Nullity of cassation appeal for failure to challenge the appellate court's specific reasoning on passive standing

Şedinţa publică din data de 22 iunie 2021

Asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj – secţia a II-a Civilă la data de 24 iunie 2019, sub nr. x/2019, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B. S.A., pentru ca instanţa, prin sentinţa pe care o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei la plata de despăgubiri morale în cuantum de 600.000 RON, pentru daune aduse demnităţii, onoarei, cinstei, sănătăţii şi reputaţiei sale prin întreruperea abuzivă a energiei electrice trifazice (380 volţi), în perioada 11 iunie 2016 – 11 decembrie 2016, la atelierul electric proprietate a familiei sale.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 21, 22, 44, 45 din Constituţia României, art. 252, 1277, 1357, 2502, 1386 alin. (3) C. civ., C. proc. civ., art. 62 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 123/2012.

La data de 12 iulie 2019, pârâta B. S.A. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii formulate de reclamantul A., ca netemeinică. Totodată, pârâta a invocat excepţia conexităţii, solicitând ca prezenta cauză să fie conexată la dosarul nr. x/2018, înregistrat la Tribunalul Gorj, susţinând că, între cele două cauze, este strânsă legătură, având în vedere că ambele litigii au aceleaşi părţi şi obiect, singura diferenţă fiind doar perioada pentru care se solicită acordarea de despăgubiri.

Pârâta a mai invocat şi excepţia autorităţii de lucru judecat prevăzută de art. 432 C. proc. civ., în condiţiile în care pe rolul instanţelor judecătoreşti au mai existat trei litigii având aceeaşi cauză, acelaşi obiect şi aceleaşi părţi, litigii înregistrate sub nr. x/2014, y/2015 şi 2852/95/2016 care au fost soluţionate definitiv în favoarea societăţii pârâte.

Pârâta a mai invocat şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului având în vedere că acesta nu mai deţine imobilul respectiv.

Prin încheierea de şedinţă din 22 octombrie 2019, instanţa a respins excepţiile invocate, ca neîntemeiate, pentru motivele expuse în cuprinsul încheierii de la acea dată.

Prin sentinţa nr. 56/2020 din 02 iunie 2020, Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A., pe care a obligat-o la plata către reclamant a sumei de 20.000 RON cu titlu de daune morale.

Împotriva sentinţei primei instanţe, a declarat apel pârâta B. S.A., solicitând admiterea acestuia şi schimbarea soluţiei instanţei de fond în sensul admiterii excepţiilor invocate şi, în subsidiar, în cazul respingerii excepţiilor, respingerea, în tot, a cererii formulate de C. ca netemeinică şi nelegală.

Prin concluziile orale formulate la termenul din 06 octombrie 2020, intimatul reclamant a invocat neîndeplinirea cerinţei timbării cererii de apel la valoarea contestată, conform dispoziţiilor art. 23 din O.U.G. nr. 80/2013.

Prin încheierea de repunere pe rol a cauzei din 13 octombrie 2020, Curtea a dispus citarea părţilor cu menţiunea punerii în discuţie a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a B. S.A., excepţie pusă în discuţie la termenul din 17 noiembrie 2020.

Analizând, cu prioritate, susţinerile intimatului cu privire la neîndeplinirea cerinţei timbrării cererii de apel, Curtea a constatat că acestea sunt nefondate, faţă de faptul că, la dosarul cauzei - fila x - se află ordinul de plată nr. x/03 august 2020, reprezentând dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 50 de RON, conform celor dispuse de către completul de judecată în faza regularizării cererii de apel.

Curtea a apreciat, astfel, că susţinerile intimatului reclamant cu privire la stabilirea eronată a cuantumului taxei de timbru ce ar fi fost datorată de către apelanta pârâtă nu pot fi primite, acestea trebuind a fi fost invocate în cadrul unei cereri de reexaminare formulate în temeiul art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, cale procedurală pe care intimatul reclamant nu a exercitat-o.

Prin decizia nr. 565/2020 din 17 noiembrie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Craiova – secţia a II-a Civilă a admis apelul formulat de apelanta pârâtă B. S.A. împotriva sentinţei nr. 56 din data de 02.06.2020 pronunţate de Tribunalul Gorj – secţia a II-a Civilă, în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimatul reclamant A. şi a schimbat sentinţa în sensul că a respins acţiunea ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

La 4 ianuarie 2021, reclamantul C. a formulat, în termen legal, recurs împotriva deciziei nr. 565/2020 din 17 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova – secţia a II-a Civilă, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate, în sensul menţinerii sentinţei Tribunalului Gorj ca legală şi temeinică.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7 şi 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului, recurentul-reclamant a susţinut că decizia recurată a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor imperative ale art. 197 teza a II-a C. proc. civ. coroborate cu art. 23 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013.

