Inadmissible cassation against final judgment rejecting arbitral award nullity; temporal non-application of 2017 procedural amendment permitting appeal

Şedinţa publică din data de 12 octombrie 2021

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de arbitrare înregistrată la data de 3 decembrie 2013 la Comisia Centrală de Arbitraj, sub dosar nr. x/2013, reclamanta S.C. A.. a solicitat obligarea pârâtei Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Buzău la înregistrarea în vederea decontării a facturilor în cuantum de 10.274,72 RON, aferente lunilor septembrie- decembrie 2010 şi care reprezintă contravaloarea a 40% din medicamentele compensate care au fost eliberate pensionarilor cu venituri sub 700 RON/lună.

Cererea nu a fost întemeiată în drept.

Prin hotărârea arbitrală nr. 97 pronunţată în dosarul nr. x/2013 al Comisiei Centrale de Arbitraj de pe lângă Casa Naţională de Asigurări Sănătate a fost admisă cererea de arbitrare formulată de reclamanta S.C. A.. în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Buzău. A fost obligată pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Buzău la primirea şi înregistrarea în vederea decontării a facturilor în cuantum de 10.274,72 RON aferente perioadei septembrie- decembrie 2010, care reprezintă contravaloarea în procent de 40% a medicamentelor compensate 90% potrivit Hotărârii de Guvern nr. 186/2009, cu modificările şi completările ulterioare, pentru pensionarii cu venituri numai din pensii de până la 700 RON/lună, care se suportă din transferuri din bugetul Ministerului Sănătăţii către bugetul Fondului Naţional Unic al Asigurărilor Sociale de Sănătate.

Împotriva acestei hotărâri a formulat acţiune în anulare pârâta Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Buzău, care a fost înregistrată pe rolul secţiei a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, la data de 4 iunie 2020, sub nr. x/2020.

Prin încheierea din 24 iunie 2020, secţiei a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, şi-a declinat competenţa în favoarea uneia dintre secţiile civile ale aceleiaşi instanţe specializate în litigii cu profesionişti.

Pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, cauza a fost înregistrată sub nr. x/2020.

Prin sentinţa civilă nr. 244 din 25 noiembrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a V -a Civilă a respins acţiunea în anulare ca neîntemeiată.

Recurenta Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Buzău a formulat recurs împotriva acestei sentinţe, solicitând admiterea căii de atac, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare, indicând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii de recurs, recurenta a susţinut că în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 608 alin. (1) lit. g) C. proc. civ., dispoziţii imperative, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut în mod nelegal şi netemeinic faptul că noţiunea de "locul pronunţării" nu trebuie să se regăsească expres în dispozitiv sau în altă parte a hotărârii, fiind suficientă în practicaua sentinţei a faptului că hotărârea a fost pronunţată la sediul Comisiei Centrale de Arbitraj din cadrul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate -Colegiul Medicilor din Romania-Colegiul farmaciştilor din România- Colegiul Medicilor Dentişti din România.

În acelaşi sens, dispoziţiile art. 33 alin. (1) lit. a) din Regulamentul din 2004 privind activitatea arbitrilor din Comisia Centrata de Arbitraj pentru soluţionarea litigiilor dintre furnizorii de servicii medicale şi casele de asigurări de sănătate, emis de Casa Naţionala de Asigurări de Sănătate, stipulează că hotărârea arbitrală se redactează în scris şi trebuie să cuprindă componenţa nominală a Comisiei centrale de arbitraj, numele asistentului arbitral, locul şi data pronunţării hotărârii; motivele de fapt şi de drept ale hotărârii.

Tot astfel, potrivit prevederilor art. 603 alin. (1) lit. a) şi e) C. proc. civ., valorificate din perspectiva incidenţei art. 43 din Regulamentul din 2004, hotărârea arbitrală se redactează în scris şi trebuie să cuprindă componenţa nominală a tribunalului arbitral, locul şi data pronunţării hotărârii, motivele de fapt şi de drept ale hotărârii, iar în cazul arbitrajului în echitate, motivele care, sub acest aspect, întemeiată soluţia.

În ceea ce priveşte motivarea instanţei referitor la faptul că necomunicarea hotărârii arbitrate nr. 97, într-un anumit termen nu determină desfiinţarea hotărârii arbitrale, iar examinarea unui astfel de motiv nu reprezintă niciun interes, recurenta consideră că este netemeinică şi nelegală.

În acest sens, recurenta arată că hotărârea arbitrală s-a dat cu încălcarea dispoziţiilor legale prevăzute de art. 26 alin. (1) din Ordinul nr. 2366/C din 21 iulie 2015 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura arbitrală de soluţionare a litigiilor dintre furnizorii de servicii medicale, medicamente şi dispozitive medicale şi casele de asigurări de sănătate, respectiv hotărârea arbitrală va fi comunicată părţilor în termen de cel mult 30 de zile de la data pronunţării ei. Această dispoziţie legală a fost încălcată de către Comisia Centrală de Arbitraj, având în vedere depăşirea termenului imperativ de comunicare de 30 zile. Astfel, hotărârea arbitrală a fost emisă la data de 04.02.2016, iar comunicarea acesteia către Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Buzău a fost efectuată la data de 12.05.2020.

