Decizia nr. 13/2024 · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Completurile de 5 judecători

Şedinţa publică din data de 22 aprilie 2024

A. Judecata în primul ciclu procesual

1. Prin sentinţa penală nr. 117 din data de 22 februarie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia penală, în dosarul nr. x/2015 s-au dispus următoarele:

În baza art. 386 din C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor deduse judecăţii, după cum urmează:

- pentru inculpatul A.: din infracţiunea de dare de mită, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (faptă corelativă celei vizându-l pe B.) în infracţiunea de dare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

- pentru inculpatul B.: din infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, în infracţiunea de luare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

A respins cererile de schimbare a încadrării juridice puse în discuţie din oficiu şi, respectiv, formulate de inculpaţii C. şi A..

1) În baza art. art. 257 alin. (1) C. pen. din 1969 rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. a condamnat pe inculpatul C. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă (faptă comisă în anul 2011).

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. din 1969 a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. din 1969 pe o durată de 2 ani, începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969 a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. din 1969, pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 861 alin. (1) şi (2) C. pen. din 1969 a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii aplicată inculpatului C., pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit în condiţiile prevăzute de art. 862 C. pen. din 1969.

În baza art. 863 alin. (1) C. pen. din 1969, pe durata termenului de încercare, inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, o dată la două luni, la Serviciul de Probaţiune Prahova, la datele fixate de acesta;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen. din 1969 privind cazurile de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969 a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.

În baza art. 88 C. pen. din 1969 a dedus din pedeapsa închisorii perioada reţinerii, arestării preventive şi a arestului la domiciliu de la data de 19.11.2014 până la data de 09.04.2015, inclusiv.

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul C. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată, prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (4 acte materiale corespunzătoare numărului de instituţii la nivelul cărora s-ar fi realizat influenţa).

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. a achitat pe acelaşi inculpat sub aspectul săvârşirii a patru infracţiuni de abuz în serviciu având ca rezultat obţinerea pentru altul a unui folos necuvenit, în forma de participaţie a instigării, fiecare prevăzută de art. 47 C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 coroborat cu art. 297 alin. (1) C. pen.

2) În baza art. 290 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită în formă continuată (faptă corelativă celei vizându-l pe B.).

În baza art. 67 alin. (1) C. pen. a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 1 an, începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen., pedeapsă ce se va executa numai în caz de executare a pedepsei principale, pe durata prevăzută de art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 91 C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii aplicată inculpatului A. pe durata unui termen de supraveghere de 3 ani, stabilit în condiţiile prevăzute de art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul va respecta următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la Serviciul de Probaţiune Prahova, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

c) să comunice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. a impus inculpatului să frecventeze unul dintre programele de reintegrare socială derulate de serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul A. va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 de zile, în cadrul Primăriei Comarnic sau în cadrul Casei de Cultură, Biblioteca Comarnic.

A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen. privind cazurile de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere, iar în baza art. 72 C. pen. a dedus din pedeapsa închisorii perioada reţinerii de la 11.11.2014 la 12.11.2014, precum şi durata arestării preventive şi a arestului la domiciliu de la data de 21.11.2014 până la data de 09.04.2015, inclusiv.

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de cumpărare de influenţă în formă continuată, prevăzută de art. 292 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (4 acte materiale corespunzătoare numărului de instituţii la nivelul cărora s-ar fi realizat influenţa).

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. a achitat pe acelaşi inculpat sub aspectul săvârşirii a patru infracţiuni de abuz în serviciu având ca rezultat obţinerea pentru altul a unui folos necuvenit, în forma de participaţie a complicităţii, fiecare prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 coroborat cu art. 297 alin. (1) C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a achitat pe acelaşi inculpat sub aspectul săvârşirii infracţiunii de dare de mită, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. (faptă corelativă celei vizându-l pe D.).

3) În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. a achitat pe inculpatul D. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu având ca rezultat obţinerea pentru altul a unui folos necuvenit, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a achitat pe acelaşi inculpat sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.

4) În baza art. 289 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul B. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen. a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) C. pen. (dreptul de a desfăşura activităţi în domeniul încheierii/executării contractelor de achiziţie publică) pe o perioadă de 1 an, începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) g C. pen. (dreptul de a desfăşura activităţi în domeniul încheierii/executării contractelor de achiziţie publică), pedeapsă ce se va executa numai în caz de executare a pedepsei principale, pe durata prevăzută de art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 91 C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii aplicată inculpatului B. pe durata unui termen de supraveghere de 3 ani, stabilit în condiţiile prevăzute de art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul va respecta următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Prahova, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

c) să comunice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., a impus inculpatului să frecventeze unul dintre programele de reintegrare socială derulate de serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 de zile, în cadrul S.C Servicii de Gospodărire Urbană Ploieşti S.R.L sau Administraţia Parcului Memorial "Constantin Stere" Ploieşti.

A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen. privind cazurile de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. a achitat pe inculpatul B. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu având ca rezultat obţinerea pentru altul a unui folos necuvenit, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen.

În baza art. 289 alin. (3) C. pen. a confiscat de la inculpatul B. o masă de curte din lemn de culoare maro, forma ovală, cu dimensiuni 217/95 cm., două canapele din lemn de culoare maro, cu dimensiuni 216/36 cm., o umbrelă de curte pliabilă, culoare grena şi picior din metal alb, cu dimensiunea la deschidere de 300 cm. (bunuri identificate la domiciliul inculpatului B., conform procesului-verbal din 06.01.2015 – f. x/vol. 17 dup, evaluate la suma de 1739 RON) şi suma de 1252 RON.

5) În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. a achitat pe inculpata E. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu având ca rezultat obţinerea pentru altul a unui folos necuvenit, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen.

6) În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. a achitat pe inculpata F. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu având ca rezultat obţinerea pentru altul a unui folos necuvenit, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen.

7) În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. a achitat pe inculpata G., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu având ca rezultat obţinerea pentru altul a unui folos necuvenit, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen.

8) În baza art. art. 257 alin. (1) C. pen. din 1969 rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen., a condamnat pe inculpatul H. la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. din 1969 a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. din 1969 pe o durată de 2 ani, începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. art. 255 alin. (1) C. pen. din 1969 rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969 a contopit pedepsele stabilite şi a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen. din 1969 a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. din 1969 pe o durată de 2 ani, începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969 a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. din 1969, pe o durata executării pedepsei principale.

În baza art. 861 alin. (1) şi (2) C. pen. din 1969 a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii aplicată inculpatului H. pe durata unui termen de încercare de 4 ani şi 6 luni, stabilit în condiţiile prevăzute de art. 862 C. pen. din 1969.

În baza art. 863 alin. (1) C. pen. din 1969, pe durata termenului de încercare, inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, o dată la două luni, la Serviciul de Probaţiune Prahova, la datele fixate de acesta;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen. din 1969 privind cazurile de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969 a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.

În baza art. 19 din Legea nr. 78/2000 coroborat cu art. 257 alin. (2) C. pen. din 1969 a dispus confiscarea de la inculpatul H. a sumei de 16.000 de euro, în echivalent în RON la cursul B.N.R de la data plăţii.

9) În baza art. art. 254 alin. (1) C. pen. din 1969 rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen. a condamnat pe inculpata I. la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. din 1969 a interzis inculpatei, ca pedeapsă complementară, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. din 1969 pe o durată de 2 ani, începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969 a interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. din 1969, pe o durata executării pedepsei principale.

În baza art. 861 alin. (1) şi (2) C. pen. din 1969 a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii aplicată inculpatei I. pe durata unui termen de încercare de 4 ani şi 6 luni, stabilit în condiţiile prevăzute de art. 862 C. pen. din 1969.

În baza art. 863 alin. (1) C. pen. din 1969, pe durata termenului de încercare, inculpata se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, o dată la două luni, la Serviciul de Probaţiune Prahova, la datele fixate de acesta;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

A atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen. din 1969 privind cazurile de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969 a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.

În baza art. 19 din Legea nr. 78/2000 coroborat cu art. 257 alin. (2) C. pen. din 1969 a dispus confiscarea de la inculpata I. a sumei de 4.000 euro, în echivalent în RON la cursul B.N.R de la data plăţii.

10) În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. a achitat pe inculpatul J. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu având ca rezultat obţinerea pentru altul a unui folos necuvenit, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.

11) În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. a achitat pe inculpatul K. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu având ca rezultat obţinerea pentru altul a unui folos necuvenit, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.

12) În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. a achitat pe inculpata L., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu având ca rezultat obţinerea pentru altul a unui folos necuvenit, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.

În baza art. 25 alin. (5) C. proc. pen. a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă exercitată în procesul penal de părţile civile Spitalul Judeţean de Urgenţă Ploieşti, cu sediul în municipiul Ploieşti, judeţul Prahova şi Consiliul Judeţean Prahova – Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, cu sediul în municipiul Ploieşti, Şoseaua x, judeţul Prahova.

A luat act că persoanele vătămate Consiliul Judeţean Prahova, cu sediul în municipiul Ploieşti, judeţul Prahova şi R.A – Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat, Sucursala pentru Reprezentare şi Protocol Sinaia cu sediul în oraşul Sinaia, judeţul Prahova nu s-au constituit părţi civile în procesul penal.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. a menţinut măsurile asigurătorii luate prin ordonanţa nr. 192/P/2014 din data de 6 februarie 2015, după cum urmează:

- asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpatului B. până la concurenţa sumei de 2991 RON, echivalentă bunurilor şi sumei de bani ce fac obiectul confiscării speciale;

- asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpatului H., până la concurenţa sumei de 16.000 de euro, în echivalent în RON, ce face obiectul confiscării speciale;

- asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpatei I., până la concurenţa sumei de 4.000 de euro, în echivalent în RON, ce face obiectul confiscării speciale.

În baza art. 397 alin. (5) C. proc. pen. a menţinut măsurile asigurătorii luate prin ordonanţa nr. 192/P/2014 din data de 6 februarie 2015, după cum urmează:

- asupra bunurilor mobile şi imobile şi asupra sumelor de bani aparţinând inculpatului C., până la concurenţa sumei de 143.549,56 RON;

- asupra bunurilor mobile şi imobile şi asupra sumelor de bani aparţinând inculpatului A., până la concurenţa sumei de 143.549,56 RON;

- asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpatului D., până la concurenţa sumei de 75.755,67 RON;

- asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpatului B., până la concurenţa sumei de 96.275,48 RON;

- asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpatei E., până la concurenţa sumei de 47.274,08 RON;

- asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpatei F., până la concurenţa sumei de 47.274,08 RON.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. a ridicat restul măsurilor asigurătorii luate prin ordonanţa anterior menţionată, asupra sumelor de bani, bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpaţilor C., A., D., B., E. şi F..

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. a ridicat integral măsurile asigurătorii luate prin ordonanţa anterior menţionată asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpaţilor G., J., K., L..

A constatat că inculpatul A. a achitat suma de 4.667 RON, cu titlu de diferenţă onorariu cuvenit expertului contabil M..

În baza art. 274 alin. (1), (2) C. proc. pen. a obligat pe inculpaţii C. şi A. la plata sumei de câte 1000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, şi pe inculpaţii H., I. şi B. la plata sumei de câte 500 RON, cu acelaşi titlu.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. a dispus ca restul cheltuielilor judiciare ocazionate de soluţionarea prezentei cauze să rămână în sarcina statului.

A dispus ca onorariile cuvenite apărătorilor din oficiu desemnaţi pentru cei doisprezece inculpaţi, în sumă de câte 520 RON pentru fiecare inculpat, să fie plăte din fondul Ministerului Justiţiei.

2. Prin decizia penală nr. 243 din 28 octombrie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, în dosarul nr. x/2018, au fost admise apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie şi de inculpaţii I., C., B. şi A. împotriva sentinţei penale nr. 117 din data de 22 februarie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia penală, în dosarul nr. x/2015 şi, în consecinţă:

A fost desfiinţată sentinţa penală apelată şi s-a trimis cauza spre rejudecare secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

B. Judecata în al doilea ciclu procesual

Cauza, în urma trimiterii spre rejudecare, a fost înregistrată la data de 16 decembrie 2019 pe rolul secţiei Penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sub nr. x/2015*.

1. Prin sentinţa penală nr. 97 din data de 20 februarie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia penală, în dosarul nr. x/2015, s-a dispus trimiterea cauzei ce formează obiectul dosarului penal nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Ploieşti, privind pe inculpaţii C., A., H., I., D., B., F., E., G., J., K. şi L., la Tribunalul Prahova, spre competentă soluţionare.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la data de 02.06.2020.

2. Prin sentinţa penală nr. 26 din 01.02.2021 pronunţată de Tribunalul Prahova în dosarul nr. x/2015, având în vedere că la data de 21.12.2020 a fost validat mandatul de deputat al numitului C., inculpat in prezenta cauză, (Hotararea Camerei Deputatilor nr. 70/21.12.2020 publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1271/21.12.2020), s-a dispus, în baza art. 50 C. proc. pen. raportat la art. 48 C. proc. pen., trimiterea cauzei ce formează obiectul dosarului penal nr. x/2014 din 13.02.2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A.-Serviciul Teritorial Ploieşti, privind pe inculpaţii C., A., H., I., D., B., F., E., G., J., K. şi L., la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, spre competentă soluţionare.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia penală la data de 05.02.2021, sub nr. x/2021.

3. Prin sentinţa penală nr. 98 din data de 17 februarie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia penală, în dosarul nr. x/2021, s-au dispus următoarele:

1) În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului C. pentru comiterea infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., (faptă comisă în anul 2011), ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul C. sub aspectul comiterii infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată, prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (4 acte materiale corespunzătoare numărului de instituţii la nivelul cărora s-ar fi realizat influenţa).

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a achitat pe inculpatul C. sub aspectul comiterii infracţiunilor de instigare la săvârşirea a patru infracţiuni de abuz în serviciu având ca rezultat obţinerea pentru altul a unui folos necuvenit, fiecare prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 coroborat cu art. 297 alin. (1) C. pen.

2) În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului A. , pentru comiterea infracţiunii de dare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., (faptă corelativă celei vizându-l pe B.), ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul A. sub aspectul comiterii infracţiunii de cumpărare de influenţă în formă continuată, prevăzută de art. 292 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (4 acte materiale corespunzătoare numărului de instituţii la nivelul cărora s-ar fi realizat influenţa).

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a achitat pe inculpatul A. sub aspectul comiterii infracţiunilor de complicitate la săvârşirea a patru infracţiuni de abuz în serviciu având ca rezultat obţinerea pentru altul a unui folos necuvenit, fiecare prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 coroborat cu art. 297 alin. (1) C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul A. sub aspectul comiterii infracţiunii de dare de mită, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. (faptă corelativă celei vizându-l pe D.).

3) În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a achitat pe inculpatul D. sub aspectul comiterii infracţiunii de abuz în serviciu având ca rezultat obţinerea pentru altul a unui folos necuvenit, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul D. sub aspectul comiterii infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.

4) În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului B. pentru comiterea infracţiunii de luare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a achitat pe inculpatul B. sub aspectul comiterii infracţiunii de abuz în serviciu având ca rezultat obţinerea pentru altul a unui folos necuvenit, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen.

5) În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a achitat pe inculpata E. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu având ca rezultat obţinerea pentru altul a unui folos necuvenit, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen.

6) În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a achitat pe inculpata F. sub aspectul comiterii infracţiunii de abuz în serviciu având ca rezultat obţinerea pentru altul a unui folos necuvenit, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen.

7) În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a achitat pe inculpata G. , sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu având ca rezultat obţinerea pentru altul a unui folos necuvenit, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen.

8) În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului H. pentru comiterea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului H. pentru comiterea infracţiunii de dare de mită, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

9) În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatei I. pentru comiterea infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

10) În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a achitat pe inculpatul J. sub aspectul săvârşirii comiterii de abuz în serviciu având ca rezultat obţinerea pentru altul a unui folos necuvenit, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.

11) În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a achitat pe inculpatul K. sub aspectul comiterii infracţiunii de abuz în serviciu având ca rezultat obţinerea pentru altul a unui folos necuvenit, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.

12) În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a achitat pe inculpata L. , sub aspectul comiterii infracţiunii de abuz în serviciu având ca rezultat obţinerea pentru altul a unui folos necuvenit, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.

În baza art. 25 alin. (5) C. proc. pen., a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă exercitată în procesul penal de părţile civile Spitalul Judeţean de Urgenţă Ploieşti cu sediul în municipiul Ploieşti, judeţul Prahova şi Consiliul Judeţean Prahova – Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, cu sediul în municipiul Ploieşti, Şoseaua x, judeţul Prahova.

A luat act că persoanele vătămate Consiliul Judeţean Prahova, cu sediul în municipiul Ploieşti, B-dul x, nr. 2-4, judeţul Prahova şi R.A – Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat, Sucursala pentru Reprezentare şi Protocol Sinaia cu sediul în oraşul Sinaia, judeţul Prahova, nu s-au constituit părţi civile în procesul penal.

În baza art. 19 din Legea nr. 78/2000 coroborat cu art. 257 alin. (2) C. pen. din 1969, a dispus măsura de siguranţă a confiscării speciale de la inculpatul H. a sumei de 16.000 de euro, în echivalent în RON la cursul B.N.R de la data plăţii, sumă primită cu titlu de preţ al influenţei traficate.

În baza art. 19 din Legea nr. 78/2000 coroborat cu art. 257 alin. (2) C. pen. din 1969, a dispus confiscarea de la inculpata I. suma de 4.000 euro, în echivalent în RON la cursul B.N.R de la data plăţii, sumă primită cu titlu de mită de la H..

În baza art. 289 alin. (3) C. pen., a dispus măsura de siguranţă a confiscării speciale de la inculpatul B. a bunurilor primite cu titlu de mită de la A., identificate la locuinţa celui dintâi, respectiv, o masă de curte din lemn de culoare maro, forma ovală, cu dimensiuni 217/95 cm., două canapele din lemn de culoare maro, cu dimensiuni 216/36 cm., o umbrelă de curte pliabilă, culoare grena şi picior din metal alb, cu dimensiunea la deschidere de 300 cm. (bunuri identificate la domiciliul inculpatului B., conform procesului-verbal din data de 06.01.2015 – f. x/vol. 17 dup, şi evaluate la suma de 1739 RON) şi suma de 1252 RON, echivalentă contravalorii uşii termopan şi a celor două deplasări în Delta Dunării, primite cu acelaşi titlu, valoare stabilită prin procesul-verbal din data de 26.01.2015 şi însuşită de inculpat.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., a menţinut măsurile asigurătorii luate prin ordonanţa nr. 192/P/2014 din data de 6 februarie 2015 asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpaţilor B., H. şi I. până la concurenţa sumelor ce fac obiectul confiscării speciale.

În baza art. 397 alin. (5) C. proc. pen., a menţinut măsurile asigurătorii luate prin ordonanţa nr. 192/P/2014 din data de 6 februarie 2015 asupra bunurilor mobile şi imobile şi asupra sumelor de bani aparţinând inculpatului C. şi A., precum şi asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpaţilor D., B., E. şi F., până la concurenţa sumelor echivalente prejudiciilor pretinse de cele două părţi civile, astfel cum au fost evaluate în faza de urmărire penală.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., a ridicat restul măsurilor asigurătorii luate prin ordonanţa anterior menţionată, asupra sumelor de bani, bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpatilor C., A., D., B., E. şi F..

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., a ridicat integral măsurile asigurătorii luate prin ordonanţa anterior menţionată asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpaţilor G., J., K., L..

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielilor judiciare ocazionate de soluţionarea cauzei au rămas în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului din oficiu desemnat pentru inculpata I., în cuantum de 1360 RON, a rămas în sarcina statului.

Pentru a dispune astfel, Înalta Curte, secţia penală, a reţinut următoarele:

I. Infracţiuni de trafic de influenţă, dare de mită şi luare de mită comise în legătură cu achiziţionarea unor terenuri pe raza oraşului Azuga – judeţul Prahova, imputate inculpaţilor C., H. şi I.:

În perioada 2007 - 2012, inculpatul C., în prezent deputat în Parlamentul României, a deţinut funcţiile de consilier judeţean în cadrul Consiliului Judeţean Prahova, iar în intervalul 2009 – 2011, pe cea de vicepreşedinte al Organizaţiei Judeţene Prahova a N..

În anul 2011, martorul O., asociat şi administrator al S.C. P. S.R.L., a intenţionat să desfăşoare activităţi comerciale în localitatea Azuga, respectiv să deschidă o staţie de carburanţi. În acest scop, martorul O. a contactat reprezentanţii S.C. Q. S.R.L., respectiv pe martorul R., care deja exploata o asemenea staţie de carburanţi, amplasată pe un teren în suprafaţă de 2423 mp, situat în Azuga, str. x 2A (DN 1, Km. 133), teren care era proprietatea privată a oraşului Azuga şi cu privire la care era încheiat contractul de cesiune nr. x/03.05.2005.

Ca urmare a discuţiilor purtate de martorul O. cu reprezentantul S.C. Q. S.R.L., între aceştia s-a încheiat antecontractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x/23 martie 2011 de B.N.P S., prin care S.C Q. S.R.L, în calitate de promitent vânzător, se obliga să vândă S.C P. S.R.L, promitent cumpărător, întregul imobil situat în Azuga, DN 1, Km. 133, jud. Prahova, compus din teren şi construcţiile aflate pe acesta, perfectarea contractului urmând a se realiza până la data de 01 august 2011 (cu posibilitatea prelungirii termenului până la data de 22 decembrie 2011). Prin antecontractul evocat, S.C Q. S.R.L şi-a asumat obligaţia ca, până la data perfectării contractului de vânzare cumpărare, să întocmească formalităţile necesare dobândirii dreptului de proprietate asupra terenului.

La momentul încheierii antecontractului şi asumării obligaţiei de dobândire a dreptului de proprietate asupra terenului, întrucât acesta se afla în proprietatea privată a unităţii administrativ-teritorială menţionată, vânzarea presupunea adoptarea unei hotărâri de către Consiliul Local Azuga şi organizarea unei proceduri de licitaţie publică. Întrucât martorul O. avea relaţii cu diverse persoane implicate în activitatea politică la nivel local, acesta a fost cel care s-a ocupat de toate demersurile, deşi procedura era derulată în numele S.C. Q. S.R.L. Martorul O. a arătat prin declaraţia dată că R. a fost cel care i-a spus că vânzarea nu va fi aprobată dacă nu discută în prealabil cu persoanele care ocupau funcţia de consilier local şi că i-a sugerat să ia legătura cu inculpatul H..

Concret, succesiunea evenimentelor a fost următoarea:

- La data de 14.04.2011, s-a înregistrat la Primăria Azuga, sub nr. x, cererea prin care S.C Q. S.R.L solicita cumpărarea terenului;

- Martorul O. l-a contactat pe inculpatul C., care la acel moment deţinea funcţia de vicepreşedinte al Organizaţiei Judeţene Prahova a N., partid care deţinea o pondere importantă din voturi la nivelul Consiliul Local. Din declaraţia martorului a rezultat că acesta a urmărit să îl determine pe inculpatul C. să îşi exercite influenţa, avută prin prisma funcţiilor politice deţinute, asupra consilierilor locali pentru a nu bloca iniţiativa de vânzare a terenului menţionat;

- În primăvara anului 2011, la o dată care nu a putut fi stabilită cu exactitate, martorul O. s-a întâlnit cu inculpatul C. la T. din Sinaia. Din declaraţia martorului a rezultat că în contextul întâlnirii, acesta i-a cerut inculpatului să discute cu consilierii locali ai N. pentru a nu "bloca" cererea de achiziţionare a terenului, inculpatul solicitând, în schimbul demersului său, ca, după adoptarea hotărârii consiliului local, martorul să plătească suma de 20.000 de euro. Cu aceeaşi ocazie, cei doi au convenit ca C. să îi intermedieze denunţătorului o întâlnire cu preşedintele Organizaţiei Locale N. – inculpatul H.. Susţinerile martorului referitoare la conţinutul discuţiilor purtate cu inculpatul, deşi negate de acesta din urmă, se coroborează cu aspectele care rezultă din declaraţiile coinculpatului H. care, aşa cum se va arăta în cele ce urmează, a avut reprezentarea clară a faptului că C. cunoştea detaliile legate de vânzarea terenului şi "negociase" deja cu denunţătorul suma ce reprezenta preţul traficării influenţei sale;

- În cursul lunii mai 2011, la o dată care nu a putut fi stabilită cu exactitate, a avut loc o întâlnire între martorul O. şi inculpaţii C. şi H.. Din declaraţiile martorului a rezultat că, în contextul menţionat, C. i-a descris lui H. interesul martorului de a achiziţiona terenul aflat pe raza localităţii Azuga şi i-a solicitat ca, alături de ceilalţi consilieri locali ai N., să voteze favorabil cererea ce urma a fi discutată în şedinţa de consiliu local. Cu aceeaşi ocazie, s-a stabilit ca inculpatul H. să fie persoana care va primi, de la denunţător, suma de bani convenită şi care urma a fi folosită, cel puţin parţial, în activităţile de campanie electorală derulate de N..

Deşi martorul O., prin declaraţia dată în faţa instanţei, a arătat că iniţial s-a întâlnit cu inculpatul H. şi abia ulterior cu inculpatul C., precum şi că acesta din urmă nu i-a cerut vreodată să plătească vreo sumă de bani sau că i-ar fi spus acestuia despre înţelegerea cu inculpatul H., Înalta Curte a reţinut că aceste afirmaţii ale martorului, survenite la un interval mare de timp după producerea evenimentelor, sunt imprecise şi nu se coroborează cu celelalte aspecte relatate de acesta. Astfel, apare ca fiind certă împrejurarea că iniţial, martorul O. îl cunoştea doar pe inculpatul C., prin prisma relaţiilor de colaborare anterioare şi că acesta din urmă a fost cel care i l-a prezentat pe inculpatul H., astfel încât este fondată concluzia succesiunii întâlnirilor dintre aceştia în maniera expusă mai sus. De asemenea, modificarea declaraţiilor iniţiale ale martorului, în sensul că nu inculpatul C. i-ar fi solicitat suma de bani menţionată, ci exclusiv inculpatul H. apare ca fiind lipsită de credibilitate având în vedere faptul că denunţătorul a susţinut în mod explicit iniţial că a căutat să exploateze influenţa pe care C. o avea asupra consilierilor locali membri ai N.., chestiune care se coroborează atât cu poziţia în ierarhia politică pe care o deţinea inculpatul, cât şi cu succesiunea evenimentelor care au condus la negocierile cu celălalt inculpat în legătură cu vânzarea terenului. Totodată, Înalta Curte a reţinut că declaraţiile iniţiale ale martorului O. se coroborează şi cu declaraţiile inculpatului H., care a relatat inclusiv că C. i-a spus martorului cu ocazia întâlnirii că banii trebuie să îi fie înmânaţi primului pentru a fi folosiţi în campania electorală, fapt care denotă că C. avusese o înţelegere prealabilă cu denunţătorul şi cunoştea detaliile legate de tranzacţionarea terenului.

- La data de 25 mai 2011, primarul localităţii Azuga, U., a întocmit proiectul de hotărâre nr. 78/2011, prin care, invocând cererea S.C Q. S.R.L din data de 14 aprilie 2011, a propus aprobarea organizării unei licitaţii publice deschise cu preselecţie, pentru vânzarea terenului în suprafaţă de 2200 mp. (corectată olograf la 2420 mp), la preţul de pornire ce urma a fi stabilit printr-un raport de evaluare;

- Proiectul de hotărâre astfel întocmit a fost aprobat, în unanimitate, în şedinţa Consiliului Local Azuga din data de 26 mai 2011, astfel că, prin H.C.L Azuga nr. 70/26 mai 2011 s-a hotărât vânzarea prin licitaţie publică deschisă cu preselecţie a terenului de 2420 mp, situat în str. x fn, Km. 133, la preţul de pornire al licitaţiei stabilit de evaluator (respectiv, 94 RON/mp). Prin dispoziţia nr. x/12 iulie 2011 a Primarului Oraşului Azuga a fost desemnată comisia de licitaţie, inculpata I., secretarul orsaşului, fiind numită în funcţia de preşedinte al comisiei;

- Singurele două oferte depuse au aparţinut S.C V. S.R.L (reprezentată de W., prieten apropiat al denunţătorului) şi, respectiv, S.C P. S.R.L (reprezentată de O.);

- Din declaraţia inculpatului H. a rezultat că în ziua organizării licitaţiei a fost sunat de martorul O., care l-a chemat la restaurantul "Cuţitul de argint" întrucât apăruse o problemă. Ajuns la întâlnire, inculpatul a constatat că era prezentă şi inculpata I., care refuzase să semneze procesul-verbal de deschidere a ofertelor şi pe cel de adjudecare, iar în contextul discuţiilor aceasta a pretins la rândul său suma de 4000 de euro pentru sine. Refuzul semnării proceselor-verbale de către inculpata I. şi pretinderea de către aceasta a unei sume de bani pentru sine a fost confirmată şi de către martorul denunţător O., acesta menţionând însă că nu îşi mai aminteşte exact ce alte persoane au fost prezente la întâlnire;

- Semnarea proceselor-verbale de deschidere a ofertelor, respectiv, de adjudecare, ambele datate 13.07.2011, s-a realizat într-un cadru informal, în incinta restaurantului Cuţitul de Argint, în contextul întâlnirii între reprezentanţii celor două societăţi ofertante, respectiv, O. şi W., pe de o parte, şi inculpaţii H. şi I., pe de altă parte. Cu această ocazie, martorul O. a remis inculpatului H. suma de 20.000 de euro care, conform susţinerilor acestuia din urmă, era destinată a fi folosită în campania electorală din anul 2012;

- Din suma de 20.000 de euro primită, inculpatul H. i-a remis inculpatei I. suma de 4.000 de euro pretinsă de aceasta, iar diferenţa a folosit-o pentru desfăşurarea de activităţi în campania electorală şi pentru achiziţionarea de materiale electorale. Înalta Curte a reţinut că împrejurările referitoare la pretinderea şi primirea sumei de 4.000 de euro de către inculpata I. rezultă în mod explicit din declaraţiile inculpatului H. şi chiar din declaraţiile inculpatei, care în faza de urmărire penală a recunoscut primirea unui plic în care se afla suma menţionată. Deşi în faţa instanţei inculpata şi-a modificat declaraţiile şi a negat comiterea faptei, Înalta Curte a reţinut că pe de-o parte aceasta nu a oferit nicio explicaţie plauzibilă asupra acestor modificări ale propriilor susţineri, iar pe de altă parte, în declaraţia din cursul urmăririi penale a oferit detalii referitoare la întâlnirea în care s-au comis faptele, inclusiv în ceea ce priveşte bancnotele care compuneau suma, elemente care se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză. De asemenea, inculpatul H. a susţinut că, din cei 20.000 de euro primiţi de la denunţător, i-a remis suma de 5.000 de euro inculpatului C. la sediul X., care l-ar fi întrebat de ce sunt atât de puţini bani, susţinere care nu a fost, însă, confirmată de alte mijloace de probă;

- Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/01 august 2011, Oraşul Azuga, reprezentat de I., în calitate de vânzător, a vândut S.C. P. S.R.L., reprezentată de administrator O., suprafaţa de 2.420 mp. Subsecvent, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/26.09.2011, S.C Q. S.R.L a vândut terenul către cumpărătorul S.C. P. S.R.L., societatea administrată de martorul O. achiziţionând construcţiile aflate pe terenul adjudecat;

- Ulterior primei proceduri de licitaţie, martorul O. a considerat că organizarea activităţii staţiei de carburanţi reclamă achiziţionarea unui alt teren, învecinat, aflat de asemenea în proprietatea oraşului Azuga, acesta a efectuat noi demersuri pentru a dobândi proprietatea imobilului. Fiind derulate ulterior consumării faptelor de corupţie ce fac obiectul judecăţii, aceste acţiuni subsecvente nu au o relevanţă probatorie directă în cauza de faţă, însă ele evidenţiază, o dată în plus, modalitatea de ansamblu în care au fost obţinute imobilele de interes în speţă şi demonstrează rolul avut de înţelegerile informale, încheiate între denunţător şi diverşi decidenţi politici, în procesul de dobândire a dreptului de proprietate asupra unor imobile proprietate privată a oraşului Azuga.

De asemenea, în stabilirea situaţiei de fapt expuse, Înalta Curte a avut în vedere şi înregistrările în mediul ambiental realizate de denunţător, cu mijloace proprii, la datele de 09 august 2014 şi 12 august 2014 (redate în procesele-verbale din data de 28 august 2014 – filele x şi urm./vol. 1 dup), din conţinutul cărora a rezultat că inculpatul H. a confirmat explicit actul primirii sumei de 20.000 de euro în vederea exercitării influenţei reale avute asupra consilierilor locali din cadrul Consiliului Local Azuga şi a detaliat pretinsa destinaţie a sumei, arătând că 4.000 de euro au fost remişi inculpatei I., 5.000 de euro inculpatului C. şi 10.000 de euro în părţi egale, unui număr de 10 consilieri locali. În ceea ce priveşte remiterea sumei de bani către inculpatul C., Înalta Curte a reţinut că afirmaţiile inculpatului H. nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă, astfel încât împrejurarea menţionată nu a putut fi reţinută cu caracter cert în sarcina inculpatului C..

În schimb, participarea inculpatului C. la întâlnirea relatată de martorul O. şi înţelegerea intervenită între aceştia ca în schimbul sumei de bani primul să îşi exercite influenţa asupra inculpatului H. şi a celorlalţi consilieri locali care făceau parte din grupul politic al N.. rezultă din coroborarea declaraţiilor martorului denunţător cu cea a inculpatului H. şi totodată cu proba indirectă reprezentată de înregistrarea conversaţiei dintre C. şi H. la data de 24 septembrie 2014, interceptată autorizat în baza MST nr. 1085/UP/29 august 2014 emis de Înalta Curte şi redat în procesul-verbal din data de 25 septembrie 2014 .

Referitor la chestiunea legii penale mai favorabile în cauză, având în vedere succesiunea actelor normative incidente prin raportare la data comiterii activităţilor infracţionale, Înalta Curte a constatat că dispoziţiile noului C. pen., intrat în vigoare la data de 1 februarie 2014, constituie legea penală mai favorabilă pentru fiecare dintre inculpaţi, atât din perspectiva restrângerii condiţiilor de incriminare prin adăugarea unor condiţii suplimentare care întregesc conţinutul infracţiunii de trafic de influenţă în cazul inculpatului C., cât mai ales a modificării condiţiilor de tragere la răspundere penală ca efect al prescripţiei răspunderii penale în contextul pronunţării deciziilor Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi nr. 358/2022.

În raport cu situaţia de fapt expusă, Înalta Curte a reţinut că:

- fapta inculpatului C., care, în primăvara anului 2011, la o dată plasată în intervalul 23 martie 2011 – 26 mai 2011, în calitate de vicepreşedinte al Organizaţiei Judeţene Prahova a N., a pretins de la denunţătorul O. - administrator al S.C. P. S.R.L., suma de 20.000 euro pentru a-şi exercita influenţa asupra preşedintelui din acea perioadă al Organizaţiei Locale Azuga a aceleiaşi formaţiuni politice, coinculpatul H., şi, prin intermediul celui din urmă, asupra celorlalţi membri ai Consiliului Local Azuga, pentru a-i determina să acorde un vot favorabil proiectului de vânzare la licitaţie publică a unui teren situat pe raza localităţii şi înlesnirii, astfel, a dobândirii acestuia de către firma denunţătorului, acţiune urmată de discuţii cu H. şi de remiterea către acesta, la data de 13 iulie 2011, a sumei menţionate, întruneşte elementele de tipicitate ale infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen.

- fapta inculpatului H., care, la data de 13 iulie 2011, în calitate de preşedinte al Organizaţia Locale Azuga a N., a primit suma de 20.000 de euro de la denunţătorul O. (sumă pretinsă iniţial de inculpatul C.), pentru a-şi exercita influenţa asupra celorlalţi membri ai Consiliului Local Azuga, în scopul de a-i determina să acorde un vot favorabil proiectului de vânzare la licitaţie publică a unui teren de pe raza localităţii respective şi înlesnirii, astfel, a dobândirii acestuia de către firma denunţătorului, sumă din care a remis 4.000 de euro inculpatei I., restul sumei - de 16.000 euro - fiind folosită în interesul formaţiunii politice anterior menţionate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen.

- fapta inculpatului H. care, la data de 13 iulie 2011, în calitate de preşedinte al Organizaţiei Locale Azuga a N., a remis suma de 4.000 de euro inculpatei I., secretar al localităţii Azuga şi preşedinte al comisiei de licitaţie organizate la aceeaşi dată, în scopul îndeplinirii de către aceasta a îndatoririlor sale de serviciu privind finalizarea licitaţiei şi semnarea proceselor-verbale prin care S.C P. S.R.L, administrată de denunţătorul O., era desemnată câştigătoare a licitaţiei şi adjudecatară a unei suprafeţe de teren, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de dare de mită, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen.

- fapta inculpatei I. care, la data de 13 iulie 2011, în calitate de secretar al localităţii Azuga şi preşedinte al comisiei de licitaţie publică organizată la aceeaşi dată, la nivelul Primăriei Azuga, pentru vânzarea unei suprafeţe de teren, a primit de la inculpatul H. suma de 4.000 euro, în vederea îndeplinirii îndatoririlor sale de serviciu privind finalizarea licitaţiei şi semnarea proceselor-verbale prin care S.C P. S.R.L, administrată de denunţătorul O. era desemnată câştigătoare a licitaţiei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen.

Deşi întrunite elementele de tipicitate ale infracţiunilor menţionate, Înalta Curte a constatat că răspunderea penală a fiecăruia dintre inculpaţi nu poate fi angajată ca urmare a împlinirii termenelor de prescripţie a răspunderii penale, conform art. 153 C. pen.

