Nullity of land restitution order: violation of disposition principle and lack of appeal investment for accessory intervener

Şedinţa publică din data de 4 februarie 2021

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cereri de chemare în judecată:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la 20.07.2015, pe rolul Tribunalului Argeş, secţia civilă, sub nr. x/2015, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Primarul Municipiului Piteşti şi B., constatarea nulităţii absolute a dispoziţiei nr. 1035/25.06.2015 emisă de primul pârât în baza Legii nr. 10/2001 pentru întreaga suprafaţă de 15.952 mp şi obligarea acestuia să emită, pe numele defunctului C., dispoziţie de restituire în natură pentru diferenţa de 7.703 mp teren, situat în Piteşti, str. x, jud. Argeş, conform deciziei civile nr. 86/2008 a Curţii de Apel Piteşti, identificată în raportul de expertiză tehnică D., care face parte din suprafaţa de 15.952 mp, respectiv punerea efectivă în posesie şi emiterea procesului-verbal de punere în posesie pentru suprafaţa de 7.703 mp.

În subsidiar, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului Primarul Municipiului Piteşti să emită pe numele defunctului C. dispoziţie de restituire în natură pentru suprafaţa de 15.952 mp, conform deciziei civile nr. 86/2008 a Curţii de Apel Piteşti, punerea efectivă în posesie şi emiterea procesului-verbal de punere în posesie numai pentru suprafaţa de 7.703 mp.

În drept, cererea a fost întemeiată pe art. 2, 4, 9, 10, 21, 25 din Legea nr. 10/2001, art. 3 pct. 3 din Legea nr. 165/2013, art. 555, art. 1179, art. 1235, art. 1236, art. 1237 şi art. 1238 C. civ.

La data de 24 iulie 2015, E. a depus cerere de intervenţie în interes propriu, în contradictoriu cu reclamanta S.C. A. S.R.L. şi cu pârâţii Municipiul Piteşti, prin primar şi B., prin care a solicitat constatarea nulităţii absolute a dispoziţiei nr. 1035/25.06.2015, emise de Primarul Municipiului Piteşti.

Reclamanta S.C. A. S.R.L. a precizat acţiunea, arătând că nu a formulat contestaţie în baza art. 26 din Legea nr. 10/2001, ci acţiune în anulare de drept comun împotriva dispoziţiei nr. 1035/25.06.2015 a Primarului Municipiului Piteşti, indicând valoarea bunului la care se referă dispoziţia atacată la 215.352 RON. De asemenea, a arătat că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă anularea dispoziţiei nr. 1035/25.06.2015, emisă de Primarul Municipiului Piteşti în baza Legii nr. 10/2001, cererea fiind formulată de un terţ.

S-a luat act de precizare prin încheierea din 27.01.2016.

La data de 11 octombrie 2016, F. a formulat cerere de intervenţie în interes propriu, prin care a solicitat să se constate nulitatea absolută a dispoziţiei nr. 1035/25.06.2015, emise de Primarul Municipiului Piteşti şi obligarea acestuia să emită pe numele autorului C. şi moştenitorilor acestuia dispoziţie de restituire pentru 15.952 mp.

Prin cererea formulată la 14 august 2015, în dosarul nr. x/2015, reclamanta S.C. G. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Primarul Municipiului Piteşti şi B., constatarea nulităţii dispoziţiei nr. 1035/25.06.2015, emise de Primarul Municipiului Piteşti, privind restituirea în natură către B. a terenului de 15.952 mp.

Prin încheierea din 12 aprilie 2016, pronunţată în dosarul nr. x/2015, Tribunal Argeş, secţia civilă a admis excepţia conexităţii şi a conexat dosarul nr. x/2015 la dosarul nr. x/2015.

La data de 14 august 2015 a formulat cerere de chemare în judecată reclamanta S.C. H. S.A., înregistrată sub nr. x/2015, pe rolul Tribunalului Argeş, secţia civilă, solicitând, în contradictoriu cu pârâţii Primarul Municipiului Piteşti şi B., constatarea nulităţii şi anularea dispoziţiei nr. 1035/2015, emise de Primarul Municipiului Piteşti.

Prin încheierea din 16 noiembrie 2015, pronunţată în dosarul nr. x/2015, Tribunalul Argeş, secţia civilă a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea unui complet civil de primă instanţă.

Prin încheierea din 26 aprilie 2016, pronunţată în dosarul nr. x/2015, Tribunalul Argeş, secţia civilă a admis excepţia de conexitate şi a conexat dosarul nr. x/2015 la dosarul nr. x/2015 al aceleiaşi instanţe.

Prin cererea de intervenţie formulată la 9 noiembrie 2016, I., în calitate de moştenitor al defunctei J., la rândul său, unică moştenitoare a defunctului C., a solicitat constatarea nulităţii absolute a dispoziţiei nr. 1035/2015, emise de Primarul Municipiului Piteşti, şi obligarea acestuia să emită, pe numele defunctului C., dispoziţie de restituire pentru diferenţa de 7.703 mp teren, situat în Piteşti, str. x, care face parte din suprafaţa de 15.952 mp, şi punerea sa efectivă în posesie.

La data de 14 iunie 2017, a formulat cerere de intervenţie accesorie K., prin care a susţinut apărările pârâtului B..

2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă în dosarul nr. x/2015:

Prin sentinţa civilă nr. 115 din 21 martie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2015, Tribunalul Argeş, secţia civilă a respins acţiunile formulate de reclamantele S.C. G. S.A. şi S.C. H. S.A.. A admis cererea de intervenţie formulată de intervenientul I., dispunând anularea dispoziţiei nr. 1035/2015, emise de pârâtul Primarul Municipiului Piteşti. A respins cererile de intervenţie formulate de E., F. şi K., iar pârâtul Primarul Municipiului Piteşti a fost obligat să emită dispoziţie pe numele defunctului C. pentru suprafaţa de teren de 7.703 mp.

3. Hotărârea pronunţată în apel.

Prin decizia civilă nr. 4628 din 21 noiembrie 2019, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă a admis excepţia tardivităţii în ceea ce priveşte motivele de apel formulate de E. prin cererea depusă la 18 martie 2019. A respins apelurile formulate de pârâţii Primarul Municipiului Piteşti, de reclamantele S.C. H. S.A. şi S.C. G. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 115 din 21 martie 2018, pronunţate de Tribunalul Argeş în dosarul nr. x/2015. A admis apelurile formulate de pârâtul B. şi de intervenienţii E. şi K. împotriva aceleaşi sentinţe. A schimbat în parte sentinţa, în sensul că a admis în parte cererile de intervenţie în interes propriu formulate de intervenienţii E., I. şi F. şi cererea accesorie, formulată de intervenienta K.. A anulat dispoziţia Primarului Municipiului Piteşti nr. 1035/2015, numai în ceea ce priveşte titularul restituirii. A respins celelalte cereri şi pretenţii formulate.

4. Hotărârea pronunţată în primă instanţă în dosarul nr. x/2015:

Prin cererea formulată la data de 28 martie 2018, reclamanta S.C. A. S.R.L. a formulat cerere de completare a dispozitivului sentinţei civile nr. 115/21 martie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2015, întrucât instanţa a omis să se pronunţe pe acţiunea formulată de către petentă, care nu figurează în dispozitivul sentinţei.

Prin sentinţa civilă nr. 161 din 25 aprilie 2018, pronunţată de Tribunalul Argeş în dosarul nr. x/2015, a fost admisă cererea de completare a dispozitivului sentinţei civile nr. 115/21 martie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2015, formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu reclamantele S.C. G. S.A. şi S.C. H. S.A., pârâţii Primarul Municipiului Piteşti şi B., intervenienţii în nume propriu E., K., F., I., şi s-a dispus completarea dispozitivului sentinţei civile nr. 115/21 martie 2018 a Tribunalului Argeş, în sensul că a fost admisă şi cererea formulată de către petenta S.C. A. S.R.L., în ceea ce priveşte nulitatea dispoziţiei nr. 1035/2015, emise de Primarul Municipiului Piteşti.

5. Hotărârea pronunţată în apel în dosarul nr. x/2015:

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâtul B. şi intervenientul E..

Prin decizia civilă nr. 4629 din 21 noiembrie 2019, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă a admis apelurile formulate de apelanţii B. şi E. împotriva sentinţei civile nr. 161 din 25 aprilie 2018, pronunţată de Tribunalul Argeş în dosarul nr. x/2015, intimaţi fiind: Primarul Municipiului Piteşti, S.C. G. S.A., S.C. H. S.A., K., F., I. şi S.C. A. S.R.L.. A schimbat în parte sentinţa, în sensul că a admis în parte acţiunea formulată de S.C. A. S.R.L. şi a anulat dispoziţia Primarul Municipiului Piteşti nr. 1035/2015, numai în ceea ce priveşte titularul restituirii. A respins celelalte pretenţii formulate.

