Tax evasion immunity conditional on full restitution including surcharges and interest, and applicability of EU fraud jurisdiction to domestic corruption offenses

Şedinţa publică din data de 29 ianuarie 2024

Deliberând asupra cauzei de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 23 din data de 25 ianuarie 2021, pronunţată în dosar nr. x/2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia penală a dispus următoarele:

I.1. În temeiul art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 a condamnat pe inculpatul A. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.

În baza art. 67 din C. pen., a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a ocupa funcţia de administrator în societăţi comerciale), pe o perioadă de 4 ani.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

I.2. În temeiul art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 a condamnat pe inculpatul A. la o pedeapsă de 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.

În baza art. 67 din C. pen., a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a ocupa funcţia de administrator în societăţi comerciale), pe o perioadă de 4 ani.

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

I.3. În baza art. 12 lit. a) teza I din Legea nr. 78/2000 a condamnat pe inculpatul A. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de efectuare de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia.

În baza art. 67 din C. pen., a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat), pe o perioadă de 4 ani.

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

I.4. În baza art. 326 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. a condamnat acelaşi inculpat la pedeapsă de 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii, în formă continuată (7 acte materiale).

I.5. În temeiul art. 38 alin. (1) raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, sporită cu 1 an şi 5 luni (o treime din cuantumul celorlalte pedepse cu închisoarea), inculpatul urmând să execute, în final, pedeapsa principală rezultantă de 8 ani şi 5 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a ocupa funcţia de administrator în societăţi comerciale), pe o perioadă de 4 ani.

În baza art. 45 alin. (5) din C. pen., a aplicat aceluiaşi inculpat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen., pe durata executării pedepsei principale rezultante.

I.6. În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., a achitat pe inculpatul A. pentru instigare la infracţiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 47 din C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000.

I.7. În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a achitat pe inculpatul A. pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (35 de acte materiale).

I.8. În temeiul art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a achitat pe inculpatul A. pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 322 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (2 acte materiale).

II. În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., a achitat pe inculpatul B. pentru infracţiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000.

III. În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., a achitat pe inculpata C. pentru complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000.

IV.1. În baza art. 326 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. a condamnat inculpata D. la 6000 RON amendă penală (corespunzătoare pentru 120 zile-amendă a câte 50 RON pe fiecare zi) pentru săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii, în formă continuată (4 acte materiale).

A atras atenţia inculpatei D. asupra dispoziţiilor art. 63 din C. pen. privind înlocuirea pedepsei amenzii cu închisoarea.

IV.2. În temeiul art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a achitat pe inculpata D. pentru infracţiunea de folosirea funcţiei pentru favorizarea altor persoane, în formă continuată, prevăzută de art. 301 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (4 acte materiale).

V. În temeiul art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a achitat pe inculpatul E. pentru infracţiunea de uz de fals, în formă continuată, prevăzută de art. 323 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (2 acte materiale).

VI. În baza art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, a condamnat pe inculpata S.C. F. S.R.L., pentru infracţiunea de evaziune fiscală, la pedeapsa de 18.000 RON amendă penală (corespunzătoare pentru 180 zile-amendă a câte 100 RON pe fiecare zi) şi pedeapsa complementară prevăzută de art. 136 alin. (3) lit. f) cu aplicarea art. 145 din C. pen., constând în afişarea în extras a hotărârii de condamnare la uşa Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Suceava, pe o durată de 3 luni, după rămânerea definitivă a hotărârii.

A fost admisă acţiunea civilă şi au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii A. şi S.C. F. S.R.L. la plata către partea civilă Statul român prin Administraţia Naţională a Finanţelor Publice prin reprezentant Direcţia Regională a Finanţelor Publice Iaşi – Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Suceava, a sumei de 5.232 RON cu titlu de despăgubiri civile – daune materiale (3.653 RON – TVA şi 1.579 lei– impozit pe venitul microîntreprinderilor), precum şi a accesoriilor fiscale aferente prejudiciului reţinut, calculate de la data scadenţei obligaţiei de plată şi până la data achitării efective.

A fost admisă acţiunea civilă şi a fost obligat inculpatul A. la plata către partea civilă Statul român prin Administraţia Naţională a Finanţelor Publice prin reprezentant Direcţia Regională a Finanţelor Publice Iaşi – Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Suceava, a sumei de 580.341 RON cu titlu de despăgubiri civile – daune materiale (402.323 RON – TVA, 162.062 – impozit pe profit şi 15.956 RON – impozit pe venitul microîntreprinderilor), precum şi a accesoriilor fiscale aferente prejudiciului reţinut, calculate de la data scadenţei obligaţiei de plată şi până la data achitării efective.

S-a constatat că partea responsabilă civilmente S.C. G. S.R.L. a fost radiată.

A fost respinsă, ca nefondată, acţiunea civilă formulată de partea civilă Statul român prin Administraţia Naţională a Finanţelor Publice prin reprezentant Direcţia Regională a Finanţelor Publice Iaşi – Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Suceava, având ca obiect cererea de despăgubiri civile în sumă de 458.766 RON, plus accesoriile fiscale.

Au fost respinse, ca nefondate, acţiunile civile formulate de părţile civile Municipiul Suceava - prin primar, Inspectoratul Şcolar Judeţean Suceava, Şcoala Gimnazială Specială "Sfântul Stelian" Rădăuţi şi S.C. H. S.R.L..

S-a menţinut măsura asiguratorie a sechestrului, instituită prin ordonanţa nr. 117/P/2015 din 29.03.2018 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie – Serviciul Teritorial Suceava, asupra bunurilor aflate în proprietatea inculpatului A., până la concurenţa sumei de 585.573 RON.

