Cassation nullity for failure to ground extraordinary appeal in statutory illegality in collective management royalty dispute

Şedinţa publică din data de 28 septembrie 2021

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă la 28.07.2017, reclamanta Uniunea Producătorilor de Fonograme din România a solicitat instanţei să dispună obligarea pârâtei S.C. A. S.R.L. la plata remuneraţiei echitabile (cu TVA inclus) datorate producătorilor de fonograme pentru radiodifuzarea fonogramelor de comerţ sau a reproducerilor acestora, începând cu luna octombrie 2011 - până în prezent (data efectuării raportului de expertiză), pentru postul de radio deţinut, B., potrivit cu veniturile pârâtei obţinute din activitatea de radiodifuzare şi cu ponderea utilizării fonogramelor, în conformitate cu dispoziţiile art. 4, 5 şi 6 din Decizia ORDA nr. 216/2011.

2. Hotărârea pronunţată de tribunal în primă instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 1288 din 21 iunie 2018 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, s-a admis acţiunea aşa cum a fost precizată de reclamanta Uniunea Producătorilor de Fonograme din România, în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L., a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 9.064 RON (fără TVA) reprezentând drepturi conexe patrimoniale pentru utilizarea prin radiodifuzare a fonogramelor prin intermediul postului de radio local B. pentru perioada ianuarie 2016- decembrie 2017, precum şi la plata sumei de 3.565 RON cu titlul de penalităţi de întârziere calculate până la 12.04.2018 şi în continuare până la data achitării efective şi integrale a remuneraţiilor datorate, în cuantum de 0,1 % pe zi de întârziere.

A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 1.750 RON, reprezentând taxă de timbru 100 RON şi onorariu avocat 1650 RON.

3. Hotărârea pronunţată în apel

Prin decizia civilă nr. 1507 din 23 octombrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis apelul declarat de apelanta-pârâtă S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 1288/21.06.2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, anulând sentinţa apelată.

S-a reţinut cauza pentru evocarea fondului şi s-a acordat termen la 12.02.2020, C21A, ora 10:00, cu citarea părţilor.

Evocând fondul, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin decizia nr. 854A din 23 iulie 2020, a admis acţiunea formulată de reclamanta Uniunea Producătorilor de Fonograme din România.

A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 9.064 RON cu titlu de remuneraţie cuvenită pentru radiodifuzarea fonogramelor în perioada ianuarie 2016- decembrie 2017, suma de 3.565 RON cu titlu de penalităţi calculate până la 12.04.2018 şi penalităţi de 0,1%/zi de întârziere la debitul principal, în continuare până la data achitării debitului.

Totodată, a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 2.750 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, cu aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ. în privinţa onorariului avocaţial total de 1.500 RON (depus în faza evocării fondului în apel) şi de 1.650 RON (depus la tribunal), onorariul avocaţial fiind redus la suma totală de 2.600 RON (de vreme ce apelul pârâtei a fost admis, iar la tribunal şi în evocarea fondului s-au acordat sume mai mici decât cele cuprinse în cererea introductivă), care se adaugă sumei de 150 RON taxă judiciară de timbru.

4. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei nr. 854A din 23 iulie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti a declarat recurs pârâta S.C. A. S.R.L.

În cuprinsul cererii de recurs, pârâta a formulat următoarele critici:

- aceasta nu este deţinătoare a licenţei pentru B., postul de radio nemaiexistând;

- nu există nicio dispoziţie legală care îi obligă să aibă încheiat un contract cu Uniunea Producătorilor de Fonograme din România, cu atât mai mult cu cât şi alt organism de gestiune colectivă - CREDIDAM solicită plata pentru difuzarea radio;

- din cuprinsul dispoziţiilor art. 101 şi art. 119 din Legea nr. 8/1996 reiese că un artist poate da dreptul de reprezentare unui singur producător;

- apreciază că Secţiunea a II-a şi a IV-a din Legea nr. 8/1996 sunt neconstituţionale, solicitând analizarea acestora de către Curtea Constituţională.

Recursul nu a fost întemeiat în drept.