6. Căile de atac exercitate în cauză împotriva deciziei civile nr. 4628 din 21 noiembrie 2019:

Împotriva deciziei civile nr. 4628 din 21 noiembrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, au declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., reclamanta S.C. G. S.A., pârâtul Primarul Municipiului Piteşti şi intervenientul I..

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 24 februarie 2020, sub nr. x/2015.

6.1. În cuprinsul cererii de recurs, recurenta-reclamanta S.C. A. S.R.L. a invocat incidenţa cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi modificarea în tot a hotărârii recurate.

În motivare, a susţinut că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre nelegală în ceea ce priveşte anularea dispoziţiei nr. 1035/2015 numai în legătură cu titularul restituirii, nu şi cu referire la suprafaţa restituită, şi a respins celelalte pretenţii privind emiterea dispoziţiei de restituire în natură pentru diferenţa de 7.703 mp pe numele autorului C., încălcând astfel dreptul de proprietate al societăţii pentru suprafaţa de 8.213 mp, care a ieşit din patrimoniul lui C. încă din timpul vieţii acestuia. Or, emiterea dispoziţiei pe numele tatălui pârâtului B., de restituire în natură, trebuia făcută doar pentru diferenţa de 7.703 mp teren, cum a dispus şi prima instanţă, întrucât cealaltă suprafaţă de 8.213 mp a intrat în proprietatea societăţii conform clauzelor din contractele de cesiune de drepturi, fiind intabulată în cartea funciară urmare a înstrăinării făcute chiar de defunct în timpul vieţii acestuia, după ce i s-a emis dispoziţia de restituire în natură nr. 591/2009, pentru suprafaţa de 8.213 mp, şi procesul-verbal nr. x/10.03.2009, valabil şi neanulat.

Recurenta-reclamantă a arătat că instanţa de apel reţine că în cauză nu va statua cărei persoane urmează să îi revină dreptul de proprietate, ci numai dacă emitentul pârât a respectat sau nu cele dispuse de instanţele judecătoreşti în litigiile anterioare. Procedând astfel, curtea nu a analizat obiectul judecăţii, întrucât motivele de nulitate invocate se refereau la emiterea dispoziţiei nr. 1035/2015 în mod greşit pe numele pârâtului, iar nu a autorului C., respectiv la încălcarea dreptului de proprietate al societăţii pentru suprafaţa de 8.213 mp, care a intrat în proprietatea acesteia în urma valorificării clauzelor din contractele de cesiune de drepturi, reclamanta fiind cumpărător de bună credinţă. Or, sub acest aspect, urmează a se constata că instanţa de apel nu s-a pronunţat pe fondul cauzei în raport de pretenţiile solicitate şi motivele de nulitate invocate, ceea ce atrage nulitatea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare, fiind incidente prevederile art. 488 pct. 5 şi 6 C. proc. civ.

A mai arătat recurenta-reclamantă, cu referire la aplicarea art. 488 pct. 8 C. proc. civ., că instanţa de apel, anulând dispoziţia nr. x/2015 numai în ceea ce priveşte titularul restituirii, nu şi în legătură cu suprafaţa pentru care a fost emisă, de 15.952 mp, a făcut o greşită aplicare a legii încălcând dezlegările în drept date de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr. 3235/2014, dar şi dreptul de proprietate al societăţii cu privire la suprafaţa de 8.213 mp, pe care nu-l analizează, care face parte din suprafaţa de 15.952 mp. Or, chiar prin decizia de casare nr. 12/2012 a Curţii de Apel Piteşti, pronunţată în dosarul nr. x/2009, instanţa a dispus ca la rejudecare să fie analizat dreptul la restituire, în natură, pentru diferenţa de 7.703 mp.

După expunerea situaţiei de fapt, recurenta-reclamantă a învederat că suprafaţa de 8.213 mp, ulterior emiterii dispoziţiei nr. 591/2009 şi procesului-verbal de punere în posesie nr. x/2009, a intrat în circuitul civil şi nu se mai afla în patrimoniul Municipiului Piteşti, nemaiputând face obiectul unei dispoziţii conform art. 9 şi 10 din Legea nr. 10/2001. Prin adresa nr. x/5.05.2015 emisă de Primăria Piteşti, Serviciul de aplicare a legilor proprietăţii, cadastru şi patrimoniu a precizat că Municipiul Piteşti se află în imposibilitate de a pune în posesie terenul în suprafaţa de 15.952 mp, deoarece cei 8.213 mp sunt în circuitul civil.

Întrucât prin dispoziţia nr. x/2009 se restituise în natură doar 8.213 mp, iar pentru diferenţa de 7.703 mp se acordaseră despăgubiri, prin decizia de casare nr. 12/2012 Curtea de Apel Piteşti a dispus ca la rejudecare să fie analizat dreptul la restituire în natură pentru diferenţa de 7.703 mp, iar, prin sentinţa civilă nr. 22/2014, definitivă prin decizia civilă nr. 228/2014 a Curţi de Apel Piteşti şi irevocabilă prin decizia nr. 3235/2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a dispus respectarea deciziei civile nr. 86/A/2008 şi anularea dispoziţiei nr. 591/2009, fiind obligat Primarul Municipiului Piteşti să emită dispoziţie şi pentru diferenţa de 7.703 mp.

De altfel, prin decizia nr. 3235/2014, Înalta Curte a apreciat că dispoziţia nr. x/10.03.2009 este nelegală şi în mod corect a fost anulată în parte de instanţa de apel, constatându-se punerea în posesie pentru 8.213 mp. Totodată, instanţa de recurs a reţinut că nu se poate emite dispoziţia pe numele societăţii pentru diferenţa de 7.703 mp, aceasta având posibilitatea de a se îndrepta împotriva lui C., în cazul nerespectării obligaţiilor asumate prin contractul de cesiune, pe calea dreptului comun.

Or, având în vedere dezlegările de mai sus, precum şi recunoaşterea dreptului de proprietate al societăţii cu privire la suprafaţa de 8.213 mp, instanţa de apel trebuia să menţină soluţia primei instanţe, să oblige Primarul Municipiului Piteşti să emită dispoziţie de restituire în natură pentru diferenţa de 7.703 mp până la cei 15.952 mp reconstituiţi prin decizia civilă nr. 86/A/2008 pe numele lui C..

În consecinţă, a arătat recurenta-reclamantă, cât timp s-a emis deja o decizie, nr. 591/2009, pentru suprafaţa de 8.213 mp, care ulterior a fost valorificată de autorul C. conform clauzelor contractuale prin transmiterea dreptului către societate, nu se mai putea emite o nouă dispoziţie pentru întreaga suprafaţa de 15.952 mp (în care se cuprind şi cei 8.213 mp), ci doar pentru diferenţa de 7.703 mp, rămasă de reconstituit în natură. În acest sens s-a reţinut şi de o altă instanţă de judecată, în cadrul altui dosar, prin decizia civilă nr. 328/26.09.2019, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în dosarul nr. x/2009, ce a avut ca obiect reconstituirea dreptului de proprietate pentru S.C. A. S.R.L. cu privire la suprafeţele S1, S2, S3 şi S6, care se impune cu putere de lucru judecat.

Recurenta-reclamantă a susţinut că, din această perspectivă, instanţa de apel nici nu a motivat hotărârea atacată, în fapt şi în drept, de ce a respins apărările societăţii, aspect de natură a atrage aplicarea art. 488 pct. 6 C. proc. civ.

A mai precizat că, deşi instanţa de apel a menţionat că admite apelul formulat de B. în ce priveşte decizia instanţei de fond de emitere a dispoziţiei numai pentru 7.703 mp, a încălcat principiul disponibilităţii şi a acordat mai mult decât s-a cerut, fiind incident şi motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ.

În fapt, B. nu a criticat, prin apelul formulat, sentinţa instanţei de fond privind anularea pentru suprafaţa de 15.952 mp şi obligaţia de emitere doar pentru suprafaţa de 7.703 mp, nici la fond nu a dezvoltat apărări în acest sens. Mai mult, în apel, apărătorul acestuia a arătat că, în speţă, este vorba doar despre cei 7.703 mp. Aşadar, B. a recunoscut că, de fapt, prin sentinţa civilă nr. 22/2014 a Tribunalului Argeş, modificată prin decizia civilă nr. 228/2014 a Curţii de Apel Piteşti, a fost obligat Primarul Municipiului Piteşti să pună în posesie pentru suprafaţa de 7.703 mp.

