Dismissal of cassation appeal due to loss of procedural capacity following dissolution and trade register removal of the appellant entity

Şedinţa publică din data de 27 mai 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Hotărârea atacată

Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, prin decizia civilă nr. 1/A din 12 ianuarie 2009, pronunţată în dosarul nr. x/2007, a admis apelul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. Arad împotriva sentinţei comerciale nr. 1502/30.07.2008, pronunţată de Tribunalul Arad în dosar nr. x/2007; a schimbat în tot sentinţa apelată, în sensul că a admis acţiunea formulată de reclamantă împotriva pârâtei S.C. B. Arad, aşa cum a fost ea precizată; a obligat pârâta la plata sumei de 10.000 Euro prin echivalent în RON, reprezentând despăgubiri acordate conform art. 24 din contractul nr. x/2007, către reclamantă; a dispus rezilierea contractului de prestări- servicii de pază nr. x din 20.04.2007, din culpa pârâtei, şi a obligat pârâta la plata sumei de 22.253,42 RON beneficiu nerealizat către reclamantă; a fost obligată pârâta la plata sumei de 8.029,71 RON cheltuieli de judecată în primă instanţă şi în apel, către reclamantă.

II. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs, pârâta S.C. B.

III. Aspecte procesuale în recurs

Prin sentinţa comercială nr. 2068 din 15 octombrie 2008, pronunţată de Tribunalul Arad, secţia Comercială, în dosarul nr. x/2008, în temeiul art. 33 alin. (4) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, s-a deschis procedura generală a insolvenţei împotriva recurentei- pârâte şi s-a numit administrator judiciar pe C..

La termenul de judecată din 27 mai 2021, s-a învederat instanţei că societatea recurentă- pârâtă S.C. B. a fost radiată din Registrul Comerţului, încă de la data de 09 decembrie 2019, aspect faţă de care Înalta Curte, din oficiu, a invocat excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a recurentei- pârâte, conform dispoziţiilor art. 41 alin. (1) C. proc. civ.

IV. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Faţă de dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., aplicabile în etapa recursului prin efectul normelor de trimitere cuprinse în art. 316, raportat la art. 298 C. proc. civ., analizând, cu prioritate, excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a recurentei- pârâte S.C. B. Arad – prin lichidator judiciar "EXPERT" S.P.R.L., invocată din oficiu de către instanţă, raportat la dispoziţiile art. 41 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Pentru ca o persoană să poată fi parte în procesul civil, pe lângă alte condiţii, trebuie să aibă capacitate procesuală de folosinţă. Astfel art. 41 C. proc. civ. prevede că poate fi parte în judecată "orice persoană care are folosinţa drepturilor civile", iar art. 42 C. proc. civ. prevede că "persoanele care nu au exerciţiul drepturilor lor nu pot sta în judecată decât dacă sunt reprezentate, asistate ori autorizate în felul arătat în legile sau statutele care rânduiesc capacitatea sau organizarea lor". Primul text vizează deci capacitatea de folosinţă, iar al doilea, capacitatea de exerciţiu, de unde rezultă concluzia că reglementarea capacităţii procesuale, are la bază instituţia capacităţii, aşa cum apare ea în dreptul civil. Cel ce are capacitatea de folosinţă a drepturilor sale se bucură şi de capacitate procesuală de folosinţă şi, poate fi parte în procesul civil, ceea ce nu înseamnă însă că are şi capacitatea de a sta personal în judecată (capacitate procesuală de exerciţiu), aceasta din urmă constituind o condiţie necesară numai pentru exerciţiul acţiunii civile.

În consecinţă, în timp ce capacitatea de a fi parte în procesul civil este recunoscută tuturor persoanelor, fără nici o deosebire (art. 41 C. proc. civ.), capacitatea de a sta în judecată este recunoscută numai persoanelor care au exerciţiul drepturilor lor. La fel ca în dreptul civil şi în materie procesual-civilă, regula este capacitatea, iar lipsa ei, este excepţia. Lipsa capacităţii procesuale (legitimatio ad pro-cessum) constituie tocmai obiectul excepţiei procesuale a lipsei de capacitate, care poate fi invocată în cursul procesului în temeiul art. 161 C. proc. civ. Din perspectiva celor expuse rezultă că această excepţie reprezintă mijlocul procesual prin care părţile, precum şi instanţa din oficiu, invocă lipsa capacităţii procesuale a unei părţi ce participă la procesul civil.