S-a menţinut măsura dispusă prin ordonanţa nr. 117/P/2015 din 29.03.2018 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Suceava privind instituirea măsurii asiguratorii a popririi de către Senatul României asupra sumelor de bani datorate sau care urmează a fi datorate în viitor cu titlu de venituri din muncă inculpatului A., până la concurenţa sumei de 585.573 RON, în limita cotei de 1/3 din aceste venituri şi cu respectarea dispoziţiilor art. 728 din C. proc. civ.

S-au desfiinţat înscrisurile constând în declaraţiile din 07.10.2016, 22.07.2016, 02.08.2017 şi 07.08.2017 date de inculpata D., aflate în original, la dosarul de urmărire penală.

În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005, s-a dispus comunicarea hotărârii la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului pentru înscrierea cuvenitelor menţiuni.

A fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 14.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

A fost obligată inculpata D. la plata sumei de 3.200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

A fost obligată inculpata S.C. F. S.R.L. la plata sumei de 10.685 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea inculpaţilor B., E. şi C. au rămas în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpata S.C. F. S.R.L., în sumă de 3500 RON, a rămas în sarcina statului.

Onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţii A., D., B., E. şi C., în sumă de câte 2500 RON, au rămas în sarcina statului.

Împotriva sentinţei penale nr. 23 din data de 25 ianuarie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosar nr. x/2018 în dosarul nr. x/2018, au declarat apel Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie, inculpaţii A., D. şi S.C. F. S.R.L. Suceava, precum şi părţile civile Municipiul Suceava prin Primar şi Statul român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Suceava.

Prin decizia penală nr. 63 din data de 12 septembrie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători, a dispus următoarele:

A. În baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., a admis apelurile declarate de inculpaţii A., D. şi S.C. F. S.R.L. împotriva sentinţei penale nr. 23 din data de 25 ianuarie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia penală, în dosarul nr. x/2018.

A desfiinţat, în parte, sentinţa penală apelată şi în rejudecare:

A.1. În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. h) din C. proc. pen. cu aplicarea art. 10 alin. (11) din Legea nr. 241/2005 (în forma modificată prin Legea nr. 55/2021), a încetat procesul penal faţă de inculpatul A. , sub aspectul săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 şi art. 5 din C. pen.

În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. h) din C. proc. pen. cu aplicarea art. 10 alin. (11) din Legea nr. 241/2005 (în forma modificată prin Legea nr. 55/2021), a încetat procesul penal faţă de inculpatul A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 şi art. 5 din C. pen.

În baza art. 396 alin. (8) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., a încetat procesul penal faţă de inculpatul A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de efectuare de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia prevăzută de art. 12 lit. a)9 teza I din Legea nr. 78/2000, ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale, conform art. 154 lit. d) din C. pen.

A înlăturat dispoziţiile art. 66 şi art. 65 din C. pen.

În baza art. 396 alin. (8) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen.,a încetat procesul penal faţă de inculpatul A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals în declaraţii, în formă continuată (7 acte materiale) prevăzută de art. 326 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale, conform art. 154 lit. d) din C. pen.

A.2. În baza art. 396 alin. (8) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., a încetat procesul penal faţă de inculpata D. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals în declaraţii, în formă continuată (4 acte materiale) prevăzută de art. 326 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale, conform art. 154 lit. d) din C. pen.

A.3. În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. h) din C. proc. pen. cu aplicarea art. 10 alin. (11) şi alin. (12) din Legea nr. 241/2005 (în forma modificată prin Legea nr. 55/2021), a încetat procesul penal faţă de inculpata S.C. F. S.R.L., (CUI x, cu sediul social în Suceava, judeţul Suceava) sub aspectul săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 şi art. 5 din C. pen.

A înlăturat dispoziţiile art. 136 alin. (3) lit. f) raportat la art. 145 din C. pen.

A constatat că au fost achitate debitele principale stabilite ca prejudiciu respectiv 580.341 RON şi 5.232 RON, precum şi 20% din aceeaşi bază de calcul, în cuantum total de 702.688 RON, conform ordinului de plată nr. x din 29.04.2022 (suma de 90.000 RON), foii de vărsământ nr. 1 din 28.04.2022 şi chitanţei nr. x din 28.04.2022 (suma de 240.000 RON) şi chitanţei nr. x din 29.04.2022 (suma de 372.688 RON) – dosar apel.

A constatat că au fost achitate dobânzile şi penalităţile aferente prejudiciului, în cuantum total de 493.520 RON, conform ordinului de plată nr. x din 08.05.2023 (suma de 170.000 RON) – dosar apel şi ordinului de plată nr. x din 12.05.2023 (suma de 323.520 RON) – dosar apel.

A ridicat măsura asigurătorie a sechestrului, instituită prin ordonanţa nr. 117/P/2015 din 29.03.2018 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie – Serviciul Teritorial Suceava, asupra bunurilor aflate în proprietatea inculpatului A., până la concurenţa sumei de 585.573 RON.

A ridicat măsura dispusă prin ordonanţa nr. 117/P/2015 din 29.03.2018 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Suceava privind instituirea măsurii asiguratorii a popririi de către Senatul României asupra sumelor de bani datorate sau care urmează a fi datorate în viitor cu titlu de venituri din muncă inculpatului A., până la concurenţa sumei de 585.573 RON, în limita cotei de 1/3 din aceste venituri şi cu respectarea dispoziţiilor art. 728 din C. proc. civ.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale care nu contravin prezentei decizii.

B. a respins, ca nefondate, apelurile declarate de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, de partea civilă Statul român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi de partea civilă Municipiul Suceava, prin primar, împotriva sentinţei penale nr. 23 din data de 25 ianuarie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia penală, în dosarul nr. x/2018.