Mai mult, din punct de vedere juridic punerea în posesie nu se mai poate face decât pentru diferenţa de 7.703 mp, mai ales că pentru suprafaţa de 8.213 mp exista deja un astfel de proces-verbal, iar terenul se afla în posesia societăţii.

Recurenta-reclamantă a criticat şi soluţia privind admiterea apelului intervenientului E., cu consecinţa admiterii cererii de intervenţie principale.

A învederat că instanţa de fond a respins cererea acestei părţi, constatând că nu are calitate procesuală activă şi interes pentru a invoca anularea dispoziţiei nr. 1035/2015, întrucât s-a reţinut cu autoritate de lucru judecat, prin decizia civilă nr. 1335/2011, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, că nu mai este creditorul obligaţiei de perfectare a antecontractului de vânzare cumpărare, rămânând un singur creditor chirografar.

În schimb, hotărârea curţii de apel este nelegală din perspectiva art. 488 pct. 6, 7 şi 8 C. proc. civ., pentru că nu cuprinde motivele de fapt şi de drept pentru care este admisă cererea de intervenţie şi reţinută calitatea procesuală activă şi interesul acestui intervenient, respectiv încalcă puterea de lucru judecat şi este pronunţată cu aplicarea greşită a Legii nr. 10/2001.

Or, intervenientul nu mai poate pretinde niciun drept propriu asupra terenului de 15.952 mp în baza promisiunii de vânzare cumpărare autentificată sub nr. x/2005 şi completată prin actul adiţional autentificat sub nr. x/2006, date fiind considerentele deciziei civile nr. 1335/2011 a Curţii de Apel Braşov. În condiţiile în care S.C. A. S.R.L. a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului reconstituit, intervenientul E. are dreptul de a cere doar daune interese, nemaifiind creditorul obligaţiei de perfectare a contractului de vânzare-cumpărare.

În ceea ce priveşte apărarea legată de existenţa sechestrului judiciar, recurenta-reclamantă a arătat că este vorba de o măsură de conservare, bunul rămânând în continuare indisponibilizat. Intervenientul nu arată care este dreptul ce îi conferă instituirea sechestrului judiciar asupra suprafeţei de 15.952 mp, cât timp aceasta este doar o măsură asiguratorie, cel mult acest intervenient putând formula o cerere de intervenţie accesorie, iar nu una principală.

De altfel, în acest sens s-a reţinut şi prin decizia civilă nr. 328/26.09.2019 a Curţii de Apel Piteşti, ce a avut ca obiect reconstituirea dreptului de proprietate de către S.C. A. S.R.L. cu privire la suprafeţele S1, S2, S3 şi S6, pronunţată în contradictoriu cu toate părţile din aceasta cauză.

Recurenta-reclamantă a susţinut, de asemenea, că decizia recurată este nelegală şi prin prisma faptului că, încălcând normele procedurale şi fără a fi învestită cu apel din partea intervenientului F., instanţa de apel admite cererea de intervenţie în interes propriu a acestuia. Ca atare, curtea, cu depăşirea limitelor învestirii din apel, a încălcat principiul disponibilităţii.

6.2. În dezvoltarea motivelor de recurs încadrate în art. 488 alin. (1) pct. 7 şi 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă S.C. G. S.A. a susţinut că, la fond, a criticat dispoziţia emisă în baza Legii nr. 10/2001, arătând că este nelegală, întrucât prin art. 3 al acesteia s-a modificat fundamental o realitate de jure şi de facto deja tranşată. Prin introducerea acestui articol, coroborat cu art. 6, se creează, practic, un set nou de obligaţii în sarcina recurentei-reclamante referitoare la B., care la data soluţionării notificării autorului său era un terţ. Mai trebuie constatat că restituirea în natură s-a făcut în baza unei hotărâri judecătoreşti, prin care s-a stabilit că problemele dintre C. şi S.C. A. S.R.L. vor fi tranşate pe calea dreptului comun. Prin urmare, emiterea dispoziţiei trebuia făcută după acest moment sau, dacă problema a fost tranşată, trebuia cuprins acest aspect în preambulul hotărârii.

În speţă, instanţa de fond a respins acţiunea societăţii, apreciind că nu justifică un interes în promovarea acesteia şi a motivat sumar acest lucru. La rândul său, instanţa de apel a reţinut că această parte nu este afectată deoarece notificările au fost deja înaintate.

Or, interesul recurentei-reclamante este evident şi este determinat de cele mai sus arătate, iar soluţia instanţei de apel este dată cu încălcarea autorităţii de lucru judecat şi a normelor de drept material, prin decizia civilă nr. 328/26.09.2019, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în dosarul nr. x/2009, fiind respinsă în mod definitiv şi irevocabil cererea de retrocedare în natură a terenului, cauza având aceleaşi părţi din prezentul dosar. În aceste condiţii, dispoziţia criticată ar fi trebuit anulată în integralitate. Anularea în parte, numai în ceea ce priveşte titularul, practic deschide reluarea procedurii de retrocedare.

Recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a deciziei recurate şi, pe fond, anularea în totalitate a dispoziţiei contestate.

6.3. Prin cererea de recurs, recurentul-pârât Primarul Municipiului Piteşti a invocat dispoziţiile de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea deciziei, iar, pe fond, respingerea cererii ca nefondată.

A susţinut că, la cererea autorului C. a fost aplicată, parţial, decizia civilă nr. 86/A/2008 pronunţată de către Curtea de Apel Piteşti, fiind emisă dispoziţia Primarului Municipiului Piteşti nr. 591/10.03.2009.

Împotriva acesteia, B. (fiul notificatorului decedat la data de 31.03.2009) a formulat plângere la Tribunalul Argeş, invocând faptul că dispoziţia a fost emisă nelegal şi cu încălcarea autorităţii de lucru judecat raportat la decizia civilă nr. 86/2008.

Prin sentinţa civilă nr. 22/29.01.2014 pronunţată de Tribunalul Argeş, definitivă prin decizia civilă nr. 228/14.05.2014 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, s-a dispus anularea dispoziţiei nr. 591/2009, obligarea pârâtului Primarul Municipiului Piteşti la emiterea dispoziţiei de restituire în natură pentru întreaga suprafaţă de teren, respectiv 15.952 mp în favoarea reclamantului B.. Au fost respinse cererile de intervenţie formulate de intervenţii în interes propriu S.C. A. S.R.L. şi S.C. L. S.A..

Astfel, se impune a se reţine că instanţele de judecată care au soluţionat plângerea susmenţionată, inclusiv Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, au obligat pe recurentul-pârât la restituirea în natură a suprafeţei totale de 15.952 mp, teren situat în Piteşti, str. x, către B., obligaţie ce a fost adusă la îndeplinire prin emiterea dispoziţiei Primarului Municipiului Piteşti nr. 1035/2015, a cărei anulare se solicită.

În aceste condiţii, este legal şi corect demersul întreprins, în sensul îndeplinirii celor statuate de către instanţele de judecată, prin emiterea dispoziţiei a cărei nulitate se cere a fi constatată.

6.4. Recurentul-intervenient I. a solicitat, prin raportare la dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7 şi 8 C. proc. civ., admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi modificarea în tot a hotărârii recurate.

A arătat că, prin contractul de vânzare cumpărare de drepturi succesorale, autentificat sub nr. x/2016 de BNP M., a dobândit drepturile succesorale în cota de 3/4 din succesiunea defunctei J. de la moştenitorul acesteia, F.. Prin testamentul autentificat sub nr. x/2009, defunctul C. a lăsat întreaga sa avere mobilă şi imobilă defunctei J., autoarea recurentului-intervenient. În certificatul de moştenitor nr. x/2012 emis de pe urma defunctului C. figurează ca moştenitoare şi autoarea J., în calitate de soţie supravieţuitoare şi moştenitoare testamentară. În acest certificat de moştenitor se face menţiunea că J. şi-a cesionat drepturile sale succesorale lui E. prin convenţia de cesiune a drepturilor succesorale autentificată sub nr. x/12.09.2011, însă aceasta a fost anulată prin sentinţa civilă nr. 2035/03.03.2015 a Judecătoriei Piteşti, rămasă definitivă.

Aşadar, recurentul-intervenient împreună cu intimatul-intervenient F., la fel ca intimatul-pârât B., sunt moştenitorii lui C., astfel că acestuia i-a fost încălcat dreptul succesoral propriu din succesiunea defunctului prin emiterea dispoziţiei direct pe numele lui B.. Or, în calitate de moştenitor al defunctului C., este ţinut de actele îndeplinite de acesta, implicit să respecte dreptul de proprietate pentru suprafaţa transmisă recurentei-reclamante S.C. A. S.R.L., de 8.213 mp.

În continuare, recurentul-intervenient a expus aceleaşi critici ca cele formulate de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L..

