Revision appeal inadmissible; prior final ruling on pension revision upheld
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice, sitting as a panel of five judges, dismissed as inadmissible the appeal (recurs) filed by the petitioner against Decision No. 1972 of 11 October 2022, thereby upholding that decision, which had annulled the petitioner's application for revision of an earlier ruling. The case arose from a long procedural chain in a labor and social insurance dispute involving pension claims, where the petitioner had unsuccessfully pursued an appeal, a revision request, an appeal against the revision denial, a motion to complete that appellate decision, and a contestation in annulment, each rejected or annulled for procedural defects. The decisive legal basis was the statutory rule that a decision rendered on a revision request (article 513(5) of the Civil Procedure Code) is final when the reviewed decision itself was final (article 634(1)(5)), and since the underlying ruling was a final decision on a previous appeal, no further appeal lay against the revision decision; the panel emphasized the constitutional principle under article 129 of the Constitution that only statutory remedies may be used to challenge court decisions, making the present appeal inadmissible.
Legislator headnote
AI generatedart. 503 din C. proc. civ, art. 509 C. proc. civ, art. 634 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ, art. 493 alin. (5) din C. proc. civ, Art. 493 alin. (5) C. proc. civ; Revision appeal inadmissible; prior final ruling on pension revision upheld: 1972 of 11 October 2022, thereby upholding that decision, which had annulled the petitioner's application for revision of an earlier ruling. The case arose from a long procedural chain in a labor and social insurance dispute involving pension claims, where the petitioner had unsuccessfully pursued an appeal, a revision request, an appeal against the revision denial, a motion to complete that appellate decision, and a contestation in annulment, each rejected or annulled for procedural defects. The decisive legal basis was the statutory rule that a decision rendered on a revision request (article 513(5) of the Civil Procedure Code) is final when the reviewed decision itself was final (article 634(1)(5)), and since the underlying ruling was a final decision on a previous appeal, no further appeal lay against the revision decision; the panel emphasized the constitutional principle under article 129 of the Constitution that only statutory remedies may be used to challenge court decisions, making the present appeal inadmissible.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis for dismissing the appeal as inadmissible in the disposed order.
Full text
Şedinţa publică din data de 6 noiembrie 2023
Asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
Prin decizia civilă nr. 1707 din 23 iunie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanta A. împotriva sentinţei civile nr. 4906 din 18.09.2019 şi a încheierii de şedinţă din 18.09.2019 ale Tribunalului Bucureşti – secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Prin decizia civilă nr. 5008 din 16 decembrie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 1707 din 23.06.2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VII-a în dosarul nr. x/2019.
Prin Decizia nr. 2797 din 16 decembrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 5008 din 16 decembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Prin Decizia nr. 1049 din 5 mai 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de petenta A. privind completarea Deciziei nr. 2797 din 16 decembrie 2021 pronunţate în dosarul nr. x/2020 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă.
Prin Decizia nr. 498 din 2 martie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă a anulat contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva Deciziei nr. 2797 din 16 decembrie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă în dosarul nr. x/2020.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut, în esenţă, că autoarea contestaţiei în anulare nu a formulat nicio critică care să vizeze vreuna din neregulile procedurale prevăzute expres şi limitativ de dispoziţiile art. 503 din C. proc. civ., aceasta indicând în mod formal dispoziţiile art. 503-508 din Codul de procedură civilă.
Decizia recurată
Prin Decizia nr. 1972 din 11 octombrie 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă, în dosarul nr. x/2022, a fost anulată cererea formulată de petenta A. împotriva Deciziei nr. 498 din 2 martie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă, în dosarul nr. x/2022.
În motivare, s-a arătat că motivele de fapt şi de drept indicate în cerere nu permit încadrarea în vreunul dintre cazurile de revizuire expres şi limitativ prevăzute în art. 509 C. proc. civ., autoarea formulând, în realitate, critici cu privire la fondul litigiului, amintind o serie de excepţii de neconstituţionalitate invocate începând cu cererea de chemare în judecată sau diverse dispoziţii legale din Constituţia României, Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.
Recursul
Împotriva acestei decizii, revizuenta A. a declarat recurs, care face obiectul prezentului dosar.
II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul de 5 judecători
Analizând excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. "Sunt hotărâri definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii.", iar art. 483 alin. (1) din acelaşi act normativ prevede că "Hotărârile date în apel, cele date fără drept de apel precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".
Conform art. 513 alin. (5) din Codul de procedură civilă "Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită".
În speţă, prin Decizia nr. 2797 din 16 decembrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 5008 din 16 decembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Prin Decizia nr. 1049 din 5 mai 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de petenta A. privind completarea Deciziei nr. 2797 din 16 decembrie 2021, pronunţate în dosarul nr. x/2020 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă.
Împotriva acestei decizii, recurenta formulat calea extraordinară de atac a revizuirii, care a fost respinsă prin Decizia nr. 1972 din 11 octombrie 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă, al cărei recurs face obiectul prezentului dosar.
Înalta Curte reţine, din interpretarea sistematică a dispoziţiilor legale menţionate, că decizia pronunţată în soluţionarea unui recurs este o hotărâre definitivă, iar decizia prin care instanţa se pronunţă asupra revizuirii, formulată împotriva unei decizii definitive, este tot o hotărâre judecătorească definitivă. Ca urmare, împotriva acestor din urmă hotărâri judecătoreşti nu poate fi exercitată o altă cale de atac a recursului.
Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.
Aşa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.
În consecinţă, pentru considerentele expuse, în temeiul art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuenta A. împotriva Deciziei nr. 1972 din 11 octombrie 2023 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022 .
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 noiembrie 2023.