C. În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelurilor formulate de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, de inculpaţii A., D. şi S.C. F. S.R.L. şi partea civilă Statul român, prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, au rămas în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a obligat apelanta parte civilă Municipiul Suceava, prin primar, la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpata S.C. F. S.R.L., în cuantum de 1360 RON, a rămas în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţii A., D., B., E. şi C. până la prezentarea apărătorilor aleşi, în cuantum de câte 400 RON, au rămas în sarcina statului.

Împotriva hotărârii instanţei de apel, cu respectarea termenului prevăzut de dispoziţiile art. 435 din C. proc. pen., a declarat recurs în casaţie Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie, calea de atac fiind fundamentată pe dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen.

Circumscris cazului de casare prevăzut de art. 437 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen. (în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal), Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie, în esenţă, a arătat că în cauză sunt incidente dispoziţiile enunţate, învederând că, în mod greşit instanţa a constatat că pentru infracţiunile de evaziune fiscală există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege, iar pentru infracţiunile de efectuare de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia şi infracţiunile de fals în declaraţii, în formă continuată, a intervenit prescripţia şi s-a dispus încetarea procesului penal.

Astfel, referitor la încetarea procesului penal pentru infracţiunile de evaziune fiscală săvârşite de inculpaţii A. şi S.C. F. S.R.L., prin reţinerea existenţei unei cauze de nepedepsire prevăzute de lege, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie a învederat că prejudiciul cauzat nu a fost acoperit numai de inculpaţii A. şi S.C. F.., ci de alte persoane care nu au contribuit la săvârşirea infracţiunilor, iar această plată trebuia să fie considerată în beneficiul unor obligaţii fiscale mai vechi, pentru care existau titluri anterioare sentinţei penale nr. 23/2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

În dezvoltarea acestei critici, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie a arătat că pentru a opera cauza de nepedepsire prevăzută de lege, aceasta trebuie să survină exclusiv ca urmare a conduitei persoanelor care au săvârşit infracţiunea de evaziune fiscală (ca autor, complice ori instigator), iar plata să nu provină de la alte persoane care nu sunt obligate civil pentru acel prejudiciu şi nici nu trebuie să justifice provenienţa banilor, ocolind proceduri fiscale obligatorii pentru inculpaţi.

De asemenea, a precizat că instanţa de apel, în tot intervalul septembrie 2022 - septembrie 2023 (cât a durat ca inculpatul să facă dovada plăţii accesoriilor -dobânzi şi penalităţi - de 493 520 RON aferente prejudiciul cauzat de el prin firma S.C. G. S.R.L. radiată, dar şi prin firma F. S.R.L.), nu a solicitat relaţii părţii civile D.G.R.F.P. Iaşi, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Suceava, pentru a preciza dacă existau obligaţii fiscale restante mai vechi, anterioare pronunţării hotărârii primei instanţe, atât pentru inculpatul A., cât şi pentru S.C. F. S.R.L. şi dacă acestea au fost achitate.

În acest context, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie a apreciat că plata sumei de 493.520 RON, făcută în două tranşe în 2023, este pentru stingerea altor obligaţii mai vechi, nu a accesoriilor prejudiciului penal din dosarul nr. x/2021, chiar dacă persoanele care au făcut plăţile, neacuzate de evaziune fiscală au indicat dosarul penal la momentul efectuării plăţii.

Referitor la încetarea procesului penal pentru infracţiunile de fals în declaraţii, în formă continuată, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie a învederat că acestea au fost săvârşite într-o perioadă mai lungă de timp, ultimele acte materiale comise datând din 12.06.2017 (pentru fals în declaraţii -inculpat A.) şi 07.08.2017 (pentru fals în declaraţii -inculpata D.), iar termenul general de prescripţie de 5 ani prevăzut de lege s-a împlinit în cazul fiecărei infracţiuni, ulterior pronunţării deciziei Curţii Constituţionale nr. 358 din 26.05.2022, timp în care art. 155 din C. pen. a fost modificat.

Prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71 din 30.05.2022 a fost modificat textul art. 155 din C. pen., în sensul "Cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză care, potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului."

De la data de 30.05.2022 şi până la împlinirea termenului de 5 ani (la 29.09.2022, la 11.06.2022 şi 06.08.2022), prelungit apoi cu durata suspendării judecării cauzei în apel cu încă 2 luni şi 16 zile, în cauză au fost îndeplinite acte de procedură ce au fost comunicate inculpaţilor în apel, fiecare act făcând să înceapă un alt termen de prescripţie.

În acest context s-a apreciat că soluţia de încetare a procesului penal s-ar putea dispune doar după împlinirea unui termen de 10 ani, după depăşirea cu încă o dată a termenului de 5 ani prevăzut de art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen., astfel cum prevăd dispoziţiile art. 155 alin. (4) şi art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen., învederând că, începând cu data de 30.05.2022, întreruperea termenului de prescripţie a răspunderii penale şi prescripţia specială au fost redefinite/reconfigurate.

În acest sens, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie a invocat hotărârile Curţii de Justiţie a Uniunii Europene din 21 decembrie 2021 (a în cauzele conexate C-357/19, C-379/19, C-547/19, C-811/19 şi C-840/19 -Eurobox Promotion şi alţii) şi din 24 iulie 2023 (în cauza C-107/23).

În raport cu criticile formulate, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie a solicitat admiterea în principiu a recursului în casaţie, casarea în parte a deciziei penale nr. 63 din 12 septembrie 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători în dosarul penal nr. x/2021 şi rejudecarea apelurilor cu privire la infracţiunile şi inculpaţii vizaţi de motivele de recurs în casaţie.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – judecătorul de filtru, constatând că cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva deciziei penale nr. 63 din data de 12 septembrie 2023, pronunţată Înalta Curte - Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2021 este introdusă în termenul prevăzut de lege şi respectă condiţiile prevăzute de art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6) din C. proc. pen., dar şi pe cele prev. de art. 437 raportat la art. 438 din C. proc. pen., prin încheierea din 12 decembrie 2023, în temeiul art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie şi a trimis cauza în vederea judecării recursului în casaţie la Completul de 5 Judecători – Penal P2 – 2023.