7. Apărările formulate în dosarul nr. x/2015:

Prin întâmpinare, pârâtul B. a solicitat respingerea recursurilor declarate de reclamantele S.C. A. S.R.L. şi S.C. G. S.A. şi de intervenientul I..

La 3 aprilie 2020, a depus întâmpinare recurenta S.C. A. S.R.L. la recursurile declarate de S.C. G. S.A. şi de Primarul Municipiului Piteşti, solicitând respingerea acestora, ca nefondate.

Prin întâmpinările formulate la 3 aprilie 2020, recurentul-intervenient I. a solicitat respingerea recursurilor declarate de Primarul Municipiului Piteşti şi de S.C. G. S.A..

La 9 aprilie 2020, a depus întâmpinare intervenientul E., la recursurile declarate de reclamantele S.C. A. S.R.L. şi S.C. G. S.A. şi pârâtul Primarul Municipiului Piteşti, invocând excepţiile inadmisibilităţii şi nulităţii, iar, în subsidiar, respingerea acestora, ca nefondate.

La 13 aprilie 2020, reclamanta S.C. A. S.R.L. a depus răspuns la întâmpinările formulate de pârâtul B. şi de intervenienţii F. şi E..

La aceeaşi dată, recurentul-intervenient I. a depus răspuns la întâmpinarea formulată de intervenientul E..

La 14 aprilie 2020, respectiv 6 mai 2020 a formulat întâmpinări intervenientul F., solicitând respingerea recursurilor, ca nefondate.

La 13 mai 2020, reclamanta S.C. A. S.R.L. a depus întâmpinare la recursul declarat de intervenientul I., solicitând admiterea acestuia.

Aceleaşi concluzii au fost formulate şi de intervenientul I. prin întâmpinarea formulată la aceeaşi dată, la recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L..

8. Căile de atac exercitate în cauză împotriva deciziei civile nr. 4629 din 21 noiembrie 2019:

Împotriva deciziei civile nr. 4629 din 21 noiembrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, au declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L. şi intervenientul I..

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la 24 februarie 2020, sub nr. x/2015/a2, iniţial fiind repartizat aleatoriu, spre soluţionare, Completului nr. 3.

În aplicarea dispoziţiilor art. 94 alin. (3) din Regulamentul de ordine interioară a instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 2 martie 2020, Completul nr. 3 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a dispus înaintarea acestuia la Completul nr. 8 pentru judecarea unitară a recursurilor declarate împotriva deciziei nr. 4628/2019 (dosar nr. x/2015), respectiv deciziei nr. 4629/2019 (dosar nr. x/2015) pronunţate de Curtea de Apel Piteşti.

În motivarea recursurilor (ce conţin critici comune), recurenţii au arătat că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre nelegală în ceea ce priveşte anularea dispoziţiei nr. 1035/2015 numai cu referire la titularul restituirii, nu şi în legătură cu suprafaţa restituită.

În speţă, curtea a apreciat că nu este învestită să examineze cărei persoane urmează să îi revină dreptul de proprietate, ci numai dacă emitentul actului contestat a respectat sau nu cele dispuse de instanţele judecătoreşti în litigiile anterioare. Or, instanţa de apel nu a analizat obiectul cererii de chemare în judecată, întrucât motivele de nulitate ale dispoziţiei invocate se refereau atât la emiterea acesteia greşit pe numele pârâtului B., iar nu a autorului C., cât şi la încălcarea dreptului de proprietate al S.C. A. S.R.L. pentru suprafaţa de 8.213 mp.

Soluţionând pricina astfel, instanţa de apel nu s-a pronunţat pe fondul acţiunii cu care a fost învestită în raport de pretenţiile solicitate şi motivele de nulitate susţinute, ceea ce atrage nulitatea deciziei şi trimiterea spre rejudecare, fiind incidente dispoziţiile art. 488 pct. 5 şi 6 C. proc. civ.

Recurenţii au învederat, de asemenea, că hotărârea instanţei de apel este nelegală şi în ceea ce priveşte menţinerea dispoziţiei nr. 1035/2015 pentru suprafaţa de 15.952 mp şi respingerea cererii de emitere a dispoziţiei pe numele defunctului C. pentru diferenţa de 7.703 mp.

Pe de o parte, pentru că instanţa de apel nu motivează în fapt şi în drept de ce respinge această solicitare admisă la fond, de ce înlătură considerentele din decizia nr. 3235/2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care a avut ca obiect anularea dispoziţiei nr. 591/2009, fiind aplicabil motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ.

Pe de altă parte, deoarece nu s-a avut în vedere faptul că suprafaţa de 8.213 mp, ulterior emiterii dispoziţiei nr. 591/2009 şi procesului-verbal de punere în posesie nr. x/10.03.2009, a intrat în circuitul civil, fiind proprietatea privată a S.C. A. S.R.L., urmare a înstrăinărilor făcute în baza contractului de cesiune nr. x/2009 şi a actului adiţional nr. x/2009, nemaiputând face obiectul unei dispoziţii conform art. 9 şi 10 din Legea nr. 10/2001. Practic, emitentul trebuia să emită dispoziţia de restituire pe numele autorului C. pentru diferenţa de 7.703 mp care rămăsese de reconstituit din totalul de 15.952 mp, întrucât diferenţa de 8.213 mp a ieşit din patrimoniul autorului şi a fost transmisă în proprietate recurentei-reclamante S.C. A. S.R.L..

Menţinând dispoziţia nr. x/2015 pentru întreaga suprafaţă de 15.952 mp, în care se cuprind şi cei 8.213 mp care au intrat în proprietatea S.C. A. S.R.L. în timpul vieţii defunctului C., instanţa de apel a încălcat puterea de lucru judecat a deciziei nr. 3235/2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în care s-a reţinut că dispoziţia nr. x/2009 a fost anulată în parte de instanţa de apel constatându-se punerea în posesie pentru suprafaţa de 8.213 mp.

În acelaşi sens s-a pronunţat şi Curtea de Apel Piteşti în dosarul nr. x/2009, prin decizia civilă nr. 328/26.09.2019, în contradictoriu cu toate părţile din aceasta cauză şi care se impune cu putere de lucru judecat. S-a constatat, astfel, că prin sentinţa civilă nr. 22/2014 a Tribunalului Argeş, modificată prin decizia civilă nr. 228/2014 a Curţii de Apel Piteşti, a fost obligat Primarul Municipiului Piteşti să dispună punerea în posesie pentru suprafaţa de 7.703 mp. De altfel, chiar prin decizia de casare nr. 12/2012 a Curţii de Apel Piteşti din dosarul nr. x/2009, instanţa a dispus ca la rejudecare să fie analizat dreptul la restituirea în natură pentru diferenţa de 7.703 mp.

Au invocat, în acest context, dispoziţiile art. 488 pct. 7 şi 8 C. proc. civ.

Recurenţii au criticat decizia recurată din perspectiva art. 488 pct. 5 C. proc. civ., susţinând că instanţa de apel a încălcat principiul disponibilităţii şi a acordat mai mult decât s-a cerut pentru intimatul B.. Astfel, acesta, prin apelul formulat nu a contestat soluţia instanţei de fond cât priveşte suprafaţa pentru care trebuia emisă noua dispoziţie, nu a formulat apărări în acest sens nici la judecata în fond. A recunoscut însă, că, de fapt, prin sentinţa civilă nr. 22/2014 a Tribunalului Argeş modificată prin decizia civilă nr. 228/2014 a Curţii de Apel Piteşti, a fost obligat Primarul Municipiului Piteşti să emită dispoziţie pentru punerea în posesie pentru suprafaţa de 7.703 mp.

Au arătat, totodată, că hotărârea atacată este nelegală şi în ceea ce priveşte admiterea apelului intervenientului E. şi admiterea cererii de intervenţie principale a acestuia.

La judecata în fond, instanţa a respins cererea de intervenţie principală, reţinând că E. nu are calitate procesuală activă şi interes pentru a invoca anularea dispoziţiei nr. 1035/2015 întrucât s-a reţinut cu autoritate de lucru judecat, prin decizia civilă nr. 1335/2011 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, că nu mai este creditorul obligaţiei de perfectare a antecontractului de vânzare cumpărare, rămânând un singur creditor chirografar. Or, soluţionând cererea acestui intervenient, instanţa de apel a încălcat şi aplicat greşit normelor de drept material, caz prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., dar şi autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 1335/2011, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 7 C. proc. civ.

Au învederat, că, de altfel, prin decizia civilă nr. 328/26.09.2019 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, ce a avut ca obiect reconstituirea dreptului de proprietate de către S.C. A. S.R.L. cu privire la suprafeţele S1, S2, S3 şi S6, în contradictoriu cu toate părţile din această cauză, s-a reţinut, cu putere de lucru judecat, că prin decizia nr. 1335/2011 Curtea de Apel Braşov a statuat irevocabil că E. nu mai poate cere perfectarea contractului de vânzare-cumpărare, deoarece C. a uzat de clauza de dezicere.

