Revision rejected: no res judicata identity where liquidator not party to insolvency-closing case

Şedinţa publică din data de 9 noiembrie 2021

Asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor – secţia a II-a Civilă la data de 19.09.2019, sub nr. x/2019/a1, reclamantul Cabinet Individual de Insolvenţă "A.", în calitate de lichidator judiciar al debitoarei B. S.R.L., a solicitat obligarea pârâtului C., în calitate de administrator statutar al debitoarei, să acopere întregul pasiv al debitoarei în cuantum de 9.622.218 RON.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 169 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 85/2014, art. 10-11 din Legea nr. 82/1991, art. 73 din Legea 31/1990.

Prin sentinţa nr. 80/F/2020 din 6 februarie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Bihor – secţia a II-a Civilă a admis cererea formulată de reclamantul C.I.I. A., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei B. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul C., pe care l-a obligat să aducă la masa credală a debitoarei B. S.R.L. suma de 9.622.218 RON cu titlu de despăgubire. Fără cheltuieli de judecată.

Împotriva aceste hotărâri a declarat apel, la data de 19 august 2020, pârâtul C., solicitând instanţei să dispună repunerea sa în termenul de apel şi, în urma repunerii în termen, schimbarea în tot a sentinţei atacate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca nelegală şi neîntemeiată.

Prin decizia nr. 14/C/2021-A din 22 ianuarie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Oradea – secţia a II-a Civilă a admis cererea de repunere în termenul de declarare a apelului şi, totodată, a admis apelul declarat de pârâtul C., în contradictoriu cu intimatul C.I.I. A., lichidator judiciar al debitoarei B. S.R.L., împotriva sentinţei civile nr. 80/F/06.02.2020 pronunţată de Tribunalul Bihor, pe care a anulat-o, stabilind, totodată, termen pentru rejudecarea cauzei la data de 5.03.2021.

În rejudecare, prin concluziile scrise depuse la dosar, reclamantul Cabinet Individual de Insolvenţă "A." a solicitat respingerea ca nefondat a apelului formulat de C. şi menţinerea hotărârii atacate ca legală şi temeinică.

Prin concluziile scrise depuse la dosar, pârâtul C. a solicitat pe cale de excepţie admiterea excepţiei lipsei capacităţii procesuale şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, iar pe fond respingerea cererii de chemare în judecată, ca inadmisibilă, nelegală şi neîntemeiată.

Prin decizia nr. 65/C/2021-A din 5 martie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Oradea – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în baza deciziei nr. 14/C/2021 din 22.01.2021 a Curţii de Apel Oradea, prin care s-a anulat sentinţa civilă 80/F din 06.02.2020 pronunţată de Tribunalul Bihor, rejudecând fondul, a respins excepţiile lipsei capacităţii procesuale şi lipsei calităţii procesuale active a reclamantului invocate de pârât.

A admis acţiunea formulată de reclamantul C.I.I. A., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei B. S.R.L., împotriva pârâtului C., pe care l-a obligat să aducă la masă credală a debitoarei B. S.R.L. suma de 9.622.218 RON cu titlu de despăgubire.

Împotriva acestei decizii, pârâtul C. a formulat cerere de revizuire, solicitând, în principal, anularea deciziei atacate şi trimiterea cauzei în vederea rejudecării, fiind încălcat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat al altei hotărâri judecătoreşti (sentinţa civilă nr. 404/F/2020 din data de 02.07.2020 din dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Bihor, publicată în B.P.I. nr. 10947 din 02 iulie 2020), iar în subsidiar, schimbarea în tot a deciziei atacate şi respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind lipsită de obiect, obiectul acesteia nefiind în fiinţă la data pronunţării deciziei; fără cheltuieli de judecată.

În accepţiunea revizuentului, decizia încalcă efectul pozitiv al lucrului judecat sub trei aspecte: nesocoteşte constatarea din considerentele sentinţei nr. 404/F/2020 conform căreia societatea B. S.R.L. nu deţine bunuri în patrimoniu şi nu are creanţe de recuperat, implicit nu subzistă faţă de această societate nicio datorie din partea vreunei persoane; nesocoteşte inexistenţa stabilită prin hotărâre judecătorească definitivă a patrimoniului care ar beneficia de plata despăgubirii, societatea B. S.R.L. fiind radiata din Registrul Comerţului în mod irevocabil; nesocoteşte extincţia mandatului lichidatorului judiciar, ca urmare a descărcării de gestiune, la momentul rămânerii definitive a sentinţei.

