – secţia I Civilă în dosarul nr. x/2016.

Cu privire la cererea formulată de intimatul-reclamant A. de obligare a recurenţilor-pârâţi la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat, Înalta Curte constată că înscrisul aflat la dosarul de recurs atestă efectuarea de către intimatul-reclamant a cheltuielilor de judecată, constând în onorariu de avocat, în cuantum de 4000 RON.

Constatând culpa procesuală a recurenţilor-pârâţi Consiliul Judeţean Galaţi şi U.A.T. Judeţul Galaţi, prin Preşedintele Consiliului Judeţean Galaţi în declanşarea litigiului de faţă, în raport de cererea formulată de intimatul-reclamant A., urmează a face aplicarea dispoziţiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., obligând recurenţii-pârâţi la plata sumei de 4000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenţii-pârâţi Consiliul Judeţean Galaţi şi U.A.T. Judeţul Galaţi, prin Preşedintele Consiliului Judeţean Galaţi, împotriva deciziei civile nr. 53/A din 25 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi – secţia I Civilă în dosarul nr. x/2016.

Obligă pe recurenţii-pârâţi la plata către intimatul-reclamant A. a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat în sumă de 4000 RON.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 noiembrie 2021.