Referitor la faptul că acest intervenient este moştenitorul lui C. în baza certificatului de moştenitor nr. x/2012 potrivit convenţiei de cesiune drepturi succesorale nr. 467/2011, curtea a reţinut că aceasta convenţie a fost anulată prin sentinţa civilă nr. 2035/2015 pronunţată de Judecătoria Piteşti, definitivă prin decizia civilă nr. 3607/2016 a Tribunalului Argeş, ceea ce înseamnă că E. nu are vocaţie la succesiunea lui C..

În ceea ce priveşte sechestrul judiciar, recurenţii au arătat că acesta nu reprezintă decât o măsură de conservare, bunul rămânând în continuare indisponibilizat fără a afecta aceasta măsură. De altfel, intervenientul nu arată care este dreptul ce îl conferă instituirea sechestrului judiciar asupra ternului de 15.952 mp, cât timp aceasta este doar o măsură asiguratorie. Prin urmare, intervenientul putea formula cel mult o cerere accesorie, iar nu una principală.

Recurenţii au invocat, cu privire la aceeaşi cerere de intervenţie, nemotivarea hotărârii instanţei de apel, cu aplicarea art. 488 pct. 6 C. proc. civ.

9. Apărările formulate în dosarul nr. x/2015:

Prin întâmpinare, pârâtul B. a solicitat respingerea recursului declarat de intervenientul I., ca nefondat.

La 3 aprilie 2020, recurentul-intervenient I. a depus răspuns la întâmpinarea depusă de intimatul-pârât B..

Prin întâmpinare, intervenientul E. a invocat excepţiile inadmisibilităţii şi nulităţii recursului declarat de intervenientul I., iar, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

La 14 aprilie 2020, intimatul-intervenient F. a depus întâmpinare la recursul declarat de recurentul-intervenient I..

La 13 aprilie 2020, recurenţii au depus răspuns la întâmpinările formulate de intimaţii-intervenienţi F. şi E..

10. Procedura de filtru:

Rapoartele întocmite în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. au fost analizate în completul filtru, fiind comunicate părţilor, iar, prin încheierile din 26 noiembrie 2020, pronunţate în dosarele nr. x/2015 şi nr. y/2015, completul de filtru a anulat recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Piteşti împotriva deciziei nr. 4628 din 21 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, a admis în principiu recursurile declarate de reclamanta S.C. A. S.R.L., de reclamanta S.C. G. S.A. şi de intervenientul I. împotriva aceleiaşi decizii, a admis în principiu recursurile declarate de reclamanta S.C. A. S.R.L. şi de intervenientul I. împotriva deciziei nr. 4629 din 21 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, şi a fixat termen de judecată la 21 ianuarie 2021.

Înalta Curte a dispus conexarea celor două dosare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte reţine următoarele:

Cu referire la recursul declarat de recurentul-pârât Primarul Municipiului Piteşti împotriva deciziei nr. 4628 din 21 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, se constată că acesta a susţinut că instanţa de apel a pronunţat hotărârea cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, expunând situaţia de fapt ce reiese din hotărârile judecătoreşti anexate în raport de care a procedat la emiterea dispoziţiei nr. 1035/2015, a cărei anulare se solicită în cauză.

Intervenientul E. a depus întâmpinare la recursul declarat de acest pârât, invocând excepţia nulităţii căii de atac formulate.

Excepţia invocată este întemeiată.

Dispoziţiile imperative înscrise în art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. prevăd că cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, precum şi dezvoltarea lor, iar dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din acelaşi act normativ reglementează, limitativ, motivele pentru care se poate cere casarea unei hotărâri.

Dat fiind că recursul este o cale extraordinară de atac ce nu are caracter devolutiv, verificarea legalităţii hotărârii atacate se face numai în raport de motivele prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Conform prevederilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia motivelor de ordine publică ce pot fi invocate şi din oficiu de instanţa de recurs, iar, potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, sancţiunea nulităţii intervine şi în situaţia în care motivele invocate nu se încadrează în cazurile prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Astfel, condiţia legală a dezvoltării criticilor din recurs implică invocarea aspectelor de nelegalitate ale hotărârii pronunţate de instanţa a cărei hotărâre se atacă şi încadrarea acestora în motivele de casare limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. ori a unor critici care să permită o astfel de încadrare juridică, pentru ca instanţa de recurs să poată exercita controlul de legalitate.

În măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cuprinsul cererii de recurs nu pot fi încadrate în motivele de nelegalitate menţionate în art. 488 C. proc. civ., recursul este lovit de nulitate.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat. Aşadar, pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar.

Înalta Curte observă că, în speţă, deşi se susţine că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, prin cererea de recurs nu au fost formulate critici concrete asupra raţionamentului curţii de apel care a determinat soluţia de respingere, ca nefondate, a apelurilor promovate de către pârâtul Primarul Municipiului Piteşti şi reclamantele S.C. H. S.A. şi S.C. G. S.A., precum şi de admitere a apelurilor formulate de pârâtul B. şi de intervenienţii E. şi K., critici care să tindă a demonstra nelegalitatea judecăţii finalizate prin decizia recurată.

Astfel, recurentul-pârât s-a rezumat la a prezenta aspecte ce ţin de situaţia de fapt a speţei, istoricul litigiului, arătând că hotărârea a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, fără a preciza, în concret, norma juridică încălcată.

Nu pot face obiectul controlului de legalitate exercitat de instanţa de recurs, nereprezentând critici de nelegalitate a hotărârii recurate, aspectele invocate de către recurent privind situaţia de fapt şi susţinerea potrivit căreia este legal şi corect demersul întreprins în sensul aducerii la îndeplinire a celor statuate de către instanţele de judecată în alte litigii prin emiterea dispoziţiei a cărei nulitate se solicită.

Or, pentru a putea conduce la casarea hotărârii, recursul nu se poate limita la simpla susţinere a încălcării şi aplicării greşite a normelor de drept material, fără a se indica măcar textele pretins încălcate sau aplicate greşit, întrucât cererea de recurs trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care, circumscrise motivelor de recurs, sunt de natură a susţine nelegalitatea şi nu netemeinicia hotărârii.

Astfel, susţinerile din cererea de recurs nu se încadrează pe temeiurile de drept invocate de recurent, acestea reprezentând veritabile reiterări ale elementelor care circumstanţiază situaţia de fapt dedusă judecăţii. Fără existenţa unor expuneri care să reflecte raţionamentul eronat al instanţei de apel, sub aspectul normelor de drept material reţinute ori fără argumente clare care să arate maniera eronată de interpretare a dreptului material incident în cauză, instanţa de recurs nu poate decela care anume sunt aspectele de nelegalitate ale hotărârii de apel.

Reţinând că recurentul-pârât nu a prezentat nicio critică ce poate fi încadrată în cazurile de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., ceea ce echivalează cu nemotivarea căii de atac, constatând că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu, Înalta Curte va anula recursul, în condiţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. cu referire la art. 489 alin. (5) din acelaşi act normativ.

Cât priveşte recursul formulat de S.C. G. S.A. împotriva aceleiaşi decizii, Înalta Curte observă că s-a invocat aplicarea greşită a normelor de drept material, fără însă a se face trimitere expresă la vreun text de lege, arătându-se că prin dispoziţia atacată se stabilesc noi obligaţii în sarcina recurentei-reclamante cu referire la B., respectiv că instanţa de fond a respins acţiunea societăţii, apreciind că nu justifică un interes în promovarea acesteia şi a motivat sumar acest lucru, iar, instanţa de apel, la rândul ei, a reţinut că această parte nu este afectată deoarece notificările au fost deja înaintate. Pe de altă parte, recurenta-reclamantă a susţinut încălcarea autorităţii de lucru judecat, întrucât prin decizia civilă nr. 328/26.09.2019 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în dosarul nr. x/2009 a fost respinsă în mod definitiv şi irevocabil cererea de retrocedare în natură a terenului, sens în care se impunea anularea în integralitate a dispoziţiei criticate.

Aceste critici se subsumează dispoziţiilor art. 488 pct. 5, 7 şi 8 C. proc. civ.

Referitor la acţiunea promovată de S.C. G. S.A., prima instanţă a constatat că se impune a fi respinsă, întrucât partea reclamantă nu justifică niciun interes cât priveşte anularea dispoziţiei nr. 1035/2005.