Prin urmare, revizuentul apreciază că de excepţia efectului pozitiv al autorităţii lucrului judecat se poate prevala oricare dintre părţi, această excepţie fiind menită să garanteze că, prin hotărâri ulterioare, nu sunt încălcate constatările sau dispoziţiile unor hotărâri anterioare şi, în considerarea faptului că hotărârea al cărei efect pozitiv a fost încălcat a fost luată în cadrul aceluiaşi dosar de insolvenţă, susţine că efectul pozitiv al sentinţei nr. 404/F/2020 faţă de decizia atacată se impune a fortiori.

Drept consecinţă, susţine că, în cauză, sunt incidente prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 513 alin. (4) teza a II-a din C. proc. civ., fiind necesară anularea hotărârii atacate şi rejudecarea cauzei.

Un alt motiv invocat prin cererea de revizuire se referă la faptul că obiectul litigiului nu s-a mai aflat în fiinţă la data pronunţării hotărârii atacate.

În acest sens, a arătat că, la data pronunţării hotărârii prin care revizuentul a fost obligat la plata unei despăgubiri în patrimoniul societăţii B. S.R.L., această societate nu s-a mai aflat în fiinţă, neavând nici patrimoniu cu elemente de activ sau de pasiv. În această situaţie, apreciază că este de neconceput să fie obligat la suportarea pasivului societăţii B. S.R.L., în temeiul dispoziţiilor art. 169 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, având în vedere şi dispoziţiile art. 171 din această lege.

Pe cale de consecinţă, susţine că sunt incidente dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 513 alin. (1) teza I din acelaşi Cod, în accepţiunea revizuentului fiind necesară schimbarea în tot a hotărârii atacate şi respingerea cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă, fiind lipsită de obiect.

Prin decizia nr. 115/2021 –A/C din 15 aprilie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021-A, Curtea de Apel Oradea – secţia a II-a Civilă a respins revizuirea formulată de revizuentul C., în contradictoriu cu intimata C.I.I. A., lichidator judiciar al debitoarei B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 65/C din 05.03.2021, pronunţată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2019. Fără cheltuieli de judecată în revizuire.

Împotriva acestei decizii, revizuentul C. a declarat, în termen legal, recurs, prin care a solicitat admiterea căii de atac, încuviinţarea cererii de revizuire, anularea deciziei atacate şi trimiterea cauzei în vederea rejudecării, ca urmare a faptului că a fost încălcat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat al altei hotărâri judecătoreşti; fără cheltuieli de judecată.

În motivare, recurentul revizuent a arătat că hotărârea atacată încalcă efectul pozitiv al autorităţii lucrului judecat produs de sentinţa civilă nr. 404/F/2020 din 02.07.2020 pronunţată în dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Bihor – secţia a II-a Civilă, sentinţă publicată în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă nr. 10947 din 02 iulie 2020, sens în care susţine incidenţa motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ.

În continuare, recurentul revizuent a evocat starea de fapt şi procedura de apel care a rezultat în hotărârea atacată cu revizuire.

În acest sens, a arătat că a solicitat pe calea revizuirii anularea deciziei civile nr. 65/C/2021-A din 5 martie 2021 a Curţii de Apel Oradea – secţia a II-a Civilă care încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 404/F/2020 din 02.07.2020 pronunţată în dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Bihor.

A mai învederat că, la momentul pronunţării deciziei atacate, procedura de insolvenţă care o privea pe debitoarea B. S.R.L. era deja închisă, cu caracter definitiv, prin sentinţa civilă nr. 404/F/2020 din 02.07.2020 pronunţată în dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Bihor.

În continuare, recurentul a evocat un considerent apreciat ca fiind relevant din cuprinsul sentinţei nr. 404/F/2020 (în care instanţa, în contextul în care a dispus închiderea procedurii insolvenţei şi radierea debitoarei din Registrul Comerţului, a reţinut că debitoarea nu deţine bunuri în patrimoniu, nu are creanţe de recuperat, etc).

De asemenea, a mai învederat că, în dispozitivul sentinţei 404/F/2020, Tribunalul Bihor a dispus închiderea procedurii insolvenţei debitoarei B. S.R.L., a dispus radierea debitoarei din Registrul Comerţului şi, totodată, a descărcat lichidatorul judiciar C.I.I. A. de orice îndatoriri şi responsabilităţi.