Analizând recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva deciziei penale nr. 63 din data de 12 septembrie 2023, pronunţată Înalta Curte - Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte – Completul de 5 Judecători constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Cu titlu prealabil, constată că, fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalităţii şi cel al respectării autorităţii de lucru judecat, recursul în casaţie vizează exclusiv legalitatea anumitor categorii de hotărâri definitive şi numai pentru motive expres şi limitativ prevăzute de lege.

Dispoziţiile art. 433 C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând, în acest sens, că recursul în casaţie urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Analiza de legalitate a instanţei de recurs nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor şi reglementate ca atare, în mod expres şi limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

În contextul obiectului său astfel definit, calea extraordinară de atac a recursului în casaţie nu are ca finalitate nici remedierea unei greşite aprecieri a faptelor şi nici cenzurarea integrală a tuturor aspectelor de legalitate ale hotărârii definitive. Instanţa de casaţie nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.

În cauza de faţă, atât Ministerul Public a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când "în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal".

Cazul de casare evocat este incident în ipoteza în care, în raport cu actele existente la dosar şi cu regulile de drept aplicabile la data soluţionării definitive a cauzei, se constată reţinerea eronată a unuia dintre impedimentele la exercitarea acţiunii penale prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e) - j) C. proc. pen., şi, în temeiul acestuia, pronunţarea unei soluţii nelegale de încetare a procesului penal.

În speţă, cazul concret de împiedicare a exercitării acţiunii penale, valorificat de către instanţa de apel, este cel prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., fiind constatată intervenirea prescripţiei răspunderii penale, ca urmare a împlinirii termenului general de prescripţie, precum şi cel prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. h) din C. proc. pen. cu aplicarea art. 10 alin. (11) din Legea nr. 241/2005 (în forma modificată prin Legea nr. 55/2021) fiind constatată existenţa unei cauze de nepedepsire.

Cu privire la recursul în casaţie formulat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie privind încetarea procesului penal faţă de inculpaţii A. şi D. pentru săvârşirea infracţiunilor de fals în declaraţii, precum şi cu privire la infracţiunea de efectuare de operaţiuni financiare incompatibile cu funcţia, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători constată că acesta este nefondat.

În concret, instanţa de apel a reţinut că, urmare a reconfigurării conţinutului dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., în baza Deciziilor nr. 297/2018 şi nr. 358/2022 ale Curţii Constituţionale şi, subsecvent, a interpretării obligatorii regăsite în Decizia nr. 67 din 25 octombrie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, norma de drept penal analizată nu a mai prevăzut, în intervalul 25 iunie 2018 – 30 mai 2022, vreun act susceptibil de întrerupere a prescripţiei. Această particularitate imprimă C. pen. în vigoare în intervalul de timp anterior menţionat, caracterul unei legi penale care asigură o situaţie mai favorabilă pentru inculpat şi care este aplicabilă în cauză conform art. 5 din C. pen.

În acest context, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători a analizat termenul general de prescripţie a răspunderii penale pentru infracţiunea de fals în declaraţii în formă continuată prin raportare la durata acestui termen, astfel cum este reglementată prin dispoziţiile art. 154 alin. (1) din C. pen., precum şi la perioada în care acesta a curs în cauză şi a constatat că acesta a început să curgă din 12 iunie 2017, împlinindu-se în data de 11 iunie 2022 (pentru inculpatul A.), respectiv de la data de 7 august 2017, împlinindu-se la data de 6 august 2022 (pentru inculpata D.), astfel încât a constatat că a devenit incidentă o cauză care împiedică exercitarea acţiunii penale cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 326 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. ce impune o soluţie de încetare a procesului penal.

În acelaşi sens a procedat şi cu privire la infracţiunea de efectuarea de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia prevăzută de art. 12 lit. a) teza I din Legea nr. 78/2000 reţinută în sarcina inculpatului A., constatându-se că termenul general de prescripţie s-a împlinit la data de 16 decembrie 2022 astfel încât împlinirea termenului general de prescripţie a răspunderii penale atrage incidenţa cauzei de împiedicare a exercitării acţiunii penale prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. şi impune soluţia de încetare a procesului penal.

Preliminar efectuării examenului de legalitate a deciziei recurate, Completul de 5 Judecători apreciază că se impun scurte consideraţii cu privire la sfera de aplicabilitate a Hotărârii Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, (cauza C-107/23 din 24.07.2023).

Sfera de aplicare a deciziilor Curţii de Justiţie a Uniunii Europene invocate de recurenta DNA atât în scris, cât şi pe parcursul dezbaterilor în completare, se limitează la domeniul infracţiunilor care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene, aspect ce rezultă cu evidenţă atât din cuprinsul tratatelor şi a altor documente ale Uniunii, (art. 19 alin. (1) TUE; art. 325 alin. (1) TFUE; art. 2 alin. (1) din Convenţia PIF 1995), precum şi din cuprinsul hotărârii Curţii de Justiţie a Uniunii Europene din cauza C-107/23 din 24.07.2023.

Potrivit art. 325 alin. (1) din Tratatul de Funcţionare a Uniunii Europene "Uniunea şi statele membre combat frauda şi orice altă activitate ilegală care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii...".