În apel, curtea a reţinut că, potrivit deciziei civile nr. 86/A/31.03.2008, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în dosarul nr. x/2007, s-a dispus ca pârâtul Primarul Municipiului Piteşti să înainteze notificarea şi actele anexate către unităţile deţinătoare pentru alte 5 suprafeţe solicitate de reclamant, iar această soluţie a instanţei a rămas definitivă şi irevocabilă.

În baza acestei hotărâri judecătoreşti a fost emisă de către pârâtul Primarul Municipiului Piteşti dispoziţia nr. x/10.03.2009, prin care s-a dispus restituirea în natură numai a suprafeţei de 8.213 mp, cu menţiunea că s-au înaintat notificările şi actele anexate acestora către entităţile deţinătoare ale terenurilor (cele 5 suprafeţe identificate de expertul din litigiul anterior).

În ceea ce priveşte apelul formulat de S.C. G. S.A., instanţa de apel a constatat că nu este întemeiat, fiind invocat în susţinerea nulităţii deciziei faptul că prin aceasta s-ar fi stabilit o nouă obligaţie în ce o priveşte, respectiv ar fi din nou comunicate notificările autorului către societate şi ar trebui să răspundă încă o dată la acestea.

Or, analizând dispoziţia nr. x/2015, instanţa de apel a reţinut că Primarul Municipiului Piteşti a prevăzut la art. 3 că, pentru cele 5 terenuri identificate în primul litigiu s-au înaintat notificările către societăţile deţinătoare. Astfel, a apreciat că respectivele notificări deja au fost înaintate, iar nu că se vor înainta în viitor. Ceea ce s-a reţinut de pârâtul Primarul Municipiului Piteşti este că la momentul emiterii deciziei nr. 591/2009 s-a efectuat deja comunicarea, iar nu că se vor recomunica notificările.

Înalta Curte constată că, prin cererea formulată la data de 14.08.2015, în dosarul ataşat nr. x/2015, recurenta-reclamantă S.C. G. S.A. a solicitat constatarea nulităţii absolute a dispoziţiei nr. 1035/25.06.2015 emisă în baza Legii nr. 10/2001 de pârâtul Primarul Municipiului Piteşti, întrucât în conţinutul acesteia, la art. 3, coroborat cu art. 6, se stabilesc în sarcina acestei reclamante un nou set de obligaţii cu referire la intimatul-pârât B.. A arătat că a răspuns notificării formulate de C., iar emitentul nu mai putea dispune în acelaşi sens, cu atât mai mult cu cât restituirea în natură a avut la bază o hotărâre judecătorească, prin care s-a stabilit că problemele dintre C. şi S.C. A. S.R.L. vor fi tranşate pe calea dreptului comun.

Prin dispoziţia nr. x/10.03.2009, Primarul Municipiului Piteşti a dispus, cât priveşte cererea de punere în executarea a deciziei civile nr. 86/A/31.03.2008 pronunţată Curtea de Apel Piteşti, înaintarea notificărilor şi actelor anexate acestora entităţilor deţinătoare a terenurilor identificate de expertiza D. sub indicativele S1, S2, S3, S6 şi S9.

Ulterior, prin dispoziţia nr. x/25.06.2015, contestată în litigiul de faţă, s-a reţinut, potrivit art. 3 din dispoziţie, că "pentru terenurile identificate în raportul de expertiză tehnică D. sub indicativele S1, S2, S3, S6 şi S9 s-au înaintat notificările, spre competentă soluţionare, unităţilor deţinătoare cu adresa nr. x/16.01.2009", această dispoziţie fiind comunicată şi S.C. G. S.A., conform art. 6 din actul a cărui nulitate se solicită.

În urma analizei acestor considerente, Înalta Curte constată că prin dispoziţia nr. x/2015 s-a statuat, de către emitent, că la momentul emiterii deciziei nr. 591/2009 s-a efectuat deja comunicarea notificărilor entităţilor deţinătoare a terenurilor identificate de expertiza D. sub indicativele S1, S2, S3, S6 şi S9, aşadar că acestea deja au fost înaintate, iar nu că se vor înainta în viitor, respectiv că notificările se vor recomunica, astfel că nu s-a dispus nicio obligaţie în sarcina recurentei-reclamante S.C. G. S.A..

Ca atare, în mod corect instanţa de apel a reţinut şi argumentat lipsa de interes a recurentei-reclamante în invocarea cauzei de nulitate, în condiţiile în care nu au fost respectate dispoziţiile art. 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. şi art. 33 C. proc. civ.

Conform acestor prevederi legale, orice cerere "poate fi formulată şi susţinută numai dacă autorul acesteia: ... d) justifică un interes", iar "Interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Cu toate acestea, chiar dacă interesul nu este născut şi actual, se poate formula o cerere cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv ameninţat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara".

Prin urmare, în situaţia de faţă partea reclamantă trebuia să facă dovada interesului, să justifice folosul practic pe care l-a urmărit prin punerea în mişcare a acţiunii pendinte, respectiv că s-ar expune la un prejudiciu în urma executării deciziei contestate ori că urmăreşte a preveni producerea unei pagube iminente. Or, recurenta-reclamantă nu poate pretinde că interesul său în promovarea cererii de chemare în judecată este unul determinant, născut şi actual cât timp actul a cărui nulitate o invocă nu impune vreo obligaţie în sarcina sa.

În acest context, Înalta Curte constată nu sunt incidente dispoziţiile art. 488 pct. 5 C. proc. civ., întrucât instanţa de apel nu a încălcat, prin hotărârea dată, reguli de procedură a căror nerespectare ar atrage sancţiunea nulităţii.

Nu sunt aplicabile nici prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., în cauză nefiind identificată vreo normă de drept material aplicată ori interpretată greşit, după cum nici dispoziţiile art. 488 pct. 7 C. proc. civ., deoarece pentru a putea invoca nelegalitatea deciziei recurate din această perspectivă era necesar a proba mai întâi existenţa uneia dintre condiţiile de exercitarea a acţiunii civile, cea a interesului, iar recurenta-reclamantă nu a procedat astfel.

În consecinţă, având în vedere art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta-reclamantă S.C. G. S.A. împotriva deciziei nr. 4628 din 21 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă.

Cu titlu prealabil, în analiza recursurilor formulate de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. şi de recurentul-intervenient I. împotriva deciziei nr. 4628 din 21 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă în dosarul nr. x/2015, respectiv a deciziei nr. 4629 din 21 noiembrie 2019, pronunţată de aceeaşi instanţă în dosarul nr. x/2015, având în vedere existenţa unor critici comune, Înalta Curte reţine următoarele:

Recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. a susţinut, drept cauze de nulitate, că decizia contestată încalcă dezlegările date de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr. 3235/2014, dar şi dreptul de proprietate al societăţii cu privire la suprafaţa de 8.213 mp ce se află în posesia sa, suprafaţă ce face parte din terenul de 15.952 mp.

Prin cererea formulată, recurentul-intervenient I., în calitate de moştenitor al defunctului C., a solicitat constatarea nulităţii absolute a dispoziţiei nr. 1035/2015, emise de Primarul Municipiului Piteşti, şi obligarea acestuia să emită, pe numele lui C., dispoziţie de restituire pentru diferenţa de 7.703 mp teren, care face parte din suprafaţa de 15.952 mp, şi punerea sa efectivă în posesie. A susţinut că dispoziţia trebuia emisă pe numele autorului C., decedat, care este beneficiarul reconstituirii, potrivit deciziei civile nr. 86/2008, şi că B. nu a fost parte în dosarul în care s-a dat decizia indicată.

Prin decizia civilă nr. 86/A/31.03.2008, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în dosarul nr. x/2007, irevocabilă, a fost admisă în parte contestaţia formulată de C. şi s-a dispus restituirea în natură către reclamant a suprafeţei de 15.952 mp teren identificat în raportul de expertiză tehnică D. prin S7, precum şi obligarea pârâtului Primarul Municipiului Piteşti să înainteze notificarea şi actele anexate către unităţile deţinătoare pentru suprafeţele de teren S1, S2, S3, S6 şi S9.

Anterior pronunţării acestei hotărâri judecătoreşti, în timpul soluţionării litigiului, reclamanta S.C. A. S.R.L. a dobândit, prin contractele de cesiune nr. x/5.7.2007 şi nr. y/18.02.2009, drepturile litigioase ce au făcut obiectul dosarului nr. x/2007; potrivit convenţiei părţilor, ulterior soluţionării dosarului nr. x/2007, acestea se obligau să încheie un act adiţional în care să stipuleze suprafaţa terenului şi amplasamentul lui exact.

Prin decizia civilă nr. 1333/R/2011, Curtea de Apel Braşov a statuat asupra valabilităţii acestor acte juridice, în contradictoriu cu E. şi I..