În acest context, recurentul a arătat că, în cursul rejudecării cererii de angajare a răspunderii sale în calitate de administrator al societăţii falite, după admiterea apelului, a ridicat excepţia lipsei capacităţii procesuale şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, ambele izvorâte din autoritatea lucrului judecat generată de sentinţa nr. 404/F/2020 a Tribunalului Bihor.

A arătat că, potrivit informaţiilor furnizate de Registrul Comerţului, prin documentul nr. 175074/04.03.2021 depus la dosarul cauzei sub semnătură electronică calificată, fosta societate B. (CUI: x) a fost radiată din Registrul Comerţului în data de 06.07.2020, ca urmare a pronunţării sentinţei nr. 404/F/2020 care a închis procedura insolvenţei debitoarei B. S.R.L., iar lichidatorul judiciar C.I.I. A. a fost descărcată de gestiune.

În continuare, precizează că a arătat faptul că, urmare a închiderii procedurii insolvenţei, personalitatea juridică a acestei societăţi a încetat în data radierii, conform prevederilor art. 251 alin. (1) din C. civ. coroborate cu cele ale art. 18 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ.

Totodată, a mai învederat că, în acelaşi timp, ca urmare a descărcării de gestiune, şi drepturile de reprezentare izvorâte din calitatea de lichidator judiciar ale C.I.I. A. au încetat conform art. 180 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă.

Cu toate acestea, pronunţându-se asupra excepţiilor lipsei calităţii procesuale active, a capacităţii procesuale şi, implicit, asupra excepţiei lipsei calităţii de reprezentant a C.I.I. A., prin decizia civilă nr. 65/C/2021-A din data de 5 martie 2021, Curtea de Apel Oradea a respins aceste excepţii.

În continuare, evocând anumite considerente apreciate a fi relevante din cuprinsul deciziei atacate cu revizuire, recurentul a arătat că, pronunţându-se în acest fel, Curtea de Apel Oradea – secţia a II-a Civilă a nesocotit efectul pozitiv al autorităţii lucrului judecat produs de sentinţa nr. 404/F/2020 a Tribunalului Bihor, hotărâre judecătorească definitivă, fiind, astfel, obligat la suportarea unui presupus prejudiciu, în cuantum exorbitant de 9.622.218 RON către debitoarea B. S.R.L. radiată pe baza sentinţei nr. 404/F/2020 a Tribunalului Bihor.

Astfel, în accepţiunea recurentului revizuent, decizia încalcă efectul pozitiv al lucrului judecat, în trei feluri: a nesocotit constatarea din considerentele sentinţei nr. 404/F/2020 conform căreia societatea B. S.R.L. nu deţine bunuri în patrimoniu şi nu are creanţe de recuperat, astfel încât nu subzistă faţă de această societate nicio datorie din partea vreunei persoane; a nesocotit inexistenţa (stabilită prin hotărâre judecătorească definitivă) patrimoniului care ar beneficia de plata despăgubirii, societatea B. S.R.L. fiind radiată din Registrul Comerţului în mod irevocabil; a nesocotit extincţia mandatului lichidatorului judiciar, ca urmare a descărcării de gestiune, la momentul rămânerii definitive a sentinţei.

În continuare, evocând dispoziţiile art. 431 alin. (2) din C. proc. civ., recurentul arată că, de excepţia efectului pozitiv al autorităţii lucrului judecat, se poate prevala oricare dintre părţi, această excepţie fiind menită să garanteze că, prin hotărâri ulterioare, nu sunt încălcate constatările sau dispoziţiile unor hotărâri anterioare.

A mai arătat că, în considerarea faptului că, în acest caz, hotărârea al cărei efect pozitiv a fost încălcat a fost luată în cadrul aceluiaşi dosar de insolvenţă, efectul pozitiv al sentinţei nr. 404/F/2020 faţă de decizia atacată se impune a fortiori.

Pe cale de consecinţă, susţine că, în cauză, sunt incidente prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 513 alin. (4) teza a II-a din C. proc. civ., fiind necesară anularea hotărârii atacate şi rejudecarea cauzei.

În continuare, referindu-se la hotărârea recurată (115/2021 a Curţii de Apel Oradea), recurentul a susţinut că aceasta încalcă efectul pozitiv al autorităţii lucrului judecat al sentinţei nr. 404/F/2020 a Tribunalului Bihor.

