Res judicata in revision proceedings: identity of object and prohibition of substantive review in revision for contradictory judgments

Şedinţa publică din data de 15 ianuarie 2024

Asupra recursului de faţă, reţine următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Hotărârea recurată

Prin decizia nr. 2275 din 03 mai 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2022 a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuenta Eparhia Reformată din Ardeal împotriva deciziei nr. 4897 din 25 octombrie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca neîntemeiată.

Instanţa de revizuire a constatat că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., reţinând că nu există triplă identitate de părţi, obiect şi cauză, în condiţiile în care obiectul diferitelor dosare ce au fost indicate de părţi atât în dosarul de recurs nr. x/2020, cât şi în cel de revizuire, având nr. x/2022, priveşte decizii diferite emise de Comisia Specială de Retrocedare, în analiza unor cereri formulate de Eparhia Reformată din Ardeal, pentru imobile diferite pe care le-a solicitat a-i fi restituite.

În ceea ce priveşte puterea de lucru judecat, instanţa de revizuire a observat că în cursul judecăţii în faţa instanţei de recurs, aceasta a fost invocată de către recurenta CSR, în raport de alte hotărâri judecătoreşti ce au dezlegat chestiunea litigioasă a calităţii de proprietar pentru titulara cererii de retrocedare, excepţie asupra căreia instanţa de control judiciar s-a pronunţat, astfel că nu poate fi repusă în discuţie o statuare asupra acestui aspect, dispusă în condiţiile în care nu s-a omis a se valorifica apărările formulate în cauză, referitoare la incidenţa puterii de lucru judecat în raport de alte litigii purtate între aceleaşi părţi. În consecinţă, s-a pronunţat o soluţie întemeiată pe acest efect al puterii de lucru judecat.

O astfel de posibilitate, de înlăturare din ordinea juridică a unei hotărâri, nu este însă permisă în situaţia în care deja, la pronunţarea sa, instanţa de recurs a valorificat dezlegările anterioare ale chestiunii litigioase, doar pe considerentul că au fost descoperite şi ale hotărâri judecătoreşti care statuează în sens contrar celor reţinute anterior cu putere de lucru judecat.

2. Cererea de recurs

Împotriva deciziei menţionate la pct. 1, revizuenta Eparhia Reformată din Ardeal a declarat recurs solicitând admiterea acestuia şi trimiterea cauzei în vederea rejudecării către completul de 3 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Prin memoriul de recurs, recurenta-revizuentă invocă incidenţa în cauză a motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ.

Recurenta arată că a solicitat revizuirea deciziei nr. 4897/2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din data de 25 octombrie 2022 pronunţată în dosarul nr. x/2020, pentru încălcarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat al altei hotărâri judecătoreşti definitive, conform art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Consideră că, în situaţia întrunirii triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză, efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat prevăzut de art. 431 alin. (2) din C. proc. civ. nici nu ar putea fi invocat, în cauză fiind incident efectul negativ conform art. 431 alin. (1) din C. proc. civ.

Arată că, legiuitorul a dorit să permită revizuirea pentru încălcarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, fără cerinţa triplei identităţi, fiind suficientă existenţa unei părţi comune între cele două litigii şi comunitatea de chestiune litigioasă.

În esenţă, în cauză au fost invocate hotărâri prin care, prima dată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit privitor la imobilele intabulate (inclusiv unele în aceeaşi carte funciară) pe numele aceluiaşi proprietar, în sensul că ele au fost naţionalizate din proprietatea revizuentei, iar a doua oară că acestea au fost naţionalizate din patrimoniul altei persoane juridice. Prima instanţă a distorsionat conţinutul vădit clar şi neîndoielnic al cererii de revizuire, spre a specula chestiunea existenţei sau inexistenţei triplei identităţi, în timp ce se invocaseră hotărâri pronunţate între părţi identice, şi cu o chestiune litigioasă cvasi-identică.

În asemenea circumstanţe, consideră că în cauză a fost încălcat art. 6 alin. (1) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului privind procesul echitabil, hotărârea pronunţată fiind lovită de nulitate, conform art. 174 din C. proc. civ., ce nu poate fi înlăturată decât prin casarea hotărârii.

3. Apărările părţilor

Intimata Comisia Specială de Retrocedare a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.

Prin întâmpinare, intimata susţine că instanţa de revizuire a respins în mod corect cererea de revizuire, motivat de faptul că, în cauză, nu poate fi reţinută încălcarea autorităţii de lucru judecat.