Înalta Curte a reţinut că prin Decizia nr. 67/2022 pronunţată de Î.C.C.J. – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial nr. 1141 din 28 noiembrie 2022, s-a stabilit că "Normele referitoare la întreruperea cursului prescripţiei sunt norme de drept penal material (substanţial) supuse din perspectiva aplicării lor în timp principiului activităţii legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepţia dispoziţiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţie şi art. 5 din C. pen..". Prin considerentele deciziei menţionate s-a reţinut că din conţinutul deciziilor Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi nr. 358/2022, se desprind următoarele:

- art. 155 alin. (1) din C. pen., supus controlului de constituţionalitate, a avut următorul conţinut: "Cursul termenului prescripţiei penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză";

- prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 297/2018 s-a constatat neconstituţionalitatea soluţiei legislative circumscrisă sintagmei "oricărui act de procedură în cauză", întrucât aceasta era lipsită de previzibilitate şi, totodată, contrară principiului legalităţii incriminării, pentru că sintagma are în vedere şi acte ce nu sunt comunicate suspectului sau inculpatului, nepermiţându-i acestuia să cunoască aspectul întreruperii cursului prescripţiei şi al începerii unui nou termen de prescripţie a răspunderii sale penale (paragraful 31);

- Decizia Curţii Constituţionale nr. 297/2018 a avut natura unei decizii simple/extreme, întrucât instanţa de contencios constituţional a sancţionat unica soluţie legislativă reglementată prin dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen. (aspect statuat prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 358/2022, paragraful 61). Referirea la soluţia legislativă cuprinsă în C. pen. anterior a avut un rol orientativ, iar nu obligatoriu, destinat legiuitorului, iar nu organelor judiciare (paragrafele 68, 70) şi aceasta nu putea fi interpretată ca o permisiune acordată de către instanţa de contencios constituţional organelor judiciare de a stabili ele însele cazurile de întrerupere a prescripţiei răspunderii penale (paragraful 72);

- de la data publicării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018, respectiv 25 iunie 2018, "fondul activ al legislaţiei nu a conţinut vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale", rămânând neafectate termenele de prescripţie generală reglementate de dispoziţiile art. 154 din C. pen. (Decizia nr. 358/2022, paragraful 73, 74);

- ulterior publicării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018, respectiv 25 iunie 2018, textul art. 155 alin. (1) din C. pen. a avut următorul conţinut: "Cursul termenului prescripţiei penale se întrerupe prin îndeplinirea"(Decizia nr. 358/2022, paragraful 76);

- prin decizia Curţii Constituţionale nr. 358/2022 s-a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., reţinându-se că norma supusă controlului de constituţionalitatea nu este susceptibilă de o aplicare clară şi previzibilă în absenţa intervenţiei legiuitorului (paragrafele 60, 75);

- prin O.U.G. nr. 71/2022, publicată în M. Of. nr. 531 din 30 mai 2022, au fost modificate dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen., prevăzându-se "Cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză care, potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului".

În raport cu aspectele expuse şi având în vedere efectele deciziilor Curţii Constituţionale astfel cum sunt prevăzute de art. 147 alin. (1) din Constituţia României, s-a reţinut că între data publicării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018 (a cărei natură a fost lămurită prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 358/2022) şi până la intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 71/2022, textul art. 155 alin. (1) din C. pen. a avut conţinutul "Cursul termenului prescripţiei penale se întrerupe prin îndeplinirea" şi nu a cuprins vreun caz de întrerupere a cursului termenului de prescripţie.

Astfel, consecinţa inexistenţei unui caz de întrerupere a cursului termenului de prescripţie a răspunderii penale constă în examinarea incidenţei acestei instituţii de drept substanţial exclusiv prin raportare la termenele generale de prescripţie prevăzute de art. 154 C. pen.

În ceea ce priveşte limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracţiunile în discuţie, s-a constatat că pedeapsa prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. pentru infracţiunea de luare de mită este închisoarea de la 3 la 10 ani, pedeapsa prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. pentru infracţiunea de dare de mită, respectiv de art. 291 C. pen. pentru infracţiunea de trafic de influenţă este închisoarea de la 2 la 7 ani.

Art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen. prevede că termenul de prescripţie a răspunderii penale este de 8 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depăşeşte 10 ani.

În consecinţă, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul C., Înalta Curte a reţinut că potrivit art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen., termenul de prescripţie de 8 ani incident pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen. a început să curgă cel mai târziu la data de 26 mai 2011 şi s-a împlinit la data de 25.05.2019, conform art. 186 alin. (1) C. pen.

Similar, în cazul inculpatului H. şi a inculpatei I., termenele de prescripţie de câte 8 ani prevăzute de art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen. incidente pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000 şi de art. 290 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, respectiv cea prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., au început să curgă la data de 13.07.2011 şi s-au împlinit la data de 12.07.2019, conform art. 186 alin. (1) C. pen.

În raport cu aspectele expuse, având în vedere că potrivit art. 153 alin. (1) C. pen. prescripţia înlătură răspunderea penală, Înalta Curte, în baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpaţi.

II. Infracţiuni de abuz în serviciu şi infracţiunile corelative de luare de mită, respectiv, dare de mită vizând relaţia dintre Spitalul Judeţean de Urgenţă Ploieşti şi S.C Y. S.R.L, imputate inculpaţilor C., D., B. şi A..

Spitalul Judeţean de Urgenţă Ploieşti este o unitate sanitară cu personalitate juridică, aflată în subordinea Consiliului Judeţean Prahova.

Inculpatul D. a deţinut funcţia de manager al Spitalului Judeţean de Urgenţă Ploieşti în perioada 2006 – 6 decembrie 2013.

Inculpatul B., angajat al unităţii sanitare, a exercitat atribuţii ca economist în cadrul Serviciului Achiziţii Publice în perioada 2008 – 2014, fiind persoana desemnată să întocmească şi să redacteze documentaţia de atribuire, notele justificative privind alegerea procedurii de achiziţie şi notele estimative pe articolul bugetar – alimente.

Inculpatul A. a deţinut, în baza procurii autentificate sub nr. x/22.02.2012, calitatea de administrator al S.C Y., înregistrată la Oficiul Registrului Comerţului Prahova sub nr. x/23.01.2012, C.I.F. nr. x, având sediul social declarat în oraşul Comarnic, str. x jud. Prahova, obiectul principal de activitate al societăţii fiind "Fabricarea altor elemente de dulgherie şi tâmplărie pentru construcţii".

1. Acuzaţiile de abuz în serviciu.

Obiectul acuzaţiilor formulate în prezenta cauză vizează legalitatea procedurilor de achiziţie publică desfăşurate de Spitalul Judeţean de Urgenţă Ploieşti în perioada 04 decembrie 2012 – 03 iulie 2014, premergătoare unui număr de cinci contracte comerciale încheiate cu S.C Y. S.R.L şi douăsprezece comenzi directe emise către acelaşi agent economic.

1.1. Contractul de furnizare nr. x/4 decembrie 2012 având ca obiect pulpe de pui congelate cu o porţiune de spate ataşată, cu greutatea cuprinsă între 150 gr.- 300 gr., prelungit prin actul aditional nr. 251/4 ianuarie 2013

În programul anual de achiziţii la nivelul Spitalului Judeţean de Urgenţă Ploieşti a fost prevăzută achiziţia de pulpe de pasăre în anul 2012, cu o valoare estimată de 434.180 RON (echivalentul a 105.897 euro).

În semestrul II al anului 2012, unitatea sanitară a iniţiat o procedură de licitaţie deschisă pentru încheierea unui acord cadru având ca obiect furnizarea de pulpe de pui congelate cu o valoare totală estimată a achiziţiei de 643.500 RON – 702.000 RON, însă la data de 12 noiembrie 2012, conform raportului procedurii nr. x, procedura de licitaţie deschisă pentru încheierea acordului cadru a fost anulată, ca efect al declarării inacceptabile a singurei oferte depuse, cu o valoare superioară valorii estimate a achiziţiei.

În acest context, invocând apariţia unei situaţii de extremă urgenţă în condiţiile prevăzute de art. 122 lit. c) din O.U.G nr. 34/2006, autoritatea contractantă a iniţiat, la data de 26 noiembrie 2012, conform notei justificative nr. x/26.11.2012 privind selectarea procedurii de achiziţie (aprobată de manager) procedura de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare, în vederea achiziţiei produsului "pulpe de pui congelate cu o porţiune de spate ataşată, cu greutatea cuprinsă între 150 gr. – 300 gr.", în cantitate de 5000 kg., cu o valoare estimată de 38.500 RON, exclusiv TVA şi un preţ estimat de 7,70 RON/kg. Privitor la estimarea valorii achiziţiei, în nota justificativă s-a menţionat că ea a fost făcută "în baza experienţei contractelor anterioare şi a preţurilor de pe piaţă".

Prin decizia nr. 191/05 noiembrie 2012 emisă de inculpatul D. a fost numită comisia de evaluare a ofertelor în vederea atribuirii contractului de furnizare produse alimnentare pentru procedura de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare, comisie formată din patru membri şi prezidată de inculpatul B..

La data de 26 noiembrie 2012, autoritatea contractantă a transmis invitaţii de pariticipare pentru depunerea de oferte unui număr de patru agenţi economici, respectiv, S.C Z. S.R.L, S.C AA. S.R.L, S.C BB. S.R.L şi S.C CC. S.R.L, termenul fixat pentru depunerea ofertelor fiind 3 decembrie 2012. Conform susţinerilor inculpatului B., cele patru societăţi invitate făceau parte din categoria celor care furnizaseră anterior produse spitalului şi a căror activitate îi era cunoscută.

Din declaraţia dată în cursul urmăririi penale de către inculpatul D. a rezultat că în perioada menţionată, la o dată care nu a putut fi stabilită cu certitudine, acesta a fost contactat de către inculpatul C. care i-a comunicat că "va trimite pe cineva din partea sa" şi i-a adresat solicitarea de a primi şi a ajuta acea persoană. Ulterior acestui moment, la data de 28 noiembrie 2012, la biroul inculpatului D. s-a prezentat A., care a afirmat că "vine din partea" inculpatului C. şi i-a solicitat celui dintâi să îi faciliteze livrări către unitatea sanitară, folosind expresia "orice" la momentul când inculpatul D. l-a întrebat ce fel de produse ar putea livra. Inculpatul D. a declarat că l-a convocat în biroul său pe inculpatul B., responsabil în cadrul Serviciului Achiziţii Publice, şi i-a solicitat să îi faciliteze lui A. furnizarea de produse alimentare către spital. Detalierea modului în care urma se concretiza această facilitare a raporturilor contractuale cu unitatea sanitară a fost convenită ulterior de B. şi A., sens în care cel dintâi a comunicat, pe adresa de email a S.C Y. S.R.L, formularele de participare la procedura de achiziţie pulpe de pui aflată în derulare.

La rândul său, inculpatul B., care a solicitat în faţa instanţei judecarea sa în procedura simplificată a recunoaşterii învinuirii conform art. 375 C. proc. pen.. a arătat prin declaraţiile date că a fost chemat de către inculpatul D., managerul spitalului şi care i l-a prezentat pe inculpatul A.. B. a arătat că deşi nu îşi aminteşte exact conţinutul discuţiei, a înţeles de la managerul spitalului că inculpatul A. trebuie să câştige procedura de achiziţie şi că ulterior, din discuţiile avute cu acesta din urmă, a înţeles că societatea Y. avea o anumită legătură cu inculpatul C.. De asemenea, martorul DD. a arătat că societatea sa a participat la negocierile ce vizau procedura de achiziţie şi că inculpatul B. i-a cerut să nu reducă preţul prea mult întrucât "acea achiziţie trebuie să fie câştigată de o firmă a unei persoane, al cărui văr este deputat".

Inculpaţii C. şi A. au susţinut că a existat într-adevăr o discuţie cu inculpatul D., însă aceasta nu a urmărit facilitarea obţinerii de către S.C. Y. a contractelor de achiziţie publică, ci se referea la o intervenţie medicală pentru o cunoştinţă a acestora. Susţinerile inculpaţilor sunt însă infirmate de declaraţiile inculpaţilor D. şi B., care se coroborează şi cu înscrisurile afalte la dosar, din conţinutul cărora rezultă modalitatea în care S.C. Y., societate fără nicio experienţă anterioară şi care nici nu avea obiect de activitate conform, a câştigat mai multe contracte de achiziţie în circumstanţele ce urmează a fi descrise în continuare.

Conform procesului-verbal de deschidere a ofertelor nr. x/3 decembrie 2012, singurele propuneri financiare transmise autorităţii contractante au aparţinut S.C Y. S.R.L şi S.C CC. S.R.L, oferta societăţii administrate de inculpatul A. fiind declarată câştigătoare, pe criteriul de atribuire "preţul cel mai scăzut".

La data de 4 decembrie 2012, a fost încheiat contractual de funizare nr. x, prin care S.C Y. S.R.L se obliga să furnizeze SJU Ploieşti cantitatea de 4700 kg. de pulpe de pui congelate, cu o porţiune de spate ataşată la preţul de 7,4 RON/kg. fără TVA, în valoare totală de 34.780 RON fără TVA, durata contractului fiind de 27 de zile, de la 4 decembrie 2012 la 31 decembrie 2012.

Întreaga documentaţie ce a stat la baza acestei proceduri de achiziţie publică – notă justificativă, invitaţii de participare, note de negociere, raportul procedurii, documentaţia de atribuire – a fost semnată de inculpatul D.. Acelaşi inculpat a semnat, în calitate de reprezentant al autorităţii contractante, contractul de furnizare nr. x/04.12.2012, contract ce poartă viza de control financiar preventiv .

În baza acestui contract, în perioada 5 decembrie 2012 – 28 decembrie 2012, S.C Y. S.R.L a livrat Spitalului Judeţean cantitatea de 4250 kg. pulpe de pui, în baza a cinci facturi cu valoarea totală de 31.450 RON, plus 7.548 RON reprezentând TVA, sumă achitată integral de beneficiar.

În contextul nefinalizării procedurii de licitaţie iniţiate de S.J.U Ploieşti pentru încheierea unui acord cadru, prin nota justificativă nr. x/04.01.2013, aprobată de înlocuitorul managerului, Serviciul Achiziţii a propus încheierea unui act aditional la contractul de furnizare încheiat cu S.C. Y. S.R.L, cu justificarea că "asigură cantităţile necesare meniurilor aferente lunii ianuarie 2013, conform necesarelor întocmite de blocurile alimentare".

În acest sens, la data de 4 ianuarie 2013 a fost încheiat actul aditional nr. 251 la contractul de furnizare nr. x/04.12.2012, prin care S.C Y. S.R.L s-a obligat să furnizeze autorităţii contractante cantitatea de 4570 kg. de pulpe de pui congelat la acelaşi preţ contractual, valoarea totală fiind de 33.818 RON fără TVA, iar durata contractului fiind prelungită până la data de 31 ianuarie 2013.

Actul aditional a fost semnat, din partea S.J.U Ploieşti, de către EE., director medical al unităţii sanitare, desemnat să exercite atribuţiile managerului în absenţa acestuia. Acuzarea nu a invocat, iar probatoriul nu a demonstrat o eventuală conivenţă între martorul anterior menţionat şi vreunul dintre inculpaţii suspectaţi în prezenta cauză.

În baza actului adiţional nr. x/04.01.2013, în perioada 4 ianuarie 2013 – 31 ianuarie 2013, S.C Y. S.R.L a livrat Spitalului Judeţean cantitatea de 3610 kg. pulpe de pui, în baza a cinci facturi cu valoarea totală de 26.714 RON plus 6.411,36 RON reprezentând TVA, sumă achitată integral de beneficiar.

1.2. Contractul de furnizare nr. 4889/05 februarie 2013 având ca obiect pulpe de pui congelate cu o porţiune de spate ataşată, cu greutatea cuprinsă între 150 gr.-300 gr., prelungit prin actul aditional nr. x/02 aprilie 2013

Achiziţia de pulpe de pasăre a fost prevăzută în programul anual de achiziţii aprobat, la nivelul Spitalului Judeţean, pe anul 2013, cu o valoare anuală estimată de 312.500 RON (echivalentul a 71.023 euro).

Urmare a nefinalizării procedurii de licitaţie publică pentru încheierea unui acord cadru, publicată în SEAP cu nr. x/29.01.2013, în contextul descris anterior, S.J.U Urgenţă Ploieşti a iniţiat o nouă procedură de achiziţie publică în forma negocierii fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare, suucesiunea evenimentelor fiind următoarea:

- prin nota justificativă nr. x/29 ianuarie 2013, aprobată de inculpatul D. a fost invocată o situaţie de extremă urgenţă conform art. 122 lit. c) din O.U.G nr. 34/2006 respectiv pentru acoperirea necesarului "până la definitivarea procedurii de licitaţie deschisă online pentru atribuirea acordului cadru de furnizare publicată în SEAP"; obiectul procedurii era reprezentat de achiziţia produsului "pulpe de pui congelate cu o porţiune de spate ataşată, cu greutatea cuprinsă între 150 gr. – 300 gr.", în cantitate de 10.000 kg. şi cu o valoare estimată de 77.000 RON, exclusiv TVA, estimare realizată "în baza experienţei contractelor anterioare şi a preţurilor de pe piaţă" .

- prin decizia nr. 26/01.02.2013 a inculpatului D. a fost numită comisia de evaluare a ofertelor în vederea atribuirii contractului de furnizare produse alimentare, comisie formată din trei membri şi prezidată de inculpatul B..

- la data de 29 ianuarie 2013, autoritatea contractantă a transmis invitaţii de participare pentru depunerea de oferte unui număr de cinci agenţi economici, respectiv, S.C Y. S.R.L, S.C AA., S.C CC. S.R.L, S.C FF. S.R.L, S.C GG. S.R.L, termenul fixat pentru depunerea ofertelor fiind 4 februarie 2013.

- conform procesului-verbal de deschidere a ofertelor nr. x/04 februarie 2013, singurii agenţi economici care au transmis oferte au fost S.C Y. S.R.L şi S.C FF. S.R.L, oferta societăţii administrate de inculpatul A. fiind declarată câştigătoare, urmare a aplicării criteriului de atribuire "preţul cel mai scăzut".

- la data de 5 februarie 2013 a fost încheiat contractul de funizare nr. x, prin care S.C Y. S.R.L se obliga să furnizeze S.J.U Ploieşti cantitatea de 10.000 kg. de pulpe de pui congelate cu o porţiune de spate ataşată, la preţul de 7,2 RON/kg. fără TVA, cu o valoare totală de 72.000 RON fără TVA, durata contractului fiind de 2 luni, de la 5 februarie 2013 la 31 martie 2013.

Întreaga documentaţie ce a stat la baza acestei proceduri de achiziţie publică – notă justificativă, invitaţii de participare, raportul procedurii, documentaţia de atribuire – a fost semnată de inculpatul D..

Contractul de furnizare nr. 4889/05 februarie 2013, contract ce poartă viza de control financiar preventiv, a fost semnat, din partea autorităţii contractante, de către EE., directorul medical al unităţii sanitare, desemnat să exercite atribuţiile managerului în absenţa acestuia .

În baza acestui contract, în perioada 4 februarie 2013 – 27 martie 2013, S.C Y. S.R.L a livrat Spitalului Judeţean de Urgenţă cantitatea de 9235 kg. pulpe de pui, în baza a paisprezece facturi cu valoarea totală de 66.492 RON, plus 15.958,08 RON reprezentând TVA, sumă achitată integral de beneficiar.

În contextul nefinalizării procedurii de licitaţie iniţiate de S.J.U Ploieşti pentru încheierea unui acord cadru, prin nota justificativă nr. x/02.04.2013, aprobată de înlocuitorul managerului, Serviciul Achiziţii a propus încheierea unui act aditional la contractul de furnizare, până la definitivarea licitaţiei, cu precizarea că şedinţa de deschidere a ofertelor a avut loc la data de 18.03.2013 .

În acest sens, la data de 2 aprilie 2013 a fost încheiat actul aditional nr. x la contractul de furnizare nr. x/05.02.2013, prin care S.C Y. S.R.L s-a obligat să furnizeze autorităţii contractante cantitatea de 3500 kg. de pulpe de pui congelate la acelaşi preţ contractual, valoarea totală fiind de 25.200 RON fără TVA, iar durata contractului fiind prelungită până la data de 15 aprilie 2013.

Actul aditional a fost semnat, din partea S.J.U Ploieşti, şi în acest caz, de martorul EE., director medical al unităţii sanitare, desemnat să exercite atribuţiile managerului în absenţa acestuia. Acuzarea nu a invocat, iar probatoriul nu a demonstrat, nici în situaţia contractului şi a actului aditional analizate, o eventuală conivenţă între martor şi vreunul dintre inculpaţii suspectaţi în prezenta cauză.

În baza actului aditional nr. x, în perioada 3 aprilie 2013 – 15 aprilie 2013, S.C Y. S.R.L a livrat Spitalului Judeţean cantitatea de 3500 kg. pulpe de pui, în baza a şase facturi cu valoarea totală de 25.200 RON, plus 6.048 RON reprezentând TVA, achitată integral de beneficiar.

La data de 16 aprilie 2013, în urma procedurii de licitaţie, a fost încheiat acordul cadru de furnizare nr. x/16.04.2013 şi, ulterior, contracte subsecvente cu alţi agenţi economici, respectiv, S.C HH. S.R.L şi S.C II. S.R.L, pentru furnizarea produsului "pulpe de pui congelate cu o porţiune de spate ataşată", fapt care a determinat imposibilitatea livrării în continuare a aceloraşi produce de către inculpatul A..

1.3. Contractul de furnizare nr. x/01 aprilie 2013 având ca obiect orez extra, zahăr, ghiveci în bulion, morcovi în apă, dovlecei în apă, fasole galbenă, mazăre, tocană de legume, spanac, gem, ulei rafinat

Alături de produsele ce au format obiectul livrărilor menţionate la pct. 2.2, în programul anual de achiziţii publice aferent anului 2013 la nivelul Spitalului Judeţean de Urgenţă Ploieşti a fost inclusă şi achiziţia de conserve legume şi fructe şi produse băcănie cu valori anuale estimate cuprinse între 7.295,45 RON şi 50.745,45 RON.

Ca urmare a imposibilităţii de finalizare a procedurii de licitaţie publică pentru încheierea acordului cadru, demarată la data de 14.03.2013 şi publicată în SEAP cu nr. x/24.04.2013, S.J.U Urgenţă Ploieşti a iniţiat o nouă procedură de achiziţie publică în forma negocierii fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare.

La fel ca în cazul anterior, succesiunea evenimentelor a fost următoarea:

- prin nota justificativă cu nr. 9864/21 martie 2013, situaţia de extremă urgenţă a fost motivată prin invocarea dispoziţiilor art. 122 lit. c) din O.U.G nr. 34/2006, procedura urmând să se desfăşoare "până la definitivarea procedurii de licitaţie deschisă on line pentru atribuirea acordului cadru de furnizare demarată în data de 14.03.2013"; obiectul procedurii era reprezentat de achiziţia de conserve şi produse băcănie, de tipul celor anterior menţionate, în diverse cantităţi .

- comisia de evaluare a ofertelor în vederea atribuirii contractului de furnizare produse alimentare a fost alcătuită din trei membri şi prezidată de inculpatul B..

- la data de 21 martie 2013 au fost transmise invitaţii de participare pentru depunerea de oferte unui număr de patru agenţi economici, respectiv, S.C Y. S.R.L, S.C AA., S.C FF. S.R.L, S.C GG. S.R.L, termenul fixat pentru depunerea ofertelor fiind 26 martie 2013.

- conform procesului-verbal de deschidere a ofertelor nr. x/26 martie 2013, singurii agenţi economici care au transmis propuneri financiare au fost S.C Y. S.RL. şi S.C FF. S.R.L.

- la data de 1 aprilie 2014, a fost încheiat contractul de funizare nr. x, prin care S.C Y. S.R.L se obliga să furnizeze S.J.U Ploieşti diverse cantităţi de conserve legume şi fructe şi produse de băcănie – orez extra, zahăr şi ulei rafinat, în cantităţi cuprinse între 600 kg şi 4000 de kg., la preţul detaliat în cuprinsul contractului, cu o valoare totală de 62.028 RON fără TVA, perioada contractuală fiind de 2 luni, de la 01 aprilie 2013 la 31 mai 2013.

Toate documentele ce au stat la baza procedurii de achiziţie publică finalizată cu încheierea contractului menţionat, inclusiv contractul de furnizare în sine, au fost semnate, pentru inculpatul D., de către EE., director medical al unităţii sanitare, desemnat să exercite atribuţiile managerului în absenţa acestuia .

În baza acestui contract, în perioada 1 aprilie 2013 – 27 mai 2013, S.C Y. S.R.L a livrat Spitalului Judeţean cantităţile de 2000 kg. orez extra, 2000 kg. zahăr, 1600 litri ulei rafinat, 1000 kg. ghiveci în bulion, 500 kg. morcovi în apă, 743 kg. dovlecei în apă, 1035 kg. fasole galbenă, 144 kg. mazăre, 300 kg. tocană de legume, 500 kg. spanac, 183 kg. gem de piersici, 300 kg. gem de caise, 300 kg. gem de prune, în baza a şaptesprezece facturi cu valoarea totală de 42.251,63 RON, plus 15.958,08 RON reprezentând TVA, sumă achitată integral de beneficiar.

1.4. Contractul de furnizare nr. x/06 iunie 2013 având ca obiect produse de băcănie - orez extra, zahăr, ulei rafinat

În contextul anterior descris, la data de 31 mai 2013, S.J.U Urgenţă Ploieşti a iniţiat o nouă procedură de achiziţie publică în forma negocierii fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare:

- conform notei justificative nr. x/31 mai 2013, obiectul achiziţiei era reprezentat de produsele de băcănie anterior menţionate, în diverse cantităţi, procedura urmând să se efectueze "până la definitivarea procedurii de licitaţie deschisă online pentru atribuirea acordului cadru de furnizare, publicată la 24.04.2913", a cărei şedinţă de deschidere a ofertelor urma a avea loc la 11.06.2013.

- comisia de evaluare a ofertelor în vederea atribuirii contractului de furnizare produse alimentare a fost formată din trei membri şi prezidată de inculpatul B..

- la data de 31 mai 2013, au fost transmise invitaţii de participare pentru depunerea de oferte unui număr de cinci agenţi economici, respectiv, S.C Y. S.R.L, S.C AA. S.R.L, S.C FF. S.R.L, S.C GG. S.R.L şi S.C JJ. S.R.L, termenul fixat pentru depunerea ofertelor fiind 5 iunie 2013.

- conform procesului-verbal al şedinţei de deschidere a ofertelor din 5 iunie 2013, singurii agenţi economici care au transmis propuneri financiare au fost S.C Y. S.R.L, S.C FF. S.R.L şi S.C. JJ. S.R.L.

- la data de 06 iunie 2013 a fost încheiat contractul de funizare nr. x, prin care S.C Y. S.R.L se obliga să furnizeze S.J.U Ploieşti cantităţile de 1500 kg. orez extra, 2000 kg. zahăr şi 1200 litri ulei rafinat, la preţul detaliat în cuprinsul contractului, valoarea totală fiind de 23.144 RON fără TVA, iar durata contractului de 39 de zile, de la 06 iunie 2013 la 15 iulie 2013.

Documentele ce au stat la baza procedurii de achiziţie publică finalizată cu încheierea contractului cu S.C Y. S.R.L, inclusiv contractul de furnizare nr. x, au fost semnate, pentru inculpatul D., de către EE., director medical al unităţii sanitare, desemnat să exercite atribuţiile managerului în absenţa acestuia.

În baza acestui contract, în perioada 11 iunie 2013 – 01 iulie 2013, S.C Y. S.R.L a livrat Spitalului Judeţean cantităţile de 1500 kg orez extra, 2000 kg zahăr, 1200 litri ulei rafinat, în baza a şase facturi cu valoarea totală de 23.144 RON, fără TVA, achitate integral de beneficiar.

La data de 8 iulie 2013, urmare finalizării procedurii de licitaţie, a fost încheiat acordul cadru de furnizare nr. x/08.07.2013 şi, ulterior, contracte subsecvente cu alţi agenţi economici, respectiv, S.C KK. S.A, S.C LL. S.R.L, S.C MM. S.R.L, S.C NN., pentru furnizarea de conserve de legume şi fructe şi produse de băcănie.

1.5. Comenzi directe efectuate de Spitalul Judeţean de Urgenţă Ploieşti în perioada 4 iulie 2013 – 3 iulie 2014, având ca obiect apă minerală, peşte congelat, salam, şuncă presată

Ulterior încheierii acordurilor cadru menţionate anterior, S.C. Y. a continuat să livreze diverse produse către Spitalul Judeţean de Urgenţă Ploieşti în baza unor comenzi directe efectuate de autoritatea contractantă, respectiv:

a) achiziţii de apă minerală:

Pe baza ofertei depuse de S.C Y. S.R.L la data de 4 iulie 2013 şi a şase oferte publicate pe site-ul specializat în perioada ianuarie – mai 2013, S.J.U Ploieşti a emis comenzile nr. 506/4 iulie 2013 şi nr. 798/11 octombrie 2013, în baza cărora au fost realizate două achiziţii de apă minerală, respectiv, la data de 5 iulie 2013 - 1000 de bidoane de 2 litri şi la 29 octombrie 2013 - 500 de bidoane de 2 litri), valoarea totală fiind de 2.835 RON, exclusiv TVA.

Fiecare dintre cele două comenzi a fost precedată de întocmirea unor referate de necesitate, cu nr. x/17.06.2013, respectiv, nr. x/15.01.2013, precum şi a câte două note justificative privind estimarea valorii achiziţiei şi, respectiv, achiziţia de produse, note întocmite de Serviciul Achiziţii la datele de 04.07.2013, respectiv 01 şi 11.10.2013, şi aprobate de înlocuitorul managerului D..

b) achiziţii de peşte congelat:

În perioada 08 august 2013 – 4 decembrie 2013, pe baza ofertei de preţ depuse de S.C Y. S.R.L la data de 1 august 2013 (rezoluţionată de inculpatul D. cu menţiunea "Şef Serviciu Achiziţii" – f. x/vol. 8 dup) şi a doisprezece oferte publicate pe site-ul specializat în perioade anterioare, S.J.U Ploieşti a emis comenzile nr. 621/08.08.2013, nr. 699/02.09.2013, nr. 783/01.10.2013, nr. 863/04.11.2013 şi 877/04.11.2013, în baza cărora au fost realizate 18 livrări având ca obiect 1912 kg. peşte congelat (la preţul de 9,5 RON/kg), 640 kg. salam (la preţul de 18,2 RON/kg) şi 560 kg. şuncă presată (la preţul de 18,5 RON/kg).

Fiecare comandă a fost precedată de întocmirea a câte două note justificative privind estimarea valorii achiziţiei şi, respectiv, achiziţia de produse, aprobate de înlocuitorul managerului spitalului, în care s-a menţionat că estimarea valorii achiziţiei s-a realizat pe baza contractelor anterioare, a preţurilor de piaţă şi SEAP şi a ofertei depuse de S.C Y. S.R.L, iar necesitatea achiziţiei a fost justificată prin referiri la necesarele lunare întomcite de blocurile alimentare, fiind propusă, în fiecare caz, achiziţia directă.

În perioada 13 februarie 2014 – 2 iunie 2014, pe baza ofertei de preţ depuse de S.C Y. S.R.L la data de 7 februarie 2014, a ofertei S.C FF. S.R.L şi a unsprezece oferte publicate pe site-ul specializat în perioade mult anterioare, S.J.U Ploieşti a emis comenzile nr. 132/13.02.2014, 220/03.03.2014, 360/11.04.2014, 446/06.05.2014, 543/02.06.2014 în baza cărora au fost realizate livrări având ca obiect 1890 kg. peşte congelat, 680 kg. salam şi 640 kg. şuncă presată,

Fiecare comandă a fost precedată de întocmirea a câte două note justificative privind estimarea valorii achiziţiei şi, respectiv, achiziţia de produse, aprobate de înlocuitorul managerului spitalului, în cuprinsul cărora estimarea valorii achiziţiei şi necesitatea acesteia s-au realizat ori justificat într-o manieră similară comenzilor directe efectuate în anul precedent, astfel cum au fost anterior descrise.

c) contractul de furnizare nr. x/03 iulie 2014 având ca obiect peşte congelat, salam şi şuncă presată

Conform notei justificative nr. x/03 iulie 2013, aprobată de OO., obiectul achiziţiei era reprezentat de peşte congelat, salam şi şuncă presată în diverse cantităţi, iar estimarea valorii achiziţiei s-a realizat pe baza contractelor anterioare, a preţurilor de piaţă şi SEAP şi a ofertei depuse de S.C Y.

În cuprinsul notei justificative nr. x/03.07.2014, necesitatea achiziţiei a fost justificată prin referire la "necesarele lunare întocmite de blocurile alimentare", fiind propusă achiziţia directă.

La data de 03 iulie 2013, a fost încheiat contractul comercial nr. x, prin care S.C Y. S.R.L se obliga să furnizeze S.J.U Ploieşti cantităţile de 2880 kg. peşte congelat, 840 kg salam., 840 kg. şuncă presată, la preţul detaliat în cuprinsul contractului, valoarea totală fiind de 66.245,76 RON inclusiv TVA, iar durata contractului de 6 luni, de la 03 iulie 2014 la 31 decembrie 2014.

Referitor la acest din urmă contract, Înalta Curte a reţinut că încheierea acestuia a avut loc ulterior momentului încetării mandatului de manager al inculpatului D., respectiv, 6 decembrie 2013, fiind imputată exclusiv inculpatului B.. Aprobarea procedurii de achiziţie ce a stat la baza contractului – achiziţie directă – dar şi semnarea înscrisului în care s-a materializat voinţa părţilor s-au realizat de noul manager al unităţii sanitare, OO., în privinţa căruia nu s-au reţinut suspiciuni de implicare în comiterea vreunei fapte de natură penală.

Singura menţiune regăsită în cuprinsul rechizitoriului sub acest aspect vizează (similar celor doisprezece comenzi directe analizate în considerentele expuse supra) efectuarea de achiziţii directe, în condiţiile prevăzute de art. 19 din O.U.G. nr. 34/2006, însă numai ca efect al divizării valorii achiziţiei stabilită prin necesarul anual de produse alimentare. Acuzarea a apreciat că, pentru aceste produse, unitatea sanitară avea posibilitatea să încheie, în 2014, un acord cadru prin licitaţie.

Contrar aspectelor expuse prin actul de sesizare a instanţei referitoare la producerea unui prejudiciu autorităţii contractante, Înalta Curte a reţinut că din raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit în cursul judecăţii s-a arătat că Spitalul Judeţean de Urgenţă Ploieşti a achiziţionat în perioada noiembrie 2012 – decembrie 2013 de la S.C. Y., în baza contractelor nr. x/04.12.2012, nr. 4889/.02.2013, nr. x/01.04.2013 şi nr. x/06.06.2013, bunuri alimentare în sumă totală de 320.240,70 RON, iar în perioada de referinţă autoritatea contractantă nu a achiziţionat de la alţi furnizori produse similare, cu excepţia unor produse care formau obiectul contractului nr. x/01.04.2013, ale căror preţuri de achiziţie erau însă similare cu cele practicate de alţi furnizori. De asemenea, s-a constatat de către expert, că potrivit analizi comparative de preţ, pentru majoritatea produselor achiziţionate de Spitalul Judeţeam de Urgenţă de la S.C. Y., preţurile de achiziţie erau mai mici decât preţurile ofertate de terţi, concluzia fiind aceea că preţurile de achiziţie au fost mai mici decât preţurile de piaţă din perioada de referinţă.

În consecinţă, prin raportul de expertiză menţionat s-a concluzionat că în urma achiziţiilor efectuate de către Spitalul Judeţeam de Urgenţă Ploieşti în perioada noiembrie 2012 – decembrie 2013 de la S.C. Y., autoritatea contractantă nu a suferit un prejudiciu.

Prin actul de sesizare a instanţei, circumscris acuzaţiei de comitere a infracţiunii de abuz în serviciu adusă inculpatului D., s-a arătat că acesta, în calitate de manger al S.J.U Ploieşti, în exercitarea atribuţiilor specifice funcţiei publice deţinute, a încheiat mai multe contracte de furnizare produse alimentare cu S.C Y., încălcând următoarele dispoziţii legale:

- art. 5 alin. (1) din H.G.. nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziţie publică din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006: "În conformitate cu principiul asumării răspunderii, stabilirea circumstanţelor de încadrare prevăzute de ordonanţa de urgenţă pentru aplicarea fiecărei proceduri sau pentru cumpărarea directă intră în responsabilitatea exclusivă a autorităţii contractante.";

- art. 23 alin. (1) din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale: "Ordonatorii de credite au obligaţia de a angaja şi de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor şi destinaţiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituţiilor publice respective şi cu respectarea dispoziţiilor legale"

- art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 119/1999 privind controlul intern şi controlul financiar preventiv: "Persoanele care gestionează fonduri publice sau patrimoniul public au obligaţia să realizeze o bună gestiune financiară prin asigurarea legalităţii, regularităţii, economicităţii, eficacităţii şi eficienţei în utilizarea fondurilor publice şi în administrarea patrimoniului public."

De asemenea, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul B., s-a reţinut că în calitate de economist la Serviciul Achiziţii Publice al S.J.U Ploieşti – responsabil cu achiziţiile de produse alimentare şi preşedinte al comisiilor de evaluare, a derulat procedurile de achiziţie în care a fost implicată S.C Y. S.R.L cu încălcarea următoarelor dispoziţii legale:

- art. 2 alin. (2), lit. g) din O.U.G nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii: "Principiile care stau la baza atribuirii contractului de achiziţie publică sunt: ….asumarea răspunderii);

- art. 122 lit. c) din O.U.G nr. 34/2006: "Autoritatea contractantă are dreptul de a aplica procedura de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare numai ca o măsură strict necesară, atunci când perioadele de aplicare a licitaţiei deschise, a licitaţiei restrânse, a negocierii cu publicarea prealabilă a unui anunţ de participare sau a cererii de oferte nu pot fi respectate din motive de extremă urgenţă, determinate de evenimente imprevizibile şi care nu se datorează sub nicio formă unei acţiuni sau inacţiuni a autorităţii contractante. Autoritatea contractantă nu are dreptul de a stabili durata contractului pe o perioadă mai mare decât cea necesară, pentru a face faţă situaţiei de urgenţă care a determinat aplicarea procedurii de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare. În cazuri de forţă majoră sau în cazuri temeinic motivate autoritatea contractantă are dreptul de a emite un ordin de începere a serviciilor/lucrărilor concomitent cu iniţierea procedurii de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare".

- art. 200 alin. (1) din O.U.G nr. 34/2006: "în termen de 25 de zile de la data deschiderii ofertelor, autoritatea contractantă stabileşte oferta câştigătoare, pe baza criteriului de atribuire precizat în invitaţia de participare/anunţul de participare şi în documentaţia de atribuire, dacă oferta respectivă îndeplineşte toate condiţiile de admisibilitate care rezultă din documentaţia de atribuire şi actele anexate."

- art. 5 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006: "Compartimentul intern specializat (…) are obligaţia de a elabora o notă justificativă în toate situaţiile în care procedura de atribuire propusă pentru a fi aplicată este alta decât una dintre cele prevăzute la art. 20 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă sau, în cazul atribuirii unui contract sectorial, la art. 251 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă".