Prin dispoziţia nr. x/10.03.2009, Primarul Municipiului Piteşti a dispus, cât priveşte cererea de punere în executare a deciziei civile nr. 86/A/31.03.2008 pronunţată Curtea de Apel Piteşti, restituirea în natură către B. a terenului în suprafaţă de 8.213 mp, înaintarea notificărilor şi actelor anexate acestora entităţilor deţinătoare a terenurilor identificate de expertiza D. sub indicativele S1, S2, S3, S6 şi S9 şi a constatat imposibilitatea punerii în executare a titlului executoriu sus indicat cu privire la terenul în suprafaţă de 7.703 mp, diferenţa până la 15.916 mp precizată de instanţă, deoarece această suprafaţă, atât la data efectuării expertizei D., cât şi la data pronunţării deciziei nr. 86/A/31.03.2008, se afla în patrimoniul S.C. L. S.A..

Autorul C. a fost pus în posesie prin procesul-verbal nr. x/10.03.2009.

Asupra suprafeţei de 8.213 mp, în baza actelor de cesiune şi a celui adiţional, nr. 377/20.07.2009, reclamanta S.C. A. S.R.L. a intabulat dreptul de proprietate în CF nr. x/2009.

Prin sentinţa civilă nr. 22/2014 pronunţată de Tribunalul Argeş, definitivă prin decizia civilă nr. 228/2014 a Curţii de Apel Piteşti şi irevocabilă prin decizia nr. 3235/2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a fost anulată dispoziţia nr. x/2009.

Prin dispoziţia nr. x/25.06.2015, contestată în litigiul de faţă, s-a dispus restituirea în natură către B., fiul notificatorului C., a terenului în suprafaţă de 15.952 mp, teren identificat în raportul de expertiză tehnică D. sub indicativul S7, şi s-a propus acordarea de măsuri compensatorii în favoarea aceleiaşi persoane pentru terenul de 8.360 mp, identificat în raportul de expertiză tehnică D. sub indicativul S8 şi S10.

Prin sentinţa civilă nr. 115 din 21 martie 2018, instanţa de fond a constatat că dispoziţia atacată încalcă dezlegările de drept date prin decizia nr. 3235/2014, dar şi dreptul de proprietate al S.C. A. S.R.L. cu privire la suprafaţa de 8.213 mp ce se află în posesia societăţii şi face parte integrantă din suprafaţa de 15.952 mp. Întrucât prin decizia nr. 591/2009 s-a restituit în natură doar suprafaţa de 8.213 mp, iar pentru diferenţa de 7.703 mp se acordaseră despăgubiri, primarul trebuia să emită dispoziţie de restituire în natură pentru suprafaţa de 7.703 mp pentru C., în prezent decedat. Pârâtul B. nu a fost parte în dosarul unde s-a pronunţat decizia civilă nr. 86/A/2008, situaţie în care nu este beneficiarul vreunei reconstituiri în nume propriu pentru suprafaţa de 15.952 mp.

Faţă de cele expuse mai sus, tribunalul a admis cererea de intervenţie principală formulată de I..

Cu privire la cererea de intervenţie în interes propriu formulată de E., a apreciat că acesta nu are calitate procesuală activă şi interes pentru a invoca anularea dispoziţiei nr. 1035/2015 întrucât s-a reţinut cu autoritate de lucru judecat prin decizia civilă nr. 1335/2011 că nu mai este creditorul obligaţiei de perfectare a antecontractului de vânzare cumpărare, rămânând un simplu creditor chirografar care are acţiuni specifice.

Prin sentinţa civilă nr. 161 din 25 aprilie 2018, Tribunalul Argeş a admis cererea de completare a dispozitivului sentinţei civile nr. 115 din 21 martie 2018, formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., şi a dispus completarea dispozitivului în sensul că a fost admisă şi cererea formulată de către petenta S.C. A. S.R.L., în ceea ce priveşte nulitatea dispoziţiei nr. 1035/2015, emisă de Primarul Municipiului Piteşti.

În considerentele acestei hotărâri s-a reţinut că, analizând cererea raportat la obiectul dosarului tribunalul, în temeiul art. 812 C. proc. civ., admite şi cererea formulată de S.C. A. S.R.L. şi dispune nulitatea dispoziţiei nr. 1035/2015 emisă de Primarul Municipiului Piteşti pentru întreaga suprafaţă de 15.952 mp teren situat în str. x Piteşti, dispoziţie emisă pe numele pârâtului B..

Împotriva acestei hotărâri au formulat apel reclamantele S.C. H. S.A. şi S.C. G. S.A., pârâţii Primarul Municipiului Piteşti, B. şi intervenienţii E. şi K..

Prin decizia civilă nr. 4628 din 21 noiembrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă a admis excepţia tardivităţii în ceea ce priveşte motivele de apel formulate de E. prin cererea depusă la 18 martie 2019, a respins apelurile formulate de pârâţii Primarul Municipiului Piteşti, de reclamantele S.C. H. S.A. şi S.C. G. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 115 din 21 martie 2018, pronunţate de Tribunalul Argeş şi a admis apelurile formulate de pârâtul B. şi de intervenienţii E. şi K. împotriva aceleaşi sentinţe. Pe fond, a schimbat în parte sentinţa, în sensul că a admis în parte cererile de intervenţie în interes propriu formulate de intervenienţii E., I. şi F. şi cererea accesorie, formulată de intervenienta K.. A anulat dispoziţia Primarului Municipiului Piteşti nr. 1035/2015, numai în ceea ce priveşte titularul restituirii. A respins celelalte cereri şi pretenţii formulate.

În esenţă, valorificând hotărârile judecătoreşti invocate în susţinerea cererilor de constatare a nulităţii juridice a actului contestat, instanţa de apel a reţinut că instanţele de judecată nu au dispus ca restituirea să se efectueze către B. (sau o altă persoană), neexistând nicio menţiune în considerentele acestora în sensul că numai acest pârât ar fi îndreptăţit să i se restituie bunul imobil. Prin acea judecată s-a stabilit atât întinderea imobilului, cât şi beneficiarul restituirii, astfel că orice susţinere contrară a părţilor în prezenta cauză nesocoteşte autoritatea de lucru judecat (atât B., cât şi reclamanta sunt succesori în drepturi ai autorului C.). Acest aspect a fost statuat şi în cauza nr. 1548/109/2009*, invocată atât de reclamantă, cât şi de pârâtul B., or, cât timp Înalta Curte reţine că beneficiarul restituirii este C., iar nu B., nu este decât neîntemeiată susţinerea acestui pârât în sensul că este corect emisă dispoziţia nr. x/2015 în ceea ce priveşte titularul restituirii.

De asemenea, instanţa de apel a apreciat că nu poate fi reţinută solicitarea formulată de reclamantă (sn. S.C. A. SRL) în principal, ci numai în subsidiar, întrucât instanţele au dispus ca restituirea să se facă către autorul C., iar nu către reclamanta societate comercială, iar faptul că aceasta este beneficiara unui contract de cesiune nu o transformă în persoană îndreptăţită. Emiterea dispoziţiei nr. 1035/2015 s-a efectuat în urma secundului litigiu demarat în baza Legii nr. 10/2001 şi are la bază acest act normativ, rezultând că Primarul Municipiului Piteşti nu poate aprecia, în cadrul aplicării acestei legi asupra valabilităţii sau nu a unui contract de cesiune, ci trebuia să execute cele stabilite de instanţele judecătoreşti. Astfel, corect era ca pârâtul primar să emită respectiva decizie pe numele autorului C., eventual cu moştenitorii din certificatul de moştenitor ce îi fusese prezentat şi pentru suprafaţa de 15.952 mp, stabilită chiar din cadrul primului litigiu.

A constatat curtea că interesul promovării acţiunii şi al cererilor de intervenţie în interes propriu rezidă în actele juridice încheiate de către reclamantă şi intervenienţi fie cu C. (contract cesiune), fie cu o parte a moştenitorilor acestuia (vânzare - cumpărare drepturi succesorale, etc.), iar îndreptăţirea unei anumite persoane în a beneficia efectiv de dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 15.952 mp urmează a se stabili numai într-un eventual litigiu ulterior, întrucât în prezenta cauză nu se analizează cărei persoane urmează să îi revină dreptul de proprietate, ci numai dacă emitentul a respectat sau nu cele dispuse de instanţele judecătoreşti anterior.

În ceea ce priveşte dispoziţiile legale ce au fost încălcate de către pârâtul Primarul Municipiului Piteşti în emiterea dispoziţiei contestate s-au reţinut prevederile art. 651 şi urm. C. civ. (aplicabile raportat la data decesului numitului C.), cât şi cele ale art. 622 alin. (1) C. civ.