Capacitatea de folosinţă, reprezintă astfel "capacitatea de a avea drepturi şi obligaţii". Altfel spus, ea reprezintă facultatea oricărui individ de a fi subiect de drepturi şi obligaţii. Capacitatea de folosinţă nu trebuie însă confundată cu însăşi drepturile şi obligaţiile ce le poate dobândi o persoană, ea reprezentând numai aptitudinea generală şi abstractă de a le dobândi. În ce priveşte persoana juridică este de reţinut că, aceasta are o capacitate de folosinţă specială, limitată la acele drepturi şi obligaţii care corespund scopului pentru care ele au fost înfiinţate, ceea ce pe plan procesual înseamnă că persoanele juridice îşi pot apăra în justiţie numai acele drepturi care servesc scopului pentru care au fost înfiinţate.

Din această perspectivă, este de reţinut că, în fapt, capacitatea procesuală de folosinţă, reprezintă aptitudinea generală şi abstractă a persoanei juridice sau fizice, de a avea drepturi şi obligaţii de natură procesuală.

Capacitatea procesuală de folosinţă, reprezintă, deci, o condiţie esenţială "sine qua non" pentru ca o persoană fizică sau juridică, să devină parte în procesul civil, ea este determinată de însăşi capacitatea civilă de folosinţă.

Întinderea capacităţii de folosinţă a persoanelor juridice este determinată de principiul specialităţii, potrivit căruia ele nu pot avea alte drepturi decât acelea ce corespund scopului lor, stabilit prin lege, actul de înfiinţare sau statut.

Momentul iniţial al capacităţii de folosinţă este determinat, în cazul persoanelor juridice, de data actului de dispoziţie care le înfiinţează, de data recunoaşterii, ori a autorizării lor, sau de data îndeplinirii oricărei alte cerinţe prevăzute de lege.

Persoanele juridice supuse înregistrării, cum sunt societăţile comerciale, dobândesc capacitate de folosinţă de la data realizării acestei operaţii şi încetează de-a avea fiinţă prin comasare, divizare sau dizolvare.

Lipsa capacităţii procesuale de folosinţă a persoanei juridice sau fizice determină respingerea acţiunii, întrucât persoana nu are folosinţa unui anumit drept civil.

Din perspectiva celor expuse raportat la prezenta cauză, este de reţinut că, dizolvarea şi radierea S.C. B. din registrul comerţului, au fost dispuse ca urmare a închiderii procedurii falimentului, în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006, prin sentinţa civilă nr. 1030 din 9 decembrie 2019 Tribunalul Arad.

Cum radierea din registrul comerţului marchează chiar sfârşitul calităţii de persoană juridică a unei societăţi comerciale şi, cum, în prezent recurenta-pârâtă S.C. B. Arad este radiată din registrul comerţului, rezultă fără posibilitate de echivoc că acesteia i-a încetat capacitatea de folosinţă, situaţie în care nu mai poate avea nici aptitudinea de a fi titulară de drepturi şi obligaţii pe plan procesual.

Odată cu radierea, recurenta-pârâtă a pierdut, deopotrivă, capacitatea de folosinţă şi capacitatea de exerciţiu, încetându-şi existenţa ca subiect de drept şi nu mai poate sta în judecată, potrivit art. 41 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru aceste motive, văzând şi prevederile art. 41 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a admite excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a recurentei-pârâte S.C. B. Arad – prin lichidator judiciar "EXPERT" S.P.R.L., şi a respinge recursul declarat de aceasta, ca fiind formulat de o persoană lipsită de capacitate procesuală de folosinţă.

Aşa fiind,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta S.C. B. S.R.L.– prin lichidator judiciar "EXPERT" S.P.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1/A din 12 ianuarie 2009, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, ca fiind formulat de o persoană fără capacitate procesuală de folosinţă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 mai 2021.