Corelativ acestor acuzaţii, prin actul de sesizare a instanţei s-a reţinut comiterea de către inculpatul C. a instigării la infracţiunea de abuz în serviciu şi respectiv, de către inculpatul A. a complicităţii la aceeaşi infracţiune.

Examinând acuzaţiile aduse inculpaţilor în raport cu situaţia de fapt expusă anterior, Înalta Curte a reţinut că nu sunt întrunite elementele de tipicitate obiectivă ale infracţiunilor de abuz în serviciu prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., pentru următoarele considerente:

- invocarea dispoziţiilor art. 122 lit. c) din O.U.G nr. 34/2006 ca bază a alegerii procedurii de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare a avut o justificare obiectivă. Situaţia de urgenţă a fost justificată pe de-o parte de caracterul imperios necesar de produse alimentare în activitatea derulată de autoritatea contractantă, care s-a suprapus peste o imposibilitate de finalizare a procedurilor de încheiere a unui acord cadru ce avea ca obiect achiziţia de produse alimentare similare;

- la încheierea fiecăruia dintre contractele încheiate cu S.C. Y., precum şi în cazul achiziţiilor directe de la această societate au fost respectate procedurile prealabile prevăzute de O.U.G. nr. 34/2006, referitoare la întocmirea referatelor de necesitate şi note justificative având la bază menţiunile privind tipul şi cantităţile de produse regăsite în listele cu necesarul întocmit de blocurile alimentare, iar valoarea fiecărei comenzi a fost inferioară pragului prevăzut de art. 19 din O.U.G. nr. 34/2006.

- Potrivit raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză, achiziţiile realizate în baza contractelor încheiate cu S.C. Y. şi cele efectuate în mod direct de la aceeaşi persoană juridică nu au produs un prejudiciu în patrimoniul autorităţii contractante.

În raport cu aspectele expuse, Înalta Curte a reţinut că, întrucât acţiunile inculpaţilor D. şi B. constând în încheierea prin intermediul unei proceduri de negociere fără publicare prealabilă a unui anuţ de participare, a unor contracte şi respectiv achiziţia directă de la S.C Y. de produse alimentare nu a avut loc prin încălcarea dispoziţiilor O.U.G. nr. 34/2006, fiind justificate de o situaţie de urgenţă în sensul art. 122 lit. c) din acelaşi act normativ şi respectiv, nu au produs un prejudiciu în patrimoniul autorităţii contractante, în cauză nu sunt întrunite elementele de tipicitate obiectivă ale infracţiunilor de abuz în serviciu.

Având în vedere dispoziţiile art. 18 C. proc. pen.., întrucât inculpaţii au solicitat continuarea procesului penal şi constatând că temeiul de achitare prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. prevalează unei eventuale constatări a împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale, determinată în acord cu decizii le Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi nr. 358/2022, respectiv decizia nr. 67/2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, Înalta Curtea a dispus achitarea inculpaţilor D. şi B. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen.

De asemenea, având în vedere neîntrunirea elementelor de tipicitate ale infracţiunii de abuz în serviciu în cazul autorilor, constatarea acestui impediment produce efecte şi în cazul participanţilor secundari C. şi A., faţă de care, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.., s-a dispus achitarea acestor inculpaţi pentru instigare, respectiv, complicitate, la infracţiunea de abuz în serviciu.

2. Acuzaţiile de luare şi dare de mită

În contextul derulării procedurilor de achiziţie publică descrise anterior, în perioada aprilie 2013 – septembrie 2014, inculpatul A. a remis sau asigurat inculpatului B., în mod repetat, bunuri şi foloase materiale urmărind determinarea acestuia din urmă să faciliteze încheierea contractelor menţionate.

Din declaraţiile inculpatului B., care a solicitat ca judecarea sa să se realizeze în procedura simplificată a recunoaşterii învinuirii conform art. 375 C. proc. pen.. au rezultat următoarele:

- în primăvara anului 2013, A. a remis inculpatului B. o umbrelă de curte pliabilă, de culoare grena, cu picior din metal alb, cu dimensiunea la deschidere de 300 cm., iar în toamna aceluiaşi an, a montat la locuinţa celui din urmă o uşă termopan.

- în primăvara anului 2014, inculpatul A. i-a remis inculpatului B. o masă de curte din lemn de culoare maro, forma ovală, cu dimensiuni 217/95 cm. şi două canapele din lemn de culoare maro, cu dimensiuni 216/36 cm.

- la sfârşitul verii anului 2013 şi, ulterior, la sfârşitul verii anului 2014, A. i-a asigurat inculpatului B. folosul a două cazări la PP., localitatea Jurilovca, judeţul Tulcea, cel dintâi achitând costul serviciilor de cazare (2 nopţi) şi masă pentru inculpatul B. şi familia sa.

Declaraţiile inculpatului B. au fost confirmate prin declaraţia martorului QQ., care a arătat că a perceput nemijlocit primirea de către soţul său a mesei şi banchetelor din lemn (bunuri transportate la domiciliu de numitul RR.), precum şi acceptarea beneficiului celor două deplasări în localitatea Jurilovca, la care martora l-a însoţit pe partenerul său de viaţă. De asemenea, martora a confirmat şi primirea umbrelei de curte şi a uşii termopan, bunuri care au fost identificate ulterior la locuinţa inculpatului conform menţiunilor procesului-verbal din data de 06.01.2015.

Inculpatul A. a negat că ar fi asigurat coinculpatului foloasele menţionate, rezumându-se să susţină că declaraţiile inculpatului B. sunt subiective. Având însă în vedere că susţinerile acestuia din urmă au fost confirmate de celelalte probe la care s-a făcut referire mai sus, Înalta Curte a reţinut că remiterea bunurilor către funcţionarul public şi asigurarea foloaselor a fost dovedită dincolo de o îndoială rezonabilă.

În raport cu aceste aspecte, Înalta Curte a reţinut că fapta inculpatului A., care, în intervalul primăvara anului 2013 – sfârşitul verii anului 2014, în calitate de administrator al S.C Y. S.R.L – societate aflată în derularea unor relaţii contractuale cu Spitalul Judeţean de Urgenţă Ploieşti – a remis mai multe bunuri şi foloase materiale coinculpatului B., responsabil cu achiziţiile publice, în legătură cu îndeplinirea atribuţiilor de serviciu ce îi reveneau acestuia din urmă în procedurile de achiziţie publică derulate la nivelul unităţii sanitare, respectiv, o uşă din tâmplărie termopan, o masă şi două banchete din lemn, o umbrelă pliabilă de curte şi contravaloarea serviciilor de cazare şi masă aferente unui număr de două deplasări la o pensiune din localitatea Jurilovca, foloase cu o valoare estimată de 2.991 RON, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de dare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

De asemenea, fapta inculpatului B., care, în intervalul primăvara anului 2013 – sfârşitul verii anului 2014, în calitate de economist la Serviciul Achiziţii Publice din cadrul Spitalului Judeţean de Urgenţă Ploieşti, a primit mai multe bunuri şi foloase materiale de la reprezentantul S.C Y., societate aflată în raporturi contractuale cu unitatea sanitară, în legătură cu îndeplinirea atribuţiilor de serviciu ce îi reveneau acestuia în procedurile de achiziţie publică derulate, respectiv, o uşă din tâmplărie termopan, o masă şi două banchete din lemn, o umbrelă pliabilă de curte şi contravaloarea serviciilor de cazare şi masă aferente unui număr de două deplasări la o pensiune din localitatea Jurilovca, bunuri şi foloase cu o valoare estimată de 2.991 RON, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Referitor la forma continuată a infracţiunilor de corupţie reţinute în sarcina inculpaţilor, constatând că remiterea bunurilor şi asigurarea foloaselor s-au realizat în baza unei rezoluţii infracţionale unice, la diferite intervale de timp, Înalta Curte, prin încheierea de şedinţă din data de 24 martie 2022, în baza art. 386 din C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrărilor juridice ale faptelor deduse judecăţii, după cum urmează:

- pentru inculpatul A.: din infracţiunea de dare de mită, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (faptă corelativă celei vizându-l pe B.) în infracţiunea de dare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

- pentru inculpatul B.: din infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, în infracţiunea de luare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Deşi întrunite elementele de tipicitate ale infracţiunilor menţionate, Înalta Curte a constatat că răspunderea penală a fiecăruia dintre inculpaţi nu poate fi angajată ca urmare a împlinirii termenelor de prescripţie a răspunderii penale, conform art. 153 C. pen.

Fără a relua considerentele expuse anterior în ceea ce priveşte incidenţa în cauză a deciziilor Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi nr. 358/2022, respectiv ale Deciziei nr. 67/2022 a Î.C.C.J. – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, Înalta Curte a constatat că din perspectiva termenului general al prescripţiei răspunderii penale, în cazul ambelor infracţiuni de 8 ani conform art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen., acesta a început să curgă cel mai tîrziu în vara anului 2014 potrivit art. 154 alin. (2) C. pen. şi s-a împlinit în vara anului 2022. Imposibilitatea determinării exacte a datelor comiterii faptelor şi raportarea acestora la un anotimp nu este de natură să aducă atingere concluziei expuse, perioada de final a acestuia fiind considerată data de 23 septembrie (potrivit DEX), dată calendaristică depăşită la momentul pronunţării prezentei hotărâri.

În consecinţă, având în vedere că potrivit art. 153 alin. (1) C. pen. prescripţia înlătură răspunderea penală, Înalta Curte, în baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpaţi.

Distinct de aceste fapte, printr-un denunţ formulat la data de 18.12.2014, inculpatul B. a susţinut că în două rânduri, inculpatul D. a primit în perioada Sărbătorilor Pascale 2013 şi, respectiv, în vara aceluiaşi an, pe fondul încheierii contractului de furnizare din data de 01.04.2013 şi, respectiv, al lansării comenzilor directe de peşte congelat, salam şi şuncă presată, de la inculpatul A. un miel (într-o parcare aflată în apropierea spitalului) şi, respectiv, o sabie (în biroul celui din urmă). Aceste susţineri ale inculpatului B. nu au fost însă confirmate prin nici un alt mijloc de probă, motiv pentru care Înalta Curte le-a apreciat insuficiente pentru a fundamenta concluzia că acuzaţiile de luare şi dare de mită pe relaţia D. – A. au fost dovedite dincolo de orice îndoială rezonabilă.

În consecinţă, reţinând că din probele administrate în cauză nu a rezultat comiterea vreunei fapte de remitere a unor bunuri în materialitatea ei, în baza art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte a dispus achitarea inculpaţilor D. şi A., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor corelative de luare de mită, respectiv, dare de mită, prevăzute de art. 289 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., respectiv, art. 290 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.

III. Infracţiunile de abuz în serviciu vizând relaţia dintre Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului – Centrul de Recuperare şi Reabilitare Neuropsihiatrică a Persoanelor Adulte cu Handicap Călineşti şi S.C Y. S.R.L, imputate inculpaţilor C., F., E. şi A..

Inculpata F. a deţinut funcţia de director al Centrului de Recuperare şi Reabilitare Neuropsihiatrică a Persoanelor Adulte cu Handicap Călineşti, instituţie publică cu personalitate juridică, în subordinea Consiliului Judeţean Prahova, iar inculpata E., angajată în funcţia de casier la aceeaşi instituţie, prin dispoziţia nr. x/23.12.2008 a directorului unităţii, a fost numită responsabil cu achiziţiile publice, desemnată să organizeze şi să finalizeze procedurile de achiziţie.

Obiectul acuzaţiilor formulate în prezenta cauză vizează legalitatea achiziţiilor directe desfăşurate de Centrul de Recuperare şi Reabilitare Neuropsihiatrică a Persoanelor Adulte cu Handicap Călineşti în perioada 27 februarie 2013 – 31 decembrie 2014, concretizate în încheierea a trei contracte de furnizare cu S.C Y. S.R.L, unul prelungit prin act adiţional.

1) Contractul de furnizare produse alimentare nr. 486/17/27 februarie 2013

Achiziţia produsului "carne" a fost prevăzută în programul de achiziţii pe anul 2013, cu o valoare estimată de 50.000 RON, fără TVA, prin procedura de achiziţie "Achiziţie directă".

La începutul anului 2013, pe fondul conexiunilor politice şi relaţiilor apropriate existente între soţul inculpatei F. şi inculpatul C., inculpata a acceptat să faciliteze o colaborare între centrul pe care îl coordona şi A., în calitate de reprezentant al S.C Y. Deşi implicarea inculpatului C. în iniţierea acestei colaborări a fost negată de F., modalitatea concretă în care s-au pus bazele sale susţine ipoteza enunţată, valorificată prin rechizitoriu.

Astfel, la începutul anului 2013, directoarea F. i-a comunicat responsabilului cu achiziţiile publice E. că, la sediul centrului, se va prezenta o persoană care doreşte să livreze carne şi produse din carne, solicitându-i, totodată, să îi asigure câştigarea procedurilor de achiziţie. Subsecvent acestei discuţii, în luna februarie 2013, la sediul centrului s-a prezentat inculpatul A., care a convenit cu inculpata E. modalitatea aptă să îi asigure câştigarea procedurii.

Pentru ca valoarea achiziţiei să se situeze sub pragul legal de 15.000 de euro, prevăzut de art. 19 din O.U.G nr. 34/2006 pentru achiziţii directe (respectiv, 30.000 de euro începând cu data de 01.07.2013), modalitatea identificată de inculpata E. şi aprobată de directorul F. a fost divizarea necesarului de produse din carne în "carne" şi "produse din carne", însoţită de o nouă divizare, în două perioade calendaristice.

Pe baza referatelor de necesitate nr. 445/21.02.2013 şi nr. 446/21.02.2013, întocmite de magazionerul centrului şi aprobate de inculpata F., în cuprinsul cărora se menţiona un necesar de 4850 kg. produse din carne (perioada martie – iuinie 2013), respectiv, 2310 kg. mezeluri (aferentă aceleiaşi perioade), inculpata E. a întocmit notele justificative nr. x şi 459 din data de 25 februarie 2013 privind selectarea procedurii de achiziţie şi valoarea estimată, criteriului de atribuire fiind "preţul cel mai scăzut".

Cele două note justificative au fost vizate de legalitate, avizate favorabil de contabilul şef SS. (persoana desemnată să aplice, la nivelul centrului, viza de control financiar preventiv) şi aprobate de directorul F.. În cuprinsul notelor s-a menţionat necesitatea achiziţiei produsului "carne", perioada martie – iunie 2013, valoarea estimată de 50.000 RON, exclusiv TVA, reprezentând echivalentul a 11.420,74 euro, respectiv, "produse din carne", pentru aceeaşi perioadă, în valoare de 28.000 RON fără TVA, reprezentând echivalentul a 6395,61 euro.

La data de 25 februarie 2013, au fost înregistrate la Centrul de Recuperare Călineşti, sub numerele consecutive 452, 453 şi 454, ofertele S.C Y. S.R.L, S.C TT. S.R.L (administrată de vărul inculpatului A., numitul UU.) şi S.C GG. S.R.L (administrată de VV., prieten al aceluiaşi inculpat şi delegat pe facturile de achiziţie a mărfurilor livrate de S.C Y.).

Preţul cel mai mic a fost oferit de S.C Y. S.R.L, astfel că, la data de 27 februarie 2013, a fost încheiat contractul de funizare produse alimentare nr. x, prin care S.C Y. S.R.L se obliga să furnizeze Centrului Călineşti produsele alimentare menţionate în anexa 1 la contract, în valoare totală de 61.874 RON fără TVA, durata contractului fiind de la 01 martie 2013 până la 30 iunie 2013. Contractul a fost vizat de legalitate şi semnat, din partea autorităţii contractante, de contabilul şef SS. şi directorul F. .

În baza acestui contract, în perioada 6 martie 2013 – 27 iunie 2013, S.C Y. S.R.L a livrat Centrului Călineşti tacâm de pui, pulpă de porc fără os, pulpe de pui cu spate, ficat de pui congelat, carne tocată amestec, cârnaţi cabanos, cremwurşti, parizer ţărănesc, salam Victoria, salam de vară, în valoare totală de 38.417,62 RON, plus TVA, sumă achitată integral de beneficiar.

2) Contractul de furnizare produse alimentare nr. x/27 iunie 2013, prelungit prin actul aditional nr. 2902/74/30.12.2013

În contextul relaţiilor astfel statornicite între reprezentanţii Centrului Călineşti şi inculpatul A., la datele de 11 iunie 2013 şi 20 iunie 2013, au fost întocmite referatele de necesitate nr. 1387, respectiv, 1447, aprobate de inculpata F., în cuprinsul cărora se menţiona un necesar de 5725 kg. produse din carne (perioada iulie - decembrie 2013), respectiv, 1260 kg. mezeluri (aferentă aceleiaşi perioade, filele x,45/vol. 11 dup).

Pe baza celor două referate de necesitate, inculpata E. a întocmit notele justificative nr. x/11 iunie 2013 şi nr. 1538/27 iunie 2013 privind selectarea procedurii de achiziţie şi valoarea estimate, criteriul de atribuire fiind "preţul cel mai scăzut". Cele două note justificative au fost vizate de legalitate, avizate favorabil de contabilul şef SS. (persoana desemnată să aplice, la nivelul centrului, viza de control financiar preventiv) şi aprobate de directorul F..

În cuprinsul notelor justificative, s-a menţionat necesitatea achiziţiei produsului "carne", pentru perioada iulie - decembrie 2013, valoare estimată 54.300 RON, exclusiv TVA, reprezentând echivalentul a 12.006,74 euro, respectiv, "produse din carne", pentru aceeaşi perioadă, în valoare de 18.200 RON, fără TVA, reprezentând echivalentul a 4121,28 euro.

La data de 26 iunie 2013, au fost înregistrate la Centrul de Recuperare Călineşti, sub numerele consecutive 1511, 1512 şi 1513, ofertele S.C Y. S.R.L, S.C GG. S.R.L şi S.C WW. S.R.L (administrată de XX., contabila S.C Y.).

Preţul cel mai mic a fost oferit de S.C Y. S.R.L, astfel că, la data de 27 iunie 2013, a fost încheiat contractul de funizare produse alimentare nr. x, prin care S.C Y. S.R.L se obliga să furnizeze Centrului Călineşti produsele alimentare menţionate în anexa 1 la contract, în valoare totală de 57.573,5 RON fără TVA, durata contractului fiind stabilită de la 01 iulie 2013 până la recepţionarea tuturor cantităţilor conform graficului". Contractul a fost vizat de legalitate şi semnat, din partea autorităţii contractante, de contabilul şef SS. şi directorul F..

În baza acestui contract, în perioada 3 iulie 2013 – 12 decembrie 2013, S.C Y. S.R.L a livrat Centrului Călineşti tacâm de pui, pulpă de porc fără os, pulpe de pui cu spate, ficat de pui congelat, ficat de porc congelat, carne tocată amestec, parizer ţărănesc, salam Victoria, salam extra, cozi de porc afumate, şuncă turist, în valoare totală de 56.430,98 RON fără TVA, sumă achitată integral de beneficiar.

Prin actul adiţional nr. x decembrie 2013, termenul contractual a fost prelungit până la data de 28 februarie 2014, iar valoarea majorată cu suma de 28.396,20 RON fără TVA. În baza acestui act adiţional, în perioada 1 ianurie 2014 – 28 februarie 2014, S.C Y. S.R.L a livrat Centrului Călineşti tacâm de pui, pulpă de porc fără os, pulpe de pui congelate, ficat de pui congelat, carne tocată amestec, salam Victoria, salam extra, lebăr, în valoare totală de 20.732,06 RON fără TVA, sumă achitată integral de beneficiar.

3) Contractul de furnizare produse alimentare nr. 503/34/28 februarie 2014

În contextul relaţiilor anterior descrise, la data de 18 februarie 2014 au fost întocmite referatele de necesitate nr. 397, respectiv, 398, aprobate de inculpata F., în cuprinsul cărora se menţiona un necesar de 8100 kg. produse din carne (perioda martie- decembrie 2014), respectiv 1700 kg. mezeluri (aferentă aceleiaşi perioade, filele x, 255/vol. 11 dup).

Pe baza celor două referate de necesitate, inculpata E. a întocmit notele justificative nr. x şi 456 din data de 25 februarie 2014, privind selectarea procedurii de achiziţie, valoarea estimată şi alegerea criteriului de atribuire "preţul cel mai scăzut". Cele două note justificative au fost avizate favorabil de contabilul şef SS. şi aprobate de directorul F..

În cuprinsul notelor justificative s-a menţionat necesitatea achiziţiei produsului "carne", pentru perioada martie - decembrie 2014, valoarea estimată de 79.530 RON, exclusiv TVA, reprezentând echivalentul a 17.606,65 euro, respectiv, "produse din carne", pentru aceeaşi perioadă, în valoare de 27.420 RON, fără TVA, reprezentând echivalentul a 6069,99 euro.

La data de 26 februarie 2014, au fost înregistrate la Centrul de Recuperare Călineşti, sub numerele consecutive 457, 458 şi 459, ofertele S.C Y. S.R.L, S.C WW. S.R.L şi S.C YY. S.R.L (administrată de mama unui fost angajat al inculpatului A.).

Preţul cel mai mic a fost oferit de S.C Y. S.R.L, astfel că, la data de 28 februarie 2014, a fost încheiat contractul de funizare produse alimentare nr. x, prin care S.C Y. S.R.L se obliga să furnizeze Centrului Călineşti produsele alimentare menţionate în anexa 1 la contract, în valoare totală de 106.950 RON fără TVA, durata contractului fiind stabilită de la 01 martie 2014 până la 31 decembrie 2014. Contractul a fost semnat, din partea autorităţii contractante, de contabilul şef SS. şi directorul F. .

În baza acestui contract, în perioada 1 martie 2014 – 31 decembrie 2014, S.C Y. S.R.L a livrat Centrului Călineşti tacâm de pui, pulpă de porc fără os, pulpe de pui congelate, ficat de pui congelat, carne tocată amestec, salam Victoria, salam de vară, salam extra, cozi de porc afumate, burtă de vită şi pulpe de pui dezosate, în valoare totală de 105.969,44 RON fără TVA, sumă achitată integral de beneficiar.

Referitor la aceste contracte, prin raportul de expertiză contabilă întocmit în cursul cercetării judecătoreşti s-au constatat următoarele:

- în perioada 27.02.2013 – 28.02.2014, Centrul de Recuperare Călineşti nu a achiziţionat de la alţi furnizori acelaşi tip de produse sau produse asemănătoare celor cumpărate de la S.C. Y., excepţie făcând articolul de stoc "pulpe de pui cu spate" achiziţionat de la ZZ. S.R.L. la preţul cu TVA de 9,90 RON/kg pe data de 28.02.2013. Prin comparaţia preţurilor, s-a constatat că în cazul achiziţiei de "pulpe de pui cu spate" de la S.C. Y. (9.80 RON/kg) preţul este mai mic decât cel utilizat de alt furnizor în relaţia cu autoritatea contractantă;

- pentru majoritatea produselor achiziţionate de Centru de la S.C Y. în perioada 27.02.2013 – 28.02.2014, preţurile de achiziţie sunt mai mici decât preţurile ofertate de terţi, excepţie făcând produsele "salam Turist" şi "salam Victoria";

- valoarea totală cuvenită S.C. Y. a fost de 143.320,082 RON şi a fost încasată integral;

- întrucât valoarea achiziţiilor de la S.C. Y. este mai mică decât valoarea achiziţiilor la preţurile ofertate de alţi terţi, ca urmare a achiziţiilor efectuate în perioada 27.02.2013 – 28.02.2014, Centrului de Recuperare şi Reabilitare Neuropsihiatrică a Persoanelor Adulte cu Handicap Călineşti nu a suferit pierderi.

Prin actul de sesizare a instanţei, circumscris acuzaţiei de comitere a infracţiunii de abuz în serviciu aduse inculpatelor F. şi E., s-a arătat că acestea, în exercitarea atribuţiilor specifice funcţiilor publice deţinute, au încheiat mai multe contracte de furnizare produse alimentare cu S.C Y., încălcând dispoziţii legale prevăzute de art. 5 alin. (1) din H.G.. Nr. 925/2006, art. 23 alin. (1) din Legea nr. 273/2006, art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 119/1999 şi art. 10 alin. (1) din O.G nr. 119/1999 în cazul inculpatei F. şi cele prevăzute de art. 5 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006 în cazul inculpatei E..

Corelativ acestor acuzaţii, prin actul de sesizare a instanţei s-a reţinut comiterea de către inculpatul C. a instigării la infracţiunea de abuz în serviciu şi respectiv, de către inculpatul A. a complicităţii la aceeaşi infracţiune.

Examinând acuzaţiile aduse inculpaţilor în raport cu situaţia de fapt expusă anterior, Înalta Curte a reţinut că nu sunt întrunite elementele de tipicitate obiectivă ale infracţiunilor de abuz în serviciu prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., pentru următoarele considerente:

- utilizarea fondurilor publice s-a realizat în limita destinaţiilor aprobate, pentru cheltuieli vizând activitatea instituţiei, respectiv produse incluse într-o categorie existentă în programul anual de achiziţii - "carne" - şi nu s-a invocat lipsa de necesitate ori supradimensionarea cantităţilor concret achiziţionate.

- toate contractele de furnizare poartă semnătura martorei SS. – persoană desemnată cu efectuarea acestui control de legalitate – şi care, în cursul judecăţii, a precizat că semnătura aplicată de ea, în calitate de contabil, pe contractele de furnizare avea semnificaţia realizării acestui control. În plus, viza de control financiar există pe notele justificative, care nu se semnează în mod obişnuit de către contabil, ceea ce confirmă susţinerile martorei.

- au fost întocmite note justificative pentru fiecare achiziţie directă, conform art. 5 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006.

- autoritatea contractantă nu a suferit o pierdere patrimonială, de vreme ce produsele achiziţionate erau necesare, iar preţul plătit S.C. Y. S.R.L era mai redus decât cel practicat de alţi furnizori.

În raport cu aspectele expuse, Înalta Curte a reţinut că, întrucât acţiunile inculpatelor F. şi E. constând în încheierea unor contracte având ca obiect achiziţia directă de la S.C Y. de produse alimentare nu au avut loc prin încălcarea dispoziţiilor prevăzute de art. 5 alin. (1) din H.G.. nr. 925/2006, art. 23 alin. (1) din Legea nr. 273/2006, art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 119/1999 şi art. 10 alin. (1) din O.G nr. 119/1999 şi nu au produs un prejudiciu în patrimoniul autorităţii contractante, în cauză nu sunt întrunite elementele de tipicitate obiectivă ale infracţiunilor de abuz în serviciu.

Având în vedere dispoziţiile art. 18 C. proc. pen.., întrucât inculpatele au solicitat continuarea procesului penal şi constatând că temeiul de achitare prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. prevalează unei eventuale constatări a împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale, determinată în acord cu deciziile Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi nr. 358/2022, respectiv decizia nr. 67/2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, Înalta Curtea a dispus achitarea inculpatelor F. şi E. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen.

De asemenea, având în vedere neîntrunirea elementelor de tipicitate ale infracţiunii de abuz în serviciu în cazul autorilor, constatarea acestui impediment produce efecte şi în cazul participanţilor secundari C. şi A., faţă de care, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.., s-a dispus achitarea acestor inculpaţi pentru instigare, respectiv, complicitate, la infracţiunea de abuz în serviciu.

IV. Infracţiunile de abuz în serviciu vizând relaţia dintre Regia Autonomă Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat – Sucursala pentru Reprezentare şi Protocol Sinaia şi S.C Y. S.R.L, imputate inculpaţilor C., G. şi A..

Obiectul acuzaţiilor formulate în prezenta cauză vizează legalitatea contractului de vânzare cumpărare nr. x/22 aprilie 2013 încheiat între R.A.A.P.P.S – Sucursala Sinaia şi S.C Y. S.R.L, contract prelungit prin actul adiţional nr. x/31.12.2013.

Regia Autonomă Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat funcţionează, sub autoritatea Secretariatului General al Guvernului, în baza H.G. nr. 60/21.01.2005 privind organizarea şi funcţionarea Regiei Autonome "Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat" şi are ca obiect de activitate administrarea, păstrarea integrităţii şi protejării bunurilor aparţinând domeniului public al statului, destinate asigurării serviciilor publice de interes naţional - de reprezentare şi protocol.

În perioada noiembrie 2008 - aprilie 2014, inculpata G. a deţinut funcţia de director economic al R.A.A.P.P.S – Sucursala Sinaia, având ca atribuţii, printre altele, asigurarea controlului operaţiunilor patrimoniale efectuate şi "acordarea vizei în aplicarea controlului financiar preventiv, în scopul de a preîntâmpina operaţiile nelegale, neeconomicoase, imobilizarea fondurilor şi păgubirea patrimoniului".

Din declaraţiile martorilor AAA., director tehnic în cadrul R.A.A.P.P.S. Sinaia, BBB., director comercial, CCC. a rezultat că la nivelul instituţiei, în mod obişnuit, achiziţia de produse alimentare se realiza exclusiv prin achiziţie directă, iar în perioada 2013-2014 au fost efectuate controale de către Curtea de Conturi fără a fi constatate nereguli.

În cursul anului 2013, fără a exista o solicitare anterioară din partea R.A.A.P.P.S. Sinaia, S.C. Y. a transmis două oferte de produse şi liste de preţuri, semnate de A., care nu au fost înregistrate. Ulterior, la data de 18 aprilie 2013, responsabilul cu achiziţiile directe – martora DDD. – a identificat printre actele transmise un contract încheiat între S.C Y. S.R.L şi sucursală, semnat de ambele părţi, dar neînregistrat. În aceste împrejurări, martora a purtat o discuţie cu inculpata G., menită să lămurească situaţia contractului respectiv, context în care inculpata i-a comunicat că S.C Y. S.R.L este o alternativă la furnizorul obişnuit de produse din carne, respectiv, S.C EEE. S.R.L. Întrucât contractul era deja semnat de reprezentanţii sucursalei, respectiv, de directorul coordonator CCC., directorul comercial BBB., directorul economic G. şi consilierul juridic, precum şi de reprezentantul vânzătorului, astfel încât martora a procedat la înregistrarea sa şi atribuirea numărului corespunzător .

Obiectul contractului era reprezentat de livrarea mărfurilor "în sortimentele şi la preţurile prevăzute în oferta care face parte integrantă din contract, în funcţie de necesităţi şi de calitatea produselor, durata contractului a fost stabilită până la data de 31 decembrie 2013, cu posibilitatea prelungirii, fără a se insera clauze privind valoarea produselor. Prin actul adiţional nr. x/31.12.2013, durata contractului a fost prelungită pentru perioada 01.01.2014 – 31.12.2014.

În baza acestui contract şi a actului adiţional, în perioada aprilie 2013 – februarie 2014, S.C Y. S.R.L a livrat R.A.A.P.P.S – Sucursala Sinaia piept de pui dezosat, pulpe de pui dezosate, pulpă de proc dezosată, ceafă de porc, cotlet de porc dezosat, muşchi de porc, muşchi de vită, pulpă de vită, file de crap, ulei vegetal, zahăr tos şi făină în valoare totală de 33.713,25 RON, fără TVA, sumă achitată integral de beneficiar.

Prin raportul de expertiză judiciară contabilă efectuată în cursul cercetării judecătoreşti s-a constatat că pentru 2/3 din achiziţiile efectuate de R.A.A.P.P.S. Sinaia de la S.C. Y. în perioada aprilie 2013 – februarie 2014 în baza contractului nr. x/22.04.2013, prelungit prin actul adiţional nr. x/31.12.2013, preţurile de achiziţie au fost mai mari decât media preţurilor practicate de alţi furnizori în aceeaşi perioadă, iar petru restul de 1/3, preţurile de achiziţie au fost mai mici decât media preţurilor practicate de alţi furnizori. Valoarea totală a tranzacţiilor încheiate a fost de 41.804,43 RON, iar în raport cu metoda comparativă menţionată anterior s-a arătat că eventuala pierdere suferită de autoritatea contractantă a fost de 624,35 RON.

Prin actul de sesizare a instanţei, circumscris acuzaţiei de comitere a infracţiunii de abuz în serviciu adusă inculpatei G., s-a arătat că aceasta, în exercitarea atribuţiilor specifice funcţiei publice deţinute, a achiziţionat produse alimentare pe baza unor contracte de vânzare-cumpărare sau comenzi directe, fără parcurgerea vreuneia dintre procedurile de atribuire expres prevăzute de art. 5 alin. (1) din H.G.. nr. 925/2006 şi de art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 119/1999.

Corelativ acestor acuzaţii, prin actul de sesizare a instanţei s-a reţinut comiterea de către inculpatul C. a instigării la infracţiunea de abuz în serviciu şi respectiv, de către inculpatul A. a complicităţii la aceeaşi infracţiune.

Art. 5 alin. (1) din H.G.. nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziţie publică din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006: "În conformitate cu principiul asumării răspunderii, stabilirea circumstanţelor de încadrare prevăzute de ordonanţa de urgenţă pentru aplicarea fiecărei proceduri sau pentru cumpărarea directă intră în responsabilitatea exclusivă a autorităţii contractante.";

Art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 119/1999 privind controlul intern şi controlul financiar preventiv: "Persoanele care gestionează fonduri publice sau patrimoniul public au obligaţia să realizeze o bună gestiune financiară prin asigurarea legalităţii, regularităţii, economicităţii, eficacităţii şi eficienţei în utilizarea fondurilor publice şi în administrarea patrimoniului public."

Examinând acuzaţiile aduse inculpaţilor în raport cu situaţia de fapt expusă anterior, Înalta Curte a reţinut că nu sunt întrunite elementele de tipicitate obiectivă ale infracţiunii de abuz în serviciu prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., pentru următoarele considerente:

- achiziţionarea produselor alimentare la nivelul R.A.A.P.P.S. Sinaia în mod direct, fără parcurgerea unor proceduri prevăzute de O.U.G. nr. 34/2006 constituia o practică obişnuită, iar în cauză nu au fost administrate probe directe din care să rezulte că între inculpata G. şi inculpaţii C. şi A. a existat o înţelegere în sensul de a apela la o asemenea procedură;

- achiziţionarea directă a vizat produse necesare în derularea activităţii autorităţii contractante, iar justificarea modalităţii de cumpărare a fost determinată de cantităţile reduse şi de cutuma existentă la nivelul unităţii;

- încheierea contractului şi a actului adiţional a fost făcută cu respectarea cerinţelor de legalitate, inclusiv din perspectiva controlului financiar preventiv;

- nu se poate reţine că autoritatea contractantă a suferit o pierdere patrimonială, având în vedere caracterul relativ al constatărilor referitoare la preţurile medii practicate de terţi furnizori în aceeaşi perioadă, coroborat cu ponderea diferenţei de preţ în raport cu valoarea totală a tranzacţiilor dintre autoritatea contractantă şi S.C. Y.

În raport cu aspectele expuse, Înalta Curte a reţinut că, întrucât fapta inculpatei G. constând în încheierea unui contract şi a unui act adiţional având ca obiect achiziţia directă de la S.C Y. de produse alimentare nu au avut loc prin încălcarea dispoziţiilor prevăzute de art. 5 alin. (1) din H.G.. nr. 925/2006 şi de art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 119/1999 şi nu au produs un prejudiciu în patrimoniul autorităţii contractante, în cauză nu sunt întrunite elementele de tipicitate obiectivă ale infracţiunilor de abuz în serviciu.

Având în vedere dispoziţiile art. 18 C. proc. pen.., întrucât inculpata a solicitat continuarea procesului penal şi constatând că temeiul de achitare prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. prevalează unei eventuale constatări a împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale, determinată în acord cu decizii le Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi nr. 358/2022, respectiv decizia nr. 67/2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, Înalta Curtea a dispus achitarea inculpatei G. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen.

De asemenea, având în vedere neîntrunirea elementelor de tipicitate ale infracţiunii de abuz în serviciu în cazul autorului, constatarea acestui impediment produce efecte şi în cazul participanţilor secundari C. şi A., faţă de care, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.., s-a dispus achitarea acestor inculpaţi pentru instigare, respectiv, complicitate, la infracţiunea de abuz în serviciu.

V. Infracţiunile de abuz în serviciu vizând relaţia dintre Consiliul Judeţean Prahova şi S.C FFF. S.R.L, imputate inculpaţilor C., K., L., J. şi A..

În perioada octombrie – decembrie 2011:

- inculpatul J. a deţinut funcţia de administrator public al judeţului Prahova, delegat de preşedintele Consiliului Judeţean să îndeplinească, în absenţa sa, atibuţiile de ordonator principal de credite, coordonare şi control al activităţii compartimentelor din aparatul de specialitate al Consiliului;

- inculpatul K. deţinea funcţia de vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Prahova, având, printre altele, atribuţii de coordonare a Direcţiei Tehnice şi Direcţiei Patrimoniu;

- inculpata L. era şef al Serviciului Achiziţii Publice şi Contracte din cadrul Direcţiei Patrimoniu a Consiliului Judeţean, având ca atribuţii de serviciu, printre altele, coordonarea şi asumarea răspunderii în legătură cu iniţierea procedurii, elaborarea notei justificative privind alegerea procedurii, semnarea şi supunerea spre aprobare ordonatorului de credite a documentaţiei de atribuire;

- S.C FFF. S.R.L, societate înmatriculată sub nr. x din 17.11.1998, a fost administrată de inculpatul A. începând cu data de 28.09.2004, când, prin actul adiţional autentificat sub nr. x, acesta a preluat toate părţile sociale de la foştii asociaţi, devenind, astfel, unic asociat şi administrator. Potrivit aceluiaşi act adiţional, domeniul principal de activitate al firmei era comerţul cu amănuntul în magazine nespecializate, cu vânzare predominantă de produse alimentare, băuturi şi tutun, completat în anul 2006 cu fabricarea de construcţii metalice şi părţi componente ale structurilor metalice şi fabricarea de elemente de dulgherie şi tâmplărie din metal (aluminiu şi PVC) şi în anul 2010 cu lucrări de construcţii a clădirilor rezidenţiale şi nerezidenţiale, lucrări de construcţii a drumurilor şi autostrăzilor etc.

