Insolvency set-off claim: finality of appeal court decision bars cassation

Şedinţa publică din data de 23 iunie 2021

Asupra recursului de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei, constată următoarele:

Prin sentinţa nr. 183/C din 1 noiembrie 2019, pronunţată de judecătorul sindic în dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Specializat Mureş, s-a admis contestaţia, întemeiată pe dispoziţiile art. 59 alin. (6) - (7) din Legea nr. 85/2014, formulată de contestatorul A., în contradictoriu cu debitoarea Societatea "B." S.R.L., prin lichidatorul judiciar C. şi s-a constatat operarea compensaţiei legale între creanţa deţinută de contestator în contra debitoarei Societatea "B." S.R.L., în cuantum de 170.996,61 RON şi cea deţinută de societatea debitoare în contra contestatorului, în cuantum de 152.958,19 RON, stabilită prin sentinţa nr. 388/6 iulie 2018 pronunţată de judecătorul sindic în dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă prin decizia nr. 43 din 12 februarie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, până la concurenţa acesteia din urmă.

Împotriva acestei sentinţe, creditoarea DIRECŢIA GENERALA REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE BRAŞOV - ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE MUREŞ a declarat apel, solicitând admiterea apelului, anularea sentinţei atacate şi, în rejudecare, să se dispună respingerea contestaţiei formulată de intimatul A.,

Prin decizia nr. 145/A din 24 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost admis apelul formulat de DGRFP Braşov - AJFP Mureş împotriva sentinţei nr. 183/01.11.2019 pronunţată de Tribunalul Specializat Mureş, în dosarul nr. x/2016; a fost schimbată în tot sentinţa atacată în sensul că s-a respins ca nefondată, contestaţia formulată de A., în contradictoriu cu debitoarea B. S.R.L. prin lichidatorul judiciar C., precum şi cu comitetul creditorilor compus din creditorii DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE BRAŞOV, SOCIETATEA "D. S.R.L.

A. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 145/A din 24 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Recurentul se raportează prin motivele de nelegalitate invocate la dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. şi solicită respingerea apelului promovat de DGRFP BRAŞOV - AJFP MUREŞ şi menţinerea hotărârii instanţei de fond.

În argumentarea recursului, pe cale de excepţie, arată că ANAF DGRFP Braşov AJFP Mureş nu poate avea calitatea de apelant, nici chiar în procedurile de insolvenţă, în raport cu prevederile art. 8 din Legea nr. 85/2014 privind insolvenţa şi cele cuprinse în art. 43 pct. 3, art. 41 pct. 4 şi art. 42 pct. 2 din acelaşi act normativ, coroborate cu art. 458 C. proc. civ.

O altă critică vizează faptul că motivarea instanţei de apel, relativ la principiile concursualităţii şi a colectivităţii procedurilor de insolvenţă, nu priveşte procedura de soluţionare a litigiilor apărute în procedurile contencioase a litigiilor soluţionate de judecătorul sindic, ci doar acordarea tuturor creditorilor de şanse egale de recuperare a propriilor creanţe, inclusiv cele pentru care recurentul a solicitat compensarea.

Pe fondul litigiului, precizează că îşi menţine poziţia procesuală aşa cum a fost ea expusă prin întâmpinarea din apel prin care a susţinut că în mod legal, judecătorul sindic a făcut aplicarea prevederilor articolului nr. 90 din Legea insolvenţei nr. 85/2014 şi a dispus admiterea contestaţiei constatând intervenită de drept a compensaţiei legale a datoriilor reciproce.

Intimatele Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mureş şi Societatea "B." S.R.L. prin lichidator judiciar C. au formulat întâmpinări prin care au invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, solicitând, în esenţă, admiterea excepţiei şi, în consecinţă, respingerea recursului, ca inadmisibil.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea din 21 aprilie 2021, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părţi.

Recurentul A. a formulat un punct de vedere asupra raportului, susţinând că recursul este admisibil.

Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condiţiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluţionarea recursului la data de 23 iunie 2021, în complet de filtru, fără citarea părţilor.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., inadmisibilitatea prezentei căi extraordinare de atac, chestiune a cărei soluţionare face de prisos examinarea altor cereri sau excepţii, urmează să respingă recursul ca inadmisibil, pentru considerentele următoare:

Litigiul are ca obiect contestaţia formulată de A. prin care s-a contestat refuzul înscrierii la masa credală a creanţei pretinse de contestator în sumă de 171.001,92 RON; de asemenea, s-a solicitat judecătorului sindic înscrierea acesteia în tabelul de creanţe.

Aşadar, recursul pendinte are ca obiect o decizie cu caracter definitiv, prin care instanţa de apel a respins ca nefondat apelul contestatoarei.

Potrivit dispoziţiilor art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind procedura insolvenţei, "curtea de apel va fi instanţa de apel pentru hotărârile pronunţate de judecătorul-sindic", iar potrivit tezei a doua a aceluiaşi articol, "hotărârile curţii de apel sunt definitive".

Totodată, potrivit art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, "hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii şi pot fi atacate, separat, numai cu apel", fiind exclus dreptul de exercitare a recursului.

În virtutea dispoziţiilor art. 483 alin. (2), teza finală, din C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile în primă instanţă sunt supuse numai apelului".

De asemenea, se reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., "sunt hotărâri definitive (…) hotărârile date în apel, fără drept de recurs".

Decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac astfel cum sunt prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti, regulă cu valoare de principiu constituţional, potrivit art. 129 din Constituţie.

Prin urmare, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., să respingă ca inadmisibil recursul împotriva deciziei civile nr. 145 A din 24 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 145/A din 24 iunie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 iunie 2021.