Convenţia privind protejarea intereselor financiare ale Comunităţilor [Uniunii] Europene (PIF) defineşte frauda ce aduce atingere intereselor financiare ale acestora prin art. 1 şi 2, texte al căror conţinut a fost transpus în legislaţia internă în cadrul art. 181- art. 185 din noua secţiune denumită "Infracţiuni împotriva intereselor financiare ale Comunităţilor Europene" introdusă în Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, în anul 2003, prin Legea nr. 161/2003 (Cartea a II-a, Titlul I din Legea nr. 161/2003). În expunerea de motive a legii ce transpune prevederile Convenţiei şi incriminează infracţiunile împotriva intereselor financiare ale UE, se detaliază domeniul de aplicare şi sfera subiecţilor vizaţi de noua reglementare.

Astfel cum rezultă din cuprinsul hotărârii CJUE antereferită, Curtea de la Luxemburg furnizează elemente de interpretare circumscrise respectării dreptului Uniunii în cazul "infracţiunilor de fraudă gravă care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene", având drept coordonate datele furnizate de către instanţa de trimitere din litigiul de bază, ce a avut ca obiect infracţiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale (paragrafele 1, 79, 97, 98, 99, 116, 121, 124, 125 din Hotărâre).

Infracţiunile de corupţie intră sub incidenţa dreptului Uniunii numai în cazul în care comportamentul fraudulos aduce atingere intereselor financiare ale UE sau se află în legătură strânsă cu astfel de fapte (pct. 185-186 din Hotărârea din 21 decembrie 2021, Euro Box Promotion şi alţii, C-357/19, C-379/19, C-547/19, C-811/19 şi C-840/19, EU:C:2021:1034).

De altfel, noţiunile de "corupţie activă" şi "corupţie pasivă" sunt definite de art. 2, 3 din Convenţia PIF, art. 4 lit. a), b) din Directiva 1371 şi sunt circumscrise acţiunilor funcţionarilor neconforme cu legea care prejudiciază sau sunt susceptible să prejudicieze interesele financiare ale Uniunii Europene.

Ulterior, prin Directiva 1371 din 2017 (transpusă prin Legea nr. 283/2020, respectiv Legea nr. 234/2022) infracţiunile împotriva intereselor financiare ale UE sunt extinse şi la fraudele împotriva sistemului comun privind TVA.

Aplicând aceste coordonate speţei de faţă, raportându-se la obiectul litigiului principal, la cadrul juridic intern şi al dreptului Uninii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători constată că infracţiunile ce fac obiectul prezentului recurs în casaţie (infracţiuni de fals în declaraţii şi efectuarea de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia) ies de sub incidenţa Hotărârii CJUE anterior menţionată, atât în baza interpretării acesteia, cât şi a jurisprudenţei anterioare a Curţii de Justiţie.

Infracţiunea de efectuarea de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia pentru care a fost formulat prezentul recurs în casaţie şi în raport de care s-a reţinut cauza de încetare a procesului penal este prevăzută de art. 12 lit. a) teza I din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, text de lege cuprins, în secţiunea privitoare la infracţiunile asimilate infracţiunilor de corupţie (Secţiunea 3), fără nicio legătură cu interesele financiare ale Uniuninii Europene.

În ceea ce priveşte infracţiunea de fals în declaraţii, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători reţine că este o infracţiune de fals, fiind prevăzută de art. 326 C. pen., ce face parte din Titlul VI- Capitolul III "Falsuri în înscrisuri".

Aşadar, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători apreciază că schimbarea domeniului de interpretare şi aplicare a sintagmei "infracţiuni care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene" şi extinderea lui la infracţiunile de corupţie care nu sunt generate de un comportament fraudulos ce prejudiciază sau ar putea prejudicia interesele financiare ale Uniunii, ar fi în mod vădit lipsită de precizia necesară pentru a evita arbitrariul şi, astfel, ar fi incompatibilă cu standardele unui stat de drept.

A admite susţinerile recurentei DNA şi a extinde domeniul de interpretare şi aplicare al Hotărârii Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (cauza C-107/23 din 24.07.2023) la toate celelalte infracţiuni de corupţie sau infracţiuni de fals, ar echivala cu încălcarea de către instanţa supremă a ordinii juridice, lucru nepermis de lege.

În acest context, în raport de argumentele reţinute, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că litigiul de faţă nu intră, ratione materiae, în sfera celor la care se referă Hotărârea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (cauza C-107/23 din 24.07.2023).

În acest sens, instanţa de recurs va analiza termenul general de prescripţie a răspunderii penale pentru infracţiunile care fac obiectul prezentului recurs în casaţie.

Infracţiunea de efectuarea de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia prevăzută de art. 12 lit. a) teza I din Legea nr. 78/2000 se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani, iar termenul general de prescripţie este de 5 ani, potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen.

Cu privire la fapta de efectuare de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia, prevăzută de art. 12 lit. a) teza I din Legea nr. 78/2000, s-a reţinut că inculpatul A., în perioada 29.01.2013 – 22.06.2016, când a deţinut funcţia de vicepreşedinte al Consiliul Judeţean Suceava, a efectuat operaţiuni financiare ca acte de comerţ, constând în încheierea de contracte de concesiune a locurilor de înhumare, contracte de prestări servicii privind activităţi de efectuarea a lucrărilor funerare şi încasare a sumelor de bani rezultate din aceste activităţi desfăşurate la Extinderea cimitirului I. realizate în numele S.C. G. S.R.L., pe care inculpatul o administra în fapt, şi respectiv, în perioada 21.12.2016 – 30.09.2017, când a deţinut funcţia de senator în Senatul României, a efectuat operaţiuni financiare ca acte de comerţ, constând în încheierea de contracte de concesiune a locurilor de înhumare, contracte de prestări servicii privind activităţi de efectuarea a lucrărilor funerare şi încasare a sumelor de bani rezultate din aceste activităţi desfăşurate la Extinderea cimitirului I., realizate în numele S.C. G. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L. pe care inculpatul le administra în fapt, realizând în cele două perioade temporale un folos necuvenit în cuantum total de 2.104.206 RON.