Prin Hotărârea Consiliului Judeţean Prahova nr. 123/28 septembrie 2011, s-a aprobat asocierea Judeţului Prahova cu Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură şi Vinificaţie Valea Călugărească, pentru realizarea în comun a proectului "reabilitare Conac Matac, ca produs etnoturistic integrat în Drumul Vinului"

În baza adresei nr. x/10 octombrie 2011, emisă de Centrul Dezvoltare pentru Viticultură şi Vinificaţie Valea Călugărească, a fost întocmită, la aceeaşi dată, nota de constatare nr. 13.143/10 octombrie 2011, emisă de Consiliul Judeţean Prahova şi elaborată împreună cu Institutul de Cercetare, Dezvoltare pentru Viticultură şi Vinificaţie – Valea Călugărească şi cu Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Prahova, în cuprinsul căreia s-au evidenţiat următoarele: GGG. este situată în incinta I.C.D.V.V. Valea Călugărească, fiind o construcţie realizată în regim D+P+M cu învelitoare de ţiglă; din cauza precipitaţiilor abundente căzute în perioada 2010 – 2011, învelitoarea clădirii s-a degradat în proporţie de 70% şi prin infiltrarea apei pluviale, local, tavanul s-a desprins şi a căzut, fiind necesară refacerea acestuia. În cuprinsul documentului, s-a stabilit luarea masurilor necesare pentru înlocuirea în regim de urgenţă a învelitorii degradate, pentru a stopa procesul de infiltrare a apei, termenul stabilit fiind "urgent". Totodată, s-a precizat necesitatea întreprinderii măsurilor necesare pentru obţinerea fondurilor şi elaborarea documentaţiei tehnice, inclusiv expertiză tehnică pentru remedierea deficienţelor structurale constatate.

Prin Hotărârea Consiliului Judeţean Prahova nr. 139/27 octombrie 2011, s-a aprobat alocarea sumei de 220.000 RON pentru amenjarea Conacului Matac. Prin referatul nr. 14.132/31 octombrie 2011 întocmit de către Direcţia Tehnică din cadrul Consiliului Judeţean Prahova s-a precizat că se impune demararea, în regim de urgenţă, a procedurii de achiziţie pentru execuţia lucrărilor de reparare acoperiş şi înlocuire învelitoare degradată la conacul Matac, valoarea lucrărilor fiind estimată la suma de 200.000 RON, inclusiv TVA. Referatul a fost întocmit de directorul executiv HHH. şi aprobat de preşedintele Consiliului Judeţean Prahova, III. .

La data de 9 noiembrie 2011 s-a încheiat contractului de asociere nr. x între Consiliul Judeţean Prahova, Comuna Valea Călugărească şi Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură şi Vinificaţie Valea Călugărească, vizând realizarea obiectivului "reabilitare Conac Matac, ca produs etnoturistic integrat în Drumul Vinului".

La data de 14 noiembrie 2011, Direcţia Patrimoniu a Consiliului Judeţean Prahova a elaborat nota justificativă nr. 14.263, întocmită de inculpata L. şi aprobată de inculpatul K., în cuprinsul căreia s-a propus iniţierea procedurii de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare, justificându-se, în acest sens, că "este imperios necesară realizarea urgentă a lucrării (…) întrucât este o măsură strict necesară, pentru care perioadele de aplicare a licitaţiei deschise, a licitaţiei restrânse, a negocierii cu publicarea prealabilă a unui anunţ de participare sau a cererii de ofertă nu pot fi respectate din motive de extremă urgenţă, determinate de evenimente imprevizibile şi care nu se datorează sub nicio formă unei acţiuni sau inacţiuni a autorităţii contractante".

La data de 15 noiembrie 2011, sub nr. x, Consiliul Judeţean Prahova a transmis două invitaţii de participare, la procedura de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare, către S.C. FFF. S.R.L şi S.C. JJJ. S.R.L, menţionându-se că negocierea va avea loc la data de 22.11.2011. Alegerea celor doi agenţi economici cărora le-au fost transmise invitaţii de participare s-a realizat la sugestia inculpatului K. care, prin prisma funcţiei politice deţinute, relaţionase anterior cu inculpaţii C. şi A. şi cunoştea curiozitatea manifestată de cel dintâi pentru lucrările realizate la nivelul judeţului. Tot inculpatul K. a fost cel care a transmis şefului Serviciului Achiziţii, coinculpata L., datele de contact ale celor două societăţi invitate la procedură.

La data de 22 noiembrie 2011, a fost întocmit procesul-verbal de deschidere la procedura de negociere nr. x, în cuprinsul căruia s-a precizat că singura ofertă depusă a aparţinut S.C. FFF. S.R.L, valoarea acesteia fiind de 159.305 RON fără TVA, termenul de execuţie, de maxim 20 zile, iar garanţia lucrării - minim 5 ani. Procesul-verbal a fost întocmit de comisia de negociere numită prin Dispoziţia Preşedintelui Consiliului Judeţean, formată din HHH., KKK. şi LLL.

La data de 23 noiembrie 2011, a fost încheiat raportul de negociere nr. x aferent lucrării, în care s-a precizat că, până la data limită de depunere a ofertelor, s-a prezentat doar reprezentantul S.C. FFF. S.R.L, oferta societăţii fiind declarată câştigătoare la o valoare finală de 154.933 RON fără TVA, urmând a se încheia contractul de execuţie. Raportul a fost întocmit de comisia de negociere anterior menţionată şi aprobat, pentru preşedintele Consiliului Judeţean, de inculpatul J. .

Urmare a parcurgerii procedurii de achiziţie, la data de 24 noiembrie 2011, între Consiliul Judeţean Prahova, reprezentat de preşedintele Consiliului Judeţean, prin inculpatul J., şi S.C FFF. S.R.L, s-a încheiat contractul de lucrări nr. x, în condiţiile stabilite prin negociere. Contractul nu poartă viza de control financiar preventiv, însă a fost semnat, din partea autorităţiui contractante, de către directorul economic, directorul executiv al Direcţiei Patrimoniu şi avizat pentru legalitate de serviciul juridic contencios. Potrivit clauzelor contractuale, plata lucrărilor se putea efectua "pe baza situaţiilor de lucrări parţiale prezentate achizitorului" .

În baza acestui contract, executantul S.C FFF. S.R.L a efectuat lucrări la obiectivul Conacul Matac, reflectate în două situaţii de lucrări aferente lunilor noiembrie 2011 şi, respectiv, decembrie 2011, în cuprinsul cărora s-a evidenţiat realizarea unor lucrări în valoare de 76.189,99 RON, fără TVA, respectiv, 78.697,61 RON fără TVA. Documentul aferent lunii noiembrie poartă menţiunea expresă a beneficiarului "cantităţile corespund cu stadiul fizic pe teren/cantităţi real executate".

În baza acestor două situaţii de lucrări, S.C. FFF. S.R.L a emis către Consiliul Judeţean Prahova două facturi, după cum urmează:

- factura nr. x/29.11.2011, în valoare totală de 82.474,59 RON, achitată de autoritatea contractantă cu ordinele de plată nr. x/30.11.2011, în sumă de 80.147,65 RON şi nr. 4344/22.12.2011, în sumă de 2.327,94 RON; ambele ordine de plată au fost semnate, din partea beneficiarului, de inculpatul J.;

- factura nr. x/20.12.2011, în valoare totală de 97.585,04 RON, achitată de autoritatea contractantă cu ordinele de plată nr. x/22.12.2011, în sumă de 89.169,33 RON, nr. 4380/22.12.2011 în sumă de 2.415,71 RON (ambele semnate de inculpatul K.), nr. 4586/29.12.2011, în sumă de 5.661,30 RON şi nr. 4587/29.12.2011, în sumă de 338,70 RON (ultimele două semnate de inculpatul J.).

Prin adresa nr. x/14 decembrie 2011, înregistrată la Consiliului Judeţean sub nr. x/16.12.2011, S.C FFF. S.R.L a adus la cunoştinţa beneficiarului finalizarea lucrărilor şi a solicitat efectuarea recepţiei. În acest sens, la data de 28 decembrie 2011, prin dispoziţia nr. 375 a preşedintelui consiliului, semnată pentru acesta de inculpatul K., a fost desemnată comisia de recepţie la terminarea lucrărilor, preşedinte fiind numit cel din urmă inculpat.

Prin raportul de expertiză tehnică judiciară efectuată în cursul cercetării judecătoreşti şi suplimentul la acesta s-au arătat următoarele:

- vechimea clădirii, starea acoperişului şi efectele fenomenelor atmosferice asupra ţiglei învelitorii au constituit o justificare obiectivă pentru constatarea urgenţei executării lucrărilor. Amânarea luării deciziei de executare a lucrărilor de reparaţii la acoperiş şi învelitoare ar fi condus la o accentuare a degradărilor, costurile cu reparaţiile produse prin infiltraşii fiind tot mai mari;

- valoarea materialelor noi utilizate de către S.C. FFF. S.R.L la efectuarea lucrărilor de reparaţii a fost de 91.110,95 RON, fără a exista diferenţe între materialele facturate şi cele încorporate în lucrare;

- valoarea lucrărilor de demolare a vechiului acoperiş a fost de 3.187,96 RON;

- lucrarea reparare acoperiş – înlocuire învelitoare degradată la Conacul Matac a fost realizată în întregime, valoarea totală fiind de 192.116,92 RON, iar autoritatea contractantă Consiliul Judeţan Prahova nu a înregistrat vreun prejudiciu.

Prin actul de sesizare a instanţei, circumscris acuzaţiilor de comitere a infracţiunii de abuz în serviciu aduse inculpaţilor J., L. şi K., s-a arătat că aceaştia, în exercitarea atribuţiilor specifice funcţiei publice deţinute, au desfăşurat activităţi de încheiere a contractului de lucrări, de aprobare a notei justificative şi, respectiv, de derulare a procedurii de achiziţie publică contrar unor dispoziţii legale, încălcând dispoziţiile art. 5 alin. (1) din H.G.. nr. 925/2006, art. 23 alin. (1) din Legea nr. 273/2006, art. 103 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 215/2001, art. 104 alin. (1) lit. c), e) din Legea nr. 215/2001 în cazul inculpatului J., ale art. 5 alin. (1) din H.G.. nr. 925/2006 în cazul inculpatului K. şi ale art. 122 lit. c) din O.U.G nr. 34/2006 şi art. 5 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006 în cazul inculpatei L..

Corelativ acestor acuzaţii, prin actul de sesizare a instanţei s-a reţinut comiterea de către inculpatul C. a instigării la infracţiunea de abuz în serviciu şi respectiv, de către inculpatul A. a complicităţii la aceeaşi infracţiune.

Examinând acuzaţiile aduse inculpaţilor în raport cu situaţia de fapt expusă anterior, Înalta Curte a reţinut că nu sunt întrunite elementele de tipicitate obiectivă ale infracţiunii de abuz în serviciu prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., pentru următoarele considerente:

- Starea avansată de degradare în care se afla acoperişul Conacului Matac în toamna târzie a anului 2011 şi necesitatea "înlocuirii în regim de urgenţă a învelitorii degradate, pentru a stopa procesul de infiltrare a apei" a justificat alegerea procedurii prevăzute de art. 122 lit. c) din O.U.G. nr. 34/2006 şi, implicit, a conferit o bază obiectivă demersului inculpaţilor L. şi K. de a opta, în mod subsecvent, pentru iniţierea procedurii de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare, astfel încât nu au fost încălcate dispoziţiile art. 5 alin. (1) din H.G nr. 925/2006.

- în cazul S.C FFF. S.R.L a existat o concordanţă între obiectul principal de activitate al societăţii şi obiectul contractului de lucrări, element de natură a demonstra capacitatea agentului economic de a-şi executa obligaţiile contractuale şi a justifica, aparent, invitarea sa la procedură.

- a fost întocmită o notă justificativă privind alegerea procedurii (art. 5 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006) şi au fost respectate obligaţiile referitoare la controlul financiar preventiv (art. 10 alin. (2) din O.G. nr. 119/1999)

- în urma încheierii contractului şi executării lucrării autoritatea contractantă nu a suferit vreun prejudiciu.

În raport cu aspectele expuse, Înalta Curte a reţinut că, întrucât faptele inculpaţilor J., L. şi K. constând în încheierea unui contract şi a unui act adiţional având ca obiect activităţi de încheiere a contractului de lucrări, de aprobare a notei justificative şi, respectiv, de derulare a procedurii de achiziţie publică circumscrise contractului de lucrări nr. x/24 noiembrie 2011, încheiat între Consiliul Judeţean Prahova, în calitate de achizitor, şi S.C FFF. S.R.L, în calitate de executant, având ca obiect "reparare acoperiş – înlocuire învelitoare degradată la Conacul Matac, Valea Călugărească", nu au avut loc prin încălcarea dispoziţiilor prevăzute de art. 5 alin. (1) din H.G.. nr. 925/2006, art. 23 alin. (1) din Legea nr. 273/2006, art. 103 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 215/2001, art. 104 alin. (1) lit. c), e) din Legea nr. 215/2001 şi de art. 122 lit. c) din O.U.G nr. 34/2006 şi nu au produs un prejudiciu în patrimoniul autorităţii contractante, în cauză nu sunt întrunite elementele de tipicitate obiectivă ale infracţiunilor de abuz în serviciu.

Având în vedere dispoziţiile art. 18 C. proc. pen.., întrucât inculpaţii au solicitat continuarea procesului penal şi constatând că temeiul de achitare prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. prevalează unei eventuale constatări a împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale, determinată în acord cu deciziile Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi nr. 358/2022, respectiv decizia nr. 67/2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, Înalta Curtea a dispus achitarea inculpaţilor J., L. şi K. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen.

De asemenea, având în vedere neîntrunirea elementelor de tipicitate ale infracţiunii de abuz în serviciu în cazul autorului, constatarea acestui impediment produce efecte şi în cazul participanţilor secundari C. şi A., faţă de care, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.., s-a dispus achitarea pentru instigare, respectiv, complicitate, la infracţiunea de abuz în serviciu.

VI. Infracţiunile corelative de trafic de influenţă, respectiv cumpărare de influenţă, imputate inculpaţilor C. şi A..

Prin actul de sesizare, s-a imputat inculpaţilor C. şi A. comiterea unor fapte corelative de trafic de influenţă, respectiv, cumpărare de influenţă, al căror conţinut ar include câte patru acte materiale – corespunzătoare "numărului de instituţii la nivelul cărora s-ar fi realizat influenţa" – comise în intervalul 2011-2014.

În concret, activitatea obiectiv imputată celor doi inculpaţi ar consta în aceea că, în schimbul facilitării obţinerii contractelor de achiziţie publică de bunuri şi servicii încheiate cu cele patru autorităţi/instituţii publice din judeţul Prahova, descrise în prezenta hotărâre, în urma derulării unor proceduri cu nerespectarea dispoziţiilor legale în materie, prin intervenţia la factorii decizionali asupra cărora, prin prisma funcţiilor politice şi manageriale deţinute, avea influenţă, inculpatul C. a beneficiat din partea vărului său primar A. de multiple avantaje de natură patrimonială, după cum urmează:

1) folosinţa autoturismului marca x, cu numărul de înmatriculare x.

Autoturismul marca x cu numărul de înmatriculare x, a făcut obiectul contractului de leasing financiar nr. x/21.09.2012, încheiat iniţial între proprietarul S.C. MMM. S.A. Bucureşti şi utilizatorul S.C. NNN. S.R.L Buşteni, societate administrată de OOO. – cumnatul inculpatului C..

Începând cu luna martie 2013, contractul de leasing financiar a fost transferat către S.C PPP. S.A Bucureşti, în calitate de nou proprietar, şi S.C Y. S.R.L, în calitate de nou utilizator, preluarea contractului de leasing financiar fiind evidenţiată contabil de către cea din urmă societate. În baza acestui contract, S.C Y. S.R.L a achitat contravaloarea ratelor de leasing către proprietar, în cuantum total de 115.299 RON.

Contrar aspectelor expuse prin actul de sesizare a instanţei, Înalta Curte a reţinut că din probele administrate în cauză, respectiv din declaraţiile martorilor QQQ. şi RRR. a rezultat într-adevăr o folosire regulată de către inculpatul C. a autovehiculului în discuţie, împrejurări admise inclusiv de către cei doi inculpaţi, însă nico probă administrată nu a confirmat că o asemenea utilizare ar fi avut loc în baza înţelegerii cu inculpatul A. în sensul sprijinirii acestuia să obţină contractele de achiziţie publică analizate anterior.

2) lucrări de construcţii în valoare de 35.418,39 RON, efectuate în cursul lunii septembrie 2013 la locuinţa inculpatului C.

În baza unui raport contractual încheiat cu S.C Y. S.R.L, executantul S.C. SSS. S.R.L. Câmpina a efectuat lucrări de consolidare a unui zid placat cu piatră, edificat anterior pe terenul proprietatea comună a familiilor celor doi inculpaţi.

Inculpaţii C. şi A. locuiesc la aceeaşi adresă, în localitatea Comarnic, str. x, jud. Prahova, zidul în discuţie delimitând, conform susţinerilor acestora, cele două proprietăţi şi interesând, prin urmare, ambii deţinători.

Probatoriul administrat nu a confirmat teza acuzării, privind suportarea costurilor lucrărilor de consolidare (neachitate nici până în prezent) de către A. cu titlu de preţ al influenţei pretins traficate de C., asupra reprezentanţilor instituţiilor publice care au încheiat contracte cu S.C Y. În ceea ce priveşte interesul manifestat de inculpatul C. cu privire la efectuarea lucrărilor de construcţie acesta a fost explicat de inculpat prin aceea că locuinţa sa era situată în aval faţă de ce a inculpatului A., astfel încât o surpare a pamântului ar fi afectat şi proprietate sa.

3) primirea de către inculpatul C. a sumei de aproximativ 90.000 RON, reprezentând contravaloarea a 500 mc. beton, achiziţionat de S.C. Y. de la S.C. Cast S.R.L. Băneşti.

Verificările documentelor contabile ale S.C Y. S.R.L, reliefate în rapoartele de constatare întocmite pe parcursul urmăririi penale, au relevat că, subsecvent achiziţionării cantităţii de beton anterior precizate, societatea a livrat materialul către S.C. TTT. S.R.L. Ploieşti – antreprenor al unei lucrări executate în comuna Brebu, judeţul Prahova – fără a întocmi documente justificative.

În perioada septembrie – decembrie 2013, S.C TTT. S.R.L a achitat furnizorului S.C Y. S.R.L suma de 108.000 RON reprezentând contravaloare beton B250, în condiţiile în care actele contabile identificate la cea din urmă societate justificau numai provenienţa unei cantităţi de 79 mc. beton, în valoare de 15.800 RON, fără TVA.

Reţinând că, la data de 26 septembrie 2013, inculpatul C. a achiziţionat de la S.C UUU. S.R.L, în numele S.C Y. S.R.L, mobilier în valoare de 90.000 RON, acuzarea a apreciat că această sumă de bani ar proveni din cea achitată de S.C TTT. S.R.L, în contextul descris anterior.

Probatoriul administrat în cauză nu a confirmat teza acuzării, martorul VVV. susţinând realitatea tranzacţiei dintre S.C Y. şi S.C TTT. S.R.L. şi nu au fost administrate probe din care să rezulte provenienţa sumei de 90.000 RON.

4) piese de mobilier, materiale pentru amenajări interioare şi aparatură electronică casnică achiziţionate de S.C Y. S.R.L de la S.C. WWW. S.R.L., S.C. XXX. S.R.L., respectiv, S.C. YYY. S.R.L.

Verificările documentelor contabile ale S.C Y. S.R.L, astfel cum au fost reliefate în rapoartele de constatare întocmite pe parcursul urmăririi penale, au relevat că societatea a achiziţionat produse din categoriile enunţate, în valoare totală de 308.875,61 RON, înregistrate în contabilitate drept materii prime, şi care au fost scoase din gestiune pe bază de bon de consum, fără a se preciza destinaţia.

În concret, de la S.C. WWW. S.R.L., S.C Y. S.R.L a achiziţionat: mobilier echipat, 1 buc. – 89.069,74 RON; scară, 1 buc. – 31.500,96 RON; uşă, 1 buc. – 5.570,08 RON; parchet stratificat, 103,390 mp – 40.864,90 RON; plafonieră, 1 buc. – 12.230,49 RON; lampă art. 6517L1, 2 buc. – 7.189,52 RON; lampă art. 6865P2, 1 buc. – 9.472,79 RON; lampă art. 7095P2, 3 buc. – 5.246,50 RON; lampă art. 7092P2, 2 buc. – 5.129,88 RON; lampă art. 3005, 2 buc. – 24.969,24 RON; l ampă art. 7075P4, 3 buc. – 6.645,41 RON; lampă art. 6909P3, 2 buc. – 8.647,26 RON; lampă art. 6883A1, 2 buc. – 3.087,60 RON; lampă art. 6883A2, 2 buc. – 3.529,04 RON.

De la S.C. ZZZ. S.R.L au fost achiziţionate parchet laminat stejar 8 mm, 110 mp – 4.761,72 RON; lambriu PVC stejar 2700x250x8 mm, 200 mp – 4.585,52 RON; faianţă AAAA. beige 25x24, 120 mp – 4.002,72 RON; gresie light beige 33/33, 40 mp – 3.287,49; placă fonoterm 1000x500x6 mm, 40 buc. – 1.507,84 RON; plintă PVC stejar G3 44 mm, 100 buc. – 1.314,40 RON; colţ exterior plintă stejar 44 mm, 50 buc – 122,76 RON; colţ interior plintă stejar, 50 buc. – 122,76 RON.

De la S.C. XXX. S.R.L au fost achiziţionate argintar Atena 1 uşă, 1 buc. – 2.780,00 RON; bufet 3 uşi Atena, 1 buc. – 3.040,00 RON; bufet BBBB., 1 buc. – 3.250,00 RON; cuier Atena, 1 buc. – 3.960,00 RON.

De la S.C. YYY. S.R.L au fost achiziţionate televizor CCCC.,55" cod x, 1 buc. – 9.999,00 RON; televizor CCCC.,46" cod x, 1 buc. – 6.998,99 RON; televizor CCCC.,32" cod x, 1 buc. – 1.899,00 RON; sistem CCCC., cod BDVN9100WB, 1buc. – 4.090,00 RON:

De asemenea, societatea a achiziţionat de la S.C. ZZZ. S.R.L. Braşov şi S.C. DDDD. S.R.L. elemente de construcţie în valoare totală de 23.856,32 RON, pe care nu le-a înregistrat în evidenţa contabilă sau care au fost scoase din gestiune fără precizarea destinaţiei şi fără ca lucrările facturate să justifice consumul lor.

Mai exact, de la S.C. ZZZ. S.R.L, au fost achiziţionate ţiglă din tablă EEEE. maro 8017, 245 buc. – 9.580,97 RON; coamă maro, 50 buc. – 1.797,38 RON; opritori zăpadă, 50 buc. – 1.536,98 RON, iar de la S.C. DDDD. S.R.L, granit FFFF., placaj, 45x45, 2, lustruit, 21,870 mp – 9.651,85 RON; granit GGGG., contratrepte, 90x14. 2, lustruit – 1.289,14 RON.

În perioada 24.09.2013 – 26.11.2013, tatăl inculpatului C. a efectuat cinci achiziţii de la S.C. HHHH. S.R.L, având ca obiect materiale de construcţie şi materiale electrice în valoare totală de 6.354,80 RON, bonurile fiscale corespunzătoare indicând drept cumpărător S.C. Y.

Nu au fost administrate probe în cauză din care să rezulte existenţa unei legături între dobândirea bunurilor ce ar fi fost folosite în vederea construirii/mobilării locuinţei inculpatului C. şi nici existenţa vreunei legături între dobândirea acestora şi un eventual sprijin asigurat pentru inculpatul A..

6) materiale de construcţie achiziţionate de S.C FFF. S.R.L, în luna ianuarie 2012, de la S.C HHHH. S.R.L, S.C IIII. S.R.L, S.C JJJJ. S.R.L şi S.C KKKK. S.R.L

Verificările documentelor contabile ale S.C FFF. S.R.L, reliefate în rapoartele de constatare întocmite pe parcursul urmăririi penale, au evidenţiat că societatea a achiziţionat produse din categoria anterior menţionată, în valoare de 64.161,56 RON, fără TVA, fără a declara şi raporta, sub forma livrărilor, achiziţiile efectuate.

Astfel, S.C HHHH. S.R.L a livrat, pe baza a 4 facturi fiscale, toate datate 07.01.2012, diferite cantităţi şi sortimente de materiale electrice, valoarea totală a acestora fiind de 12.930,14 RON, fără TVA.

S.C. IIII. S.R.L a livrat, în baza a două facturi, elemente stratificate din eucalipt şi pin, în valoare totală de 29.772,03 RON, fără TVA.

S.C. JJJJ. S.R.L a livrat, în baza a 6 facturi fiscale, diferite cantităţi de ciment şi materiale pentru amenajări interioare, în valoare totală de 6.724,78 RON, fără TVA.

În fine, S.C. KKKK. S.R.L a livrat un sistem pentru încălzire marca x (centrală termică), valoarea totală a acesteia fiind de 14.734,61 RON, fără TVA.

Probatoriul administrat nu a confirmat destinaţia pretinsă de acuzare şi, cu atât mai puţin, faptul că bunurile enumerate ar fi reprezentat preţul influenţei tranzacţionate în cadrul unei pretinse convenţii de corupţie dintre C. şi vărul său, A..

Având în vedere că probatoriul administrat în cauză nu a relevat existenţa, în realitatea obiectivă, a unor acte de primire de către C., respectiv, dare de către A., a foloaselor patrimoniale anterior enunţate ori remiterea altor bunuri în corelaţie cu pretinsa influenţă pe care inculpatul C. ar fi exercitat-o în favoarea inculpatului A., în baza dispoziţiilor art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte a dispus achitarea inculpaţilor C. şi A., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor corelative de trafic de influenţă în formă continuată, respectiv, cumpărare de influenţă în formă continuată, prevăzute de art. 291 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., respectiv, de art. 292 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Totodată, în considerarea dispoziţiilor art. 18 C. proc. pen.., întrucât inculpaţii au solicitat continuarea procesului penal şi constatând că temeiul de achitare prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. prevalează unei eventuale constatări a împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale, determinată în acord cu decizii le Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi nr. 358/2022, respectiv decizia nr. 67/2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, Înalta Curte nu a mai analizat incidenţa cazului de înlăturare a răspunderii penale faţă de aceştia.

Referitor la măsurile preventive dispuse în cauză, Înalta Curte a reţinut următoarele:

Faţă de inculpatul C. s-a dispus măsura reţinerii de la data de 19.11.2014 (ora 23:15) până la data de 20.11.2014 (ora 23:15).

Ulterior, prin încheierea nr. 1009/20.11.2014, pronunţată în dosarul nr. x/2014 (definitivă prin încheierea nr. 58/26.11.2014), judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a admis propunerea formulată de Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Ploieşti şi a dispus arestarea preventivă a inculpatului C. pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 20.11.2014 până la 19.12.2014, inclusiv, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. x/2014 din 20.11.2014. Măsura arestării preventive a fost prelungită succesiv până la data de 22.01.2015, inclusiv.

Prin încheierea nr. 13 din 23.01.2015 în dosarul nr. x/2015, completul de judecată de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus desfiinţarea încheierii nr. 15/13.01.2015 şi rejudecând, a respins propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive, înlocuind această măsură cu arestul la domiciliu, pe o durată de 30 zile, începând cu data de 23.01.2014 până la data de 21.02.2015, inclusiv, dispunându-se punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. x/2014. Măsura arestului la domiciliu a fost prelungită succesiv până la data de 09.04.2015.

Prin încheierea din 06.04.2015 (definitivă prin încheierea nr. 82 din 09.04.2015, pronunţată în dosarul nr. x/2015), a fost înlocuită măsura preventivă a arestului la domiciliu dispusă faţă de inculpatul C. şi A., cu măsura preventivă a controlului judiciar pe o perioadă de 60 zile cu începere de la 6 aprilie 2015. Măsura controlului judiciar a fost menţinută succesiv până la data de 18.05.2016 când, prin încheierea din 03.05.2016 (definitivă prin decizia penală nr. 118 din 18.05.2016), a fost revocată.

Faţă de inculpatul A. s-a dispus măsura reţinerii de la data de 11.11.2014 (ora 14:00) - 12.11.2014 (ora 23:15);

Ulterior, prin încheierea nr. 983 din 11.11.2014, pronunţată în dosarul nr. x/2014, modificată şi definitivă prin încheierea nr. 55 din 20.11.2014 pronunţată în dosarul nr. x/2014, s-a dispus admiterea propunerii de arestare preventivă a inculpatului A., pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 21.11.2014 până la data de 20.12.2014, inclusiv. Măsura arestării preventive a fost prelungită succesiv până la data de 22.01.2015, inclusiv.

Prin încheierea nr. 13 din 23.01.2015 în dosarul nr. x/2015, completul de judecată de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus desfiinţarea încheierii nr. 15/13.01.2015 şi rejudecând, a respins propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive, înlocuind această măsură cu arestul la domiciliu, pe o durată de 30 zile, începând cu data de 23.01.2014 până la data de 21.02.2015, inclusiv, dispunându-se punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. x/2014. Măsura arestului la domiciliu a fost prelungită succesiv până la data de 09.04.2015.

Prin încheierea din 06.04.2015 (definitivă prin încheierea nr. 82 din 09.04.2015, pronunţată în dosarul nr. x/2015), a fost înlocuită măsura preventivă a arestului la domiciliu dispusă faţă de inculpatul A., cu măsura preventivă a controlului judiciar pe o perioadă de 60 zile cu începere de la 6 aprilie 2015. Măsura controlului judiciar a fost menţinută succesiv până la data de 18.05.2016 când, prin încheierea din 03.05.2016 (definitivă prin decizia penală nr. 118 din 18.05.2016), a fost revocată.

Inculpaţii H. şi I. s-au aflat sub imperiul măsurii preventive a controlului judiciar de la data de 11.11.2014 (când prin ordonanţa nr. 192/P/2014 din 11.11.2014 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie – Serviciul Teritorial Ploieşti s-a dispus luarea acestei măsuri) şi până la data de 11.09.2015 (când prin încheierea din 11.09.2015, definitivă prin necontestare, măsura a fost revocată).

Inculpatul D. s-a aflat sub imperiul măsurii preventive a controlului judiciar de la data de 29.01.2015 (când prin ordonanţa nr. 192/P/2014 din 29.01.2015 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie – Serviciul Teritorial Ploieşti s-a dispus luarea acestei măsuri) şi până la data de 18.05.2016 (când, prin încheierea din 03.05.2016, definitivă prin decizia penală nr. 118 din 18.05.2016, măsura a fost revocată).

Inculpatul B. s-a aflat sub imperiul măsurii preventive a controlului judiciar de la data de 29.01.2015 (când, prin ordonanţa nr. 192/P/2014 din 29.01.2015 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie – Serviciul Teritorial Ploieşti s-a dispus luarea acestei măsuri) şi până la data de 11.09.2015 (când prin încheierea din 11.09.2015, definitivă prin necontestare, măsura a fost revocată).

În ceea ce priveşte măsurile preventive privative de libertate dispuse în cauză, în contextul în care faţă de inculpaţi au fost dispuse soluţii de achitare pentru toate infracţiunile reţinute în sarcina acestora în baza art. 16 alin. (1) lit. a) şi b) teza I C. proc. pen., Înalta Curte a reţinut următoarele:

Măsurile preventive pot fi dispuse potrivit art. 202 C. proc. pen. dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârşit o infracţiune şi dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfăşurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărire penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârşirii unei alte infracţiuni. Totodată, conform alin. (3) al aceluiaşi articol, orice măsură preventivă trebuie să fie proporţională cu gravitatea acuzaţiei aduse persoanei faţă de care este luată şi necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.

În cauza de faţă, Înalta Curte a reţinut că la momentul dispunerii măsurilor preventive faţă de inculpaţi erau îndeplinite condiţiile prevăzute de textele legale evocate, soluţiile de achitare dispuse nefiind de natură să conducă la constatarea unui caracter nelegal al acestora. Înalta Curte a subliniat, în acord cu principiile derivate din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, că trebuie făcută distincţia între măsuri preventive ab initio nelegale, când lipsa de validitate a acestora există din chiar momentul dispunerii lor şi cele a căror temeinicie este invalidată ulterior de probele administrate în cauză şi care nu atrag caracterul lor nelegal.

Or, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, Înalta Curte a constatat că la momentul dispunerii măsurilor preventive existau probe şi indicii temeinice, de natură să convingă un observator obiectiv că este posibil ca persoanele acuzate să fi comis infracţiunile (cauza Imakayeva c. Rusia), măsurile erau proporţionale cu gravitatea acuzaţiilor aduse ţinând seama de natura faptelor, infracţiuni de corupţie sau asimilate acestora, complexitatea operaţiunilor, numărul persoanelor implicate şi cuantumul pretinselor prejudicii, iar caracterul necesar al acestora era subliniat de importanţa împiedicării persoanelor cercetate de a împiedica aflarea adevărului şi descoperirea documentelor aferente tranzacţiilor supuse investigaţiilor. Faptul că ulterior administrării probatoriului în cadrul cercetării judecătoreşti, în urma căruia au fost lămurite împrejurările de fapt şi natura juridică a operaţiunilor derulate şi s-a concluzionat că unele fapte nu sunt prevăzute de legea penală sau că a intervenit prescripţia răspunderii penale, nu este de natură să determine caracterul nelegal al măsurilor preventive dispuse faţă de inculpaţi.

Latura civilă

Având în vedere că în legătură cu infracţiunea de rezultat ce a constitui baza acuzaţiilor aduse inculpaţilor s-a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., în temeiul art. 25 alin. (5) C. proc. pen., Înalta Curte a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă exercitată în procesul penal de părţile civile Spitalul Judeţean de Urgenţă Ploieşti şi Consiliul Judeţean Prahova – Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului.

Totodată, Înalta Curte a luat act că persoanele vătămate Consiliul Judeţean Prahova şi R.A – Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat, Sucursala pentru Reprezentare şi Protocol Sinaia nu s-au constituit părţi civile în procesul penal.

Măsuri de siguranţă şi măsuri asigurătorii

Având în vedere dispoziţiile art. 107 alin. (3) C. pen., potrivit cărora măsurile de siguranţă se pot lua şi în situaţia în care făptuitorului nu i se aplică o pedeapsă şi ţinând cont de incidenţa dispoziţiilor art. 16 lit. f) C. proc. pen. referitoare la prescripţia răspunderii penale, în baza art. 19 din Legea nr. 78/2000 coroborat cu art. 257 alin. (2) C. pen. din 1969 Înalta Curte a dispune măsura de siguranţă a confiscării speciale de la inculpatul H. a sumei de 16.000 de euro, în echivalent în RON la cursul B.N.R de la data plăţii, sumă primită cu titlu de preţ al influenţei traficate.

În baza art. 19 din Legea nr. 78/2000 coroborat cu art. 257 alin. (2) C. pen. din 1969 Înalta Curte a dispus confiscarea de la inculpata I. suma de 4.000 euro, în echivalent în RON la cursul B.N.R de la data plăţii, sumă primită cu titlu de mită de la H..

De asemenea, pentru identitate de raţiune şi în baza aceloraşi temeiuri legale, potrivit art. 289 alin. (3) C. pen., Înalta Curte a dispus măsura de siguranţă a confiscării speciale de la inculpatul B. a bunurilor primite cu titlu de mită de la A., identificate la locuinţa celui dintâi, respectiv, o masă de curte din lemn de culoare maro, forma ovală, cu dimensiuni 217/95 cm., două canapele din lemn de culoare maro, cu dimensiuni 216/36 cm., o umbrelă de curte pliabilă, culoare grena şi picior din metal alb, cu dimensiunea la deschidere de 300 cm. (bunuri identificate la domiciliul inculpatului B., conform procesului-verbal din data de 06.01.2015 – f. x/vol. 17 dup, şi evaluate la suma de 1739 RON). Totodată, a confiscat şi suma de 1252 RON, echivalentă contravalorii uşii termopan şi a celor două deplasări în Delta Dunării, primite cu acelaşi titlu, valoare stabilită prin procesul-verbal din data de 26.01.2015 şi însuşită de inculpat.

Având în vedere măsurile de siguranţă dispuse, în vederea garantării executării acestora, conform art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., a menţinut măsurile asigurătorii luate prin ordonanţa nr. 192/P/2014 din data de 6 februarie 2015 asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpaţilor B., H. şi I. până la concurenţa sumelor ce fac obiectul confiscării speciale.

În contextul lăsării nesoluţionate a acţiunii civile exercitate în procesul penal de părţile civile Spitalul Judeţean de Urgenţă Ploieşti şi Consiliul Judeţean Prahova – Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, în baza art. 397 alin. (5) C. proc. pen., a menţinut măsurile asigurătorii luate prin ordonanţa nr. 192/P/2014 din data de 6 februarie 2015 asupra bunurilor mobile şi imobile şi asupra sumelor de bani aparţinând inculpatului C. şi A., precum şi asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpaţilor D., B., E. şi F., până la concurenţa sumelor echivalente prejudiciilor pretinse de cele două părţi civile, astfel cum au fost evaluate în faza de urmărire penală.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., a ridicat restul măsurilor asigurătorii luate prin ordonanţa anterior menţionată, asupra sumelor de bani, bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpatilor C., A., D., B., E. şi F..

Reţinând că persoanele vătămate Consiliul Judeţean Prahova şi R.A – Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat, Sucursala pentru Reprezentare şi Protocol Sinaia nu s-au constituit părţi civile în procesul penal şi, pe cale de consecinţă, nu sunt incidente dispoziţiile art. 397 alin. (5) C. proc. pen.., în baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., a ridicat integral măsurile asigurătorii luate prin ordonanţa anterior menţionată asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpaţilor G., J., K., L..

Judecata în apel

Împotriva sentinţei penale nr. 98 din data de 17 februarie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia penală, în dosarul nr. x/2021, au formulat apel Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie şi inculpatul C..

Cauza a fost înregistrată, la data de 14 martie 2023, pe rolul Completului de 5 Judecători Penal 1-2023, sub nr. x/2023, primind, urmare repartizării aleatorii, prim termen de judecată la 24 aprilie 2023.

La termenul din 24 aprilie 2023, au fost admise cererile de amânare a judecării cauzei formulate de intimatele inculpate G. şi F..

La termenul de judecată din data de 22 mai 2023, faţă de lipsa apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat H. s-a dispus amânarea cauzei la data de 12 iunie 2023.

La termenul de judecată din data de 12 iunie 2023, au avut loc dezbaterile cu privire la cererile de probatorii formulate în cauză, precum şi cu privire la măsurile asiguratorii, iar instanţa de apel a admis cererile de probe formulate de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie şi de inculpatul C. privind audierea martorilor LLLL., DD., XX., DDD., MMMM., O., U., NNNN., OOOO. şi PPPP..

De asemenea, au fost menţinute măsurile asigurătorii dispuse prin ordonanţa nr. 192/P/2014 din data de 6 februarie 2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Ploieşti, asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpatului C., A., H., I., D., B., F., E., G., J., K. şi L..

La termenul din 25 septembrie 2023, au fost audiaţi martorii LLLL., DD. şi XX..

La termenul din 30 octombrie 2023, au fost audiaţi martorii PPPP., OOOO., NNNN. şi U..