În acest sens, a evocat considerentele instanţei prin care aceasta a analizat motivul de revizuire întemeiat pe pct. 8 al art. 509 alin. (1) C. proc. civ., recurentul evidenţiind faptul că, prin decizia nr. 115/2021, Curtea de Apel Oradea a reţinut, în esenţă, că efectul pozitiv al autorităţii lucrului judecat nu se produce din lipsa triplei identităţi: de părţi, obiect şi cauză.

În opinia recurentului, această interpretare a dreptului procesual civil este vădit eronată nu numai din punctul de vedere al dreptului procesual civil, ci şi din perspectivă jurisprudenţei conturate la nivelul curţilor de apel şi a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În continuare, arată că art. 513 alin. (4) C. proc. civ. face vorbire despre procedura de urmat în cazul în care hotărârea atacată cu revizuire a fost anulată pentru încălcarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat.

Totodată, evocând dispoziţiile art. 431 din C. proc. civ., recurentul susţine că, reglementând efectul pozitiv al autorităţii lucrului judecat la art. 431 alin. (2) din C. proc. civ., legiuitorul nu a imous condiţia triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză, în opinia recurentului, fiind suficient ca acest efect pozitiv să aibă legătură cu soluţionarea procesului în care este invocat.

Aşadar, recurentul susţine că din acest motiv consideră că decizia atacată cu recurs se impune a fi casată, revizuirea încuviinţată, iar, pe cale de consecinţă, anularea deciziei revizuite şi trimiterea cauzei spre rejudecare către Curtea de Apel Oradea care urmează a avea în vedere efectele închiderii procedurii de insolvenţă.

Cu privire la fondul cauzei, recurentul revizuent susţine că cererea reclamantului este neîntemeiată în fapt şi în drept.

În drept, recursul a fost întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.

La 23 iunie 2021, astfel cum atestă procesul-verbal de înmânare aflat la dosar, cererea de recurs a fost comunicată intimatei, care nu a depus întâmpinare.

Având în vedere că acţiunea introductivă a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor la data de 19.09.2019, prezentul proces este guvernat de dispoziţiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018. Nefiind, aşadar, supus procedurii filtrului, prin rezoluţia din 27 iulie 2021, în cauză, a fost stabilit termen de judecată la data de 9 noiembrie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Analizând recursul prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte reţine următoarele:

În motivarea cererii de recurs, autorul a susţinut incidenţa motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.

Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., potrivit căruia casarea unei decizii poate fi cerută atunci când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat, Înalta Curte reţine că invocarea acestui motiv de casare presupune încălcarea obligaţiei negative a judecătorului de a relua dezbaterile asupra unei chestiuni litigioase deja tranşate de către o jurisdicţie anterioară. Or, în litigiul pendinte, nu ne aflăm în ipoteza prevăzută de pct. 7 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în care instanţa a reluat în mod nelegal dezbaterile asupra unei chestiuni litigioase tranşate de o jurisdicţie anterioară, ci, în situaţia în care o instanţă de revizuire a fost chemată să aprecieze dacă decizia atacată cu revizuire încalcă autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri definitive anterioare.

Întrucât decizia recurată nu poate fi analizată prin prisma acestui motiv de casare, va fi avut în vedere doar motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât se invocă, în esenţă, soluţionarea cererii de revizuire cu încălcarea normelor de procedură referitoare la cazul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Demersul judiciar al recurentului în etapa căii de atac a revizuirii a fost fundamentat pe existenţa unor hotărâri potrivnice, invocând faptul că decizia civilă nr. 65/C/2021-A din 5 martie 2021 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a Civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2019 încalcă efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat a sentinţei civile nr. 404/F/2020 din 2 iulie 2020 pronunţată de Tribunalul Bihor – secţia a II-a Civilă în dosarul nr. x/2019 (prin care s-a închis procedura falimentului intimatei-reclamante).

Având în vedere că, în speţă, se aplică dispoziţiile C. proc. civ. în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, se reţine că, odată cu modificarea art. 513 alin. (4) C. proc. civ., legiuitorul a asigurat accesul efectiv la cazul de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi pentru încălcarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, astfel că, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, revizuirea poate fi formulată pentru încălcarea autorităţii de lucru judecat sub ambele aspecte (atât sub aspectul efectului negativ, cât şi sub aspectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat).