Potrivit art. 154 alin. (2) din C. pen., termenele de prescripţie ale răspunderii penale încep să curgă de la momentul săvârşirii infracţiunii, în speţă de la terminarea activităţi infracţionale, respectiv 30.09.2017.

De asemenea, în cauză a operat şi suspendarea cursului prescripţiei răspunderii penale în intervalul 12 septembrie 2022 – 27 noiembrie 2022, pe o perioadă de 2 luni şi 16 zile, determinată conform art. 186 alin. (1) din C. pen., având în vedere că prin încheierea din data de 12 septembrie 2022, instanţa de apel, în temeiul art. 476 alin. (4) din C. proc. pen., a dispus suspendarea judecării cauzei până la soluţionarea sesizării ce face obiectul dosarului nr. x/2022 aflat de rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, privind pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.

În ceea ce priveşte suspendarea termenului de prescripţie a răspunderii penale ca urmare a decretelor prezidenţiale privind instituirea, respectiv prelungirea stării de urgenţă pe teritoriul României, emise de preşedintele României, în mod corect a reţinut instanţa de apel că nu sunt incidente temeiurile de suspendare de drept ale judecăţii având în vedere că în dosar, încă din faza de urmărire penală, există un martor faţă de care s-au dispus măsuri de protecţie.

În consecinţă, termenul de prescripţie a răspunderii penale de 5 ani a curs, iniţial, în intervalul 30.09.2017 – 11 septembrie 2022 (ziua anterioară suspendării) pe o perioadă de 4 ani, 11 luni şi 11 de zile şi şi-a reluat cursul la data de 28 noiembrie 2022, împlinindu-se după trecerea unui interval de 19 zile, respectiv la data de 16 decembrie 2022.

Infracţiunea de fals în declaraţii în formă continuată se pedepseşte, conform art. 326 din C. pen., cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, iar termenul general de prescripţie este de 5 ani, potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen.

Cu privire la fapta de fals în declaraţii în formă continuată prevăzută de art. 326 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., s-a reţinut că inculpatul A. în calitatea sa de vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Suceava, în perioada 29.01.2013–22.06.2016 şi senator în Parlamentul României, în perioada 21.12.2016–30.09.2017 a omis, cu intenţie, în declaraţiile de avere din 28.04.2014, 08.06.2015, 20.05.2016, 30.06.2016, 12.10.2016, 16.01.2017 şi 12.06.2017 înregistrate la Agenţia Naţională de Integritate, să declare veniturile obţinute pentru sine din activitatea desfăşurată, în anii 2013-2016, de S.C. G. S.R.L. şi, în anul 2016, de S.C. F. S.R.L. la obiectivul Extinderea cimitirului I., în sumă totală de 1.690.716 RON.

Conform art. 154 alin. (2) din C. pen., termenul de prescripţie a răspunderii penale începe să curgă de la data săvârşirii infracţiunii, iar în cazul infracţiunilor continuate, de la data săvârşirii ultimei acţiuni sau inacţiuni, în speţă de la data de 12 iunie 2017.

În consecinţă, termeul de prescripţie a răspunderii penale s-a împlinit în data de 11 iunie 2022.

Având în vedere că instanţa de apel, în temeiul art. 476 alin. (4) din C. proc. pen., a dispus suspendarea judecării cauzei până la soluţionarea sesizării ce face obiectul dosarului nr. x/2022 aflat de rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, privind pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală prin încheierea din data de 12 septembrie 2022, se constată că la acel moment era deja împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale pentru infracţiunea de fals în declaraţii în formă continuată reţinută în sarcina inculpatului A. astfel încât nu a operat suspendarea cursului prescripţiei răspunderii penale.

În ceea ce priveşte infracţiunea de fals în declaraţii în formă continuată reţinută în sarcina inculpatei D., s-a constatat că aceasta, la datele de 07.10.2016, 22.07.2016, 02.08.2017 şi 07.08.2017, având calitatea de director al Grădiniţei cu program prelungit "1-2-3" Suceava, a consemnat în fals în declaraţiile date în calitate de preşedinte al comisiei de evaluare a ofertelor, că nu are nici un interes de natură să afecteze imparţialitatea pe parcursul procesului de verificare/evaluare a candidaturilor/ofertelor, în condiţiile în care cunoştea că soţul său, inculpatul A., era administratorul de fapt al S.C. F. S.R.L. şi S.C. J. S.R.L., societăţi comerciale care au participat la procedurile de achiziţie publică derulate de instituţia publică şi care, în final, au adjudecat lucrările contractate.

Conform art. 154 alin. (2) din C. pen., termenul de prescripţie a răspunderii penale începe să curgă de la data săvârşirii infracţiunii, iar în cazul infracţiunilor continuate, de la data săvârşirii ultimei acţiuni sau inacţiuni, în speţă de la data de 07 august 2017.

În consecinţă, termeul de prescripţie a răspunderii penale s-a împlinit în data de 06 august 2022.

De asemena, având în vedere că instanţa de apel, în temeiul art. 476 alin. (4) din C. proc. pen., a dispus suspendarea judecării cauzei până la soluţionarea sesizării ce face obiectul dosarului nr. x/2022 aflat de rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, privind pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală prin încheierea din data de 12 septembrie 2022, se constată că la acel moment era deja împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale pentru infracţiunea de fals în declaraţii în formă continuată reţinută în sarcina inculpatulei D. astfel încât nu a operat suspendarea cursului prescripţiei răspunderii penale.

Faţă de toate acestea, Completul de 5 Judecători reţine că, în mod corect, instanţa de apel a constatat că a intervenit prescripţia răspunderii penale cu privire la infracţiunile de efectuarea de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia şi fals în declaraţii în formă continuată reţinute în sarcina inculpaţilor A. şi D. astfel încât soluţia de încetare a procesului penal este una temeinică şi legală.