De asemenea, având în vedere decizia penală nr. 68/24.10.2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul de 5 judecători Penal 1-2023 în dosarul nr. x/2023, prin care au fost admise contestaţiile formulate de inculpaţii J. şi L. împotriva încheierii din data de 12 iunie 2023, cu privire la dispoziţiile de menţinere a măsurilor asigurătorii faţă de cei doi inculpaţi şi a fost trimisă cauza spre rejudecare, în aceste limite, instanţa de apel a pus în discuţie măsurile asigratorii faţă de cei doi inculpaţi şi a menţinut măsurile asigurătorii dispuse prin ordonanţa nr. 192/P/2014 din data de 6 februarie 2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Ploieşti asupra bunurilor imobile aparţinând inculpatului J. până la concurenţa sumelor de 68.834 RON (reprezentând pretinsul prejudiciu cauzat Consiliului Judeţean Prahova prin infracţiunea de abuz în serviciu) şi 55.510,90 RON (presupusul folos necuvenit obţinut de S.C. FFF. S.R.L. Comarnic), precum şi asupra bunurilor mobile aparţinând inculpatei L. până la concurenţa sumelor de 68.834 RON (reprezentând pretinsul prejudiciu cauzat Consiliului Judeţean Prahova prin infracţiunea de abuz în serviciu) şi 55.510,90 RON (presupusul folos necuvenit obţinut de S.C. FFF. S.R.L. Comarnic).

La termenul din 20 noiembrie 2023, au fost audiaţi martorii martorii O. şi MMMM. după care, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători a declarat încheiată cercetarea judecătorească, a constatat cauza în stare de judecată şi a acordat cuvântul în dezbateri.

Sinteza motivelor de apel

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie a criticat sentinţa apelată sub două aspecte:

- greşita încetare a procesului penal în privinţa inculpaţilor C. (pentru infracţiunea de trafic de influenţă comisă în anul 2011), A. (pentru infracţiunea de dare de mită în formă continuată corelativă faptei inculpatului B.), B. (pentru infracţiunea de luare de mită în formă continuată), H. (pentru infracţiunile de trafic de influenţă şi dare de mită) şi I. (pentru infracţiunea de luare de mită);

- greşita achitare a inculpaţilor C. (pentru infracţiunea de trafic de influenţă în formă continuată şi cele patru infracţiuni de instigare la abuz în serviciu), A. (pentru infracţiunea de cumpărare de influenţă în formă continuată, pentru infracţiunea de dare de mită corelativă faptei inculpatului D. şi pentru cele patru infracţiuni de complicitate la abuz în serviciu), D. (pentru infracţiunile de luare de mită şi abuz în serviciu), B. (pentru infracţiunea de abuz în serviciu), E. (pentru infracţiunea de abuz în serviciu), F. (pentru infracţiunea de abuz în serviciu), G. (pentru infracţiunea de abuz în serviciu), J. (pentru infracţiunea de abuz în serviciu), K. (pentru infracţiunea de abuz în serviciu) şi L. (pentru infracţiunea de abuz în serviciu).

În ceea ce priveşte primul motiv de apel referitor la greşita soluţie de încetare a procesului penal faţă de inculpaţii C., H., I., B. şi A., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de trafic de influenţă, dare de mită şi luare de mită, reprezentantul Ministerului Public, prin concluziile orale expuse la termenul din data de 20 noiembrie 2023, a arătat că, de la data formulării motivelor de apel şi până în prezent, a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale faţă de inculpaţii C. şi H., pentru infracţiunile de trafic de influenţă şi dare de mită imputate acestora astfel încât apelul este nefondat sub aceste aspecte şi, în concecinţă, a mai susţinut numai motivele de apel privind greşita încetare a procesului penal faţă de inculpaţii I., B. şi A., apreciind că nu a fost împlinit termenul de prescripţie specială în cauză, faţă de acuzaţiile aduse acestora.

În esenţă, prin motivele de apel s-a susţinut că, raportat la natura infracţiunilor reţinute în sarcina inculpaţlor, instanţa ar fi trebuit să aplice principiul supremaţiei dreptului Uniunii Europene care impune instanţei naţionale să asigure efectul deplin al cerinţelor acestui drept, lăsând neaplicată, dacă este necesar, din oficiu, orice reglementare sau practică naţională, chiar şi ulterioară, care este contrară unei dispoziţii de drept al Uniunii.

În acest sens, a apreciat că în cauză este incidentă Hotărârea pronunţată de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în data de 24 iulie 2023, în cuprinsul căreia s-a statuat că instanţele pot lăsa neaplicate Deciziile Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi nr. 358/2022, dacă prin respectarea acestora s-ar aduce atingere aplicării unor sancţiuni efective şi disuasive pentru a combate infracţiuni care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene.

A susţinut că, în opoziţie cu cele statuate de Curtea Constituţională în deciziile menţionate, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a arătat, în cuprinsul aceleiaşi hotărâri, că obligaţia instanţelor naţionale de a lăsa neaplicate aceste decizii nu aduce atingere principiului aplicării retroactive a legii penale mai favorabile.

Totodată, s-a menţionat că, înlăturarea termenului special de prescripţie a răspunderii penale, ca urmare a Deciziei nr. 358/2022 a Curţii Constituţionale este de natură să creeze un risc sistemic de impunitate la nivel naţional şi pentru infracţiunile de corupţie în general, nu numai atunci când obiectul este reprezentat de prezenţa unor fraude grave cu fonduri europene, făcând trimitere la decizia C-107/2023, în motivarea căreia se reiau considerentele din hotărârea pronunţată în Cauza Euro Box Promotion.

În acest sens, făcând trimitere la jurisprudenţa CJUE (cauzele Tarico I şi II şi Euro Box Promotion şi alţii, precum şi la hotărârea din 24 iulie 2023), şi la considerentele deciziilor CCR nr. 297/2018 şi 358/2022, a apreciat că instanţa de apel trebuia să facă aplicarea prioritară a dreptului Uniunii Europene privind neaplicarea deciziilor Curţii Constituţionale şi a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie menţionate anterior, hotărâri care au generat o impunitate sistemică pentru comiterea unor infracţiuni pe care România s-a angajat în faţa Uniunii Europene să le combată eficient.

În concluzie, s-a arătat că, în cauză, nu s-a împlinit termenul special de prescripţie a răspunderii penale, fiind îndeplinite numeroase acte de întrerupere a cursului termenului general de prescripţie în conformitate cu legea în vigoare la data faptelor, precum şi cu legea în vigoare până la apariţia Deciziilor Curţii Constituţionale nr. 297, publicată în 26 aprilie 2018, şi respectiv nr. 358, publicată în 09.06.2022, motiv pentru care a solicitat admiterea apelului sub aspectul soluţiei de încetare a procesului penal dispusă faţă de inculpaţii A., B. şi I., desfiinţarea sentinţei apelate şi condamnarea inculpaţilor pentru infracţiunile de corupţie reţinute în sarcina acestora.

În ceea ce priveşte cel de-al doilea motiv de apel al Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie privind greşita achitare a inculpaţilor C. (pentru infracţiunea de trafic de influenţă în formă continuată şi cele patru infracţiuni de instigare la abuz în serviciu), A. (pentru infracţiunea de cumpărare de influenţă în formă continuată, pentru infracţiunea de dare de mită corelativă faptei inculpatului D. şi pentru cele patru infracţiuni de complicitate la abuz în serviciu), D. (pentru infracţiunile de luare de mită şi abuz în serviciu), B. (pentru infracţiunea de abuz în serviciu), E. (pentru infracţiunea de abuz în serviciu), F. (pentru infracţiunea de abuz în serviciu), G. (pentru infracţiunea de abuz în serviciu), J. (pentru infracţiunea de abuz în serviciu), K. (pentru infracţiunea de abuz în serviciu) şi L. (pentru infracţiunea de abuz în serviciu), Parchetul a susţinut că soluţiile de achitare sunt netemeinice, fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor săvârşite de inculpaţi în legătură cu fraudarea achiziţiilor în cadrul Consiliului Judeţean Prahova, Spitalului Judeţean de Urgenţă Ploieşti, Centrului de Recuperare Călineşti şi în cadrul R.A.P.P.S. Sinaia (soluţiile de achitare vizează cel ce-al doilea palier infracţional — infracţiuni săvârşite în legătură cu fraudarea achiziţiilor în cadrul C.J. Prahova, Spitalului Judeţean de Urgenţă Ploieşti, Centrului de Recuperare Călineşti şi R.A.P.P.S. Sinaia).

A susţinut că infracţiunile de abuz în serviciu imputate pe acest palier în sarcina reprezentanţilor autorităţilor contractante cu atribuţii în desfăşurarea procedurilor de atribuire a contractelor (inculpaţii J., K., L., D., B., F., E. şi G.) şi infracţiunile de instigare şi complicitate la aceste infracţiuni de abuz în serviciu imputate inculpaţilor C. şi A., respectiv infracţiunile de luare de mită, reţinute în sarcina inculpaţilor D., B., de dare de mită, reţinută în sarcina inculpatului A., au fost stabilite de acuzare şi au fost săvârşite în contextul atribuirii frauduloase a unor contracte de către reprezentanţii Spitalului Judeţean de Urgenţă Ploieşti în favoarea societăţii Y.. De asemenea, infracţiunile de cumpărare şi trafic de influenţă în formă continuată au fost reţinute în sarcina inculpaţilor A. şi C. în legătură cu favorizarea societăţilor FFF. S.R.L. şi Y. în relaţia cu autorităţile contractante, pentru obţinerea frauduloasă a unor contracte.

Parchetul a făcut trimitere, în esenţă, la probele administrate în cursul urmăririi penale, la declaraţiile martorilor audiaţi, ale inculpaţilor care au recunoscut săvârşirea faptelor, la documentaţia care a stat la baza atribuirii contractelor, precum şi la concluziile rapoartelor de constatare întocmite în cauză, la neîndeplinirea condiţiei privind urgenţa în cazul atribuirii frauduloase a contractului de lucrări la Conacul "Matac", la încălcarea atribuţiilor de serviciu prevăzute de lege în materia gestiunii fondurilor publice şi achiziţiilor publice de către inculpaţii funcţionari publici, precum şi la o pretinsă înţelegere între inculpaţii C. şi A. în sensul ca cel dintâi să beneficieze la rândul său de foloase de pe urma societăţilor administrate de inuclpatul Rotilă, în schimbul intervenţiilor sale pe lângă reprezentanţii autorităţilor contractante, pretenţie cu care inculpatul A. a fost de acord, cu atât mai mult cu cât între aceştia există o relaţie de afinitate.

Apelantul inculpat C. a criticat sentinţa apelată sub aspectul greşitei soluţii de încetare a procesului penal pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art. 291 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000, solicitând a se dispune pronunţarea unei soluţii de achitare, în temeiul art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. a), b) sau c) din C. proc. pen.

Prin motivele de apel, apelantul inculpat C., prin apărător ales, a susţinut, în principal, că fapta de trafic de influenţă imputată nu există, soluţia dispusă bazându-se pe declaraţia neadevărată a martorului denunţător O. din cursul urmăririi penale.

În acest sens, a susţinut, în esenţă, că lipsa de implicare a inculpatului C. este dovedită de faptul că societate Q. era deţinută şi administrată, în fapt, chiar de către Primarul UAT Azuga, U., de relaţia de prietenie a acestuia cu martorul O., de faptul că nu era necesară intervenţia lui C. având în vedere situaţia politică la nivelul localităţii Azuga şi funcţia deţinută de inculpatul H., de legătură de notorietate dintre procurorul QQQQ. şi martorul O., respectiv de declaraţiile martorului O. din cursul cercetării judecătoreşti în cele două faze procesuale, de conversaţia interceptată din data de 24 septembrie 2014, dintre C. si H., din care nu reiese existenţa unei acţiuni de pretindere/primire de bani.

În subsidiar, s-a solicitat pronunţarea unei soluţii de achitare, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., fapta nefiind prevăzută de legea penală întrucât nu este îndeplinită condiţia necesară pentru realizarea laturii obiective a infracţiunii de trafic de influenţă prin care i se promite cumpărătorului de influenţă că îl va determina pe funcţionarul public să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze, să întârzie îndeplinirea unui act sau să îndeplinească un act contrar îndatoririlor de serviciu.

În cele din urmă, s-a solicitat pronunţarea unei soluţii de achitare, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., având în vedere că nu a fost răsturnată prezumţia nevinovăţie, iar probele referitoare la vinovăţie nu sunt certe, sigure, complete, ci exista îndoială cu privire la vinovăţia inculpatului, aspect ce conduce la aplicarea regulii in dubio pro reo, potrivit căreia orice îndoială operează în favoarea inculpatului.

Analiza criticilor formulate

Examinând hotărârea atacată atât din oficiu, cât prin prisma motivelor de apel formulate şi susţinute oral, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:

Prioritar, Completul de 5 Judecători va analiza primul motiv de apel al Minsterului Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie care îi vizează pe inculpaţii A., B. şi I., în ceea ce priveşte greşita încetare a procesului penal ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale, prin care se solicită a se da efect direct dispoziţiilor de drept al Uniunii, în interpretarea dată acestora de Curtea de Justiţie, Marea Cameră, prin Hotărârea pronunţată la data de 24 iulie 2023 în cauza C-107/23 şi a se lăsa neaplicat standardul naţional de protecţie referitor la principiul aplicării retroactive a legii penale mai favorabile, astfel cum rezultă din decizia nr. 67 din 25.10.2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul competent pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.

Pentru a stabili dacă deciziile nr. 297 din 26.04.2018 şi nr. 358 din 26.05.2022 ale Curţii Constituţionale au consecinţe asupra modului de soluţionare a acţiunii penale exercitate în această cauză împotriva inculpaţilor, este necesară analiza dispoziţiilor C. pen. cu privire la prescripţia răspunderii penale şi la întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale, în contextul pronunţării acestor decizii şi al modificării dispoziţiilor C. pen. prin Ordonanţa de urgenţă nr. 71/2022 pentru modificarea art. 155 alin. (1) din Legea nr. 286/2009 privind C. pen., precum şi analiza efectelor deciziilor Curţii Constituţionale, în general.

Potrivit dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din Legea nr. 286/2009 privind C. pen., publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 24 iulie 2009, cu modificările şi completările ulterioare, cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză.

Prin decizia nr. 297 din 26.04.2018 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 25.06.2018 s-a constatat că: "soluţia legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripţiei răspunderii penale prin îndeplinirea «oricărui act de procedură în cauză», din cuprinsul dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., este neconstituţională.

În considerentele deciziei s-a arătat că, "spre deosebire de reglementarea anterioară, care prevedea întreruperea cursului termenului de prescripţie doar ca efect al realizării unor acte procedurale ce se comunicau, potrivit legii, învinuitului sau inculpatului, dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen. în vigoare prevăd întreruperea cursului termenului de prescripţie a răspunderii penale cu ocazia realizării oricărui act de procedură, indiferent de natura acestuia" (Paragraful 19). Curtea a reţinut că, procedând în acest mod, "legiuitorul a extins sfera cauzelor de întrerupere a termenului prescripţiei, cu consecinţa restrângerii incidenţei acestei instituţii" (Paragraful 21).

Curtea Constituţională a mai reţinut că "întreruperea cursului termenului de prescripţie reprezintă, pe de o parte, o soluţie juridică de repunere a organelor judiciare într-un nou termen, integral, de prescripţie, în care îşi poate exercita rolul activ, conferit de dispoziţiile art. 5 din C. proc. pen., de stabilire a adevărului, în cauzele penale, pe baza probelor administrate, iar, pe de altă parte, o manieră prin care societatea, prin intermediul organelor statului, aduce la cunoştinţa suspectului sau a inculpatului că fapta de natură penală pe care a săvârşit-o nu şi-a pierdut rezonanţa socială avută în momentul comiterii sale.

Prin prisma acestui ultim aspect, întreruperea cursului termenului de prescripţie a răspunderii penale devine eficientă, producându-şi efectele, într-o manieră completă, doar în condiţiile existenţei unor pârghii legale de încunoştinţare a persoanei în cauză cu privire la începerea unui nou termen de prescripţie. Or, o astfel de procedură de aducere la cunoştinţă poate consta tocmai în comunicarea acelor acte efectuate în cauză, ce au ca efect curgerea unui nou termen de prescripţie a răspunderii penale" (Paragrafele 23 şi 24).

Curtea a constatat că "dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen. instituie o soluţie legislativă de natură a crea persoanei care are calitatea de suspect sau de inculpat o situaţie juridică incertă referitoare la condiţiile tragerii sale la răspundere penală pentru faptele săvârşite" (Paragraful 30).

Pentru aceste motive, Curtea a reţinut că "prevederile art. 155 alin. (1) din C. pen. sunt lipsite de previzibilitate şi, totodată, contrare principiului legalităţii incriminării, întrucât sintagma «oricărui act de procedură» din cuprinsul acestora are în vedere şi acte ce nu sunt comunicate suspectului sau inculpatului, nepermiţându-i acestuia să cunoască aspectul întreruperii cursului prescripţiei şi al începerii unui nou termen de prescripţie a răspunderii sale penale" (Paragraful 31).

În acest context, Curtea a constatat că "soluţia legislativă anterioară, prevăzută la art. 123 alin. (1) din C. pen. din 1969, îndeplinea condiţiile de previzibilitate impuse prin dispoziţiile constituţionale analizate în prezenta cauză, întrucât prevedea întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale doar prin îndeplinirea unui act care, potrivit legii, trebuia comunicat în cauza în care persoana vizată avea calitatea de învinuit sau inculpat" (Paragraful 34).

Prin decizia nr. 358 din 26.05.2022 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 9.06.2022, a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate invocată şi s-a constatat că dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen. sunt neconstituţionale.

În considerentele acestei decizii, făcând trimitere la decizia nr. 5 din 21.03.2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 381 din 15.05.2019 şi la decizia nr. 25 din 11.11.2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 86 din 6.02.2020, s-a reţinut că, după ce s-a publicat decizia nr. 297 din 26.04.2018, s-au "conturat două opinii ce plasează această decizie fie în categoria deciziilor de admitere simple/extreme, fie în categoria deciziilor de admitere interpretative/cu rezervă de interpretare, cu consecinţa apariţiei unei practici judiciare neunitare" (Paragraful 48).

Subliniind obligativitatea atât a dispozitivului, cât şi a considerentelor, indiferent de tipul deciziilor pronunţate, Curtea a reţinut că "decizia nr. 297 din 26.04.2018 sancţionează «soluţia legislativă» pe care textul de lege criticat o conţinea, astfel că, aplicând criteriile tradiţionale/clasice, aceasta nu va putea fi încadrată în categoria deciziilor interpretative/cu rezervă de interpretare" (Paragraful 55).

În acest context, Curtea Constituţională a apreciat că "trebuie stabilit în ce măsură ansamblul legislativ în vigoare este apt să determine o aplicare clară şi previzibilă a dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., astfel cum acestea au fost sancţionate prin decizia nr. 297 din 26.04.2018" (Paragraful 60).

Curtea a constatat că, "prin efectele pe care le produce decizia nr. 297 din 26.04.2018, a fost sancţionată unica soluţie legislativă pe care dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen. o reglementau" (Paragraful 61).

Făcând referire la paragrafele 22, 23 şi 34 din cuprinsul deciziei nr. 297 din 26.04.2018, Curtea a subliniat că, "deşi a sancţionat soluţia legislativă prevăzută de art. 155 alin. (1) din C. pen. deoarece aceasta prevedea că se poate întrerupe cursul prescripţiei prin efectuarea de acte procedurale care nu sunt cunoscute suspectului sau inculpatului, prin comunicare sau prin prezenţa acestuia la efectuarea lor, Curtea nu a impus ca toate actele care se comunică suspectului sau inculpatului sau toate actele care presupun participarea suspectului sau inculpatului să fie privite ca acte care sunt apte să întrerupă cursul prescripţiei răspunderii penale, stabilirea acestora intrând în competenţa legiuitorului, cu condiţia esenţială ca acestea să îndeplinească exigenţele menţionate de către instanţa de contencios constituţional" (Paragraful 68).

Curtea a observat astfel că, "prin tăcerea legiuitorului, identificarea cazurilor de întrerupere a cursului prescripţiei răspunderii penale a rămas o operaţiune realizată de către organul judiciar, ajungându-se la o nouă situaţie lipsită de claritate şi previzibilitate, situaţie ce a determinat inclusiv aplicarea diferită la situaţii similare a dispoziţiilor criticate (fapt confirmat prin constatarea de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a existenţei unei practici neunitare). Astfel, lipsa de intervenţie a legiuitorului a determinat în sarcina organului judiciar necesitatea de a se substitui acestuia prin conturarea cadrului normativ aplicabil în situaţia întreruperii cursului prescripţiei răspunderii penale şi, implicit, aplicarea legii penale prin analogie, lucru nepermis atât din perspectiva separaţiei puterilor în stat, cât şi din perspectiva principiului legalităţii incriminării şi pedepsei şi din perspectiva principiul potrivit căruia legea penală nu trebuie interpretată şi aplicată extensiv în defavoarea acuzatului, de exemplu, prin analogie" (Paragraful 71).

În consecinţă, Curtea Constituţională a constatat că, "în condiţiile stabilirii naturii juridice a deciziei nr. 297 din 26.04.2018 ca decizie simplă/extremă, în absenţa intervenţiei active a legiuitorului, obligatorie potrivit art. 147 din Constituţie, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii şi până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripţiei răspunderii penale, fondul activ al legislaţiei nu conţine vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale" (Paragraful 73).

În acest context, Curtea a constatat că "situaţia creată prin pasivitatea legiuitorului, consecutivă publicării deciziei de admitere nr. 297/2018, reprezintă o încălcare a prevederilor art. 1 alin. (3) şi (5) din Legea fundamentală, care consacră caracterul de stat de drept al statului român, precum şi supremaţia Constituţiei. Aceasta, deoarece prevalenţa Constituţiei asupra întregului sistem normativ reprezintă principiul crucial al statului de drept. Or, garant al supremaţiei Legii fundamentale este însăşi Curtea Constituţională, prin deciziile pe care le pronunţă, astfel că neglijarea constatărilor şi dispoziţiilor cuprinse în deciziile acesteia determină fragilizarea structurii constituţionale ce trebuie să caracterizeze statul de drept (în acelaşi sens, decizia nr. 230 din 28.04.2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 519 din 26.05.2022)" (Paragraful 75).

Curtea a observat că, "în cazul de faţă, legiuitorul a nesocotit prevederile art. 147 alin. (4) din Constituţie, ignorând efectele obligatorii ale deciziei nr. 297 din 26.04.2018 cu consecinţa creării unui viciu de neconstituţionalitate mai grav generat de aplicarea neunitară a textului de lege «cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea», care, în mod evident, nu prevede niciun caz de întrerupere a cursului prescripţiei răspunderii penale. Curtea Constituţională a statuat că, pentru restabilirea stării de constituţionalitate, este necesar ca legiuitorul să clarifice şi să detalieze prevederile referitoare la încetarea cursului prescripţiei răspunderii penale, în spiritul celor precizate în considerentele deciziei anterior menţionate" (Paragraful 76).

Prin Ordonanţa de urgenţă nr. 71/2022 pentru modificarea art. 155 alin. (1) din Legea nr. 286/2009 privind C. pen., legiuitorul a dat eficienţă efectelor deciziilor Curţii Constituţionale nr. 297 din 26.04.2018 şi nr. 358 din 26.05.2022 şi a pus în concordanţă dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen. cu dispoziţiile constituţionale. Astfel, prin articol unic se prevede că la articolul 155 din Legea nr. 286/2009 privind C. pen., publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 24 iulie 2009, cu modificările şi completările ulterioare, alin. (1) se modifică şi va avea următorul cuprins: "(1) Cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză care, potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului."

Având în vedere deciziile Curţii Constituţionale nr. 297 din 26.04.2018, şi nr. 358/26.05.2022, în raport de dispoziţiile art. 147 alin. (1) din Constituţie, se constată că pe perioada cuprinsă între data publicării primei decizii, respectiv 25.06.2018 şi până la intrarea în vigoare a Ordonanţei de urgenţă nr. 71/2022, la data de 30.05.2022, fondul activ al legislaţiei nu conţine vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale.

Într-adevăr, în perioada de referinţă, în absenţa intervenţiei legiuitorului, organele judiciare au fost cele care au identificat cazuri de întrerupere a cursului prescripţiei răspunderii penale, dând eficienţă în continuare aplicării art. 155 alin. (1) din C. pen.. Această practică a fost apreciată de către Curtea Constituţională prin decizia nr. 358 din 26.05.2022 ca fiind lipsită de claritate şi previzibilitate, determinând inclusiv aplicarea diferită la situaţii similare a dispoziţiilor criticate, cu consecinţa creării unui viciu de neconstituţionalitate.

Astfel, în lumina celor două decizii ale instanţei de contencios constituţional, în raport de efectele deciziilor Curţii constituţionale, consacrate în dispoziţiile art. 147 alin. (1) şi (4) din Constituţie, se constată că dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen., care prevedeau întreruperea cursului termenului prescripţiei răspunderii penale prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză, şi-au încetat efectele juridice la data când a fost publicată decizia nr. 297 din 26.04.2018, respectiv 25.06.2018.

Nefiind identificat în fondul legislativ un alt caz de întrerupere al cursului prescripţiei răspunderii penale, instituţia întreruperii prescripţiei nu a mai fost reglementată în C. pen. ulterior împlinirii termenului de 45 zile de la data publicării decizie nr. 297 din 26.04.2018, având în vedere că dispoziţiile legale declarate neconstituţionale sunt suspendate de drept, iar la expirarea acestei perioade îşi încetează efectele.

Astfel, prin raportare la decizia nr. 358 din 26.05.2022 a Curţii Constituţionale, care este obligatorie atât în ceea ce priveşte dispozitivul, cât şi în ceea ce priveşte considerentele, se constată că după publicarea primei decizii care stabilise că soluţia cuprinsă în art. 155 alin. (1) din C. pen. este neconstituţională, organele judiciare, pe rolul cărora se aflau/se află cauze în diferite stadii ale procesului penal, de la data începerii urmăririi penale şi până la data rămânerii definitive a hotărârii, trebuie să aplice în mod direct decizia nr. 297 din 26.04.2018 a instanţei de contencios neconstituţional şi să analizeze eventuala intervenire a prescripţiei răspunderii penale numai din perspectiva termenelor generale de prescripţie, prevăzute de art. 154 alin. (1) din C. pen., nu prin raportare la termenele speciale de prescripţie prevăzute de art. 155 alin. (4) din C. pen., în condiţiile în care legea nu mai prevedea vreun caz de întrerupere a prescripţiei răspunderii penale.

Prin decizia nr. 67 din 25.10.2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1141 din 28.11.2022, s-a stabilit că "Normele referitoare la întreruperea cursului prescripţiei sunt norme de drept penal material (substanţial) supuse din perspectiva aplicării lor în timp principiului activităţii legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepţia dispoziţiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţie şi art. 5 din C. pen..".

În acord cu jurisprudenţa Curţii Constituţionale (decizia nr. 1092 din 18.12.2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 67 din 31.01.2013, decizia nr. 473 din 8.08.2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 942 din 7.11.2018), Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a reţinut că, prin efectele sale, prescripţia, înlăturând răspunderea penală, aparţine dreptului substanţial penal, şi nu dreptului procesual penal. Chiar dacă prin înlăturarea răspunderii penale se înlătură şi acţiunea penală, acesta este un efect derivat, de ordin procesual, ce decurge din primul efect de ordin material.

Prin urmare, dat fiind caracterul de normă de drept material a dispoziţiilor legale referitoare la prescripţia răspunderii penale, şi implicit la întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale, în situaţia în care aceste dispoziţii au fost modificate sau şi-au încetat efectele juridice pe parcursul procesului penal, ca o excepţie de la aplicarea principiului activităţii legii penale, prevăzut de art. 3 din C. pen., se impune aplicarea legii penale mai favorabile, în temeiul art. 15 alin. (2) din Constituţie, reflectat în art. 5 alin. (1) din C. pen.

Înalta Curte constată că de la momentul publicării deciziei nr. 297 din 26.04.2018 şi până la intrarea în vigoare a Ordonanţei de urgenţă nr. 71/2022 pentru modificarea art. 155 alin. (1) din Legea nr. 286/2009 privind C. pen., respectiv în perioada 25.06.2018-30.05.2022, dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen., care are denumirea marginală "Întreruperea cursului răspunderii penale", şi-au încetat efectele juridice, astfel că în această perioadă cursul prescripţiei răspunderii penale nu a fost întrerupt, fiind aplicabile numai dispoziţiile referitoare la prescripţia răspunderii penale prevăzute de art. 153 C. pen. şi cele la termenele de prescripţie a răspunderii penale prevăzute de art. 154 C. pen.. Din această perspectivă, este evident că dispoziţiile mai favorabile sunt dispoziţiile din C. pen. care nu mai cuprindeau norme referitoare la întreruperea prescripţiei răspunderii penale, respectiv dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen. ale căror efecte juridice au încetat în urma declarării neconstituţionalităţii soluţiei legislative pe care o prevedeau, aşa cum a statuat Curtea Constituţională prin decizia nr. 297 din 26.04.2018.

Potrivit art. 5 alin. (1) din C. pen., aplicarea legii penale mai favorabile se impune numai în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale. Prin urmare, acest principiu este aplicabil, în ceea ce priveşte întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale, numai infracţiunilor care s-au săvârşit anterior datei de 30.05.2022, când dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen. au fost puse în acord cu deciziile Curţii Constituţionale nr. 297 din 26.04.2018 şi nr. 358 din 26.05.2022, care nu au fost soluţionate definitiv până în prezent. Ca atare, principiul legii penale mai favorabile, prevăzut de art. 5 alin. (1) din C. pen. nu se aplică în cazul infracţiunilor săvârşite anterior datei de 30.05.2022, judecate definitiv până la pronunţarea deciziei nr. 297 din 26.04.2018.

În acest context, aplicând în concret la speţa de faţă cele două decizii ale Curţii Constituţionale, prin raportare şi la motivele de apel ale Parchetului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători trebuie să identifice legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpaţilor.

Astfel, se constată că fapta inculpatului A., care, din primăvara anului 2013 - până la sfârşitul verii anului 2014, în calitate de administrator al S.C Y. S.R.L - societate aflată în derularea unor relaţii contractuale cu Spitalul Judeţean de Urgenţă Ploieşti - a remis mai multe bunuri şi foloase materiale coinculpatului B., responsabil cu achiziţiile publice, în legătură cu îndeplinirea atribuţiilor de serviciu ce îi reveneau acestuia din urmă în procedurile de achiziţie publică derulate la nivelul unităţii sanitare, respectiv, o uşă din tâmplărie termopan, o masă şi două banchete din lemn, o umbrelă pliabilă de curte şi contravaloarea serviciilor de cazare şi masă aferente unui număr de două deplasări la o pensiune din localitatea Jurilovca, foloase cu o valoare estimată de 2.991 RON întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de dare de mită în formă în formă continuată, prevăzută de art. 290 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

Corelativ acestei infracţiuni, se constată că fapta inculpatul B. care, din primăvara anului 2013 - până sfârşitul verii anului 2014, în calitate de economist la Serviciul Achiziţii Publice din cadrul Spitalului Judeţean de Urgenţă Ploieşti, a primit mai multe bunuri şi foloase materiale de la reprezentantul S.C Y., societate aflată în raporturi contractuale cu unitatea sanitară, în legătură cu îndeplinirea atribuţiilor de serviciu ce îi reveneau acestuia în procedurile de achiziţie publică derulate, respectiv, o uşă din tâmplărie termopan, o masă şi două banchete din lemn, o umbrelă pliabilă de curte şi contravaloarea serviciilor de cazare şi masă aferente unui număr de două deplasări la o pensiune din localitatea Jurilovca, bunuri şi foloase cu o valoare estimată de 2.991 RON întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 289 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

Cu privire la inculpata I., fapta acesteia, care la data de 13 iulie 2011, în calitate de secretar al localităţii Azuga şi preşedinte al comisiei de licitaţie publică organizată la aceeaşi dată, la nivelul Primăriei Azuga, pentru vânzarea unei suprafeţe de teren, a primit de la inculpatul H. suma de 4.000 euro, în vederea îndeplinirii îndatoririlor sale de serviciu privind finalizarea licitaţiei şi semnarea proceselor-verbale prin care S.C P. S.R.L, administrată de denunţătorul O. a fost desemnată câştigătoare a licitaţiei, realizează elementele de tipicitate ale infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Având în vedere că infracţiunile anterior menţionate au fost săvârşite în intervalul primăvara anului 2013 - sfârşitul verii anului 2014 de către inculpaţii A. şi B., respectiv data de 13 iulie 2011 de către inculpata I., se pune problema identificării legii penale mai favorabile.

În acest sens, se constată că pedeapsa prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. pentru infracţiunea de luare de mită este închisoarea de la 3 la 10 ani, iar pedeapsa prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. pentru infracţiunea de dare de mită este închisoarea de la 2 la 7 ani.

Potrivit art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen., termenul general de prescripţie este de 8 ani când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depăşeşte 10 ani.

Conform art. 154 alin. (2) din C. pen., termenele prevăzute în prezentul articol încep să curgă de la data săvârşirii infracţiunii. În cazul infracţiunilor continue termenul curge de la data încetării acţiunii sau inacţiunii, în cazul infracţiunilor continuate, de la data săvârşirii ultimei acţiuni sau inacţiuni, iar în cazul infracţiunilor de obicei, de la data săvârşirii ultimului act.

Completul de 5 Judecători, reţinând că, în intervalul temporal 25 iunie 2018 - 30 mai 2022, nu au existat, în legislaţia penală substanţială, cazuri de întrerupere a cursului prescripţiei răspunderii penale, cu consecinţa incidenţei exclusiv a termenelor generale de prescripţie, prevăzute de art. 154 din C. pen., constată că dispoziţiile art. 155 din C. pen., în forma în vigoare anterior modificării prin Ordonanţa de urgenţă nr. 71/2022 pentru modificarea art. 155 alin. (1) din Legea nr. 286/2009 privind C. pen., reprezintă, în condiţiile art. 5 din C. pen.., legea penală mai favorabilă pentru inculpaţi.

Astfel, termenele de prescripţie a răspunderii penale pentru infracţiunile săvârşite de inculpaţi se raportează numai la dispoziţiile art. 154 alin. (1) din C. pen., deoarece, în lipsa unor dispoziţii legale referitoare la întreruperea cursului prescripţiei, nu se poate stabili că a început un nou termen de prescripţie, cu consecinţa socotirii ca fiind împlinit termenul de prescripţie, în cazul depăşirii cu încă o dată a acestuia.

Termenul de prescripţie se calculează potrivit dispoziţiilor art. 154 alin. (1) şi (2) din C. pen., în raport de pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunile deduse judecăţii.

În consecinţă, în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii A. şi B., Completul de 5 Judecători reţine că, potrivit art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen., termenul de prescripţie de 8 ani incident pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 290 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., respectiv art. 289 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. a început să curgă de la comiterea ultimului act material ce intră în conţinutul infracţiunii continuate, potrivit art. 154 alin. (2) din C. pen., respectiv sfârşitul verii anului 2014 şi s-a împlinit la sfârşitul verii anului 2022.

În cazul inculpatei I., termenul de prescripţie a răspunderii penale de 8 ani prevăzut de art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen. incident pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 289 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, a început să curgă la data de 13.07.2011 şi s-a împlinit la data de 12.07.2019, conform art. 186 alin. (1) C. pen.

Referitor la motivele de apel prin care parchetul a solicitat aplicarea directă a dispoziţiilor de drept al Unniunii, Completul de 5 Judecători, în majoritate, reţine următoarele:

La data de 24 iulie 2023, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, Marea Cameră a pronunţat, o hotărâre în cauza C-107/23 PPU[Lin ] prin care a stabilit că: "articolul 325 alin. (1) TFUE şi articolul 2 alin. (1) din Convenţia elaborată în temeiul articolului K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană privind protejarea intereselor financiare ale Comunităţilor Europene, semnată la Bruxelles la 26 iulie 1995 şi anexată la Actul Consiliului din 26 iulie 1995, trebuie interpretate în sensul că:

- instanţele naţionale nu sunt obligate să lase neaplicate deciziile Curţii Constituţionale a acestui stat membru prin care este invalidată dispoziţia legislativă naţională care reglementează cauzele de întrerupere a termenului de prescripţie în materie penală din cauza încălcării principiului legalităţii infracţiunilor şi pedepselor, astfel cum este protejat în dreptul naţional, sub aspectul cerinţelor acestuia referitoare la previzibilitatea şi la precizia legii penale, chiar dacă aceste decizii au drept consecinţă încetarea, ca urmare a prescripţiei răspunderii penale, a unui număr considerabil de procese penale, inclusiv procese referitoare la infracţiuni de fraudă gravă care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene;

- instanţele acestui stat membru sunt obligate să lase neaplicat un standard naţional de protecţie referitor la principiul aplicării retroactive a legii penale mai favorabile (lex mitior) care permite repunerea în discuţie, inclusiv în cadrul unor căi de atac îndreptate împotriva unor hotărâri definitive, a întreruperii termenului de prescripţie a răspunderii penale în astfel de procese prin acte de procedură intervenite înainte de o asemenea invalidare".

În considerentele acestei decizii, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a arătat că temeiurile din perspectiva cărora trebuie analizate întrebările adresate de instanţa naţională nu pot viza un act al Uniunii Europene adoptat ulterior datei la care au fost săvârşite faptele din cauză, şi nici o materie (corupţia) care nu are legătură cu obiectul cauzei.

"Este necesar să se arate, pe de o parte, că, în temeiul articolului 16 din Directiva PIF, ale cărei articole 2 şi 12 fac obiectul interpretării solicitate de instanţa de trimitere prin intermediul primei întrebări preliminare, această directivă înlocuieşte Convenţia PIF începând cu 6 iulie 2019. Or, faptele aflate la originea litigiului principal au fost săvârşite în cursul anului 2010. Prin urmare, este evident că directiva menţionată nu este aplicabilă acestui litigiu, motiv pentru care interpretarea sa nu este necesară pentru soluţionarea acestuia din urmă".(paragraful 64).

"Pe de altă parte, în măsura în care, potrivit informaţiilor aduse la cunoştinţa Curţii, faptele în discuţie în litigiul principal nu constituie fapte de corupţie, este evident că nici interpretarea Deciziei 2006/928 nu este relevantă pentru răspunsul care trebuie dat la prima şi la a doua întrebare preliminară." (paragraful 65).

