Appeal declared perempted; contract termination and advance repayment judgments stand.

Şedinţa publică din data de 12 octombrie 2021

Asupra cererii de recurs, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

Prin acţiunea înregistrată la 01.02.2019, pe rolul Tribunalului Olt – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2019, reclamanta A. S.A. a chemat în judecată pe pârâta B. S.R.L., solicitând instanţei să constate încetarea contractului de vânzare-cumpărare nr. x/2014 prin denunţare unilaterală cu consecinţa restituirii prestaţiilor executate de către reclamantă, obligarea pârâtei la restituirea sumei de 1.019.985 RON reprezentând avansul achitat de reclamantă conform contractului de vânzare-cumpărare nr. x/2014, precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa nr. 277 din 14 mai 2019, pronunţată de Tribunalul Olt – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019, s-a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată prin întâmpinare, s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de pe reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., s-a constatat încetat contractul de vânzare-cumpărare nr. x/2014, prin denunţare unilaterală şi a fost obligată pârâta la restituirea sumei de 1.019.985 RON, reprezentând avansul achitat de către reclamantă şi la plata taxei judiciare de timbru către reclamantă, cu titlul de cheltuieli de judecată, în cuantum de 14.311 RON.

Împotriva acestei soluţii, a declarat apel pârâta B. S.R.L., care a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, la 08.08.2019.

Prin decizia nr. 806/2019 din 16 octombrie 2019, Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă a respins apelul declarat de pârâta B. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 277 din 14 mai 2019 pronunţate de Tribunalul Olt –Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu reclamanta S.C. A. S.A., ca nefondat şi a obligat apelanta către intimată la plata sumei de 5.892 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta B. S.R.L., prin care a solicitat admiterea căii de atac, casarea deciziei recurate şi a sentinţei, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Intimata-reclamantă A. S.A. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac, iar pe fondul recursului a solicitat respingerea ca nefondat.

La 10 septembrie 2020, recurenta-pârâtă B. S.R.L. a depus la dosar o convenţie de tranzacţie încheiată cu intimata-reclamantă A. S.A., autentificată sub nr. x/18.08.2020 de BNP C., solicitând instanţei de recurs să ia act de renunţarea la dreptul pretins, să anuleze hotărârile pronunţate în cauză şi să respingă cererea pe fond, ataşând în acest sens declaraţia directorului general al reclamantei A. S.A. autentificată sub nr. x/18.08.2020 de BNP C..

Prin încheierea de şedinţă din data de 15 septembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ. a fost suspendată judecata cauzei, având în vedere lipsa nejustificată a părţilor la strigarea pricinii, precum şi faptul că nu au formulat cerere de judecare în lipsă.

Prin referatul întocmit la data de 17 iunie 2021 de către grefa secţiei a II-a Civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, având în vedere că de la data suspendării a trecut o perioadă mai mare de 6 luni, s-a propus fixarea unui termen de judecată pentru discutarea perimării.

Verificând incidenţa în prezenta cauză a sancţiunii perimării, Înalta Curte constată că această excepţie este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Buna administrare a justiţiei impune ca actele de procedură să fie îndeplinite cu respectarea condiţiilor legale, inclusiv în ce priveşte respectarea termenelor stabilite de lege sau de judecător.

Potrivit art. 416 alin. (1) şi (2) din noul C. proc. civ., "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni.

(2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă."

Perimarea este sancţiunea procedurală care intervine în cazul în care nu este respectată cerinţa de a exista continuitate între actele de procedură şi constă în stingerea procesului în faza în care acesta se găseşte, din cauza rămânerii lui în nelucrare, din vina părţilor.

Perimarea, pe lângă rolul sancţionator, are şi natura unei prezumţii de desistare, care reiese din lipsa de stăruinţă a părţilor în soluţionarea cauzei.

Termenul de perimare de 6 luni începe să curgă de la data ultimului act de procedură, care nu a mai fost urmat, din vina părţilor, de alte acte de procedură, în scopul continuării judecării cauzei.

Norma juridică cuprinsă în art. 411 alin. (1) din C. proc. civ. este de ordine publică, astfel încât, dacă sunt întrunite cerinţele acestui text legal, instanţa trebuie să suspende judecata, fără a mai efectua vreun alt act de procedură din oficiu în vederea reluării judecării cauzei, cererea de redeschidere putând fi efectuată de una din părţi, potrivit art. 415 pt. 1 C. proc. civ.

Totodată, fiind o sancţiune procedurală, perimarea operează de drept, instanţa putând să constate perimarea şi din oficiu, astfel cum reiese şi din dispoziţiile art. 420 alin. (1) din C. proc. civ.

În raport de dispoziţiile art. 416 alin. (2) din C. proc. civ., "termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă."

Ultimul act de procedură îndeplinit în cauză, în sensul art. 416 alin. (2) din C. proc. civ. este din data de 15 septembrie 2020, data suspendării judecării cauzei, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., pentru lipsa părţilor.

În aplicarea dispoziţiilor art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., de la acest moment a început să curgă termenul de perimare de 6 luni.

În cauză, dosarul a rămas în nelucrare începând de la 15 septembrie 2020, data suspendării judecării cauzei, până la acest termen, când cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, în vederea verificării îndeplinirii condiţiilor perimării prevăzute de art. 416 C. proc. civ., perioadă în care, părţile nu au solicitat reluarea judecăţii.

Astfel, Înalta Curte constată că sunt întrunite cerinţele perimării, respectiv procesul a rămas în nelucrare în termenul prevăzut de lege; rămânerea în nelucrare este urmarea culpei părţilor; nu a intervenit o cauză de întrerupere sau de suspendare a termenului de perimare în condiţiile art. 417-418 C. proc. civ. nu există o altă cauză de stingere a procesului în absenţa solicitării judecării cauzei în lipsă potrivit art. 223 alin. (3) teza finală C. proc. civ., neputându-se da curs anterior actului de dispoziţie privind renunţarea la drept.

Faţă de caracterul imperativ al dispoziţiilor art. 420 din C. proc. civ., instanţa este obligată să constate cu prioritate, potrivit art. 248 C. proc. civ., perimarea căii extraordinare de atac.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) raportat la art. 416 coroborat cu art. 420 C. proc. civ., Înalta Curte va constata perimat recursul declarat de pârâta B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 806/2019 din 16 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de pârâta B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 806/2019 din 16 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

Cu recurs în 5 zile de la pronunţare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 octombrie 2021.