În acest context, curtea a apreciat că soluţia ce trebuia adoptată de tribunal era aceea a anulării dispoziţiei nr. 1035/2015 numai în ceea ce priveşte titularul restituirii, nu şi în ceea ce priveşte suprafaţa restituită, în condiţiile în care emitentul avea obligaţia de a executa întocmai cele stabilite prin titlul executoriu iniţial (primul litigiu promovat de C.), având în vedere şi actul normativ aplicabil în privinţa obligaţiilor, Legea nr. 10/2001.

Ca atare, instanţa de apel a admis apelul formulat de B. (în ce priveşte decizia instanţei de fond de emitere a dispoziţiei numai pentru 7.703 mp), E. (în ce priveşte anularea dispoziţiei pentru titular), K. (în ce priveşte decizia instanţei de fond de emitere a dispoziţiei numai pentru 7.703 mp), a schimbat în parte sentinţa în sensul că a admis în parte cererile de intervenţie în interes propriu (E., I. şi F.) şi cea accesorie (K.) şi a anulat dispoziţia nr. x/2015, numai în ceea ce priveşte titularul restituirii.

Prin decizia civilă nr. 4629 din 21 noiembrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă a admis apelurile formulate de apelanţii B. şi E. împotriva deciziei civile nr. 161 din 25 aprilie 2018, pronunţată de Tribunalul Argeş, a schimbat în parte sentinţa, în sensul că a admis în parte acţiunea formulată de S.C. A. S.R.L. şi a anulat dispoziţia nr. x/2015, numai în ceea ce priveşte titularul restituirii. Totodată, a respins celelalte pretenţii formulate.

Considerentele din decizia civilă nr. 4629 din 21 noiembrie 2019 sunt identice cu cele reţinute de instanţa de apel în decizia civilă nr. 4628 din 21 noiembrie 2019.

Invocând incidenţa art. 488 pct. 5 C. proc. civ., recurenţii S.C. A. S.R.L. şi I. au susţinut că instanţa de apel, prin admiterea apelului formulat de B. cu referire la decizia instanţei de fond de emitere a dispoziţiei numai pentru 7.703 mp a încălcat principiul disponibilităţii şi a acordat mai mult decât s-a cerut.

Înalta Curte constată că, potrivit art. 488 pct. 5 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, când, prin aceasta, "instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii".

Conform art. 9 alin. (2) şi art. 22 alin. (6) C. proc. civ., "Obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor", "Judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel".

Rezultă, aşadar, că, în situaţia de faţă, în ceea ce priveşte obiectul dedus judecăţii instanţa de apel era ţinută de criticile formulate prin cererile de apel, obligaţia acesteia de a se pronunţa cu referire la ceea ce s-a cerut constituind o garanţie a aplicării principiului disponibilităţii, care, dacă este încălcat, conduce la nulitatea hotărârii date.

Verificând limitele învestirii, se constată că, în cauză, B. nu a criticat, prin apelul formulat, sentinţa instanţei de fond privind anularea pentru suprafaţa de 15.952 mp şi obligaţia de emitere doar pentru suprafaţa de 7.703 mp, ci doar cât priveşte persoana îndreptăţită la restituire din perspectiva beneficiarului stabilit prin hotărârile judecătoreşti opuse de această parte. Or, instanţa de apel a admis apelul formulat de B. în ce priveşte decizia instanţei de fond de emitere a dispoziţiei numai pentru 7.703 mp cu încălcarea limitelor învestirii de către această parte.

Aceeaşi instanţă de apel a admis şi apelul formulat de intervenientul accesoriu K. (care a intervenit în proces pentru a susţine apărările pârâtului B.), relativ la sentinţa instanţei de fond de emitere a dispoziţiei numai pentru 7.703 mp, fără a avea în vedere dispoziţiile art. 67 alin. (4) C. proc. civ.

Astfel, intervenientul accesoriu, neavând o poziţie procesuală independentă, ci una subordonată părţii în favoarea căreia intervine, limitată la interesul acesteia, cererea lui nu poate fi concepută în speţă ca o continuare a activităţii procesuale a pârâtului B. în faţa instanţei de control judiciar, fără ca partea principală să-şi fi manifestat în mod expres voinţa în acest sens. Cum apelul declarat de B. nu a vizat şi anularea dispoziţiei contestate în ceea ce priveşte suprafaţa pentru care s-a dispus restituirea, nici apelul intervenientului accesoriu nu putea produce efecte juridice din această perspectivă.

Recurenţii au criticat şi soluţia privind admiterea apelului intervenientului E., cu consecinţa admiterii cererii de intervenţie principală, arătând că instanţa de fond în mod corect a respins cererea acestei părţi, constatând că nu are calitate procesuală activă şi interes pentru a invoca anularea dispoziţiei nr. 1035/2015, aşa s-a reţinut cu autoritate de lucru judecat prin decizia civilă nr. 1335/2011, pronunţată de Curtea de Apel Braşov.

Au invocat nelegalitatea deciziei recurate, întrucât aceasta nu cuprinde motivele de fapt şi de drept care au stat la baza soluţiei pronunţate de instanţa de apel.

Înalta Curte constată că singura referire pe care instanţa de apel o face, în mod generic, cu privire la interesul "promovării acţiunii şi al cererilor de intervenţie în interes personal" este cea conform căreia acesta "rezidă în actele juridice încheiate de către reclamantă şi intervenienţi fie cu autorul C. (contract cesiune), fie cu o parte a moştenitorilor acestuia (vânzare - cumpărare drepturi succesorale, etc.)".

Or, acest argument expus de curte nu este de natură să demonstreze motivat, din perspectiva art. 488 pct. 6 C. proc. civ. cu referire la art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., raţionamentul care a condus, în mod concret, la schimbarea soluţiei instanţei de fond asupra lipsei calităţii procesuale active şi a interesului intimatului-intervenient E. în a invoca nulitatea dispoziţiei nr. 1035/2015, în rejudecare urmând ca instanţa de trimitere să verifice aceste împrejurări motivând corespunzător soluţia în fapt şi în drept.

Recurenţii au mai arătat că decizia recurată este nelegală şi prin prisma faptului că, încălcând normele procedurale şi fără a fi învestită cu apel din partea intervenientului F., instanţa de apel admite cererea de intervenţie în interes propriu a acestuia.

Înalta Curte constată că, pentru a dispune în ceea ce priveşte cererea de intervenţie promovată de intervenientul F., era necesar ca instanţa de apel să fi fost sesizată în condiţiile art. 476 şi următoarele C. proc. civ., întrucât numai apelul exercitat în condiţiile legii poate provoca o nouă judecată asupra fondului.

Procedând la admiterea apelurilor declarate de pârâtul B. şi intervenienţii E. şi K., şi, ca o consecinţă, la admiterea cererii de intervenţie formulată de intervenientul F. în lipsa unui demers procedural concret al acestei părţi în acest sens, instanţa de apel a încălcat principiul disponibilităţii, de natură a atrage nulitatea deciziei recurate prin raportare la dispoziţiile art. 488 pct. 5 C. proc. civ., şi a pronunţat o hotărâre nemotivată, sancţiunea nulităţii fiind dată de prevederile art. 488 pct. 6 C. proc. civ.. Aceasta, în condiţiile în care în cauză instanţa de apel nu a făcut trimitere la prevederile art. 60 C. proc. civ., care reglementează regimul juridic al coparticipării procesuale, şi nici nu a motivat existenţa unei excepţii de la principiul independenţei procesuale cu privire la intervenientul F., şi sub acest aspect impunându-se casarea cu trimitere.

Drept urmare, având în vedere cele de mai sus, găsind fondate criticile formulate prin prisma art. 488 pct. 5 şi 6 C. proc. civ. şi efectele acestor norme de drept asupra deciziilor recurate, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune cercetarea celorlalte aspecte de nelegalitate fondate pe dispoziţiile art. 488 pct. 7 şi 8 C. proc. civ.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte conform art. 497 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursurile declarate de reclamanta S.C. A. S.R.L. şi de intervenientul I. împotriva deciziei nr. 4628 din 21 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă şi deciziei nr. 4629 din 21 noiembrie 2019, pronunţată de aceeaşi instanţă, va casa deciziile recurate şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel în limitele arătate anterior, cu respectarea dispoziţiilor art. 501 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul formulat de Primarul Municipiului Piteşti împotriva deciziei nr. 4628 din 21 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă.

Respinge recursul formulat de reclamanta S.C. G. S.A. împotriva aceleiaşi decizii.

Admite recursurile declarate de reclamanta S.C. A. S.R.L. şi de intervenientul I. împotriva deciziei nr. 4628 din 21 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă şi deciziei nr. 4629 din 21 noiembrie 2019, pronunţată de aceeaşi instanţă. Casează deciziile recurate şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 februarie 2021.