Reversion of undistributed company property to associates inapplicable to insolvency liquidation under Law No. 85/2006

Şedinţa publică din data de 9 iunie 2021

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea în constatare înregistrată la 4 iulie 2018 pe rolul Tribunalului Bistriţa-Năsăud, sub număru de dosar x/2018, reclamanta A. S.R.L. a solicitat instanţei constatarea transmiterii dreptului de proprietate asupra imobilului situat în localitatea Crainimăt, jud. Bistriţa-Năsăud, înscris în C.F. x Şieu-Măgherus, din patrimoniul societăţii B. S.R.L. în patrimoniul asociaţilor C. şi D., ca urmare a radierii din Registrul Comerţului a societăţii, cu menţinerea ipotecii A. S.R.L., precum şi înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra imobilului în favoarea asociaţilor, în temeiul art. 237 alin. (13) din Legea nr. 31/1990.

Prin sentinţa civilă nr. 4 din 23 ianuarie 2018 pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii OFICIUL REGISTRULUI COMERŢULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BISTRIŢA-NĂSĂUD, C. şi D., având obiect acţiune în constatare, înscriere în cartea funciară.

Împotriva acestei sentinţe, reclamanta A. S.R.L. a declarat apel, solicitând admiterea apelului şi, pe cale de consecinţă, admiterea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată.

Prin decizia civilă nr. 730/2019 din 5 decembrie 2019, Curtea de Apel Cluj – secţia a II-a Civilă a respins apelul declarat de reclamanta A. S.R.L împotriva sentinţei civile nr. 4 din 23 ianuarie 2018 pronunţată în dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud, pe care a păstrat-o în întregime.

În termen legal, reclamanta A. S.R.L. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 730/2019 din 5 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Cluj – secţia a II-a Civilă, solicitând admiterea recursului, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.

Recurenta-reclamantă a criticat hotărârea atacată pentru nelegalitate, susţinând, în esenţă, că aceasta a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material reprezentate de dispoziţiile art. 237 alin. (13) din Legea nr. 31/1990.

În opinia recurentei, instanţa de apel în mod greşit a reţinut că, în prezenta cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 237 alin. (13) din Legea nr. 31/1990, deoarece procedura de lichidare/radiere s-a produs în temeiul Legii nr. 85/2006, astfel că, în condiţiile acestui ultim menţionat act normativ, nu s-ar putea dispune ca imobilul existent în patrimoniul societăţii B. S.R.L la momentul radierii să treacă în proprietatea asociaţilor, întrucât nu a existat o cerere în acest sens şi, totodată, creanţele înscrise la masa credală nu au fost acoperite.

Contrar celor reţinute de instanţa de apel, recurenta apreciază că dispoziţiile art. 237 alin. (13) din Legea nr. 31/1990 se aplică şi în cazul în care radierea societăţii s-a produs ca urmare a dispoziţiilor Legii nr. 85/2006, deoarece dispoziţiile acestei legi nu reglementează situaţia bunurilor rămase în patrimoniul societăţii după radierea societăţii.

Prin urmare, faţă de situaţia de fapt din speţă, precum de împrejuarea că nu există o dispoziţie în Legea nr. 85/2006 care să reglementeze situaţia imobilelor rămase în patrimoniul societăţilor după finalizarea procedurii de faliment, consideră că singurele dispoziţii legale care pot reglementa această situaţie sunt cele prevăzute de art. 237 alin. (13) din Legea nr. 31/1990.

Intimatul-pârât OFICIUL REGISTRULUI COMERŢULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BISTRIŢA-NĂSĂUD a formulat întâmpinare, prin care a lăsat la aprecierea instanţei soluţia ce se va pronunţa.

Intimaţii-pârâţi C. şi D. nu au formulat întâmpinare.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 21 octombrie 2020, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

La termenul de judecată din 17 februarie 2021, a fost admis în principiu recursul, fiind acordat termen pentru judecarea acestuia la 9 iunie 2021.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată în raport de criticile formulate şi temeiurile de drept invocate, constată că recursul nu este fondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Recurenta-reclamantă A. S.R.L. a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., criticând soluţia dată de instanţa de apel sub aspectul aplicării greşite a dispoziţiile art. 237 alin. (13) din Legea nr. 31/1990, însă criticile sunt nefondate pentru considerentele care succed.