Susţine că prin cererea de recurs, recurenta interpretează în mod greşit prevederile art. 431 C. proc. civ.. Mai arată că instanţa de revizuire se pronunţă asupra identităţii de părţi, obiect şi cauză în procesele soluţionate prin hotărârile comparate, care indică încălcarea autorităţii de lucru judecat a hotărârii mai întâi pronunţate şi nu analizează considerentele pe care instanţele şi-au fondat soluţiile pronunţate în alte cauze.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul de 5 judecători

Analizând recursul dedus judecăţii, în limitele controlului de legalitate, raportat la criticile formulate şi la prevederile legale incidente, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru cele ce urmează:

Prin criticile formulate în susţinerea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenta a arătat, în esenţă, că instanţa de fond a interpretat/aplicat greşit dispoziţiile legale incidente în cauză.

Examinând criticile dezvoltate în susţinerea recursului, în sensul că instanţa de revizuire a interpretat în mod greşit prevederile art. 431 alin. (2), coroborate cu cele ale art. 430 alin. (2) şi prin raportate la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acestea se circumscriu în realitate motivului de casare statuat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. şi vor fi înlăturate pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., "Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Astfel, invocarea normei de drept citate presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile să fie date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite; cea de-a doua hotărâre să fie pronunţată cu nesocotirea autorităţii de lucru judecat; hotărârile să fie date în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanţa să fi omis să se pronunţe asupra ei; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, deoarece aceasta a fost pronunţată cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.

Autoritatea de lucru judecat este reglementată în art. 430 din C. proc. civ., potrivit căruia:,,(1) Hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată. (2) Autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă. (3) Hotărârea judecătorească prin care se ia o măsură provizorie nu are autoritate de lucru judecat asupra fondului. (4) Când hotărârea este supusă apelului sau recursului, autoritatea de lucru judecat este provizorie. (5) Hotărârea atacată cu contestaţia în anulare sau revizuire îşi păstrează autoritatea de lucru judecat până ce va fi înlocuită cu o altă hotărâre".

Raţiunea reglementării acestui caz de revizuire o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea autorităţii de lucru judecat atunci când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, atât sub aspectul efectului negativ, cât şi al celui pozitiv al lucrului judecat, astfel cum reiese din interpretarea prevederilor art. 431 din C. proc. civ.

În ceea ce priveşte condiţia identităţii de părţi, obiect şi cauză, pornind de la scopul acestui caz de revizuire, anume evitarea contradicţiilor dintre hotărârile judecătoreşti, Înalta Curte reţine că aceasta reprezintă o cerinţă care valorifică efectul negativ al autorităţii de lucru judecat: interzicerea reluării aceleiaşi judecăţi în condiţiile identităţii de elemente reglementate prin art. 431 alin. (1) C. proc. civ..ce statuează în sensul că: "Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect".

Se reţine că, în cauză, revizuenta a solicitat revizuirea deciziei nr. 4897 din data de 25 octombrie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2020, cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de recurs.

În susţinerea acestei cereri s-a arătat că a fost tranşată chestiunea litigioasă din cauză, cu referire la acelaşi imobil, în dosarul nr. x/2020 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în care s-a pronunţat decizia nr. 4157/2022; revizuenta a mai indicat şi alte decizii, precum decizia nr. 1166/2022, decizia civilă nr. 1671/2021, prin care instanţa supremă a respins recursurile înaintate de Comisia Specială de Retrocedare, în cauze care priveau imobile în ale căror cărţi funciare figura înscris "Colegiul Reformat Bethlen din Aiud".

Revizuenta a arătat că obiectul litigiilor anterioare a vizat acelaşi imobil ca cel din noul dosar, că ulterior pronunţării acestor hotărâri judecătoreşti, Comisia Specială de Retrocedare a şi emis deciziile nr. 9695 din 31 august 2021 şi nr. 10336 din 14 iulie 2022, prin care a dispus retrocedarea în natură sau prin echivalent a unor imobile, astfel încât hotărârile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie menţionate anterior generează efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat prin considerentele lor.

Instanţa supremă, raportat la datele speţei, constată, în primul rând, că hotărârile pretins contrare nu îndeplinesc cerinţa identităţii de obiect prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Astfel, se reţine că obiectul diferitelor dosare ce au fost indicate de recurenta-revizuentă atât în dosarul de recurs nr. x/2020, cât şi în cel de revizuire, având nr. x/2022, priveşte decizii diferite emise de Comisia Specială de Retrocedare în analiza unor cereri formulate de recurenta-revizuentă Eparhia Reformată din Ardeal, de restituire a unor imobile distincte.

În aceste condiţii, rezultă că între respectivele litigii nu a existat identitate de obiect, aspect de natură să atragă inadmisibilitatea revizuirii, din perspectiva efectului negativ al lucrului judecat.