Intimata S.C. A.. nu a depus întâmpinare.

În cauză a fost întocmit, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., raportul asupra admisibilităţii recursului, în cuprinsul căruia s-a apreciat că recursul este inadmisibil.

Prin încheierea din 15 iunie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă, s-a dispus comunicarea raportului către părţi, cu menţiunea că acestea pot depune puncte de vedere în termen de 10 zile de la comunicare.

Recurenta Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Buzău a formulat un punct de vedere la raport, prin care a arătat că recursul este admisibil.

În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilităţii în principiu a recursului la 12 octombrie 2021.

În raport de prevederile art. 248 alin. (1), coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) C. proc. civ., cu referire la art. 499 teza finală din acelaşi act normativ, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a analiza, cu prioritate, excepţia inadmisibilităţii recursului, faţă de care constată următoarele:

Dispoziţiile art. 457 C. proc. civ. reglementează principiul legalităţii căii de atac potrivit căruia hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Reglementarea condiţiilor şi a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituţie şi nu încalcă drepturile reglementate ale justiţiabililor, normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea în limitele competenţei atribuite prin lege fiind de ordine publică.

În speţă, sunt aplicabile dispoziţiile art. 613 C. proc. civ. privind judecata acţiunii în anulare, în forma în vigoare la data introducerii acţiunii arbitrale, respectiv la 3 decembrie 2013.

Potrivit dispoziţiilor art. 613 alin. (4) C. proc. civ., "Hotărârile curţii de apel, pronunţate potrivit alin. (3), sunt supuse recursului", alin. (3) din text referindu-se la hotărârea de admitere a acţiunii în anulare: "Admiţând acţiunea, curtea de apel va anula hotărârea arbitrală şi, …".

Din interpretarea per a contrario a acestor dispoziţii, rezultă că hotărârile prin care a fost respinsă acţiunea în anulare nu sunt susceptibile a fi atacate cu recurs, o astfel de hotărâre nemaifiind susceptibilă de altă cale de atac, ea fiind definitivă.

În speţă, recurenta Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Buzău a formulat recurs împotriva sentinţei civile nr. 244 din 25 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, hotărâre cu caracter definitiv, pronunţată în condiţiile art. 608 alin. (1) C. proc. civ., în soluţionarea acţiunii în anularea hotărârii arbitrale, sentinţă prin care a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea în anulare formulată de aceeaşi parte împotriva hotărârii arbitrale nr. 97 din 4 februarie 2016, pronunţată de Comisia Centrală de Arbitraj de pe lângă Casa Naţională de Asigurări Sănătate.

Or, în raport cu prevederile legale evocate, se constată că această hotărâre are caracter definitiv de la pronunţarea sa, conform dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 6 coroborate cu art. 613 alin. (4) din C. proc. civ., şi, prin urmare, sentinţa dată în acţiunea în anularea hotărârii arbitrale nu întruneşte condiţia cerută de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., situaţie în care nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în această ipoteză exercitarea căii extraordinare de atac fiind inadmisibilă.

Prin art. 11 din O.U.G. nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi a unor acte normative conexe, introdus prin punctul 2 din Legea nr. 17/2017, începând cu 24.03.2017, s-a stipulat că: "La articolul 613, alin. (4) se modifică şi va avea următorul cuprins: (4) Hotărârea curţii de apel prin care se soluţionează acţiunea în anulare este supusă recursului".

În aceste condiţii, devine incidentă dispoziţia tranzitorie privind legea procesuală aplicabilă, respectiv, art. 27 C. proc. civ., care prevede că: "Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul".

Legea civilă nu retroactivează, legiuitorul optând pentru regula previziunii, potrivit căreia faza judecăţii, în întregul ei, este guvernată de dispoziţiile legii în vigoare la momentul pornirii acesteia, respectiv la data înregistrării cererii de chemare în judecată.

Astfel, această nouă formă a textului art. 613, alin. (4) C. proc. civ. nu este aplicabilă în prezenta cauză, în condiţiile în care procesul arbitral a început la 3 decembrie 2013, iar Legea nr. 17/2017 din 17 martie 2017 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi a unor acte normative conexe, a fost publicată în Monitorul Oficial la 21 martie 2017, fiind aplicabilă acţiunilor arbitrale introduse după intrarea în vigoare a legii de modificare.

Pentru argumentele expuse, în raport cu prevederile art. 493 alin. (5) cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Buzău împotriva sentinţei civile nr. 244 din 25 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Buzău împotriva sentinţei civile nr. 244 din 25 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, ca inadmisibil.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 octombrie 2021.