Prin acţiunea în constatare formulată, reclamanta A. S.R.L. a solicitat constatarea transmiterii dreptului de proprietate asupra imobilului situat în localitatea Crainimăt, jud. Bistriţa-Năsăud, înscris în CF x Şieu-Măgherus, din patrimoniul societăţii B. S.R.L. în patrimoniul asociaţilor C. şi D., ca urmare a radierii din registrul comerţului a societăţii, cu menţinerea ipotecii A. S.R.L., precum şi înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra imobilului în favoarea asociaţiilor C. şi D., în temeiul art. 237 alin. (13) din Legea nr. 31/1990.

Este ştiut că o persoană juridică înregistrată în registrul comerţului poate fi radiată în două moduri, primul mod este prevăzut de Legea nr. 85/2006, respectiv urmare a închiderii procedurii de insolvenţă, iar cel de-al doilea mod este instituit de Legea nr. 31/1990. Ambele proceduri presupun o procedură de lichidare a bunurilor societăţii, însă regimul juridic al celor două proceduri este diferit.

Contrar susţinerilor recurentei, dispoziţiile 237 alin. (13) din Legea nr. 31/1990 republicată, potrivit cărora: "Bunurile rămase din patrimoniul persoanei juridice radiate din registrul comerţului, în condiţiile alin. (8)-(10), le revin acţionarilor/asociaţilor" nu sunt aplicabile speţei.

Înalta Curte subliniază că potrivit acestui text de lege se poate solicita să se constate că bunurile societăţii radiate revin asociaţilor/acţionarilor doar în ipoteza în care societatea se radiază fără lichidare în condiţiile alin. (8)-(10) din art. 237, ceea ce în cauză nu se confirmă.

În speţă, din înscrisurile aflate la dosar, se constată că prin sentinţa civilă nr. 959/21.06.2011 pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, s-a dispus închiderea procedurii insolvenţei cu privire la societatea B. S.R.L. şi radierea acesteia, în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, în vigoare la acea dată, potrivit căruia: "În orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative şi niciun creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va da o sentinţă de închidere a procedurii, prin care se dispune şi radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat".

Prin urmare, în condiţiile în care procedura de lichidare/radiere a societăţii B. S.R.L. a fost efectuată în baza Legii nr. 85/2006, contrar susţinerilor recurentei, în cauză nu este aplicabil art. 237 alin. (13) din Legea nr. 31/1990, întrucât procedura de radiere a societăţii nu a fost efectuată în temeiul Legii nr. 31/1990, neflându-ne astfel în niciunul dintre cazurile reglementate expres de prevederile a căror aplicabilitate, în mod greşit o solicită recurenta.

De altfel, formularea, la acest moment, ulterior închiderii procedurii pentru lipsa de bunuri, în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006, a unei acţiuni în constatarea trecerii bunului ipotecat în patrimoniul asociaţilor, este o alternativă la care succesorul cu titlu particular nu poate apela, acesta neputând dobândi mai multe drepturi decât antecesoarea sa. Situaţia juridică a imobilului putea fi clarificată în cursul derulării procedurii, cu respectarea tuturor rigorilor acesteia, inclusiv a caracterului său concursual şi colectiv, ceea ce nu s-a întâmplat, aspect imputabil, în primul rând, creditoarei garantate, care avea un interes evident în valorificarea bunului.

Pentru raţiunile înfăţişate, constatând că nu este incident motivul de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi invocat de recurentă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu aplicarea dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., văzând şi prevederile art. 499 C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 730/2019 din 5 decembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Cluj – secţia a II-a Civilă, menţinând decizia atacată, ca fiind legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 730/2019 din 5 decembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Cluj – secţia a II-a Civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 iunie 2021.