Pe de altă parte, Înalta Curte mai reţine că, potrivit art. 431 alin. (2) din C. proc. civ., "Oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă".

Astfel cum rezultă din textul art. 430 alin. (2) din C. proc. civ., autoritatea de lucru judecat este prevăzută în mod expres ca ataşându-se şi considerentelor hotărârii, nu doar celor decisive, care susţin dispozitivul, ci şi considerentelor decizorii.

În acest mod legiuitorul a consacrat în mod explicit, in terminis, pe plan normativ şi efectul pozitiv al lucrului judecat prin care o chestiune litigioasă, dedusă judecăţii în mod incidental şi dezlegată în cadrul unui proces, a cărei rezolvare nu se va regăsi în dispozitivul hotărârii, este înzestrată cu autoritate de lucru judecat, ceea ce înseamnă că nu va putea fi nesocotită, contrazisă într-un litigiu ulterior, întrucât ceea ce s-a judecat este presupus a exprima adevărul raporturilor juridice dintre părţi (res iudicata pro veritate habetur).

Într-o astfel de situaţie, efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat presupune existenţa unui proces în desfăşurare, în cadrul căruia se impun ca un "dat" dezlegările anterioare ale instanţei, spre deosebire de efectul negativ, reglementat de art. 431 alin. (1) din C. proc. civ., care opreşte o nouă judecată în fond (bis de eadem re ne sit actio) doar dacă există tripla identitate de elemente (părţi, obiect, cauză).

Prin urmare, în cazul efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, ce valorifică aspecte dezlegate anterior de instanţă, doar dacă au legătură cu ceea ce se deduce ulterior judecăţii, întrunirea triplei identităţi nu se impune, fiind necesară şi suficientă identitatea de părţi.

Înalta Curte observă că ceea ce s-a valorificat în decizia a cărei revizuire s-a solicitat în cauză este puterea de lucru judecat cu privire la calitatea procesuală activă a titularului cererii de restituire, din perspectiva calităţii acestuia de proprietar al bunului solicitat sau continuator al său, într-una din formele cu valoare juridică de transmitere a calităţii de proprietar.

Din această perspectivă, se observă că în cursul judecăţii în faţa instanţei de recurs, a fost invocată de către recurenta CSR puterea de lucru judecat, în raport de alte hotărâri judecătoreşti ce au dezlegat chestiunea litigioasă a calităţii de proprietar pentru titularul cererii de retrocedare, excepţie valorificată în noul cadru procesual de instanţa a cărei hotărâre se solicită a fi revizuită.

Or, aşa cum a reţinut şi instanţa de revizuire, se constată că hotărârea a cărei revizuire s-a solicitat nu a încălcat autoritatea de lucru judecat a primei decizii, ci dimpotrivă, a valorificat-o, în condiţiile în care, incidenţa puterii de lucru judecat în raport de alte litigii purtate între aceleaşi părţi a fost verificată în cel de-al doilea proces.

În acest context, nu se poate susţine că există posibilitatea reverificării dezlegărilor date în cea de-a doua cauză şi prin intermediul revizuirii întemeiate pe contrarietate de hotărâri.

De altfel, cerinţa ca a doua instanţă să nu fi fost sesizată cu existenţa primei hotărâri şi să nu se fi pronunţat ea însăşi asupra autorităţii de lucru judecat izvorăşte chiar din natura juridică a instituţiei revizuirii, care este o cale extraordinară de atac de retractare şi nu o cale de reformare, instanţa de revizuire neputând efectua un control judiciar asupra dezlegării date autorităţii de lucru judecat de către cea de-a doua instanţă în faţa căreia s-a invocat acest aspect.

Cu alte cuvinte, instanţei de revizuire nu îi este permis să se transforme în instanţă de recurs şi să cenzureze modalitatea în care o altă instanţă a valorificat autoritatea de lucru judecat în forma sa pozitivă. Odată ce o instanţă s-a pronunţat asupra acestui aspect, infirmarea unei astfel de soluţii se poate face exclusiv într-o cale de atac de reformare, iar nu pe calea unei revizuiri formulate în baza art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în cadrul căreia instanţa de revizuire nu este chemată să cenzureze o judecată anterioară, astfel cum se solicită în cauză.

În caz contrar, s-ar încălca tocmai autoritatea de lucru judecat rezultând din cea de-a doua hotărâre, ceea ce nu poate fi primit.

Pentru toate considerentele arătate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul de 5 judecători constată că hotărârea ce formează obiectul recursului este legală, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta Eparhia Reformată din Ardeal împotriva deciziei nr. 2275 din 03 mai 2023 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2022.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 ianuarie 2024.