În esenţă, recurentul susţine că intimata-pârâtă B. S.A. a timbrat insuficient cererea de apel, fapt ce atrage nulitatea cererii şi nulitatea hotărârii civile pronunţate în speţă.

Mai arată că, în considerentele deciziei recurate, instanţa a precizat că suma de 50 de RON a fost stabilită în faza de regularizare a apelului, însă, judecând o cerere de apel insuficient timbrată, decizia instanţei de apel este nelegală.

În susţinerea afirmaţiei sale, recurentul arată că depune, ca practică judecătorească, două încheieri în care s-a statuat modul de timbrare a cererii de apel evaluabilă în bani.

În altă ordine de idei, autorul recursului arată că decizia recurată a fost pronunţată cu încălcarea evidentă a dispoziţiilor art. 22, art. 430 şi a art. 431 C. proc. civ.

În încheiere, recurentul solicită ca, în raport de aceste minime considerente, instanţa supremă să admită recursul, astfel cum a fost formulat.

Cererea de recurs a fost comunicată intimatei-pârâte la 01 martie 2021, conform dovezii înmânare aflate la dosar.

La data de 16 martie 2021, conform plicului ataşat, intimata-pârâtă B. S.A. a depus la dosar, întâmpinare, în termen legal, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, având în vedere că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul. Astfel, intimata-pârâtă arată că cererea de recurs nu conţine precizări care să reprezinte o minimă argumentare în drept a vreunei critici de nelegalitate.

Pe fond, intimata-pârâtă a învederat faptul că susţinerile recurentului-reclamant sunt netemeinice şi nelegale în raport de prevederile Ordonanţei de urgenţă nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, subliniind faptul că a achitat taxa judiciară de timbru conform solicitării şi calculului efectuat de instanţa de apel.

La 26 martie 2021, astfel cum reiese din procesul-verbal de înmânare aflat la dosar, întâmpinarea a fost comunicată recurentului.

La 30 martie 2021, conform plicului ataşat, recurentul-reclamant C. a depus, în termen legal, răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepţiei invocate, ca neîntemeiată, arătând că recursul cuprinde motivele de nelegalitate a deciziei recurate prevăzute şi sancţionate de dispoziţiile art. 197 teza a doua din C. proc. civ. coroborate cu dispoziţiile art. 23 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013, respectiv, taxa judiciară de timbru la suma contestată.

La 4 iunie 2021, conform plicului ataşat, recurentul-reclamant C. a depus la dosar note de şedinţă prin care a invocat, pe cale de excepţie, autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 265/9.02.2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă, pe care, la 14 iunie 2021, a depus-o la dosar, în copie certificată. Totodată, a arătat faptul că decizia recurată se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6, 7 şi 8 C. proc. civ.

Din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 teza a treia C. proc. civ., recurentul arată că instanţa de apel a schimbat în mod nelegal obiectul acţiunii, pronunţându-se pe alt cod de client, pe alt contract decât cele care au făcut obiectul acţiunii, motivele fiind, astfel, străine de natura cauzei.

Subsumat motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., recurentul arată că s-a încălcat autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 265/09.02.2021 pronunţată în dosarul nr. x/2017 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă.

Subsumat motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul arată că instanţa de apel nu a luat în considerare prevederile art. 1277 C. civ., susţinând că, în speţă, întreruperea furnizării energiei electrice trifazice s-a făcut pur şi simplu, fără preaviz, fără niciun motiv concret.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă, prin întâmpinare, Înalta Curte reţine următoarele:

Cu titlu prealabil, se reţine că prezentul proces este guvernat de dispoziţiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât acţiunea introductivă a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj – secţia a II-a Civilă la data de 24 iunie 2019, nefiind supus procedurii filtrului.

Potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut de art. 489 alin. (3) C. proc. civ., în care "…… motivele de casare care sunt de ordine publică pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului……..."

Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

În cauză, prin decizia nr. 565/2020 din 17 noiembrie 2020, Curtea de Apel Craiova – secţia a II-a Civilă a admis apelul formulat de pârâta B. S.A. împotriva sentinţei primei instanţe şi a schimbat sentinţa apelată, în sensul că a respins acţiunea ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut că, în prezenta cauză, reclamantul a chemat în judecată pârâta, solicitând angajarea răspunderii civile delictuale a acesteia ca urmare a săvârşirii faptei ilicite constând în nefurnizarea de energie electrică la locul său de consum pentru perioada 11.06.2016-11.12.2016.