5. Procedura de filtru

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a procedat, la data de 10 mai 2021, la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin raport constatându-se că recurenta are deschisă calea de atac a recursului împotriva hotărârii recurate, însă completul de filtru urmează a aprecia asupra încadrării criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Completul de filtru C9, la data de 11 mai 2021, constatând că raportul întruneşte condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia, pentru ca părţile să formuleze punct de vedere, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) din acelaşi cod, însă acestea nu s-au conformat acestei obligaţii.

S-a fixat termen pentru judecarea recursului la 28 septembrie 2021, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părţilor.

6. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând recursul sub aspectul posibilităţii de încadrare a criticilor formulate în cazurile de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., chestiune reţinută prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, Înalta Curte constată următoarele:

Conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ., recursul se motivează prin însăşi cererea de recurs, iar motivele de recurs sunt cele prevăzute expres şi limitativ în art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Articolul 489 alin. (1) din acelaşi cod prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (3), care se referă la motivele de ordine publică, iar în alin. (2) al aceluiaşi articol se arată că aceeaşi sancţiune, a nulităţii recursului, se aplică şi în situaţia în care criticile dezvoltate nu sunt susceptibile de încadrare în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea tezei de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete privind judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat de către titularul recursului.

Ca atare, nu poate constitui motiv de recurs orice nemulţumire a părţii cu privire la soluţia pronunţată, în sensul că nu pot fi susţinute în mod valabil critici prin care se tinde la schimbarea situaţiei de fapt ori la reaprecierea probelor cauzei sau prin care se solicită realizarea unui control judiciar de temeinicie; în consecinţă, instanţa de recurs nu poate examina decât criticile privitoare la decizia atacată care fac posibilă încadrarea în prevederile art. 488 din C. proc. civ. şi sunt proprii controlului judiciar de legalitate permis instanţei de recurs.

În speţă, din memoriul de recurs nu reies critici care să poată fi încadrate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., ci în esenţă, se fac susţineri care nu reprezintă veritabile critici de nelegalitate.

Înalta Curte constată că susţinerile recurentei şi textele legale invocate nu au legătură cu niciun argument al instanţei de apel, pentru a putea fi considerate critici susceptibile de încadrare în dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, în ceea ce priveşte susţinerea că recurenta nu este deţinătoare a licenţei pentru B., postul de radio nemaiexistând, atâta timp cât instanţele de fond au reţinut prin raportare la probele administrate în cauză că, cel puţin pentru perioada care face obiectul litigiului, pârâta S.C A. S.R.L. este deţinătoarea postului de radio local B., această susţinere, pe lângă faptul că este formulată la nivel declarativ, nu poate fi încadrată în prevederile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., nereprezentând o critică de nelegalitate, ci de netemeinicie a hotărârii atacate.

Referitor la susţinerea că nu există nicio dispoziţie legală care să o oblige să aibă încheiat un contract cu Uniunea Producătorilor de Fonograme din România, aceasta nu reprezintă o critică concretă care să poată fi încadrată în prevederile art. 488 C. proc. civ.

Legat de susţinerile din recurs privind interpretarea articolelor art. 12, 13 101 şi 119 din Legea nr. 8/1996, este de observat că acestea reglementează drepturi ale autorilor operelor şi ale artiştilor interpreţi în timp ce în cauză este vorba despre drepturile producătorilor de fonograme, astfel că, pe lângă faptul că sunt invocate direct în recurs, omisso medio, cu încălcarea art. 488 alin. (2) C. proc. civ., nu se aduce prin acestea nicio critică propriu-zisă hotărârii instanţei de apel, care nu şi-a întemeiat hotărârea pe vreunul dintre aceste texte legale.

Prin urmare, sub aspectul încadrării criticilor formulate de recurentă în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., analizând cuprinsul cererii de recurs, se constată că aceasta nu cuprinde motive de nelegalitate care să vizeze hotărârea atacată, conform art. 486 alin. (3) din C. proc. civ.

În concluzie, întrucât aspectele invocate de recurenta - pârâtă S.C. A. S.R.L. nu se încadrează în prevederile art. 488 din C. proc. civ., nu se grefează pe conţinutul hotărârii atacate şi cum, în cauză, nu pot fi reţinute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) din C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancţiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., respectiv aceea a nulităţii recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de pârâta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 854 A din 23 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IV-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 septembrie 2021.