În ceea ce priveşte cel de-al doilea motiv de recurs în casaţie prin care se susţine greşita încetare a procesului penal pentru infracţiunile de evaziune fiscală săvârşite de inculpaţii A. şi S.C. F. S.R.L., prin reţinerea existenţei unei cauze de nepedepsire prevăzute de lege, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie a învederat că prejudiciul cauzat nu a fost acoperit numai de inculpaţii A. şi S.C. F.., ci de alte persoane care nu au contribuit la săvârşirea infracţiunilor, iar această plată trebuia să fie considerată în beneficiul unor obligaţii fiscale mai vechi, pentru care existau titluri anterioare sentinţei penale nr. 23/2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

În dezvoltarea acestei critici, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie a arătat că pentru a opera cauza de nepedepsire prevăzută de lege, aceasta trebuie să survină exclusiv ca urmare a conduitei persoanelor care au săvârşit infracţiunea de evaziune fiscală (ca autor, complice ori instigator), iar plata să nu provină de la alte persoane care nu sunt obligate civil pentru acel prejudiciu şi nici nu trebuie să justifice provenienţa banilor, ocolind proceduri fiscale obligatorii pentru inculpaţi.

Analizând criticile recurentei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători constată că acestea sunt nefondate.

Potrivit articolului articolul unic din Legea nr. 55/2021 privind modificarea şi completarea Legii nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 332 din 01 aprilie 2021, la pct. 4, s-a dispus că:

"La articolul 10, după alin. (1) se introduc două noi alineate, alin. (11) şi (12), cu următorul cuprins:

(11) În cazul săvârşirii uneia dintre infracţiunile prevăzute la art. 8 şi 9, dacă în cursul urmăririi penale sau în cursul judecăţii până la pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive prejudiciul produs prin comiterea faptei, majorat cu 20% din baza de calcul, la care se adaugă dobânzile şi penalităţile, este acoperit integral, fapta nu se mai pedepseşte, făcându-se aplicarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 135/2010 privind C. proc. pen., cu modificările şi completările ulterioare.

(12) Dispoziţiile prezentului articol se aplică tuturor inculpaţilor chiar dacă nu au contribuit la acoperirea prejudiciului prevăzut la alin. (1) şi (11).

De asemenea, prin prin O.U.G. nr. 130/17.12.2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1202 din 18 decembrie 2021, prin art. XXIX, au fost modificate alin. (1), (11) şi (2) ale articolul 10, astfel:

(1) În cazul săvârşirii unei infracţiuni prevăzute la art. 61, 8 sau 9, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecăţii prejudiciul cauzat este acoperit integral, iar valoarea acestuia nu depăşeşte 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se poate aplica pedeapsa cu amendă. Dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se aplică pedeapsa cu amenda.

(11) În cazul în care prejudiciul produs prin comiterea faptelor de la art. 61, 8 sau 9 nu depăşeşte valoarea de 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, iar în cursul urmăririi penale sau în cursul judecăţii până la pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive, acesta, majorat cu 20% din baza de calcul, la care se adaugă dobânzile şi penalităţile, este acoperit integral, fapta nu se pedepseşte, aplicându-se dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 135/2010 privind C. proc. pen., cu modificările şi completările ulterioare".

Completul de 5 Judecători constată că în cauză, raportat la textele legale incidente, anterior menţionate, este incidentă o cauză care împiedică exercitarea acţiunii penale şi, pe cale de consecinţă, în mod corect instanţa de apel a dispus încetarea procesului penal.

Astfel, critica parchetului privind nelegalitatea reţinerii cauzei de nepedepsire ca urmare a efectuării plăţii prejudiciului de către o altă persoană decât inculpatul este nefondată având în vedere că dispoziţiile legale nu prevăd în mod expres că prejudiciul trebuie achitat de o anumită persoană, ci instituie o cauză de nepedepsire pentru inculpat atunci când se acoperă integral prejudiciul, precum şi o majorare de 20% din baza de calcul, la care se adaugă dobânzile şi penalităţile, fără a fi menţionată persoana care trebuie să achite prejudiciul.

În aceste condiţii, Completul de 5 Judecători reţine că, întrucât dispoziţiile legale incidente nu se referă expres la o anumită categorie de persoane care trebuie să acopere prejudiciul, nu s-ar putea reţine că acesta trebuie acoperit exclusiv de către inculpat, iar nu şi de alte persoane, fiind aplicabil principiul de interpretare potrivit căruia unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă - "ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus".

Mai mult decât atât, a raţiona în sensul reţinerii criticilor parchetului ar conduce la imposibilitatea aplicării dispoziţiilor art. 10 alin. (1) şi (11) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale în cazul inculpaţilor faţă de care s-a dispus luarea măsurilor asiguratorii întrucât bunurile mobile şi imobile care aparţin inculpaţilor sunt indisponibilizate ca urmare a instituirii sechestrului asupra acestora, în scopul asigurării reparării prejudiciului cauzat prin infracţiune.

Or, textul legal trebuie interpretat în sensul în care acesta produce efecte juridice în considerarea şi aplicarea principiului reprezentat de actus interpretandus este potius ut valeat quam ut pereat (actul trebuie interpretat in intelesul in care el poate produce efecte, nu in a-l lasa fara niciun efect).

În consecinţă, având în vedere că s-a făcut dovada achitării prejudiciului, a 20% din baza de calcul, precum şi a obligaţiilor fiscale accesorii, aferente prejudiciului, Completul de 5 Judecători constată că este incidentă cauza de nepedepsire prevăzută de art. 10 alin. (11) din Legea nr. 241/2005, în forma în care a fost introdus prin Legea nr. 55/2021.