Curtea a mai reţinut că, urmare a propriei manifestări de voinţă a reclamantului, concretizată prin notificarea privind încetarea Contractului de furnizare a energiei electrice nr. x, înscris aflat la dosar apel şi necontestat de reclamant, în sarcina pârâtei nu mai exista obligaţia de a furniza energie electrică către reclamant începând cu data de 01.02.2016.

Prin urmare, Curtea a apreciat că, în ceea ce priveşte perioada 11.06.2016-11.12.2016, pârâta nu este parte a raportului juridic dedus judecăţii, iar reclamantul nu a justificat identitatea cerută de lege pentru a se putea stabili cu privire la calitatea procesuală pasivă a acesteia.

Cu toate că acestea au fost considerentele care au stat la baza pronunţării deciziei recurate, prin cererea de recurs, autorul acesteia a criticat faptul că apelanta, intimată în prezenta cauză, a timbrat insuficient cererea de apel, fapt care, în accepţiunea recurentului, atrage nulitatea cererii şi nulitatea hotărârii pronunţate în speţă.

Aşadar, prin cererea de recurs, recurentul nu s-a raportat la considerentele avute în vedere de instanţă la adoptarea soluţiei de admitere a apelului, respectiv, la calitatea procesuală pasivă a autoarei apelului reţinută de instanţa de apel.

În altă ordine de idei, cu toate că recursul a fost încadrat în drept, în realitate, motivele invocate sunt neîncadrabile, câtă vreme nu a fost invocat niciun argument care să vizează raţiunile pentru care instanţa de apel a admis apelul părţii adverse.

Se reţine, aşadar, că singurul motiv de recurs vizează timbrajul cererii de apel a intimatei-pârâte, însă, acest motiv nu este de natură a duce la casarea deciziei recurate, întrucât, în atare situaţie, în considerarea dispoziţiilor art. 38 din O.U.G. nr. 80/2013, sancţiunea specifică este darea în debit.

Totodată, recurentul a mai arătat că decizia recurată a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 22, 430, 431 C. proc. civ., însă acest motiv de nelegalitate a fost invocat pur formal, fără a arăta, în concret, în ce a constat încălcarea dispoziţiilor legale indicate.

Aşadar, în lipsa unor critici dezvoltate în susţinerea motivului de nelegalitate arătat, nu se poate considera că afirmaţiile recurentului reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, în sensul exigenţelor prevăzute de art. 486 alin. (1) C. proc. civ.. Aceste cerinţe trebuie interpretate în sensul formulării unei argumentaţii juridice a nelegalităţii hotărârii, prin indicarea nu numai a dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă, ci şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţa de apel în legătură cu dispoziţiile legale menţionate, instanţa de recurs neputându-se substitui părţii, în sensul de a completa deductiv argumentaţia căii de atac.

Prin urmare, invocarea de către recurentul-reclamant a dispoziţiilor art. 22, art. 430 şi a art. 431 C. proc. civ. s-a făcut strict formal.

În altă ordine de idei, se reţine că, prin notele de şedinţă depuse la 7 iunie 2021, recurentul a expus unele motive suplimentare în completarea recursului formulat iniţial, însă, în considerarea dispoziţiilor art. 487 alin. (1) raportat la art. 489 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte nu le va putea lua în analiză, acestea fiind formulate în afara termenului legal.

Aşadar, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut de art. 489 alin. (3) din Cod, în care instanţa poate invoca, din oficiu, motive casare de ordine publică, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Reţinând că nulitatea recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârşire, ci şi în cazul motivării necorespunzătoare, care, de asemenea, nu constituie o motivare în sensul procedural al recursului, Înalta Curte constată că recurentul nu a formulat veritabile critici de nelegalitate care să vizeze considerentele deciziei atacate şi care să permită, astfel, exercitarea controlului de legalitate în această fază procesuală din perspectiva motivelor de casare reglementate de art. 488 C. proc. civ.

Nefiind motivat în raport cu cerinţele art. 488 C. proc. civ., devine incidentă sancţiunea nulităţii recursului, în reglementarea art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

În considerarea celor ce preced, văzând că autorul recursului nu s-a conformat obligaţiei reglementate de dispoziţiile art. 488 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 489 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., Înalta Curte, având în vedere şi inexistenţa motivelor de ordine publică care să impună aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., în temeiul art. 486 alin. (3) C. proc. civ. coroborat cu art. 489 alin. (1)-(2) şi raportat la art. 496 alin. (1) din acelaşi act normativ, va admite excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă, prin întâmpinare şi va anula recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 565/2020 din 17 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova – secţia a II-a Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă, prin întâmpinare.

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 565/2020 din 17 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova – secţia a II-a Civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 iunie 2021.