Aşa fiind, Înalta Curte notează că, deşi revizuentul a invocat motivul contrarietăţii de hotărâri (art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.) sub aspectul efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, prin decizia recurată (115/2021 din 15 aprilie 2021 pronunţată în dosarul nr. x/2021), Curtea de Apel Oradea a analizat decizia revizuită (65/06.03.2021) exclusiv din perspectiva efectului negativ al autorităţii de lucru judecat, caracterizat prin imposibilitatea judecării cauzei între aceleaşi părţi, cu privire la acelaşi obiect şi aceeaşi cauză a doua oară, conform art. 431 alin. (1) C. proc. civ.

Or, revizuentul a susţinut încălcarea autorităţii de lucru judecat din perspectiva efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, reglementat de art. 431 alin. (2) C. proc. civ.: "oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă."

Acest efect al autorităţii de lucru judecat presupune existenţa unei chestiuni tranşate între aceleaşi părţi, care nu mai poate fi repusă în discuţie într-un proces ulterior, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă.

Pornind de la aceste consideraţii, Înalta Curte reţine că în primul proces (soluţionat prin sentinţa nr. 404/F/2020 din 02.07.2020), care a avut la bază cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor la data de 01.03.2019, prin care creditoarea Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj Napoca, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor, a solicitat deschiderea procedurii insolvenţei faţă de debitoarea B. S.R.L., în vederea recuperării creanţei în sumă totală de 9.621.365 RON, reprezentând obligaţii fiscale datorate bugetului general consolidat, instanţa a dispus închiderea procedurii insolvenţei debitoarei B. S.R.L. şi radierea debitoarei din Registrul Comerţului

Cel de al doilea proces, iniţiat prin cererea formulată la data de 19.09.2019 de către reclamantul Cabinet Individual de Insolvenţă A., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei B. S.R.L., a avut ca obiect angajarea răspunderii administratorului statutar C..

Prin cererea de revizuire, autorul acesteia a susţinut că, fiind obligat la suportarea prejudiciului de 9.622.218 RON către debitoarea B. S.R.L., radiată pe baza sentinţei nr. 404/F/2020 a Tribunalului Bihor, decizia a cărei revizuire a solicitat-o încalcă efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat a sentinţei nr. 404/2020 prin aceea că nesocoteşte acele considerente din cuprinsul sentinţei nr. 404/2020 potrivit cărora soceiatatea B. S.R.L. nu deţine bunuri în patrimoniu şi nu are creanţe de recuperat, însemnând că, implicit, faţă de această societate nu subzistă nicio datorie din partea vreunei persoane; nesocoteşte inexistenţa patrimoniului care ar beneficia de plata despăgubirii, în condiţiile în care respectiva societate este radiată; nesocoteşte extincţia mandatului lichidatorului judiciar, ca urmare a descărcării de gestiune, la momentul rămânerii definitive a sentinţei.

Analizând condiţia referitoare la identitatea de părţi, Înalta Curte reţine că, spre deosebire de primul litigiu, în care lichidatorul judiciar nu este parte în proces, ci unul din organele care aplică procedura insolvenţei, conform art. 40 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, în cel de al doilea litigiu, având ca obiect angajarea răspunderii administratorului statutar pentru apariţia stării de insolvenţă, lichidatorul judiciar a avut calitate procesuală activă distinctă, acţionând în calitate de reclamant, în baza art. 169 din Legea nr. 85/2014.

Cum, în speţă, nu se verifică cerinţa referitoare la identitatea de părţi, Înalta Curte, păstrând dispozitivul deciziei recurate, conchide în sensul că, prin decizia revizuită, nu a fost încălcat nici efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat.

Nu în ultimul rând, se constată că recursul cuprinde şi o serie de critici pe fondul cauzei, însă, în considerarea faptului că acestea nu vizează hotărârea atacată (115/2021 din 15 aprilie 2021), ci exclusiv fondul deciziei pronunţate în apel (decizia nr. 65/C/2021-A din 5 martie 2021), acestea nu vor putea fi reţinute spre analiză.

Având în vedere cele reţinute mai sus, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-revizuent C. împotriva deciziei nr. 115/2021-A/C din 15 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Oradea – secţia a II-a Civilă în dosarul nr. x/2021 – A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-revizuent C. împotriva deciziei nr. 115/2021-A/C din 15 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Oradea – secţia a II-a Civilă în dosarul nr. x/2021 – A.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 noiembrie 2021.