În concret, s-a reţinut că prejudiciul cauzat prin săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 de care a fost acuzat inculpatul A. (în legătură cu activitatea S.C. G. SRL) depăşeşte valoarea de 100.000 euro (având în vedere cursul valutar al BNR corespunzător datei de 30.09.2017 – momentul epuizării infracţiunii, la data de 29.09.2017, 1 euro echivala cu 4.5991 RON, iar la data de 02.10.2017, 1 euro echivala cu 4.5871 RON).

De asemenea, dispoziţiile art. 10 alin. (11) din Legea nr. 241/2005 în forma modificată prin Legea nr. 55/2021, nu prevăd un anumit prag al prejudiciului pentru a fi incident art. 16 alin. (1) lit. h) din C. proc. pen., în situaţia achitării prejudiciului, a 20% din baza de calcul, precum şi a dobânzilor şi a penalităţilor aferente prejudiciului.

Pentru a fi incidentă cauza de nepedepsire, conduita inculpaţilor este evaluată în raport cu prejudiciul reţinut de către organele judiciare şi nu de pretenţiile părţii civile, în acelaşi sens pronunţându-se şi Curtea Constituţională, prin decizia din data de 14 decembrie 2021 prin care a constatat că sintagma pretenţiile părţii civile din cuprinsul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 este neconstituţională.

Mai mult decât atât, cuantumul prejudiciului nu poate fi contestatat în actualul cadru procesual, respectiv în cadrul recursului în casaţie având în vedere natura acestei căi extraordinare de atac.

Înalta Curte, Completul de 5 Judecători reaminteşte că prin natura sa juridică, recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, prin care nu se rejudecă fondul cauzei, ci se fac aprecieri referitor la hotărârea dată în apel, în sensul dacă aceasta corespunde sau nu legii.

Totodată, recursul în casaţie nu are ca finalitate remedierea unei greşite aprecieri a faptelor şi nici reevaluarea materialului probator administrat, ci are ca scop verificarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile în cauza dedusă judecăţii.

Aşadar, în contextul recursului în casaţie declarat de Parchet, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători constată că baza factuală stabilită de către instanţa de apel nu putea fi repusă în discuţie, prin urmare nici cuantumul prejudiciului reţinut cu titlu definitiv de către instanţa de apel nu poate fi contestat pe calea recursului în casaţie.

În consecinţă, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că în mod corect a reţinut instanţa de apel că apelantul intimat inculpat A. a achitat debitul principal stabilit ca prejudiciu prin sentinţa apelată, respectiv 580.341 RON + 5.232 RON, precum şi 20% din aceeaşi bază de calcul, în cuantum total de 702.688 RON, prin achitarea acestei sume conform ordinului de plată nr. x din 29.04.2022 (suma de 90.000 RON), foaia de vărsământ nr. 1 din 28.04.2022 şi chitanţa nr. x din 28.04.2022 (suma de 240.000 RON) şi chitanţa nr. x din 29.04.2022 (suma de 372.688 RON) – dosar apel.

Referitor la cuantumul dobânzilor şi penalităţilor aferente prejudiciului, astfel cum au fost calculate şi indicate prin Adresa ANAF nr. 18429 din 6.09.2022 - filele 151–156, vol. III, dosar apel, acestea constau în suma de 493.520 RON.

Cu privire la activitatea desfăşurată de inculpatul A. în numele S.C. G. S.R.L. au fost calculate următoarele accesorii: dobânzi impozit pe profit – 109.885 RON, penalităţi de întârziere impozit pe profit – 17.238 RON, dobânzi impozit venit microîntreprinderi – 10.269 RON, penalităţi de întârziere impozit venit microîntreprinderi – 5.406 RON, dobânzi TVA – 270.743 RON, penalităţi de întârziere TVA - 76.662 RON, în cuantum total de 490.203 RON.

Cu privire la activitatea desfăşurată de inculpatul A. în numele S.C. F. S.R.L., au fost calculate următoarele accesorii: dobânzi TVA – 1537 RON, penalităţi de întârziere TVA -769 RON, dobânzi impozit venit microîntreprinderi – 664 RON, penalităţi de întârziere impozit venit microîntreprinderi – 346 RON, în cuantum total de 3.317 RON.

Suma de 493.520 RON a fost achitată conform ordinului de plată nr. x din 08.05.2023 (suma de 170.000 RON) – dosar apel şi conform ordinului de plată nr. x din 12.05.2023 (suma de 323.520 RON) – dosar apel.

În consecinţă. având în vedere că a fost făcută dovada achitării prejudiciului, a 20% din baza de calcul, precum şi a obligaţiilor fiscale accesorii, aferente prejudiciului, instanţa de apel, în mod corect, a reţinut că este incidentă cauza de nepedepsire prevăzută de art. 10 alin. (11) din Legea nr. 241/2005, în forma în care a fost introdus prin Legea nr. 55/2021 astfel încât a dispus, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. h) din C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (11) din Legea nr. 241/2005 modificată prin Legea nr. 55/2021, încetarea procesului penal faţă de apelantul intimat inculpat A. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută, cât şi faţă de apelanta intimată inculpată S.C. F. S.R.L..

Pentru considerentele expuse, constatând neîntemeiate criticile formulate, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul de 5 Judecători va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva deciziei penale nr. 63 din data de 12 septembrie 2023 pronunţată de Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, în dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie vor rămâne în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A., în cuantum de 170 RON, va rămâne în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata S.C. F. S.R.L. Suceava, în cuantum de 680 RON, rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva deciziei penale nr. 63 din data de 12 septembrie 2023 pronunţată de Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, în dosarul nr. x/2021.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie rămân în sarcina statului.

Onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A., în cuantum de 170 RON, rămâne în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata S.C. F. S.R.L. Suceava, în cuantum de 680 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 ianuarie 2024.