Ca atare, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a concluzionat că în speţă nu sunt incidente dispoziţiile Directivei PIF, pentru că aceasta a fost adoptată ulterior faptelor reţinute în cauza ce face obiectul sesizării.

Având în vedere cele reţinute atât în considerente, cât şi în dispozitivul acestei hotărâri, Completul de 5 Judecători constată că instanţelor naţionale le revine obligaţia să lase neaplicată Decizia nr. 67 din 25.10.2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, în măsura în care această decizie permite aplicarea legii penale mai favorabile (mitior lex) în temeiul efectelor deciziilor nr. 297 din 25.04.2018 şi nr. 358 din 25.05.2022 ale Curţii Constituţionale în cazuri de fraudă gravă care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii şi, prin urmare, amplifică riscul sistemic de impunitate pentru astfel de infracţiuni.

Ca atare, sfera cauzelor interne în care se aplică Hotărârea din cauza C-107/23 PPU [Lin] din 24 iulie 2023 sunt cele care au ca obiect infracţiuni care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii.

Sub acest din urmă aspect, este de menţionat că în art. 1 din Convenţie este definită frauda care aduce atingere intereselor financiare ale Comunităţii Europene, iar în preambulul celui de al Doilea Protocol elaborat în temeiul art. K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană, la Convenţia privind protejarea intereselor financiare ale Comunităţii Europene se afirmă necesitatea, cooperării între statele membre şi Comisie în scopul asigurării unei acţiuni eficiente împotriva fraudei, a corupţiei active şi pasive, a spălării banilor aferentă acestora care aduc atingere sau sunt susceptibile să aducă atingere intereselor financiare ale Comunităţii Europene", termenii de corupţie activă şi pasivă fiind definiţi într-un protocol anterior.

Prin hotărârea pronunţată în Cauza Lin la 24 iulie 2023, Curtea de Justiţie a interpretat dispoziţiile art. 325 alin. (1) TFUE şi art. 2 alin. (1) din Convenţia elaborată în temeiul articolului K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană privind protejarea intereselor financiare ale Comunităţilor Europene, semnată la Bruxelles la 26 iulie 1995 şi anexată la Actul Consiliului din 26 iulie 1995.

Astfel, se reţine că art. 2 alin. (1) din Convenţia elaborată în temeiul articolului K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană privind protejarea intereselor financiare ale Comunităţilor Europene (Convenţia PIF), semnată la Bruxelles la 26 iulie 1995 şi anexată la Actul Consiliului din 26 iulie 1995 trasează în sarcina statelor membre obligaţia de a aplica sancţiuni efective, proporţionale şi disuasive (adică pedepse privative de libertate) măcar în cazurile de fraudă gravă (când prejudiciul este mai mare de 50.000 euro), rămânând la latitudinea lor dacă în cazul fraudelor de mai mică gravitate aplică pedepse privative de libertate sau alt fel de sancţiuni:

"Fiecare stat membru ia măsurile necesare pentru a se asigura că comportamentele menţionate la articolul 1, precum şi complicitatea, instigarea sau tentativa la comportamentele menţionate la articolul 1 alin. (1) se pedepsesc cu sancţiuni penale efective, proporţionate şi disuasive, inclusiv, cel puţin în cazurile de fraudă gravă, cu pedepse privative de libertate care pot duce la extrădare, înţelegându-se că trebuie considerată fraudă gravă oricare fraudă care implică o sumă minimă care urmează să fie stabilită de fiecare stat membru. Această sumă minimă nu poate fi stabilită la o sumă mai mare de 50 000 ECU."

De asemenea, art. 325 alin. (1) al TFUE prevede că: "Uniunea şi statele membre combat frauda şi orice altă activitate ilegală care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii prin măsuri luate în conformitate cu prezentul articol, măsuri care descurajează fraudele şi oferă o protecţie efectivă în statele membre, precum şi în instituţiile, organele, oficiile şi agenţiile Uniunii."

Cu privire la cel din urmă articol, Completul de 5 Judecători reţine că noţiunea de fraudă are o definiţie în Dreptul Uniunii Europene (în Convenţia PIF şi ulterior în Directiva PIF), în timp ce noţiunea de "altă activitate ilegală care aduce atingere intereselor europene" nu are încă o consacrare legală, înţelesul ei fiind conturat pe cale jurisprudenţială.

Astfel, prin Hotărârea pronunţată la data de 21 decembrie 2021 în cauzele conexate C-357/19, C-379/19, C-547/19, C-811/19 şi C-840/19 (Euro Box Promotion), Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, Marea Cameră a statuat că «expresia "orice activitate ilegală", care figurează la articolul 325 alin. (1) TFUE, (...) nu poate fi interpretată în mod restrictiv» (paragr. 184); «noţiunea menţionată de "activitate ilegală" acoperă printre altele orice act de corupţie al funcţionarilor sau orice abuz în serviciu din partea acestora care poate aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii» (paragr. 185); «Împrejurarea că articolul 2 alin. (1) din Convenţia PIF coroborat cu articolul 1 alin. (1) din această convenţie se referă numai la frauda care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii nu este de natură să infirme această interpretare a articolului 325 alin. (1) TFUE, ai cărui termeni vizează în mod expres "frauda şi orice altă activitate ilegală care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii». În plus, aşa cum reiese din articolul 1 litera (a) din convenţia menţionată, o deturnare de fonduri care provin din bugetul Uniunii în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate iniţial constituie o fraudă, astfel încât o asemenea deturnare poate fi în egală măsură la originea sau rezultatul unui act de corupţie. Aceasta echivalează cu a demonstra că acte de corupţie pot fi legate de cazuri de fraudă şi, invers, că săvârşirea unei fraude poate fi facilitată prin acte de corupţie, astfel încât o eventuală atingere adusă intereselor financiare poate rezulta, în anumite situaţii, din asocierea unei fraude în domeniul TVA-ului cu acte de corupţie" (paragr. 186).

Totodată, Curtea a mai reţinut că "Decizia 2006/928/CE din 13 decembrie 2006 de stabilire a unui mecanism de cooperare şi de verificare a progresului realizat de România în vederea atingerii anumitor obiective de referinţă specifice în domeniul reformei sistemului judiciar şi al luptei împotriva corupţiei este, atât timp cât nu a fost abrogată, obligatorie în toate elementele sale pentru România".

De asemenea, prin Ordonanţa din 9 ianuarie 2024, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, Camera a noua a stabilit că Decizia 2006/928/CE a Comisiei din 13 decembrie 2006 de stabilire a unui mecanism de cooperare şi de verificare a progresului realizat de România în vederea atingerii anumitor obiective de referinţă specifice în domeniul reformei sistemului judiciar şi al luptei împotriva corupţiei trebuie interpretată în sensul că instanţele unui stat membru nu sunt obligate să lase neaplicatc deciziile curţii constituţionale a acestui stat membru prin care este invalidată dispoziţia legislativa naţională care reglementează cauzele de întrerupere a termenului de prescripţie în materie penală din cauza încălcării principiului legalităţii infracţiunilor şi pedepselor, astfel cum este protejat în dreptul naţional, sub aspectul cerinţelor acestuia referitoare la previzibilitatea şi la precizia legii penale, chiar dacă aceste decizii au drept consecinţă încetarea, ca urmare a prescripţiei răspunderii penale, a unui număr considerabil de procese penale, inclusiv procese referitoare la infracţiuni de corupţie.

În acest context, e de precizat că Decizia 2006/928/CE din 13 decembrie 2006 de stabilire a unui mecanism de cooperare şi de verificare a progresului realizat de România în vederea atingerii anumitor obiective de referinţă specifice în domeniul reformei sistemului judiciar şi al luptei împotriva corupţie şi-a încetat efectele, de la data de 07 octombrie 2023, când a intrat în vigoare Decizia 2023/1786 a Comisiei de abrogare a acestei decizii.

În schimb, Ordonanţa din 9 ianuarie 2024 a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene trebuie interpretată în sensul că instanţele acestui stat membru sunt obligate să lase neaplicat un standard naţional de protecţie referitor la principiul aplicării retroactive a legii penale mai favorabile (lex mitior) care permite repunerea în discuţie, inclusiv în cadrul unor căi de atac îndreptate împotriva unor hotărâri definitive, a întreruperii termenului de prescripţie a răspunderii penale în astfel de procese prin acte de procedură intervenite înainte de o asemenea invalidare.

Concluzionând, Completul de 5 Judecători, în majoritate, constată că infracţiunile vizate de calea de atac formulată de parchet sunt infracţiuni clasice de corupţie constând în acţiuni de remitere, respectiv de primire de foloase necuvenite de către funcţionari publici în legătură cu îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, prin care însă nu s-au adus atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene,. Ca atare, jurisprudenţa Curţii anterior prezentată, inclusiv Hotărârea pronunţată în cauza C-107/23 PPU [Lin], nu este incidentă în speţă, motiv pentru care instanţei supreme nu-i incumbă obligaţia de a lăsa neaplicate deciziile nr. 297 din 26.04.2018 şi nr. 358 din 26.05.2022 ale Curţii Constituţionale şi de a da prevalenţă principiului supremaţiei dreptului Uniunii Europene.

În consecinţă, având în vedere că în cauză nu sunt întrunite condiţiile impuse prin hotărârea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, pentru a lăsa neaplicată decizia nr. 67 din 25.10.2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, cu privire la legea penală mai favorabilă, fiind dedusă judecăţii o cauză ce excede domeniului de aplicare al jurisprudenţei Curţii de Justiţie a Uniunii Europene anterior prezentate, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători, în majoritate, constată ca legală şi temeinică soluţia de încetare a procesului penal dispusă de prima instanţă cu privire la infracţiunile de dare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., (faptă corelativă celei vizându-l pe B.), reţinută în sarcina inculpatului A., luare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., reţinută în sarcina inculpatului B. şi luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., reţinută în sarcina inculpatei I., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

Cu privire la apelul formulat de către apelantul inculpat C. prin care se critică soluţia de încetare a procesului penal pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art. 291 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000, Înalta Curte – Completul de 5 Judecători, în opinie majoritară, constată că prima instanţa a reţinut o situaţie de fapt conformă cu realitatea, analizând şi interpretând în mod judicios probele administrate astfel încât baza factuală a fost reţinută corect în urma unei ample analize a materialului probator.

De asemenea, probatoriul administrat de către instanţa de control judiciar nu este de natură a conduce la o soluţie diferită de cea dispusă de către prima instanţă care a confirmat săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă de către inculpatul C., probele administrate în apel, la cererea apelantului inculpat, neavând amplitudinea de a modifica situaţia de fapt ori caracterizarea în drept a bazei factuale reţinute de instanţa fondului.

În acest context, Completul de 5 Judecători reţine că principala critică adusă hotărârii apelate a constat în faptul că vinovăţia inculpatului C. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă a fost constatată numai în baza declaraţiei neadevărate a martorului denunţător O. din cursul urmăririi penale, asupra căreia a revenit în cursul cercetării judecătoreşti.

Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, în opinie majoritară, constată că această critică este nefondată, iar apelul declarat de inculpatul C. este neîntemeiat, soluţia dispusă de către instanţa de fond, de încetare a procesului penal ca urmare a intervenirii prescripţiei, fiind legală şi temeinică.

Contrar susţinerilor apelantului inculpat C., instanţa de control judiciar constată că judecătorii fondului au constatat vinovăţia inculpatului după o evaluare şi o analiză a întregului context factual, a întregului material probator administrat atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de judecată.

Or, aşa cum a reţinut şi instanţa fondului, contrar criticilor apelantului, instanţa nu poate face abstracţie de declaraţiile anterioare, fără o analiză a acestora şi a motivelor invocate pentru schimbarea poziţiei procesuale, şi să accepte că declaraţiile prin care au fost retractate susţinerile iniţiale sunt cele care reflectă adevărul.

De altfel, o astfel de abordare este contrară dispoziţiilor art. 5 din C. proc. pen. care consacră principiul aflării adevărului şi ar conduce, ab initio, la validarea tezei apărării fără o cercetare judecătorească adecvată.

Potrivit art. 403 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., instanţei îi revine obligaţia de a analiza probele care au servit ca temei pentru soluţionarea laturii penale a cauzei şi a celor care au fost înlăturate.

Astfel, în mod corect, instanţa fondului a constatat că fapta inculpatului C., care, în primăvara anului 2011, la o dată plasată în intervalul 23 martie 2011 – 26 mai 2011 (data încheierii antecontractului de vînzare cumpărare nr. x/2011 - data la care s-a aprobat vânzarea terenului la licitaţie publică), în calitate de vicepreşedinte al Organizaţiei Judeţene Prahova a N., a pretins de la denunţătorul O. - administrator al S.C. P. S.R.L., suma de 20.000 euro pentru a-şi exercita influenţa asupra preşedintelui din acea perioadă al Organizaţiei Locale Azuga a aceleiaşi formaţiuni politice, coinculpatul H., şi, prin intermediul celui din urmă, asupra celorlalţi membri ai Consiliului Local Azuga, pentru a-i determina să acorde un vot favorabil proiectului de vânzare la licitaţie publică a unui teren situat pe raza localităţii şi înlesnirii, astfel, a dobândirii acestuia de către firma denunţătorului, acţiune urmată de discuţii cu H. şi de remiterea către acesta, la data de 13 iulie 2011, a sumei menţionate, întruneşte elementele de tipicitate ale infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen.

Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, în opinie majoritară, constată că instanţa de fond a făcut o analiză pertinentă a declaraţiilor succesive ale martorilor şi inculpaţilor audiaţi cu privire la săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă de către inculpatul C., analiză pe care instanţa de apel şi-o însuşeşte, urmând a prezenta suplimentar aspectele relevante din care reiese că sunt îndeplinite condiţiile de tipicitate ale infracţiunii de trafic de influenţă, respectiv că sunt neîntemeiate criticile formulate de către apelantul inculpat.

Faţă de criticile apărării privind lipsa de credibilitate a martorului O., având în vedere rolul său în mecanismul infracţional descris, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, în opinie majoritară, constată că modificarea declaraţiilor date de în curusl procesului penal nu poate constitui motivul determinant şi singular al înlăturării declaraţiilor sale iniţiale. Faptul că acesta, prin declaraţiile din cursul cercetării judecătoreşti, a încercat să înlăture participarea inculpatului C. la infracţiunile de corupţie comise în legătură cu achiziţionarea unor terenuri pe raza oraşului Azuga – judeţul Prahova, nu determină automat caracterul neveridic al declaraţiilor martorului din cursul urmăririi penale, lipsa sa de sinceritate neputând fi prezumată a priori, ci numai stabilită în concret, în urma examinării declaraţiilor sale în contextul restului probatoriului existent.

În acest sens, Înalta Curte – Completul de 5 judecători, în opinie majoritară, constată că declaraţiile martorului O. se coroborează atât cu declaraţiile date de inculpaţii H. şi I., cât şi cu cele rezultate din înregistrările în mediul ambiental realizate de denunţătorul O., cu mijloace proprii, la datele de 09 august 2014 şi 12 august 2014 (redate în procesele-verbale din data de 28 august 2014 – filele x şi urm./vol. 1 dup), respectiv înregistrarea conversaţiei dintre C. şi H. la data de 24 septembrie 2014, interceptată autorizat în baza MST nr. 1085/UP/29 august 2014 emis de Înalta Curte şi redat în procesul-verbal din data de 25 septembrie 2014 .

Astfel, în declaraţiile date, martorul denunţător O. a relatat concordant contextul şi conţinutul discuţiei iniţiale, purtate cu inculpatul C. în primăvara anului 2011, la T. din Sinaia, discuţie ce a marcat consumarea actului iniţial de pretindere de foloase necuvenite; el a subliniat că principala motivaţie a acestei prime întâlniri a fost aceea a tranzacţionării influenţei pe care inculpatul C., în calitate de vicepreşedinte al Organizaţiei Judeţene N.., o avea asupra preşedintelui Organizaţiei Locale Azuga – inculpatul H. şi, prin intermediul celui din urmă, şi asupra celorlalţi consilieri, în vederea determinării acestora să nu blocheze, printr-un vot negativ, proiectul iniţiat de primar, vizând scoaterea la vânzare prin licitaţie publică a terenului de a cărui achiziţionare martorul era interesat.

În faza de urmărire penală, denunţătorul a precizat expres că inculpatul C. a acceptat să dea curs cererii sale de a discuta cu consilierii locali, dar a pretins, în schimb, suma de 20.000 de euro, ce urma a fi remisă de denunţător lui H., după adoptarea hotărârii de consiliu local ("…l-am rugat pe C. ca consilierii locali ai N. să nu blocheze cererea de achiziţionare a terenului. A spus ca va vorbi cu consilierii despre acest lucru, însă pentru aceasta trebuie să plătesc 20.000 de euro. Tot C. mi-a spus că, după ce se va da hotărârea Consiliului Local, voi da suma cerută lui H.", declaraţie din data de 14.08.2014).

Totodată, în declaraţia din data de 30 septembrie 2014, martorul O. a precizat că inculpatul C. i l-a prezentat pe H. la restaurantul RRRR., ca fiind persoana căreia urma să îi înmâneze suma de bani convenită, act consumat ulterior, prin remiterea sumei de 20.000 de euro la localul Cuţitul de Argint, în ziua desfăşurării licitaţiei, în modalitatea anterior descrisă.

Deşi, în cursul judecăţii, denunţătorul nu şi-a mai menţinut în totalitate cele susţinute anterior cu privire la apelantul inculpat, încercând să minimalizeze ponderea implicării inculpatului C. în tranzacţia ilicită, Înalta Curte – Completul de 5 Judecători, în opinie majoritară, constată că declaraţiile martorului denunţător din cursul urmăririi penale se coroborează, sub aspectul descris, cu elementele de fapt ce rezultă din celelalte mijloace de probă.

În ceea ce priveşte declaraţia martorului denunţător, implicarea sa în presupusa cumpărare ilicită de influenţă, nu legitimează, prin ea însăşi, o relativizare a valorii probatorii a declaraţiilor date în calitate de martor într-o anumită fază procesuală, de vreme ce legea procesuală penală nu ierarhizează valoarea probantă a declaraţiilor persoanelor ascultate în proces, pe criteriul calităţii lor procesuale.

Dimpotrivă, dispoziţiile art. 103 alin. (1), (2) din C. proc. pen. consacră principiul liberei aprecieri a probelor, în virtutea căruia organele judiciare trebuie să evalueze atent conţinutul tuturor probelor administrate în proces, atât în mod individual, cât şi coroborat, evitând să atribuie a priori o valoare superioară uneia dintre probe, în detrimentul alteia.

În măsura în care constată că probele au fost legal obţinute, iar conţinutul lor este sigur şi decisiv, organul judiciar trebuie să le dea eficienţă juridică deplină în procesul de stabilire a faptelor şi de aflare a adevărului, fără a le diferenţia în funcţie de criterii neprevăzute de lege, cum ar fi, exemplificativ, tipul de mijloc de probă prin care au fost obţinute sau (când este vorba de ascultarea persoanelor) calitatea lor în proces. Aceasta deoarece, atunci când legiuitorul a dorit să limiteze normativ valoarea unui mijloc de probă, a făcut-o în mod expres şi neechivoc, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 103 alin. (3) din C. proc. pen., care exclud, de lege lata, posibilitatea întemeierii unei hotărâri de stabilire a vinovăţiei penale, într-o măsură determinantă, pe declaraţiile martorilor anonimi (investigatori, colaboratori sau martori ameninţaţi).

În aceste coordonate de principiu, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, în opinie majoritară, reţine că, indiferent de faza procesuală în care au fost date, declaraţiile martorului denunţător cuprind relatări consecvente cu privire la circumstanţele în care a fost comis traficul de influenţă dedus judecăţii, declaraţii care se coroborează, în plus, cu cele ale coinculpaţilor I. şi H..

În pofida aparentei minimalizări a ponderii implicării inculpatului C. în tranzacţia ilicită, instanţa de control judiciar constată că susţinerile martorului denunţător din cursul urmăririi penale se coroborează cu cele ce decurg din declaraţiile inculpaţilor I. şi H..

Astfel, în faţa instanţei de apel, martorul denunţător O., prin declaraţia din data de 20 noiembrie 2023, deşi susţine că "inculpatul C. nu i-a cerut niciodată personal nicio sumă de bani" şi că a "discutat despre suma de bani cu inculpatul H.", confirmă existenţa întâlnirilor cu inculpatul C., astfel cum le relatase în cursul urmăririi penale: "Cred că la una dintre întâlniri cu inculpatul C., prima sau a doua, a fost de faţă domnul R.. Când a fost de faţă R., întâlnirea a avut loc la T. din Sinaia".

De altfel, declaraţiile iniţiale ale martorului O. sunt integral confirmate de susţinerile coinculpatului H. care, în aceeaşi fază procesuală iniţială, a descris detaliat circumstanţele faptice în care s-a pretins şi, ulterior, remis suma de 20.000 de euro, precum şi rolul avut de fiecare dintre cei implicaţi în tranzacţia ilicită. Coroborate cu susţinerile denunţătorului, declaraţiile inculpatului clarifică pe deplin factorii care au făcut necesar demersul ilicit al celui dintâi ("C. mi-a solicitat mie, în calitate de preşedinte al Organizaţiei Locale Azuga a N. să nu ne opunem, eu şi cosilierii, cererii formulate de SSSS. ne opuneam în general acestor cereri, întrucât în această modalitate se vânduseră aproape toate terenurile importante din Azuga…", declaraţie din data de 23 septembrie 2014).

Cu privire la declaraţiile coinculpatului H., apărarea a invocat neveridicitatea celor susţinute de acesta având în vedere "fuga constantă a inculpatului H. de a da declaraţii în faţa instanţei de judecata în care ar risca să îi fie puse întrebări şi de apărare".

Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, în opinie majoritară, constată ca nefondate aceste critici având în vedere, pe de o parte, că inculpatul H. a fost prezent în faţa instanţei de judecată, în primul ciclu procesual, moment în care a fost audiat de prima instanţă şi a solicitat judecarea conform procedurii simplificate, apărarea având posibilitatea a adresa întrebări acestuia (declaraţia din data de 11 septembrie 2015), şi, pe de altă parte, că declaraţiile coinculpatului H., atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faţa primei instanţe, în primul ciclu procesual, sunt constante şi concordante atât în ceea ce priveşte desfăşurarea întâlnirii cu inculpatul C. şi denunţătorul O., cât şi pretinderea sumei de 20.000 de euro ca urmare a traficării influenţei asupra membrilor consiliului Local Azuga (C. mi-a solicitat mie, în calitate de preşedinte al Organizaţiei Locale Azuga a N. să nu ne opunem, eu şi cosilierii, cererii formulate de SSSS. ne opuneam în general acestor cereri, întrucât în această modalitate se vânduseră aproape toate terenurile importante din Azuga…", declaraţie din data de 23 septembrie 2014; "În ceea ce priveşte infracţiunea de trafic de influenţă arăt că în anul 2011 am fost sunat de inculpatul C., pe atunci preşedinte al Organizaţiei Judeţene Prahova al N., care mi-a solicitat să ne întâlnim la RRRR. din Azuga. La întâlnire a fost prezent şi numitul O., despre care C. mi-a spus că dorea să achiziţioneze un teren în Azuga, sens în care mi-a solicitat ca eu să ii conving pe ceilalţi consilieri locali să voteze în sensul acestei cererii...În ziua în care a avut Ioc licitaţie am fost din nou sunat de C., care mi-a spus că trebuie,să mă întâlnesc cu O., acesta urmând să îmi înmâneze suma de 20 000 euro, banii pentru campania locală.", declaraţia din 11 septembrie 2015).

Astfel, în stabilirea vinovăţiei inculpatului C., instanţa de apel are în vedere declaraţiile coroborate ale martorilor O. şi ale coinculpatului H., care au constituit baza probatorie a acuzaţiei aduse inculpatului C.. Fără a face abstracţie de poziţia procesuală a acestora în cauză şi de interesul procesual propriu ce ar decurge din această poziţie, relatările acestora, coroborate atât între ele, cât şi cu alte mijloace de probă, demonstrează existenţa actelor de pretindere a sumei de bani în scopul traficării influenţei.

O altă probă care se coroborează cu declaraţiile inculpatului H. şi ale martorului O. cu privire la săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă de către inculpatul C. este reprezentată de declaraţia inculpatei I. care a recunoscut, atât în faza de urmărire penală, cât şi în faţa instanţei de judecată, săvârşirea faptei de luare de mită şi a relatat circumstanţele în care s-a desfăşurat întâlnirea de la RRRR., când a primit de la denunţătorul O., prin intermediul lui H., suma de 4000 de euro, în scopul de a-şi îndeplini atribuţiile de serviciu specifice funcţiei de preşedinte al comisiei de licitaţie, privitoare la certificarea, prin semnătura sa, a regularităţii şi finalizării procedurii.

De asemenea, rolul concret avut de inculpaţii C. şi H. în discuţiile premergătoare adoptării H.C.L nr. 70/2011 şi în pretinderea, respectiv, primirea folosului material corespunzător preţului acestei conduite ilicite rezultă din înregistrările în mediul ambiental realizate de denunţătorul O., cu mijloace proprii, la datele de 09 august 2014 şi 12 august 2014 (redate în procesele-verbale din data de 28 august 2014 – filele x şi urm./vol. 1 dup).

Fără a relua cele statuate de către instanţa fondului, instanţa de control judiciar constată că, din conţinutul acestor înregistrări, rezultă confirmarea primirii sumei de 20.000 de euro plătite în vederea traficării influenţei asupra consilierilor locali din cadrul Consiliului Local Azuga, precum şi modalitatea în care aceştia au fost distribuiţi astfel încât se constată că cele două înregistrări efectuate de denunţător au aptitudinea de a confirma probator existenţa, conţinutul şi implicarea celor doi inculpaţi în tranzacţia ilicită încheiată în primăvara anului 2011.

Totodată, ele devoalează contextul politic ce a impus denunţătorului O. să recurgă la coruperea unor funcţionari în scopul obţinerii certitudinii că terenul vizat va fi scos la vânzare prin licitaţie şi îi va fi atribuit; în absenţa unei majorităţi a consilierilor formaţiunii politice din care făcea parte primarul-iniţiator al proiectului şi a practicii aparente a consilierilor altor partide, de a se opune proiectelor vizând vânzarea unor terenuri proprietate privată a unităţii teritorial administrative, aprobarea proiectului de hotărâre de consiliu local era condiţionată de exprimarea unui vot favorabil de către consilierii proveniţi din alte formaţiuni.

Mai mult decât atât, ansamblu probator care confirmă acuzaţia de trafic de influenţă este completat de proba indirectă constând în înregistrarea conversaţiei dintre C. şi H. la data de 24 septembrie 2014, interceptată autorizat în baza MST nr. 1085/UP/29 august 2014 emis de Înalta Curte şi redat în procesul-verbal din data de 25 septembrie 2014 din care reiese participarea inculpatului C. la întâlnirea relatată de martorul O. şi înţelegerea intervenită între aceştia ca în schimbul sumei de bani primul să îşi exercite influenţa asupra inculpatului H. şi a celorlalţi consilieri locali care făceau parte din grupul politic al N..

Astfel, deşi apărarea a încercat să minimizeze această înregistrare, susţinând că inculpatul a negat orice implicare în activitatea ilicită, aceasta demonstrează că, în realitate, inculpatul cunoştea obiectul demersurilor efectuate de O..

În consecinţă, analiza coroborată a mijloacelor de probă anterior prezentate evidenţiază netemeinicia criticilor formulate de apelantul inculpat C. referitoare la vinovăţia acestuia cu privire la săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, construcţia juridică neavând la bază numai declaraţia lui O. din cursul urmăririi penale, astfel cum a susţinut apărarea.

În ceea ce priveşte critica subsidiară a apelantului inculpat privind neîntrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, acesta a susţinut, în esenţă, că fapta nu este prevăzută de legea penală, lipsind cerinţele esenţiale ale elementului material.

Înalta Curte notează că pentru întregirea laturii obiective a infracţiunii de trafic de influenţă, elementul material trebuie să îndeplinească anumite cerinţe esenţiale, printre care aceea ca autorul să aibă influenţă sau să lase să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionarul care exercită atribuţiile de care depinde efectuarea actului solicitat.

Din interpretarea logico-gramaticală a normei incriminatoare reiese că existenţa infracţiunii de trafic de influenţă nu presupune o influenţă reală a inculpatului asupra unui funcţionar pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu, însă este necesar ca influenţa pe care o are sau lasă să se creadă că o are făptuitorul să privească un funcţionar determinat sau indicat generic, care are atribuţii în îndeplinirea actului pentru care făptuitorul a primit sau a pretins banii ori alte foloase. În consecinţă, trebuie să existe legătură de cauzalitate între primirea foloaselor respective şi promisiunea exercitării influenţei, pretinse sau reale.

Din punct de vedere al laturii subiective trebuie probate elementele de fapt care conduc la concluzia că persoana acuzată a urmărit primirea de foloase având sau lăsând să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar pentru ca acesta să îşi exercite într-un anumit mod atribuţiile de serviciu.

Prevalarea de influenţă poate fi realizată în orice modalitate, fiind suficient ca din atitudinea făptuitorului să rezulte nemijlocit sau indirect că are influenţă asupra funcţionarului respectiv.

Astfel, norma legală foloseşte sintagma "săvârşită de către o persoană care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă", fără a condiţiona existenţa cerinţei esenţiale de afirmarea expresă a influenţei de către autor, ceea ce interesează este ca, influenţa reală sau presupusă, să fi constituit motivul determinant al faptei corelative de cumpărare de influenţă.

Or, din probele administrate în cauză (declaraţiile martorului O., ale coinculpatului H., înregistrările în mediul ambiental realizate de denunţătorul O., cu mijloace proprii, înregistrarea conversaţiei dintre C. şi H. la data de 24 septembrie 2014, interceptată autorizat în baza MST nr. 1085/UP/29 august 2014 emis de Înalta Curte) rezultă faptul că inculpatul C. a facilitat contactul direct dintre cumpărătorul de infleunţă şi funcţionarul vizat, respectiv coinculpatul H. şi solicitarea de soluţionare favorabilă a demersurilor menite să satisfacă interesele denunţătorului.

Aşadar, probele atestă dincolo de orice îndoială rezonabilă că inculpatul C., prin conduita sa a lăsat să se creadă că are influenţă asupra consilierilor din cadrul Consiliului Local Azuga pentru a rezolva procedura de achiziţionare a terenurilor de pe raza oraşului Azuga, martorul O. contactatându-l pe inculpatul C. tocmai în considerarea funcţiei acestuia, de vicepreşedinte al N. la acea dată, persoană pe care o cunoştea şi a cărei poziţie în ierarhia partidului îi conferea un ascendent evident asupra conducătorilor organizaţiilor locale ale aceleiaşi formaţiuni politice.

De asemenea, critica apelantului privind lipsa unei promisiuni explicite sau implicite privind determinarea funcţionarului să îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri este, de asemenea, nefondată.

Într-adevăr, o altă cerinţă esenţială a elementului material al infracţiunii de trafic de influenţă constă în aceea că făptuitorul trebuie să promită că îl va determina pe funcţionarul public sau pe funcţionar să facă ori să nu facă un act ce intră în competenţa sa, potrivit atribuţiilor de serviciu, chiar şi dacă o asemenea promisiune nu este îndeplinită ulterior şi actul nu este efectuat.

Promisiunea poate fi explicită sau implicită, atunci când rezultă din împrejurări de fapt. În acest sens, instanţa de control judiciar constată că această promisiune a fost una implicită, aspect ce este fundamentat pe materialul probator.

Astfel, modul în care apelantul inculpat a acţionat cu ocazia intervenţiei realizate în vederea intermedierii întâlnirii dintre O. şi H. denotă existenţa unei promisiuni implicite, subînţelese, anterioare acestei întâlniri, în sensul prevăzut de legea penală. Promisiunea rezultă din împrejurarea că apelantul inculpat a fost prezent la întâlnirea dintre martorul denunţător şi inculpatul H., că s-a interesat de bunul mers al acestei activităţi întrucât tocmai în considerarea acestor aspecte martorul denunţător O. a apelat la "ajutorul" apelantului inculpat.

Cu privire la îndeplinirea acestei condiţii, în jurisprudenţa instanţei supreme s-a reţinut că "Condiţia privind existenţa promisiunii autorului infracţiunii de trafic de influenţă de a determina funcţionarul public la acţiunile sau inacţiunile prevăzute în norma de incriminare cuprinsă în art. 291 C. pen. nu impune ca promisiunea autorului să se realizeze într-o anumită formă verbală, ci presupune ca din conduita şi afirmaţiile acestuia să rezulte în mod neechivoc angajamentul său de a se prevala de influenţa pretinsă pentru a determina funcţionarul public să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze sau să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu ori să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri" (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, Decizia nr. 237/A/01.10.2018).

Astfel, fără a relua argumentele anterior expuse, instanţa de control judiciar, în opinie majoritară, constată că prezenţa inculpatului la întâlnirea dintre martorul O. şi coinculpatul H., modalitatea în care inculpatul i l-a prezentat pe martorul denunţător ("un bun prieten de-al său"), motivul pentru care doreşte ajutorul coinculpatului H. (este interesat să achiziţioneze un teren pe raza localităţii Azuga, teren aparţinând primăriei şi i-a solicitat ca, alături de ceilalţi consilieri locali ai N., să voteze favorabil cererea ce urma a fi discutată în şedinţa de consiliu local), precum şi interesul personal al inculpatului relevă existenţa unei promisiuni în sensul prevăzut de legea penală.

De asemenea, cu privire la această cerinţă esenţială, instanţa de apel arată că se poate prezuma, în mod rezonabil, îndeplinirea acesteia, chiar dacă nu au fost administrate probe directe cu privire la promisiunea determinării funcţionarului să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, în contextul materialului probator analizat, alte probe pe acest aspect fiind dacă nu imposibil, dificil de administrat, având în vedere caracterul clandestin al infracţiunii de corupţie.

În ceea ce priveşte cea de a doua solicitare subsidiară de achitare a inculpatului, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., motivat de faptul că nu a fost răsturnată prezumţia nevinovăţie, iar probele referitoare la vinovăţie nu sunt certe, sigure, complete, ci exista îndoială cu privire la vinovăţia inculpatului, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători constată că nu se mai impune analiza acesteia raportat la materialul probator anterior prezentat din care reiese netemeinicia acestei critici.

În consecinţă, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, în opinie majoritară, va respinge apelul formulat de apelantul inculpat C. constatând, în acord cu prima instanţă, că ansamblul probator administrat a confirmat săvârşirea infracţiunii de trafic de infleunţă de către acesta, însă, deşi întrunite elementele de tipicitate ale infracţiunii menţionate, răspunderea penală a inculpatului nu poate fi angajată ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale.

Cu privire la cel de-al doilea motiv de apel al Minsterului Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie care vizează greşita achitare a inculpaţilor C. (pentru infracţiunea de trafic de influenţă în formă continuată şi patru infracţiuni de instigare la abuz în serviciu), A. (pentru infracţiunea de cumpărare de influenţă în formă continuată, infracţiunea de dare de mită corelativă faptei inculpatului D. şi patru infracţiuni de complicitate la abuz în serviciu), D. (pentru infracţiunile de luare de mită şi abuz în serviciu), B. (pentru infracţiunea de abuz în serviciu), E. (pentru infracţiunea de abuz în serviciu), F. (pentru infracţiunea de abuz în serviciu), G. (pentru infracţiunea de abuz în serviciu), J. (pentru infracţiunea de abuz în serviciu), K. (pentru infracţiunea de abuz în serviciu) şi L. (pentru infracţiunea de abuz în serviciu), Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, în unanimitate, constată că acesta este nefondat.

Contrar criticilor Ministerului Public, Înalta Curte – Completul de 5 judecători constată că prima instanţa a reţinut o situaţie de fapt conformă cu realitatea, analizând şi interpretând în mod judicios probele administrate astfel încât baza factuală a fost reţinută corect în urma unei ample analize a materialului probator.

De asemenea, probatoriul administrat de către instanţa de control judiciar nu este de natură a conduce la o soluţie diferită de cea dispusă de către prima instanţă care a infirmat existenţa obiectivă a infracţiunilor deduse judecăţii cu privire la cel de-al doilea palier infracţional vizând infracţiunile săvârşite în legătură cu fraudarea achiziţiilor în cadrul C.J. Prahova, Spitalului Judeţean de Urgenţă Ploieşti, Centrului de Recuperare Călineşti şi R.A.P.P.S. Sinaia.

Astfel, probele administrate în apel sub acest aspect, la cererea procurorului, nu au avut amplitudinea de a modifica situaţia de fapt ori caracterizarea în drept a bazei factuale reţinute de prima instanţă.

În acest context, constatând că situaţia de fapt a fost stabilită în mod corect de către prima instanţă în urma unei analize pertinente a materialului probator, Completul de 5 Judecători şi-o va însuşi în totalitate, urmând a analiza dacă faptele pentru care inculpaţii intimaţi au fost achitaţi cu privire la acest palier infracţional, îndeplinesc condiţiile de tipicitate cerute de norma de incriminare.

Astfel, menţinând aceeaşi modalitate de analiză a materialului probator realizată de judecătorii fondului, instanţa de apel va examina condiţiile de tipicitate ale infracţiunilor deduse judecăţii în calea devolutivă a apelului.

Infracţiuni de abuz în serviciu şi infracţiunile corelative de luare de mită, respectiv, dare de mită vizând relaţia dintre Spitalul Judeţean de Urgenţă Ploieşti şi S.C Y. S.R.L, imputate inculpaţilor C., D., B. şi A..

Având în vedere că obiectul acuzaţiilor sub acest aspect vizează legalitatea procedurilor de achiziţie publică desfăşurate de Spitalul Judeţean de Urgenţă Ploieşti în perioada 04 decembrie 2012 – 03 iulie 2014, premergătoare unui număr de cinci contracte comerciale încheiate cu S.C Y. S.R.L şi douăsprezece comenzi directe emise către acelaşi agent economic, instanţa de apel nu va mai relua contextul factual în care s-au desfăşurat relaţiile economice între unitatea spitalicească şi societatea administrată de inculpatul A. şi contractele încheiate de acestea, aspecte reţinute în mod corect de prima instanţă, ci se va limita la analiza întrunirea elementelor de tipicitate ale infracţiunilor de abuz în serviciu şi de corupţie imputate inculpaţilor C., D., B. şi A..

