Complaint for delayed decision dismissal moot after decision served and dispatched

Şedinţa publică din data de 1 aprilie 2024

Asupra contestaţiei privind tergiversarea procesului, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Hotărârea pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Prin Decizia nr. 5001 din 1 noiembrie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis recursul declarat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva sentinţei civile nr. 835 din 20 aprilie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal. A casat sentinţa atacată şi, rejudecând cauza: a respins acţiunea formulată de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ca neîntemeiată.

Contestaţia privind tergiversarea procesului

La 11 martie 2024, s-a înregistrat pe rolul instanţei contestaţia privind tergiversarea procesului, prin care petentul a arătat că decizia anterior menţionată nu a fost redactată şi nici comunicată; în acest sens, a formulat două cereri pentru comunicarea hotărârii, la 5 decembrie 2023 şi 6 februarie 2024.

A susţinut că această hotărâre îi este necesară pentru formularea unei plângeri împotriva Statului Român la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

În drept, a invocat art. 522 alin. (1) şi (6) C. proc. civ.

Poziţia părţilor

Intimata Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a depus note scrise, prin care a solicitat respingerea contestaţiei privind tergiversarea procesului, ca nefondată.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Asupra excepţiei lipsei obiectului prezentei contestaţii la tergiversare, invocată din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 30 alin. (1) C. proc. civ. "Oricine are o pretenţie împotriva unei alte persoane ori urmăreşte soluţionarea în justiţie a unei situaţii juridice are dreptul să facă o cerere înaintea instanţei competente", iar în temeiul art. 32 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., "Orice cerere poate fi formulată şi susţinută numai dacă autorul acesteia (...) formulează o pretenţie."

Prin urmare, una dintre condiţiile necesare pentru exercitarea dreptului la acţiune este cea privind existenţa unei pretenţii, care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării cauzei.

De asemenea, art. 522 alin. (1) C. proc. civ. prevede că "Oricare dintre părţi, precum şi procurorul care participă la judecată pot face contestaţie prin care, invocând încălcarea dreptului la soluţionarea procesului într-un termen optim şi previzibil, să solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situaţie să fie înlăturată." La alin. (2) al aceluiaşi articol sunt prevăzute cazurile în care poate fi formulată contestaţia, vizând, în esenţă, pasivitatea instanţei de judecată, care nu utilizează mijloacele pe care le are la dispoziţie pentru corijarea conduitelor procesuale necorespunzătoare sau nesocoteşte ea însăşi dispoziţiile legale care-i impun o anumită conduită.

Textele de lege anterior amintite reglementează contestaţia privind tergiversarea procesului ca pe un mijloc procedural specific destinat a înlătura dificultăţile ivite în soluţionarea cauzelor civile într-un termen optim şi previzibil.

Raţiunea reglementării contestaţiei la tergiversarea procesului a fost aceea de a asigura dreptul părţii la o procedură echitabilă, eficientă, desfăşurată cu celeritate, prin sancţionarea conduitelor procesuale care se îndepărtează de la aceste rigori, astfel că, în ipoteza admiterii contestaţiei, completul de judecată dispune măsurile necesare înlăturării situaţiei care a provocat tergiversarea judecăţii.

În prezenta cauză, pe calea contestaţiei la tergiversare, petentul a solicitat redactarea şi comunicarea Deciziei nr. 5001 din 1 noiembrie 2023, ipoteză care se încadrează în dispoziţiile art. 522 alin. (1) şi alin. (2) pct. 1 C. proc. civ.

Înalta Curte reţine însă că Decizia nr. 5001 din 1 noiembrie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2019 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost redactată şi expediată în vederea comunicării către părţi la 29 martie 2024.

Astfel, întrucât obiectul demersului judiciar al contestatorului nu mai subzistă la data soluţionării contestaţiei de faţă, hotărârea fiind comunicată petentului, Înalta Curte urmează să respingă contestaţia ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca rămasă fără obiect, contestaţia privind tergiversarea procesului formulată de petentul A. în legătură cu dosarul nr. x/2019, aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 1 aprilie 2024.