Prin rechizitoriul nr. x/2014 din data de 13 februarie 2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Ploieşti, circumscris acuzaţiei de abuz în serviciu adusă inculpatului D., s-a arătat că acesta, în calitate de manger al S.J.U Ploieşti, în exercitarea atribuţiilor specifice funcţiei publice deţinute, a încheiat mai multe contracte de furnizare produse alimentare cu S.C Y., încălcând următoarele dispoziţii legale:

- art. 5 alin. (1) din H.G.. nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziţie publică din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006: "În conformitate cu principiul asumării răspunderii, stabilirea circumstanţelor de încadrare prevăzute de ordonanţa de urgenţă pentru aplicarea fiecărei proceduri sau pentru cumpărarea directă intră în responsabilitatea exclusivă a autorităţii contractante.";

- art. 23 alin. (1) din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale: "Ordonatorii de credite au obligaţia de a angaja şi de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor şi destinaţiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituţiilor publice respective şi cu respectarea dispoziţiilor legale"

- art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 119/1999 privind controlul intern şi controlul financiar preventiv: "Persoanele care gestionează fonduri publice sau patrimoniul public au obligaţia să realizeze o bună gestiune financiară prin asigurarea legalităţii, regularităţii, economicităţii, eficacităţii şi eficienţei în utilizarea fondurilor publice şi în administrarea patrimoniului public."

De asemenea, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul B., s-a reţinut că în calitate de economist la Serviciul Achiziţii Publice al S.J.U Ploieşti – responsabil cu achiziţiile de produse alimentare şi preşedinte al comisiilor de evaluare, a derulat procedurile de achiziţie în care a fost implicată S.C Y. S.R.L cu încălcarea următoarelor dispoziţii legale:

- art. 2 alin. (2), lit. g) din O.U.G nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii: "Principiile care stau la baza atribuirii contractului de achiziţie publică sunt: ….asumarea răspunderii);

- art. 122 lit. c) din O.U.G nr. 34/2006: "Autoritatea contractantă are dreptul de a aplica procedura de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare numai ca o măsură strict necesară, atunci când perioadele de aplicare a licitaţiei deschise, a licitaţiei restrânse, a negocierii cu publicarea prealabilă a unui anunţ de participare sau a cererii de oferte nu pot fi respectate din motive de extremă urgenţă, determinate de evenimente imprevizibile şi care nu se datorează sub nicio formă unei acţiuni sau inacţiuni a autorităţii contractante. Autoritatea contractantă nu are dreptul de a stabili durata contractului pe o perioadă mai mare decât cea necesară, pentru a face faţă situaţiei de urgenţă care a determinat aplicarea procedurii de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare. În cazuri de forţă majoră sau în cazuri temeinic motivate autoritatea contractantă are dreptul de a emite un ordin de începere a serviciilor/lucrărilor concomitent cu iniţierea procedurii de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare".

- art. 200 alin. (1) din O.U.G nr. 34/2006: "în termen de 25 de zile de la data deschiderii ofertelor, autoritatea contractantă stabileşte oferta câştigătoare, pe baza criteriului de atribuire precizat în invitaţia de participare/anunţul de participare şi în documentaţia de atribuire, dacă oferta respectivă îndeplineşte toate condiţiile de admisibilitate care rezultă din documentaţia de atribuire şi actele anexate."

- art. 5 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006: "Compartimentul intern specializat (…) are obligaţia de a elabora o notă justificativă în toate situaţiile în care procedura de atribuire propusă pentru a fi aplicată este alta decât una dintre cele prevăzute la art. 20 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă sau, în cazul atribuirii unui contract sectorial, la art. 251 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă".

Corelativ acestor acuzaţii, prin actul de sesizare a instanţei s-a reţinut comiterea de către inculpatul C. a instigării la infracţiunea de abuz în serviciu şi respectiv, de către inculpatul A. a complicităţii la aceeaşi infracţiune.

Baza faptică a acuzaţiei concret aduse inculpatului D. rezidă, în esenţă, în aceea că, în calitate de manger al S.J.U Ploieşti, în exercitarea atribuţiilor specifice funcţiei publice deţinute, a încheiat mai multe contracte de furnizare produse alimentare cu S.C Y. S.R.L cu încălcarea dispoziţiilor privind transparenţa şi eficienţa utilizării fondurilor şi, în concret, a normelor expres evocate, prin care a cauzat unităţii sanitare o pagubă echivalentă adaosului comercial realizat de agentul economic, ce constituie, totodată, folos necuvenit obţinut de acesta.

În cazul inculpatului B., s-a reţinut în esenţă, că, în calitate de economist la Serviciul Achiziţii Publice al S.J.U Ploieşti – responsabil cu achiziţiile de produse alimentare şi preşedinte al comisiilor de evaluare, a derulat procedurile de achiziţie în care a fost implicată S.C Y. S.R.L cu încălcarea prevederilor legale expres menţionate, favorizând agentul economic, şi prin aceasta a cauzat unităţii sanitare o pagubă echivalentă adaosului comercial realizat de agentul economic, ce constituie, totodată, folos necuvenit obţinut de acesta.

În acord cu prima instanţă, Completul de 5 Judecători constată că faptele astfel imputate nu se circumscriu conţinutului tipic obiectiv al infracţiunii de abuz în serviciu prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen.

Relaţiile contractuale ale S.C Y. S.R.L cu unitatea sanitară au început ca urmare a anulării, în luna noiembrie 2012, a procedurii de licitaţie publicată în SEAP şi intervenirea situaţiei de urgenţă invocată ca justificare a alegerii procedurii de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare.

Astfel, în acest context favorabil societăţii administrate de inculpatul A., existenţa, la nivelul spitalului, a unui necesar de produse din carne şi de alimente, a permis acestuia perfectarea relaţiilor contractuale în vederea satisfacerii necesităţilor unităţii sanitare.

În acest sens, invocarea dispoziţiilor art. 122 lit. c) din O.U.G nr. 34/2006 ca bază a alegerii procedurii iniţiale a avut o justificare obiectivă generată de situaţia de urgenţă ivită ce impunea necesitatea achiziţionării de produse alimentare de către unitatea sanitară care s-a suprapus peste o imposibilitate de finalizare a procedurilor de încheiere a unui acord cadru ce avea ca obiect achiziţia de produse alimentare similare.

De asemenea, astfel cum a reţinuţ şi prima instanţă, atât încheierea celor cinci contracte comerciale cu S.C Y., cât şi cele douăsprezece comenzi directe emise către acelaşi agent economic au avut la bază referate de necesitate şi note justificative care menţionau tipul şi cantităţile de produse necesare, fiind respectate dispoziţiile art. 5 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006, precum şi procedurile prealabile prevăzute de O.U.G. nr. 34/2006, iar valoarea fiecărei comenzi a fost inferioară pragului prevăzut de art. 19 din O.U.G. nr. 34/2006.

Mai mult decât atât, prin raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit în cursul judecăţii s-a stabilit că Spitalul Judeţean de Urgenţă Ploieşti a achiziţionat în perioada noiembrie 2012 – decembrie 2013 de la S.C. Y., în baza contractelor nr. x/04.12.2012, nr. 4889/.02.2013, nr. x/01.04.2013 şi nr. x/06.06.2013, bunuri alimentare în sumă totală de 320.240,70 RON, iar în perioada de referinţă autoritatea contractantă nu a achiziţionat de la alţi furnizoti produse similare, cu excepţia unor produse care formau obiectul contractului nr. x/01.04.2013, ale căror preţuri de achiziţie erau însă similare cu cele practicate de alţi furnizori. De asemenea, s-a constatat de către expert, că potrivit analizi comparative de preţ, pentru majoritatea produselor achiziţionate de Spitalul Judeţeam de Urgenţă de la S.C. Y., preţurile de achiziţie erau mai mici decât preţurile ofertate de terţi, concluzia fiind aceea că preţurile de achiziţie au fost mai mici decât preţurile de piaţă din perioada de referinţă.

În consecinţă, prin raportul de expertiză s-a concluzionat că în urma achiziţiilor efectuate de către Spitalul Judeţeam de Urgenţă Ploieşti în perioada noiembrie 2012 – decembrie 2013 de la S.C. Y., autoritatea contractantă nu a suferit un prejudiciu.

În concret, instanţa este investită cu judecarea unei infracţiuni de abuz în serviciu, infracţiunea fiind una de rezultat, astfel încât consumarea ei este legată de producerea uneia dintre urmările prevăzute de art. 297 din C. pen.

Prin "pagubă" se înţelege orice pierdere materială suferită de cineva sau adusă cuiva. Producerea unei pagube reprezintă un element din conţinutul constitutiv al infracţiunii de abuz în serviciu, în acest sens verificându-se, în primul rând, în ce măsură patrimoniul statului a fost diminuat prin presupusele fapte penale.

Astfel, în contextul în care infracţiunea de abuz în serviciu este o infracţiunea de prejudiciu, existenţa pagubei reprezintă un element de tipicitate al acestei infracţiuni.

În consecinţă, având în vedere atât cele constatate prin raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit în cursul judecăţii, cât şi respectarea dispoziţiilor legale la încheierea de către Spitalul Judeţean Ploieşti a celor cinci contracte comerciale cu S.C Y., cât şi a celor douăsprezece comenzi directe emise către acelaşi agent economic, Completul de 5 Judecători, în acord cu prima instanţă, constată că faptele imputate inculpaţilor D. şi B. nu se circumscriu conţinutului tipic obiectiv al infracţiunii de abuz în serviciu prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., soluţia de achitare, întemeiată pe dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., fiind una temeinică şi legală.

Mai mult decât atât, având în vedere neîntrunirea elementelor de tipicitate ale infracţiunii de abuz în serviciu în cazul autorilor, soluţia de achitare dispusă faţă de aceştia produce efecte şi în ceea ce îi priveşte pe participanţii secundari C. şi A., faţă de care, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., în mod corect, s-a dispus achitarea pentru instigare, respectiv, complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu.

În ceea ce priveşte infracţiunile de luare de mită, reţinută în sarcina inculpatului D., şi dare de mită, imputată corelativ inculpatului A., prin motivele de apel formulate, Direcţia Naţionallă Anticorupţie a susţinut că sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunilor anterior menţionate, cele două fapte fiind stabilite în urma declaraţiilor amănunţite ale inculpatului B., confirmate de inculpatul D., care a recunoscut, în prima sa declaraţie, că are o pasiune pentru săbii, confirmând astfel susţinerile coinculpatului.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători constată că şi aceste critici sunt nefondate, susţinerile inculpatului B. din faza de urmărire penală nefiind confirmate de niciun alt mijloc de probă astfel încât acestea sunt insuficiente pentru a fundamenta o soluţie de condamnare.

Completul de 5 Judecători constată că, la data de 18.12.2014, inculpatul B. a formulat un denunţ în cuprinsul căruia, distinct de faptele de corupţie în care a fost direct implicat, a sesizat şi acte de primire, în două rânduri, de către D., a unor bunuri de la A..

În acest sens, a arătat că, în perioada Sărbătorilor Pascale 2013 şi, respectiv, în vara aceluiaşi an, pe fondul încheierii contractului de furnizare din data de 01.04.2013 şi, respectiv, al lansării comenzilor directe de peşte congelat, salam şi şuncă presată, A. i-ar fi remis inculpatului D. un miel (într-o parcare aflată în apropierea spitalului) şi, respectiv, o sabie (în biroul celui din urmă).

Completul de 5 Judecători constată că, în ceea ce priveşte acuzaţiile de luare de mită şi dare de mită reţinute în sarcina inculpaţilor D. şi A., nu există alte mijloace de probă care să confirme susţinerile făcute de inculpatul B. în denunţul său.

În declaraţia dată în faza de urmărire penală, inculpatul a descris relativ succint cele două acte de dare-primire de bunuri în care ar fi fost implicaţi cei doi coinculpaţi, alte mijloace de probă care să susţină afirmaţiile sale nefiind adminstrate.

Astfel, în cursul judecăţii, subsecvent admiterii cererii sale de judecare în procedura simplificată a recunoaşterii învinuirii, inculpatul B. nu a dorit să facă declaraţii suplimentare cu privire la împrejurările reliefate în denunţul său, iar inculpaţii A. şi D. au negat ambii, în mod constant, faptul că ar fi remis sau primit bunurile descrise de coinculpatul denunţător.

Cu privire la susţinerile parchetului referitoare la faptul că cele cuprinse în denunţul inculpatului B. se coroborează cu declaraţiile inculpatului D. din cursul urmăririi penale prin care afirma pasiunea sa pentru arme şi săbii, instanţa de apel constată că acestea au fost retractate în cursul judecăţii, iar alte mijloace de probă adminstrate care să conducă la dovedirea existenţei faptelor de luare de mită şi dare de mită nu există.

În consecinţă, Completul de 5 Judecători constată că mijloacele de probă analizate nu demonstrează, dincolo de orice îndoială rezonabilă, săvârşirea infracţiunilor de dare, respectiv luare de mită imputate inculpaţilor D. şi A., proba singulară în susţinerea acuzaţiei reprezentată de denunţul coinculpatului B. fiind insuficientă pentru dispunerea unei soluţii de condamnare astfel încât dubiul profită, potrivit principiului consacrat de textul art. 4 alin. (2) C. proc. pen., intimaţilor inculpaţi.

Infracţiunile de abuz în serviciu vizând relaţia dintre Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului – Centrul de Recuperare şi Reabilitare Neuropsihiatrică a Persoanelor Adulte cu Handicap Călineşti şi S.C Y. S.R.L, imputate inculpaţilor C., F., E. şi A..

Obiectul acuzaţiilor sub acest aspect vizează legalitatea achiziţiilor directe desfăşurate de Centrul de Recuperare şi Reabilitare Neuropsihiatrică a Persoanelor Adulte cu Handicap Călineşti în perioada 27 februarie 2013 – 31 decembrie 2014, concretizate în încheierea a trei contracte de furnizare cu S.C Y. S.R.L, unul prelungit prin act adiţional.

Similar celor prezentate anterior, instanţa de apel nu va mai relua contextul factual în care s-au desfăşurat relaţiile economice între autoritatea contractantă şi societatea administrată de inculpatul A. şi contractele încheiate de acestea, aspecte reţinute în mod corect de prima instanţă, ci se va limita la analiza întrunirea elementelor de tipicitate ale infracţiunilor de abuz în serviciu imputate inculpaţilor F., E., C. şi A..

Prin rechizitoriul nr. x/2014 din data de 13 februarie 2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Ploieşti, circumscris acuzaţiei de comitere a infracţiunii de abuz în serviciu aduse inculpatelor F. şi E., s-a arătat că acestea, în exercitarea atribuţiilor specifice funcţiilor publice deţinute, au încheiat mai multe contracte de furnizare produse alimentare cu S.C Y., încălcând dispoziţii legale prevăzute de art. 5 alin. (1) din H.G.. nr. 925/2006, art. 23 alin. (1) din Legea nr. 273/2006, art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 119/1999 şi art. 10 alin. (1) din O.G nr. 119/1999 în cazul inculpatei F. şi cele prevăzute de art. 5 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006 în cazul inculpatei E..

- art. 5 alin. (1) din H.G.. nr. 925/2006: "În conformitate cu principiul asumării răspunderii, stabilirea circumstanţelor de încadrare prevăzute de ordonanţa de urgenţă pentru aplicarea fiecărei proceduri sau pentru cumpărarea directă intră în responsabilitatea exclusivă a autorităţii contractante.";

- art. 23 alin. (1) din Legea nr. 273/2006: "Ordonatorii de credite au obligaţia de a angaja şi de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor şi destinaţiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituţiilor publice respective şi cu respectarea dispoziţiilor legale"

- art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 119/1999: "Persoanele care gestionează fonduri publice sau patrimoniul public au obligaţia să realizeze o bună gestiune financiară prin asigurarea legalităţii, regularităţii, economicităţii, eficacităţii şi eficienţei în utilizarea fondurilor publice şi în administrarea patrimoniului public.";

- art. 10 alin. (1) din O.G nr. 119/1999: "Se supun aprobării ordonatorului de credite numai proiectele de operaţiuni care respectă întru totul cerinţele de legalitate, regularitate şi încadrare în limitele creditelor bugetare sau creditelor de angajament aprobate, după caz, care poartă viza de control financior preventiv propriu".

- art. 5 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006: "Compartimentul intern specializat …are obligaţia de a elabora o notă justificativă în toate situaţiile în care procedura de atribuire propusă pentru a fi aplicată este alta decât una dintre cele prevăzute la art. 20 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă sau, în cazul atribuirii unui contract sectorial, la art. 251 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă".

Baza faptică a acuzaţiei concret aduse inculpatei F. rezidă, în esenţă, în aceea că, în calitate de director al Centrului Călineşti, în exercitarea atribuţiilor specifice funcţiei publice deţinute, a încheiat mai multe contracte de furnizare produse alimentare cu S.C Y. S.R.L cu încălcarea dispoziţiilor privind transparenţa şi eficienţa utilizării fondurilor şi, în concret, a normelor expres evocate, prin care a cauzat unităţii o pagubă echivalentă adaosului comercial realizat de agentul economic, ce constituie, totodată, folos necuvenit obţinut de acesta.

În cazul inculpatei E., s-a reţinut în esenţă, că, în calitate de responsabil cu achiziţiile publice, a derulat achiziţii directe pe relaţia cu S.C Y. S.R.L cu încălcarea prevederilor legale expres menţionate, favorizând societatea, şi prin aceasta a cauzat centrului o pagubă echivalentă adaosului comercial realizat de agentul economic, ce constituie, totodată, folos necuvenit obţinut de acesta.

Corelativ acestor acuzaţii, prin actul de sesizare a instanţei s-a reţinut comiterea de către inculpatul C. a instigării la infracţiunea de abuz în serviciu şi respectiv, de către inculpatul A. a complicităţii la aceeaşi infracţiune.

În acord cu prima instanţă, Completul de 5 Judecători constată că faptele astfel imputate nu se circumscriu conţinutului tipic obiectiv al infracţiunii de abuz în serviciu prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. întrucât acţiunile imputate inculpatelor F. şi E. constând în încheierea unor contracte având ca obiect achiziţia directă de la S.C Y. de produse alimentare nu au avut loc prin încălcarea dispoziţiilor legale mai sus menţionate şi nu au produs un prejudiciu în patrimoniul autorităţii contractante.

În acest sens, aşa cum reţine şi prima instanţă, se constată că dispoziţiile legale expres indicate în rechizitoriu, în corelaţie cu actele îndeplinite de cele două inculpate, au fost respectate de către acestea din urmă în procedurile de achiziţie directă supuse analizei, fondurilor publice au fost utilizate în limita destinaţiilor aprobate, pentru cheltuieli vizând activitatea instituţiei, respectiv produse incluse într-o categorie existentă în programul anual de achiziţii - "carne" - şi nu s-a invocat lipsa de necesitate ori supradimensionarea cantităţilor concret achiziţionate.

De asemenea, controlul financiar preventiv a fos realizat, contractele de furnizare fiind semnate de martora SS. – persoană desemnată cu efectuarea acestui control de legalitate, iar viza de control financiar există pe notele justificative. În acest sens, sub aspectul respectării dispoziţiilor legale este determinant faptul că a existat o verificare de legalitate, precum şi faptul că au fost întocmite note justificative pentru fiecare achiziţie directă, ceea ce înseamnă că obligaţia prevăzută de art. 5 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006 a fost respectată.

Mai mult decât, în ceea ce priveşte contractele încheiate de autoritatea contractantă cu societatea administrată de inculpatul A., prin raportul de expertiză contabilă întocmit în cursul cercetării judecătoreşti s-au constatat următoarele:

- în perioada 27.02.2013 – 28.02.2014, Centrul de Recuperare Călineşti nu a achiziţionat de la alţi furnizori acelaşi tip de produse sau produse asemănătoare celor cumpărate de la S.C. Y., excepţie făcând articolul de stoc "pulpe de pui cu spate" achiziţionat de la ZZ. S.R.L. la preţul cu TVA de 9,90 RON/kg pe data de 28.02.2013. Prin comparaţia preţurilor, s-a constatat că în cazul achiziţiei de "pulpe de pui cu spate" de la S.C. Y. (9.80 RON/kg) preţul este mai mic decât cel utilizat de alt furnizor în relaţia cu autoritatea contractantă;

- pentru majoritatea produselor achiziţionate de Centru de la S.C Y. în perioada 27.02.2013 – 28.02.2014, preţurile de achiziţie sunt mai mici decât preţurile ofertate de terţi, excepţie făcând produsele "salam Turist" şi "salam Victoria";

- valoarea totală cuvenită S.C. Y. a fost de 143.320,082 RON şi a fost încasată integral;

- întrucât valoarea achiziţiilor de la S.C. Y. este mai mică decât valoarea achiziţiilor la preţurile ofertate de alţi terţi, ca urmare a achiziţiilor efectuate în perioada 27.02.2013 – 28.02.2014, Centrului de Recuperare şi Reabilitare Neuropsihiatrică a Persoanelor Adulte cu Handicap Călineşti nu a suferit pierderi.

Astfel, în condiţiile în care produsele achiziţionate de Centrul de Recuperare şi Reabilitare Neuropsihiatrică a Persoanelor Adulte cu Handicap Călineşti erau necesare prin raportare la nevoile reale ale centrului, nefiind contestate necesitatea şi cantitatea achiziţionată, iar preţul plătit de S.C. Y. era chiar mai redus decât preţul practicat de alţi furnizori pentru produse similare, nu se poate reţine că autoritatea contractantă a suferit o pierdere patrimonială.

În consecinţă, având în vedere cele anterior prezentate, Completul de 5 Judecători, în acord cu prima instanţă, constată că faptele imputate inculpaţilor F. şi E. nu se circumscriu conţinutului tipic obiectiv al infracţiunii de abuz în serviciu prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., soluţia de achitare, întemeiată pe dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., fiind una temeinică şi legală.

Mai mult decât atât, având în vedere neîntrunirea elementelor de tipicitate ale infracţiunii de abuz în serviciu în cazul autorilor, soluţia de achitare dispusă faţă de aceştia produce efecte şi în ceea ce îi priveşte pe participanţii secundari C. şi A., faţă de care, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., în mod corect, s-a dispus achitarea pentru instigare, respectiv, complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu.

Infracţiuni asimilate celor de corupţie vizând relaţia dintre Regia Autonomă Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat – Sucursala pentru Reprezentare şi Protocol Sinaia şi S.C Y. S.R.L, imputate inculpaţilor C., G. şi A..

Obiectul acuzaţiilor sub acest aspect vizează legalitatea contractului de vânzare cumpărare nr. x/22 aprilie 2013 încheiat între R.A.A.P.P.S – Sucursala Sinaia şi S.C Y. S.R.L, contract prelungit prin actul adiţional nr. x/31.12.2013.

Şi cu privire la aceste acuzaţii, instanţa de apel nu va mai relua contextul factual în care s-au desfăşurat relaţiile economice între autoritatea contractantă şi societatea administrată de inculpatul A. şi contractul care face obiectul acuzaţiei, aspecte reţinute în mod corect de prima instanţă, ci va analiza întrunirea elementelor de tipicitate ale infracţiunilor de abuz în serviciu imputate inculpaţilor G., C. şi A..

Prin rechizitoriul nr. x/2014 din data de 13 februarie 2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Ploieşti, circumscris acuzaţiei de comitere a infracţiunii de abuz în serviciu adusă inculpatei G., s-a arătat că aceasta, în exercitarea atribuţiilor specifice funcţiei publice deţinute, a achiziţionat produse alimentare pe baza unor contracte de vânzare-cumpărare sau comenzi directe, fără parcurgerea vreuneia dintre procedurile de atribuire expres prevăzute de art. 5 alin. (1) din H.G.. nr. 925/2006 şi de art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 119/1999.

- art. 5 alin. (1) din H.G.. nr. 925/2006: "În conformitate cu principiul asumării răspunderii, stabilirea circumstanţelor de încadrare prevăzute de ordonanţa de urgenţă pentru aplicarea fiecărei proceduri sau pentru cumpărarea directă intră în responsabilitatea exclusivă a autorităţii contractante.";

- art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 119/1999: "Persoanele care gestionează fonduri publice sau patrimoniul public au obligaţia să realizeze o bună gestiune financiară prin asigurarea legalităţii, regularităţii, economicităţii, eficacităţii şi eficienţei în utilizarea fondurilor publice şi în administrarea patrimoniului public.".

Baza faptică a acuzaţiei concret aduse inculpatei G. rezidă, în esenţă, în aceea că, în calitate de director economic în cadrul R.A.A.P.P.S – Sucursala Sinaia, în exercitarea atribuţiilor specifice funcţiei publice deţinute, a semnat contractul din 22 aprlie 2013 şi actul adiţional cu încălcarea dispoziţiilor privind transparenţa şi eficienţa utilizării fondurilor şi, în concret, fără a aplica viza de control financiar preventiv, prin care a cauzat unităţii o pagubă echivalentă adaosului comercial realizat de agentul economic, ce constituie, totodată, folos necuvenit obţinut de acesta.

Corelativ acestor acuzaţii, prin actul de sesizare a instanţei s-a reţinut comiterea de către inculpatul C. a instigării la infracţiunea de abuz în serviciu şi respectiv, de către inculpatul A. a complicităţii la aceeaşi infracţiune.

În acord cu prima instanţă, Completul de 5 Judecători constată că faptele astfel imputate nu se circumscriu conţinutului tipic obiectiv al infracţiunii de abuz în serviciu prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. întrucât acţiunile imputate inculpatei G. constând în semnarea contratului şi actului adiţional menţionat cu S.C Y. nu a avut loc prin încălcarea dispoziţiilor legale mai sus menţionate şi nu a produs un prejudiciu în patrimoniul autorităţii contractante.

În acest sens, aşa cum reţine şi prima instanţă, se constată că derularea, la nivelul R.A.A.P.P.S Sucursala Sinaia, a achiziţiilor de produse alimentare pe baza unor contracte de vânzare-cumpărare sau comenzi directe, fără parcurgerea vreuneia dintre procedurile de atribuire expres prevăzute de art. 18 din O.U.G nr. 34/2006, era procedeul uzitat în mod obişnuit de autoritatea contractantă, în acest fel fiind încheiate şi contracte cu alţi furnizori stabili de produse alimentare, acest mod de achiziţie fiind justificat de specificul serviciilor prestate de unităţile hoteliere aflate în administrarea sa, în considerarea căruia achiziţiile aveau ca obiect, de regulă, cantităţi mici şi variate de astfel de produse.

Astfel, în contextul repetitivităţii acestei modalităţi preexistente şi exclusive de achiziţie a produselor alimentare, în alegerea căreia inculpata G. nu avea atribuţii de serviciu, aplicarea aceleiaşi modalităţi şi în raporturile cu S.C Y. S.R.L apare ca justificată de proceduri interne statornice, a căror concepere şi punere în aplicare exceda îndatoririlor directorului economic. Prin urmare, materializarea achiziţiei de produse alimentare în forma contractuală constatată în speţă nu îi este imputabilă inculpatei.

De asemenea, controlul financiar preventiv a fos realizat, atât contractul de vânzare cumpărare, cât şi actul adiţional fiind semnate de inculpata G., persoană desemnată cu efectuarea acestui tip de control de legalitate. În acest sens, sub aspectul respectării dispoziţiilor legale este determinant faptul că a existat o verificare de legalitate, fiind respectate exigenţele art. 10 alin. (2) din O.G. nr. 119/1999.

Mai mult decât, în ceea ce priveşte contractul încheiat de autoritatea contractantă cu societatea administrată de inculpatul A., prin raportul de expertiză contabilă întocmit în cursul cercetării judecătoreşti s-a constatat că pentru 2/3 din achiziţiile efectuate de R.A.A.P.P.S. Sinaia de la S.C. Y. în perioada aprilie 2013 – februarie 2014 în baza contractului nr. x/22.04.2013, prelungit prin actul adiţional nr. x/31.12.2013, preţurile de achiziţie au fost mai mari decât media preţurilor practicate de alţi furnizori în aceeaşi perioadă, iar petru restul de 1/3, preţurile de achiziţie au fost mai mici decât media preţurilor practicate de alţi furnizori. Valoarea totală a tranzacţiilor încheiate a fost de 41.804,43 RON, iar în raport cu metoda comparativă menţionată anterior s-a arătat că eventuala pierdere suferită de autoritatea contractantă a fost de 624,35 RON.

Astfel, în condiţiile în care produsele achiziţionate de R.A.A.P.P.S. Sinaia erau necesare prin raportare la nevoile reale ale unităţilor hoteliere cărora le-au fost destinate, nefiind contestată necesitatea acestora, nu se poate reţine că autoritatea contractantă a suferit o pierdere patrimonială, de vreme ce produsele achiziţionate erau necesare, iar preţul plătit S.C Y. S.R.L nu a fost superior celui ce ar fi fost obţinut de sucursală, în urma parcurgerii altei proceduri de achiziţie.

În consecinţă, având în vedere cele anterior prezentate, Completul de 5 Judecători, în acord cu prima instanţă, constată că faptele imputate inculpatei G. nu se circumscriu conţinutului tipic obiectiv al infracţiunii de abuz în serviciu prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., soluţia de achitare, întemeiată pe dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., fiind una temeinică şi legală.

Mai mult decât atât, având în vedere neîntrunirea elementelor de tipicitate ale infracţiunii de abuz în serviciu în cazul autorului, soluţia de achitare dispusă faţă de acesta produce efecte şi în ceea ce îi priveşte pe participanţii secundari C. şi A., faţă de care, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., în mod corect, s-a dispus achitarea pentru instigare, respectiv, complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu.

Infracţiuni asimilate celor de corupţie vizând relaţia dintre Consiliul Judeţean Prahova şi S.C FFF. S.R.L, imputate inculpaţilor K., L., J., C. şi A..

Obiectul acuzaţiilor formulate sub acest aspect vizează legalitatea procedurii de atribuire a contractului de lucrări nr. x/24 noiembrie 2011, încheiat între Consiliul Judeţean Prahova, în calitate de achizitor, şi S.C FFF. S.R.L, în calitate de executant, având ca obiect "reparare acoperiş – înlocuire învelitoare degradată la Conacul Matac, Valea Călugărească"

Similar analizei realizate anterior, instanţa de apel nu va mai relua contextul factual în care s-au desfăşurat relaţiile economice între autoritatea contractantă şi societatea administrată de inculpatul A. şi contractul care face obiectul acuzaţiei, aspecte reţinute în mod corect de prima instanţă, ci va analiza întrunirea elementelor de tipicitate ale infracţiunilor de abuz în serviciu imputate inculpaţilor K., L., J., C. şi A..

Prin rechizitoriul nr. x/2014 din data de 13 februarie 2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Ploieşti, circumscris acuzaţiei de comitere a infracţiunii de abuz în serviciu adusă inculpaţilor inculpaţilor J., L. şi K., s-a arătat că aceaştia, în exercitarea atribuţiilor specifice funcţiei publice deţinute, au desfăşurat activităţi de încheiere a contractului de lucrări, de aprobare a notei justificative şi, respectiv, de derulare a procedurii de achiziţie publică contrar unor dispoziţii legale, încălcând dispoziţiile art. 5 alin. (1) din H.G.. nr. 925/2006, art. 23 alin. (1) din Legea nr. 273/2006, art. 103 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 215/2001, art. 104 alin. (1) lit. c), e) din Legea nr. 215/2001 în cazul inculpatului J., ale art. 5 alin. (1) din H.G.. nr. 925/2006 în cazul inculpatului K. şi ale art. 122 lit. c) din O.U.G nr. 34/2006 şi art. 5 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006 în cazul inculpatei L..

- în cazul inculpatului J., persoana care a semnat contractul de lucrări:

- art. 5 alin. (1) din H.G.. nr. 925/2006: "În conformitate cu principiul asumării răspunderii, stabilirea circumstanţelor de încadrare prevăzute de ordonanţa de urgenţă pentru aplicarea fiecărei proceduri sau pentru cumpărarea directă intră în responsabilitatea exclusivă a autorităţii contractante.";

- art. 23 alin. (1) din Legea nr. 273/2006: "Ordonatorii de credite au obligaţia de a angaja şi de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor şi destinaţiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituţiilor publice respective şi cu respectarea dispoziţiilor legale";

- art. 103 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 215/2001: "Preşedintele consiliului judeţean răspunde de buna funcţionare a aparatului de specialitate al consiliului judeţean, pe care îl conduce. Coordonarea unor compartimente din aparatul de specialitate poate fi delegată, prin dispoziţie a preşedintelui consiliului judeţean, vicepreşedinţilor sau altor persoane, în condiţiile legii; Preşedintele consiliului judeţean asigură respectarea prevederilor Constituţiei, punerea în aplicare a legilor, a decretelor Preşedintelui României, a hotărârilor şi ordonanţelor Guvernului, a hotărârilor consiliului judeţean, precum şi a altor acte normative";

- art. 104 alin. (1) lit. c), e) din Legea nr. 215/2001: "Preşedintele consiliului judeţean îndeplineşte, în condiţiile legii, următoarele categorii principale de atribuţii: c) atribuţii privind bugetul propriu al judeţului; e) atribuţii privind serviciile publice de interes judeţean"; alin. (4) lit. a) "În exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (1) lit. c), preşedintele consiliului judeţean exercită funcţia de ordonator principal de credite"; alin. (6) lit. a), b), c), f): În exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (1) lit. e), preşedintele consiliului judeţean coordonează realizarea serviciilor publice şi de utilitate publică de interes judeţean prestate prin intermediul aparatului de specialitate al consiliului judeţean sau prin intermediul organismelor prestatoare de servicii publice şi de utilitate publică de interes judeţean; ia măsuri pentru organizarea executării şi executarea în concret a activităţilor din domeniile prevăzute la art. 91 alin. (5) lit. a) - d); ia măsuri pentru evidenţa, statistica, inspecţia şi controlul efectuării serviciilor publice şi de utilitate publică de interes judeţean prevăzute la art. 91 alin. (5) lit. a) - d), precum şi a bunurilor din patrimoniul public şi privat al judeţului; coordonează şi controlează realizarea activităţilor de investiţii şi reabilitare a infrastructurii judeţene".

- în cazul inculpatului K., persoana care a aprobat nota justificativă privind alegerea procedurii:

- art. 5 alin. (1) din H.G.. nr. 925/2006: "În conformitate cu principiul asumării răspunderii, stabilirea circumstanţelor de încadrare prevăzute de ordonanţa de urgenţă pentru aplicarea fiecărei proceduri sau pentru cumpărarea directă intră în responsabilitatea exclusivă a autorităţii contractante.";

- în cazul inculpatei L., persoana care a iniţiat şi derulat procedura de atribuire a contractului de achiziţie publică:

- art. 122 lit. c) din O.U.G nr. 34/2006: "Autoritatea contractantă are dreptul de a aplica procedura de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare numai ca o măsură strict necesară, atunci când perioadele de aplicare a licitaţiei deschise, a licitaţiei restrânse, a negocierii cu publicarea prealabilă a unui anunţ de participare sau a cererii de oferte nu pot fi respectate din motive de extremă urgenţă, determinate de evenimente imprevizibile şi care nu se datorează sub nicio formă unei acţiuni sau inacţiuni a autorităţii contractante. Autoritatea contractantă nu are dreptul de a stabili durata contractului pe o perioadă mai mare decât cea necesară, pentru a face faţă situaţiei de urgenţă care a determinat aplicarea procedurii de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare. În cazuri de forţă majoră sau în cazuri temeinic motivate autoritatea contractantă are dreptul de a emite un ordin de începere a serviciilor/lucrărilor concomitent cu iniţierea procedurii de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare".

- art. 5 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006: "Compartimentul intern specializat …are obligaţia de a elabora o notă justificativă în toate situaţiile în care procedura de atribuire propusă pentru a fi aplicată este alta decât una dintre cele prevăzute la art. 20 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă sau, în cazul atribuirii unui contract sectorial, la art. 251 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă".

Corelativ acestor acuzaţii, prin actul de sesizare a instanţei s-a reţinut comiterea de către inculpatul C. a instigării la infracţiunea de abuz în serviciu şi respectiv, de către inculpatul A. a complicităţii la aceeaşi infracţiune.

În acord cu prima instanţă, Completul de 5 Judecători constată că faptele astfel imputate nu se circumscriu conţinutului tipic obiectiv al infracţiunii de abuz în serviciu prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. întrucât acţiunile imputate inculpaţilor constând în acţiuni de încheiere a contractului de lucrări, de aprobare a notei justificative şi, respectiv, de derulare a procedurii de achiziţie publică contrar dispoziţiilor legale indicate nu a avut loc prin încălcarea dispoziţiilor legale mai sus menţionate şi nu a produs un prejudiciu în patrimoniul autorităţii contractante.

În acest sens, aşa cum reţine şi prima instanţă, se constată că starea avansată de degradare în care se afla acoperişul Conacului Matac în toamna târzie a anului 2011 şi necesitatea "înlocuirii în regim de urgenţă a învelitorii degradate, pentru a stopa procesul de infiltrare a apei" reprezintă împrejurări faptice necontestate, reliefate neechivoc în cuprinsul notei de constatare din data de 10 octombrie 2011 astfel încât urgenţa astfel constatată de un colectiv de persoane anume desemnate a reprezentat împrejurarea esenţială ce a justificat alegerea procedurii prevăzute de art. 122 lit. c) din O.U.G. nr. 34/2006 şi, implicit, a conferit o bază obiectivă demersului inculpaţilor L. şi K. de a opta, în mod subsecvent, pentru iniţierea procedurii de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare.

Astfel, invocarea dispoziţiilor art. 122 lit. c) din O.U.G nr. 34/2006 ca bază a alegerii procedurii iniţiate a avut o justificare obiectivă, astfel încât nu se poate reţine că actele întreprinse de L. şi K. ar fi fost contrare acestor dispoziţii şi, implicit, celor regăsite în cuprinsul art. 5 alin. (1) din H.G nr. 925/2006.

De asemenea, a fost întocmită o notă justificativă privind alegerea procedurii, fiind îndeplinită obligaţia prevăzută de art. 5 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006 şi a fost realizat controlul financiar preventiv, pe contractul de lucrări existând semnătura directorului economic, persoană desemnată să exercite controlul de legalitate şi a cărei semnătură avea semnificaţia exercitării acestui tip de control.

Mai mult decât, în ceea ce priveşte contractul încheiat de autoritatea contractantă cu societatea administrată de inculpatul A., prin raportul de expertiză tehnică judiciară efectuată în cursul cercetării judecătoreşti şi suplimentul la acesta s-au arătat următoarele:

- vechimea clădirii, starea acoperişului şi efectele fenomenelor atmosferice asupra ţiglei învelitorii au constituit o justificare obiectivă pentru constatarea urgenţei executării lucrărilor. Amânarea luării deciziei de executare a lucrărilor de reparaţii la acoperiş şi învelitoare ar fi condus la o accentuare a degradărilor, costurile cu reparaţiile produse prin infiltraţii fiind tot mai mari;

- valoarea materialelor noi utilizate de către S.C. FFF. S.R.L la efectuarea lucrărilor de reparaţii a fost de 91.110,95 RON, fără a exista diferenţe între materialele facturate şi cele încorporate în lucrare;

- valoarea lucrărilor de demolare a vechiului acoperiş a fost de 3.187,96 RON;

- lucrarea reparare acoperiş – înlocuire învelitoare degradată la Conacul Matac a fost realizată în întregime, valoarea totală fiind de 192.116,92 RON, iar autoritatea contractantă Consiliul Judeţan Prahova nu a înregistrat vreun prejudiciu.

Astfel, în condiţiile în care încheierea contractului ce face obiectul acuzaţiei, aprobarea notei justificative şi derularea procedurii de achiziţie publică circumscrise contractului de lucrări nr. x/24 noiembrie 2011, încheiat între Consiliul Judeţean Prahova, în calitate de achizitor, şi S.C FFF. S.R.L, în calitate de executant, având ca obiect "reparare acoperiş – înlocuire învelitoare degradată la Conacul Matac, Valea Călugărească" nu au avut loc prin încălcarea dispoziţiilor legale indicate în actul de sesizare şi nu au produs un prejudiciu în patrimoniul autorităţii contractante, în cauză nu sunt întrunite elementele de tipicitate obiectivă ale infracţiunilor de abuz în serviciu.

În consecinţă, având în vedere cele anterior prezentate, Completul de 5 Judecători, în acord cu prima instanţă, constată că faptele imputate inculpaţilor J., L. şi K. nu se circumscriu conţinutului tipic obiectiv al infracţiunii de abuz în serviciu prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., soluţia de achitare, întemeiată pe dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., fiind una temeinică şi legală.

Mai mult decât atât, având în vedere neîntrunirea elementelor de tipicitate ale infracţiunii de abuz în serviciu în cazul autorului, soluţia de achitare dispusă faţă de acesta produce efecte şi în ceea ce îi priveşte pe participanţii secundari C. şi A., faţă de care, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., în mod corect, s-a dispus achitarea pentru instigare, respectiv, complicitate, la infracţiunea de abuz în serviciu.

Infracţiuni de corupţie în formă continuată imputate inculpaţilor C. şi A..

Obiectul acuzaţiei sub acest aspect vizează comiterea de către cei doi inculpaţi a unor fapte corelative de trafic de influenţă, respectiv cumpărare de influenţă, al căror conţinut ar include câte patru acte materiale – corespunzătoare "numărului de instituţii la nivelul cărora s-ar fi realizat influenţa" – comise în intervalul 2011-2014. Astfel, activitatea obiectiv imputată celor doi inculpaţi ar consta în aceea că, în schimbul facilitării obţinerii contractelor de achiziţie publică de bunuri şi servicii încheiate cu cele patru autorităţi/instituţii publice din judeţul Prahova, descrise anterior, în urma derulării unor proceduri cu nerespectarea dispoziţiilor legale în materie, prin intervenţia la factorii decizionali asupra cărora, prin prisma funcţiilor politice şi manageriale deţinute, avea influenţă, inculpatul C. a beneficiat din partea vărului său primar A. de multiple avantaje de natură patrimonială, respectiv folosinţa autoturismului marca x, cu numărul de înmatriculare x, lucrări de construcţii în valoare de 35.418,39 RON, efectuate în cursul lunii septembrie 2013 la locuinţa inculpatului C., primirea de către inculpatul C. a sumei de aproximativ 90.000 RON, reprezentând contravaloarea a 500 mc. beton, achiziţionat de S.C. Y. de la S.C. Cast S.R.L. Băneşti, piese de mobilier, materiale pentru amenajări interioare şi aparatură electronică casnică achiziţionate de S.C Y. S.R.L de la S.C. WWW. S.R.L., S.C. XXX. S.R.L., respectiv, S.C. YYY. S.R.L.., materiale de construcţie achiziţionate de S.C FFF. S.R.L, în luna ianuarie 2012, de la S.C HHHH. S.R.L, S.C IIII. S.R.L, S.C JJJJ. S.R.L şi S.C KKKK. S.R.L.

Completul de 5 Judecători, în acord cu prima instanţă, constată că faptele astfel imputate nu au un suport probatoriu, neexistând minime mijloace de probă din care să rezulte încheierea unei înţelegeri infracţionale între inculpaţii C. şi A. în care bunurile enumerate în actul de acuzare ar reprezenta preţul infleunţei exercitate de inculpatul C. pentru încheierea contractelor anterior analizate cu autorităţile contractante.

Astfel, neexistând elemente probatorii din care să rezulte că aceste bunuri ar fi reprezentat preţul influenţei traficate, simpla coincidenţă temporală dintre perioada în care ele au fost achiziţionate şi perioada derulării raporturilor contractuale cu instituţiile publice enumerate nu este aptă a fundamenta probator teza valorificată prin actul de sesizare.

În consecinţă, aşa cum reţine şi prima instanţă, se constată că probatoriul administrat în cauză nu a relevat existenţa, în realitatea obiectivă, a unor acte de primire de către C., respectiv dare de către A., a foloaselor patrimoniale anterior enunţate ori remiterea altor bunuri în corelaţie cu pretinsa influenţă pe care inculpatul C. ar fi exercitat-o în favoarea inculpatului A. astfel încât soluţia de achitare dispusă de prima instanţă sub aspectul săvârşirii infracţiunilor corelative de trafic de influenţă în formă continuată, respectiv, cumpărare de influenţă în formă continuată, prevăzute de art. 291 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., respectiv de art. 292 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., întemeiată pe dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., este una temeinică şi legală.

Cu privire la măsurile preventive dispuse în cauză, Înalta Curte – Completul de 5 Judecători constată că, în cauză, au fost dispuse următoarele măsuri preventive:

Faţă de inculpatul C. s-a dispus măsura reţinerii de la data de 19.11.2014 (ora 23:15) până la data de 20.11.2014 (ora 23:15).

Ulterior, prin încheierea nr. 1009/20.11.2014, pronunţată în dosarul nr. x/2014 (definitivă prin încheierea nr. 58/26.11.2014), judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a admis propunerea formulată de Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Ploieşti şi a dispus arestarea preventivă a inculpatului C. pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 20.11.2014 până la 19.12.2014, inclusiv, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. x/2014 din 20.11.2014. Măsura arestării preventive a fost prelungită succesiv până la data de 22.01.2015, inclusiv.

Prin încheierea nr. 13 din 23.01.2015 în dosarul nr. x/2015, completul de judecată de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus desfiinţarea încheierii nr. 15/13.01.2015 şi rejudecând, a respins propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive, înlocuind această măsură cu arestul la domiciliu, pe o durată de 30 zile, începând cu data de 23.01.2014 până la data de 21.02.2015, inclusiv, dispunându-se punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. x/2014. Măsura arestului la domiciliu a fost prelungită succesiv până la data de 09.04.2015.

Prin încheierea din 06.04.2015 (definitivă prin încheierea nr. 82 din 09.04.2015, pronunţată în dosarul nr. x/2015), a fost înlocuită măsura preventivă a arestului la domiciliu dispusă faţă de inculpatul C. şi A., cu măsura preventivă a controlului judiciar pe o perioadă de 60 zile cu începere de la 6 aprilie 2015. Măsura controlului judiciar a fost menţinută succesiv până la data de 18.05.2016 când, prin încheierea din 03.05.2016 (definitivă prin decizia penală nr. 118 din 18.05.2016), a fost revocată.

Faţă de inculpatul A. s-a dispus măsura reţinerii de la data de 11.11.2014 (ora 14:00) - 12.11.2014 (ora 23:15);

Ulterior, prin încheierea nr. 983 din 11.11.2014, pronunţată în dosarul nr. x/2014, modificată şi definitivă prin încheierea nr. 55 din 20.11.2014 pronunţată în dosarul nr. x/2014, s-a dispus admiterea propunerii de arestare preventivă a inculpatului A., pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 21.11.2014 până la data de 20.12.2014, inclusiv. Măsura arestării preventive a fost prelungită succesiv până la data de 22.01.2015, inclusiv.

Prin încheierea nr. 13 din 23.01.2015 în dosarul nr. x/2015, completul de judecată de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus desfiinţarea încheierii nr. 15/13.01.2015 şi rejudecând, a respins propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive, înlocuind această măsură cu arestul la domiciliu, pe o durată de 30 zile, începând cu data de 23.01.2014 până la data de 21.02.2015, inclusiv, dispunându-se punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. x/2014. Măsura arestului la domiciliu a fost prelungită succesiv până la data de 09.04.2015.

Prin încheierea din 06.04.2015 (definitivă prin încheierea nr. 82 din 09.04.2015, pronunţată în dosarul nr. x/2015), a fost înlocuită măsura preventivă a arestului la domiciliu dispusă faţă de inculpatul A., cu măsura preventivă a controlului judiciar pe o perioadă de 60 zile cu începere de la 6 aprilie 2015. Măsura controlului judiciar a fost menţinută succesiv până la data de 18.05.2016 când, prin încheierea din 03.05.2016 (definitivă prin decizia penală nr. 118 din 18.05.2016), a fost revocată.

Inculpaţii H. şi I. s-au aflat sub imperiul măsurii preventive a controlului judiciar de la data de 11.11.2014 (când prin ordonanţa nr. 192/P/2014 din 11.11.2014 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie – Serviciul Teritorial Ploieşti s-a dispus luarea acestei măsuri) până la data de 11.09.2015 (când prin încheierea din 11.09.2015, definitivă prin necontestare, măsura a fost revocată).

Inculpatul D. s-a aflat sub imperiul măsurii preventive a controlului judiciar de la data de 29.01.2015 (când prin ordonanţa nr. 192/P/2014 din 29.01.2015 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie – Serviciul Teritorial Ploieşti s-a dispus luarea acestei măsuri) până la data de 18.05.2016 (când, prin încheierea din 03.05.2016, definitivă prin decizia penală nr. 118 din 18.05.2016, măsura a fost revocată).

Inculpatul B. s-a aflat sub imperiul măsurii preventive a controlului judiciar de la data de 29.01.2015 (când, prin ordonanţa nr. 192/P/2014 din 29.01.2015 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie – Serviciul Teritorial Ploieşti s-a dispus luarea acestei măsuri) până la data de 11.09.2015 (când prin încheierea din 11.09.2015, definitivă prin necontestare, măsura a fost revocată).

Completul de 5 Judecători constată, în acord cu prima instanţă, că, la momentul dispunerii măsurilor preventive faţă de inculpaţi, erau îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 202 din C. proc. pen., soluţiile de achitare nefiind de natură să conducă la constatarea unui caracter nelegal al acestora.

În acest sens, în acord cu principiile derivate din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, trebuie făcută distincţia între măsuri preventive ab initio nelegale, când lipsa de validitate a acestora există din chiar momentul dispunerii lor şi cele a căror temeinicie este invalidată ulterior de probele administrate în cauză şi care nu atrag caracterul lor nelegal.

Or, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, Completul de 5 Judecători constată că la momentul dispunerii măsurilor preventive existau probe şi indicii temeinice, de natură să convingă un observator obiectiv că este posibil ca persoanele acuzate să fi comis infracţiunile (cauza Imakayeva c. Rusia), măsurile erau proporţionale cu gravitatea acuzaţiilor aduse ţinând seama de natura faptelor, infracţiuni de corupţie sau asimilate acestora, complexitatea operaţiunilor, numărul persoanelor implicate şi cuantumul pretinselor prejudicii, iar caracterul necesar al acestora era subliniat de importanţa împiedicării persoanelor cercetate de a împiedica aflarea adevărului şi descoperirea documentelor aferente tranzacţiilor supuse investigaţiilor. Faptul că ulterior administrării probatoriului în cadrul cercetării judecătoreşti, în urma căruia au fost lămurite împrejurările de fapt şi natura juridică a operaţiunilor derulate şi s-a concluzionat că unele fapte nu sunt prevăzute de legea penală sau că a intervenit prescripţia răspunderii penale, nu este de natură să determine caracterul nelegal al măsurilor preventive dispuse faţă de inculpaţi.

În ceea ce priveşte latura civilă, Completul de 5 Judecători constată că, în mod corect, prima instanţă a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă exercitată de părţile civile Spitalul Judeţean de Urgenţă Ploieşti şi Consiliul Judeţean Prahova – Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, având în vedere că, în legătură cu infracţiunea de rezultat ce a constitui baza acuzaţiilor aduse inculpaţilor, s-a dispus achitarea în temeiul dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

De asemenea, în mod corect s-a luat act că persoanele vătămate Consiliul Judeţean Prahova şi R.A – Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat, Sucursala pentru Reprezentare şi Protocol Sinaia nu s-au constituit părţi civile în procesul penal.

Referitor la măsurile de siguranţă şi măsurile asiguratorii dispuse de prima instanţă, Completul de 5 Judecători constată că prima instanţă, în mod corect, a dispus măsura de siguranţă a confiscării speciale de la inculpatul H. a sumei de 16.000 de euro, în echivalent în RON la cursul B.N.R de la data plăţii, sumă primită cu titlu de preţ al influenţei traficate, respectiv de la inculpata I. suma de 4.000 euro, în echivalent în RON la cursul B.N.R de la data plăţii, sumă primită cu titlu de mită de la H., respectiv de la inculpatul B. a bunurilor primite cu titlu de mită de la A., identificate la locuinţa celui dintâi, respectiv, o masă de curte din lemn de culoare maro, forma ovală, cu dimensiuni 217/95 cm., două canapele din lemn de culoare maro, cu dimensiuni 216/36 cm., o umbrelă de curte pliabilă, culoare grena şi picior din metal alb, cu dimensiunea la deschidere de 300 cm. (bunuri identificate la domiciliul inculpatului B., conform procesului-verbal din data de 06.01.2015 – f. x/vol. 17 dup, şi evaluate la suma de 1739 RON), precum şi suma de 1252 RON, echivalentă contravalorii uşii termopan şi a celor două deplasări în Delta Dunării, primite cu acelaşi titlu, valoare stabilită prin procesul-verbal din data de 26.01.2015 şi însuşită de inculpat.

Având în vedere măsurile de siguranţă dispuse, în vederea garantării executării acestora, conform art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., în mod corect s-a dispus menţinerea măsurilor asigurătorii luate prin ordonanţa nr. 192/P/2014 din data de 6 februarie 2015 asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpaţilor B., H. şi I. până la concurenţa sumelor ce fac obiectul confiscării speciale.

De asemenea, prima instanţă a făcut o corectă aplicare a legii şi în ceea ce priveşte măsurile asiguratorii dispuse în cauză astfel încât, raportat la faptul că acţiunea civilă exercitată în procesul penal de părţile civile Spitalul Judeţean de Urgenţă Ploieşti şi Consiliul Judeţean Prahova – Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului a fost lăsată nesoluţionată, în mod corect, s-a dispus menţinerea măsurilor asigurătorii luate prin ordonanţa nr. 192/P/2014 din data de 6 februarie 2015 asupra bunurilor mobile şi imobile şi asupra sumelor de bani aparţinând inculpatului C. şi A., precum şi asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpaţilor D., B., E. şi F., până la concurenţa sumelor echivalente prejudiciilor pretinse de cele două părţi civile, astfel cum au fost evaluate în faza de urmărire penală.

Având în vedere soluţiile dispuse în cauză şi dispoziţia de ridicare a restului măsurilor asigurătorii luate prin ordonanţa anterior menţionată, asupra sumelor de bani, bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpatilor C., A., D., B., E. şi F. este una legală şi temeinică.

În cele din urmă, raportat la faptul că persoanele vătămate Consiliul Judeţean Prahova şi R.A – Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat, Sucursala pentru Reprezentare şi Protocol Sinaia nu s-au constituit părţi civile în procesul penal şi, pe cale de consecinţă, nu sunt incidente dispoziţiile art. 397 alin. (5) din C. proc. pen., în mod corect s-a dispus ridicarea integrală a măsurilor asigurătorii luate prin ordonanţa anterior menţionată asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpaţilor G., J., K., L..

Faţă de toate aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, în majoritate, va respinge, ca nefondate, apelurile declarate de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie şi de inculpatul C. împotriva sentinţei penale nr. 98 din data de 17 februarie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia penală, în dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat ocazionate de soluţionarea apelului formulat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie vor rămâne în sarcina acestuia.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga pe apelantul inculpat C. la plata sumei de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi H., I., E., G. şi K., în sumă de câte 1360 RON, vor rămâne în sarcina statului, iar onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru apelantul intimat inculpat C. şi pentru intimaţii inculpaţi A., D., B., F., J. şi L., în sumă de câte 340 RON, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

I. În majoritate,

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva sentinţei penale nr. 98 din data de 17 februarie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia penală, în dosarul nr. x/2021.

Cheltuielile judiciare avansate de stat ocazionate de soluţionarea apelului formulat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie rămân în sarcina acestuia.

II. În majoritate,

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul C. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

Obligă pe apelantul inculpat C. la plata sumei de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi H., I., E., G. şi K., în sumă de câte 1360 RON, rămân în sarcina statului.

Onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru apelantul intimat inculpat C. şi pentru intimaţii inculpaţi A., D., B., F., J. şi L., în sumă de câte 340 RON, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 aprilie 2024.

Opinie separată

În opinie separată, consider că, în cazul în care s-ar aprecia, că există interpretări divergente ale unui text de lege în sensul practicii Curţii Europene a Drepturilor Omului şi în decizia de interpretare stabilită de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, în ceea ce priveşte infracţiunile de corupţie, ar trebui adresate întrebări, care să clarifice chestiunea de drept, în temeiul Protocolului 16 CEDO [art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 172/2022 pentru ratificarea Protocolului nr. 16 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale]:

"a) Dacă interpretarea unei norme privind prescripţia răspunderii penale (cazurile de întrerupere a termenului de prescripţie generală şi incidenţa termenului de prescripţie specială a răspunderii penale), dată prin decizii ale CJUE, al căror efect obligatoriu se produce de la intrarea în vigoare a normei interpretate, poate fi înlăturată, în considerarea art. 7 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, ca urmare a unei decizii obligatorii în dreptul intern (decizia Curţii Constituţionale a României cu privire la prescripţia răspunderii penale ori deciziile obligatorii pronunţate în aceeaşi materie de Completul pentru dezlegarea unor probleme de drept al ÎCCJ), interpretare anterioară celei stabilite de CJUE, dar care tindă să lase fără efect norma interpretată de CJUE.

b) Dacă interpretarea unei norme privind prescripţia răspunderii penale (cazurile de întrerupere a termenului de prescripţie a răspunderii penale şi incidenţa prescripţiei speciale a răspunderii penale), dată prin decizii obligatorii şi cu un caracter mai favorabil în dreptul intern, a creat o aşteptare legitimă care ţine de procesul echitabil (art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului)."

Rezolvarea dată problemei de drept prin opinia majoritară, privind opţiunea între încetarea procesului penal prin prescripţia răspunderii penale sau condamnarea inculpatului, este consecinţa aplicării prioritare a unuia sau altuia dintre textele de lege care reglementează termenele de prescripţie a răspunderii penale (cu luarea în considerare a prescripţiei speciale sau cu excluderea prescripţiei speciale) şi stabilirea prevalenţei jurisprudenţei CEDO sau CJUE, de către jurisdicţia naţională.

Curtea de Justiţie a stabilit "principiul supremaţiei dreptului comunitar şi interpretarea dată acestuia de jurisprudenţa Curţii cu efect retroactiv de la intrarea în vigoare a normei interpretate. (C-6/64, Costa împotriva E.N.E.L. EU:C:1964:66, p. 1158-1160)

Însă, "(...) Dreptul Uniunii nu reglementează raporturile dintre Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,(...), şi ordinile juridice ale statelor membre şi nu stabileşte nici consecinţele care trebuie deduse de instanţa naţională în cazul unui conflict între drepturile garantate de această convenţie şi o normă de drept naţional.

Dreptul Uniunii se opune unei practici judiciare care subordonează obligaţia instanţei naţionale de a lăsa neaplicată orice dispoziţie contrară unui drept fundamental garantat de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene condiţiei ca această contrarietate să reiasă cu claritate din textul acestei carte sau din jurisprudenţa aferentă, din moment ce refuză instanţei naţionale puterea de a aprecia pe deplin, eventual cu cooperarea Curţii, compatibilitatea respectivei dispoziţii cu aceeaşi cartă."[C-617/10, Aklagaren împotriva Hans Akerberg Fransson, Hotărârea Curţii, (Marea Cameră)]

În legătură cu interpretarea unor norme de drept intern, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că autorităţile nu pot "să fie exonerate de orice responsabilitate în temeiul Convenţiei atunci când acţionează în conformitate cu obligaţiile care decurg pentru ele din apartenenţa statului la o organizaţie internaţională către care s-a transferat o parte din suveranitatea statului, deoarece garanţiile prevăzute prin Convenţie ar putea astfel fi limitate sau excluse în mod discreţionar, fiind private, prin urmare, de caracterul lor obligatoriu precum şi de natura lor concretă şi efectivă. " (Bosphorus Hava Yollari Turizm ve TTTT. v Irlanda, § 154).

În considerarea acestor principii, art. 148 alin. (2) şi (4) din Constituţia Românie, prevede că hotărârile Curţii de Justiţie a Uniunii Europene au un caracter obligatoriu: " (...)(2) Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.(...)(4) Parlamentul, Preşedintele României, Guvernul şi autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligaţiilor rezultate din actul aderării şi din prevederile alin. (2). "

Totodată, conform art. 20 din Constituţia României, (Tratatele internaţionale privind drepturile omului): " (1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile."

Autorităţile rămân deci responsabile în temeiul Convenţiei europene a drepturilor omului cu privire la măsurile pe care le iau pentru punerea în aplicare a obligaţiilor juridice internaţionale, inclusiv atunci când aceste obligaţii decurg din apartenenţa lor la o organizaţie internaţională, de exemplu Uniunea Europeană, către care au transferat o parte din suveranitate.

Utilizarea Protocolului pentru întrebări legate de dreptul Uniunii Europene nu este interzisă nici de Legea nr. 172/2022 pentru ratificarea Protocolului nr. 16 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, adoptat la Strasbourg la 2 octombrie 2013 şi semnat de România la Strasbourg la 14 octombrie 2014, nici de Ordinul nr. 2534/2022 privind intrarea în vigoare a unor tratate internaţionale.

Rezolvarea dată anterior unor alte întrebări adresate Curţii Europene a Drepturilor Omului, în legătură cu prescripţia răspunderii penale, nu clarifică o problemă de drept similară cu cea din cauza de faţă, intervenirea unei interpretări obligatorii şi retroactive a unei norme legale, în vigoare la data comiterii infracţiunilor de corupţie, cu efect direct în legea naţională şi faţă de instanţele de judecată, consecinţă a unei obligaţii care decurge din apartenenţa României la Uniunea Europeană. Anterior, pe calea unei aviz consultativ, s-a stabilit soluţia în cazul unei obligaţii adresată legiuitorului de stabilire a caracterului imprescriptibil al unor incriminări, deci o interpretare care nu produce un efect obligatoriu, direct şi retroactiv în legea naţională, ca în cazul deciziilor CJUE, ci impune o intervenţie legislativă a autorităţii legiuitoare naţionale asupra unei norme de drept pentru ca aceasta să fie conformă Convenţie Europene a Drepturilor Omului (aviz consultativ în ceea ce priveşte prescripţia răspunderii penale decurgând din obligaţiile statului stabilit prin Virabayan v. Armenia).

Parcursul procesual al prezentului dosar arată care au fost considerentele pentru care cauza nu a fost soluţionată anterior anului 2018, dar şi măsurile dispuse anterior acestui an, justificând sesizarea Curţii Europene a Drepturilor Omului, inclusiv în ceea ce priveşte legătura dintre aplicarea sau înlăturarea dispoziţiilor referitoare la prescripţia răspunderii penale şi dreptul la un proces echitabil.

Astfel urmărirea penală a fost începută in rem la data de 14.08.2014 şi extinsă, la data de 10.11.2014, cu privire la faptele comise de un membru al Parlamentului României alături de alte persoane şi efectuarea în continuare a urmăririi penale pentru săvârşirea în concurs real a două infracţiuni de trafic de influenţă, patru acte materiale corespunzătoare instituţiilor la nivelul cărora s-a realizat influenţa, precum şi a altor infracţiuni. La data de 11.11.2014 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva respectivului membru al Parlamentului României, deputat, dar şi împotriva altor persoane, pentru săvârşirea infracţiunilor menţionate. Prin ordonanţa din 10.12.2014 s-a dispus extinderea acţiunii penale faţă de aceeaşi persoană pentru instigare la săvârşirea a patru infracţiuni de abuz în serviciu având ca rezultat obţinerea pentru altul a unui folos necuvenit (infracţiune pentru care urmărirea penală fusese începută "in rem" la data de 01.09.2014). La data de 19.01.2015, prin ordonanţa nr. 192/P/2014 s-a dispus extinderea obiectului infracţiunii de trafic de influenţă reţinută iniţial. În cauză au fost dispuse măsuri preventive între 19.11.2014 până la data de 18.05.2016.

Cauza a fost trimisă în judecată prin rechizitoriul din data de 13 februarie 2015 şi s-au administrat probe cu martori, înscrisuri, expertize. Pe parcursul a patru termene de judecată, fixate în perioada 30.10.2015 – 12.01.2016, s-a procedat la ascultarea a nouă inculpaţi. Pe parcursul a opt termene de judecată fixate în perioada 07.03.2016 – 20.01.2017, Înalta Curte a procedat la administrarea probatoriului testimonial, fiind ascultaţi nemijlocit, la solicitarea inculpaţilor, 10 dintre cei 15 martori indicaţi în cuprinsul rechizitoriului. Tot la solicitarea inculpaţilor, au fost încuviinţate şi administrate probe testimoniale, fiind ascultaţi alţi 9 martori. Din oficiu, Înalta Curte a dispus ascultarea altor trei persoane în calitate de martori, doi dintre aceştia fiind indicaţi în rechizitoriu.

În şedinţa din data de 23 septembrie 2016, s-a procedat la ascultarea celor două înregistrări audio – video puse la dispoziţia organelor de urmărire penală de către denunţător. La solicitarea altor inculpaţi, Înalta Curte a dispus efectuarea unei expertize judiciare contabile, iar procedura administrării expertizei s-a desfăşurat în intervalul 12 ianuarie 2016 – 13 noiembrie 2017. Tot la solicitarea inculpaţilor, Înalta Curte a dispus efectuarea unei expertize tehnice judiciare în specializarea construcţii civile, iar procedura administrării expertizei s-a desfăşurat în intervalul 12 ianuarie 2016 - 13 februarie 2017. Totodată, a fost administrată proba cu înscrisuri atât cu privire la situaţia de fapt, cât şi în circumstanţiere.

În apel, la primul termen de judecată, din data de 19 noiembrie 2018, cauza a fost amânată, pentru a se lua cunoştinţă de motivele de apel formulate de Ministerul Public. La termenul de judecată din data de 28 ianuarie 2019, cauza a fost amânată având în vedere şedinţa Secţiilor Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, şedinţă de la data de 31 ianuarie 2019, în care s-a discutat dacă se modifică jurisprudenţa Completurilor de 5 Judecători cu privire la interpretarea şi aplicarea principiului continuităţii completului de judecată, această chestiune având incidenţă şi asupra cauzei de faţă. La termenul de judecată din data de 25 februarie 2019, au fost admise proba cu martori, care au fost audiaţi în perioada: 25 martie 2019 - 27 mai 2019.

Prin decizia penală nr. 243 din data de 28 octombrie 2019, s-a dispus admiterea apelurilor declarate, desfiinţarea în totalitate a hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, respectiv secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În dosarul nr. x/2015, prin sentinţa penală nr. 97 din data de 20 februarie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia penală a admis excepţia lipsei de competenţă după calitatea persoanei, invocată din oficiu. Cauza a fost trimisă Tribunalului Prahova, spre competentă soluţionare, având în vedere că inculpatul care atrăsese competenţa Înaltei Curţi îşi pierduse calitatea de deputat.

Tribunalul Prahova, secţia penală a invocat din oficiu excepţia lipsei de competenţă după calitatea persoanei, deoarece la termenul din 1 februarie 2020, s-a depus hotărârea de validare a alegerilor parlamentare din 06.12.2020. Prin sentinţa penală nr. 26 din data de 1 februarie 2020, s-a dispus trimiterea cauzei la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, spre competentă soluţionare.

În dosarul nr. x/2021 – Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a acordat 17 termene de judecată, a audiat 12 martori, a administrat probe cu expertize.

În dosarul nr. x/2023, în apel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -Completul de 5 judecători a audiat nouă martori.

Având în vedere cele ce preced, parcursul procesual şi faptul că obligaţia instanţei interne de a respecta dreptul european în sensul aplicării unor sancţiuni cu caracter efectiv şi descurajant infracţiunilor de corupţie nu o scuteşte de necesitatea de a respecta drepturilor fundamentale ale omului, apreciez că, în temeiul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 172/2022 pentru ratificarea Protocolului nr. 16 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, cele două întrebări trebuiau adresate Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Opinie separată în sensul achitării inculpatului C., în temeiul art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. în ref. la art. 17 alin. (2) din C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., pentru infracţiunea de "trafic de influenţă" prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. (faptă comisă în anul 2011).

Conform rechizitoriului, inculpatul C. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de "trafic de influenţă" prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. constând în aceea că, în cursul anului 2011, în calitate de vicepreşedinte al Organizaţiei Judeţene Prahova a N., a pretins de la denunţătorul O., pentru a-şi exercita influenţa asupra preşedintelui din acea perioadă, H., al N., Organizaţia Locală şi asupra celorlalţi membri ai Consiliului Local, în vederea înlesnirii dobândirii unor terenuri pe raza localităţii Azuga pentru S.C. P. S.R.L. Comarnic, suma de 20.000 euro din care a primit efectiv - prin intermediul inculpatului H. – 5.000 euro, iar 11.000 euro au fost folosiţi în interesul formaţiunii politice.

Reţinând aceiaşi situaţie în fapt şi în drept, în prima instanţă, completul de fond din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a expus următoarele:

În perioada 2007 - 2012, în prezent deputat în Parlamentul României, inculpatul C. a deţinut funcţiile de consilier judeţean în cadrul Consiliului Judeţean Prahova, iar în intervalul 2009 – 2011, pe cea de vicepreşedinte al Organizaţiei Judeţene Prahova a N..

În anul 2011, asociat şi administrator al S.C. P. S.R.L., martorul O. a intenţionat să desfăşoare activităţi comerciale în localitatea Azuga, respectiv să deschidă o staţie de carburanţi. În acest scop, martorul O. a contactat reprezentanţii S.C. Q. S.R.L., respectiv pe martorul R., care deja exploata o asemenea staţie de carburanţi, amplasată pe un teren în suprafaţă de 2423 mp, situat în Azuga, str. x 2A (DN 1, Km. 133), teren care era proprietatea privată a oraşului Azuga şi cu privire la care era încheiat contractul de cesiune nr. x/03.05.2005.

Ca urmare a discuţiilor, între martorii O. şi R. s-a încheiat antecontractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x/23 martie 2011 de B.N.P S., prin care S.C Q. S.R.L, în calitate de promitent vânzător, se obliga să vândă S.C P. S.R.L, promitent cumpărător, întregul imobil situat în Azuga, DN 1, Km. 133, jud. Prahova, compus din teren şi construcţiile aflate pe acesta, perfectarea contractului urmând a se realiza până la data de 01 august 2011 (cu posibilitatea prelungirii termenului până la data de 22 decembrie 2011); conform antecontractului, S.C Q. S.R.L şi-a asumat obligaţia ca, până la data perfectării contractului de vânzare cumpărare, să întocmească formalităţile necesare dobândirii dreptului de proprietate asupra terenului.

La momentul încheierii antecontractului şi asumării obligaţiei de dobândire a dreptului de proprietate asupra terenului, vânzarea presupunea adoptarea unei hotărâri de către Consiliul Local Azuga şi organizarea unei proceduri de licitaţie publică întrucât terenul se afla în proprietatea privată a unităţii administrativ-teritorială menţionată. Deşi procedura era derulată în numele S.C. Q. S.R.L., martorul O. s-a ocupat de toate demersurile deoarece avea relaţii cu diverse persoane implicate în activitatea politică la nivel local, declarând că R. i-a spus că vânzarea nu va fi aprobată dacă nu discută în prealabil cu persoanele care ocupau funcţia de consilier local şi că i-a sugerat să ia legătura cu inculpatul H.

Astfel, în concret, s-a considerat că succesiunea evenimentelor ar fi fost următoarea:

La data de 14.04.2011, la Primăria Azuga, sub nr. x, s-a înregistrat cererea prin care S.C Q. S.R.L solicita cumpărarea terenului. Apoi, martorul O. l-a contactat pe inculpatul C., la acel moment vicepreşedinte al Organizaţiei Judeţene Prahova a N., (partid cu o pondere importantă din voturi la nivelul Consiliului Local), urmărind să îl determine să îşi exercite influenţa avută prin prisma funcţiilor politice deţinute, asupra consilierilor locali pentru a nu bloca iniţiativa de vânzare a terenului;

În primăvara anului 2011 (la o dată care nu a putut fi stabilită cu exactitate), întâlnindu-se la T. din Sinaia, martorul O. i-a cerut inculpatului C. să discute cu consilierii locali ai N. pentru a nu "bloca" cererea de achiziţionare a terenului, în schimbul sumei de 20.000 euro pretinsă după adoptarea hotărârii consiliului local, convenind şi ca C. să îi intermedieze o întâlnire cu preşedintele Organizaţiei Locale N. – inculpatul H.; susţinerile martorului referitoare la conţinutul discuţiilor purtate cu inculpatul, deşi negate de acesta din urmă, sunt coroborate cu aspectele care rezultă din declaraţiile coinculpatului H. care a avut reprezentarea clară că inculpatul C. cunoştea detaliile legate de vânzarea terenului şi "negociase" deja cu denunţătorul suma ce reprezenta preţul traficării influenţei sale;

În continuare, în cursul lunii mai 2011, la o dată care nu a putut fi stabilită cu exactitate, cu ocazia întâlnirii între cei trei, martorul O. a susţinut că inculpatul C. i-a descris inculpatului H. interesul său de a achiziţiona terenul aflat pe raza localităţii Azuga şi i-a solicitat ca, alături de ceilalţi consilieri locali ai N., să voteze favorabil cererea ce urma a fi discutată în şedinţa de consiliu local, iar inculpatul H. să fie persoana care va primi, de la denunţător, suma de bani convenită şi care urma a fi folosită, cel puţin parţial, în activităţile de campanie electorală derulate de N..

Pentru stabilirea situaţiei de fapt expuse, Înalta Curte a avut în vedere declaraţiile martorului denunţător O. date iniţial în cursul urmăririi penale, coroborate şi cu declaraţiile inculpatului H., înregistrările în mediul ambiental realizate de denunţător, cu mijloace proprii, la datele de 09 august 2014 şi 12 august 2014 (redate în procesele-verbale din data de 28 august 2014 – filele x şi urm./vol. 1 dosar urmărire penală), din conţinutul cărora a rezultat că inculpatul H. a confirmat explicit actul primirii sumei de 20.000 de euro în vederea exercitării influenţei reale avute asupra consilierilor locali din cadrul Consiliului Local Azuga şi a detaliat pretinsa destinaţie a sumei, arătând că 4.000 de euro au fost remişi inculpatei I., 5.000 de euro inculpatului C. şi 10.000 de euro în părţi egale, unui număr de 10 consilieri locali.

În ceea ce priveşte remiterea sumei de bani către inculpatul C., Înalta Curte a reţinut că afirmaţiile inculpatului H. nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă, astfel încât împrejurarea menţionată nu a putut fi reţinută cu caracter cert în sarcina inculpatului C..

În schimb, participarea inculpatului C. la întâlnirea relatată de martorul O. şi înţelegerea intervenită între aceştia ca în schimbul sumei de bani primul să îşi exercite influenţa asupra inculpatului H. şi a celorlalţi consilieri locali care făceau parte din grupul politic al N.. rezultă din coroborarea declaraţiilor martorului denunţător cu cea a inculpatului H. şi totodată cu proba indirectă reprezentată de înregistrarea conversaţiei dintre C. şi H. la data de 24 septembrie 2014, interceptată autorizat în baza MST nr. 1085/UP/29 august 2014 emis de Înalta Curte şi redat în procesul-verbal din data de 25 septembrie 2014 .

În consecinţă, s-a concluzionat că fapta inculpatului C. care, în primăvara anului 2011, la o dată plasată în intervalul 23 martie 2011 – 26 mai 2011, în calitate de vicepreşedinte al Organizaţiei Judeţene Prahova a N., a pretins de la denunţătorul O. - administrator al S.C. P. S.R.L., suma de 20.000 euro pentru a-şi exercita influenţa asupra preşedintelui din acea perioadă al Organizaţiei Locale Azuga a aceleiaşi formaţiuni politice, coinculpatul H., şi, prin intermediul celui din urmă, asupra celorlalţi membri ai Consiliului Local Azuga, pentru a-i determina să acorde un vot favorabil proiectului de vânzare la licitaţie publică a unui teren situat pe raza localităţii şi înlesnirii, astfel, a dobândirii acestuia de către firma denunţătorului, acţiune urmată de discuţii cu H. şi de remiterea către acesta, la data de 13 iulie 2011, a sumei menţionate, întruneşte elementele de tipicitate ale infracţiunii de "trafic de influenţă" prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen.

Însă, deşi întrunite elementele de tipicitate ale infracţiunii, s-a constatat că răspunderea penală a inculpatului nu poate fi angajată ca urmare a împlinirii termenelor de prescripţie a răspunderii penale, conform art. 153 C. pen.

În opinie separată, analiza şi evaluarea întregului probatoriu nu susţine temeinicia acuzaţiei de "trafic de influenţă" prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., fapta comisă în anul 2011 în legătură cu achiziţionarea unor terenuri pe raza oraşului Azuga – judeţul Prahova.

Potrivit art. 104 C. proc. pen., nu există un temei de preferinţă între declaraţiile succesive ale subiecţilor procesuali date pe parcursul procedurii judiciare, probele administrate pe tot parcursul procesual neavând o ierarhie în raport de faza procesuală în care au fost efectuate;convingerea judecătorului asupra realităţii acuzaţiilor formulate prin actul de sesizare se formează în urma examinării tuturor probelor administrate atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de judecată, iar când apar contradicţii, fie între declaraţiile succesive ale aceleaşi persoane, fie între cele ale diferiţilor subiecţi procesuali, determinate inclusiv de retractarea, modificarea sau nuanţarea depoziţiilor iniţiale, instanţa dă eficienţă principiului liberei aprecieri a mijloacelor de probă şi reţine împrejurările faptice care sunt dovedite cu certitudine de ansamblul probelor.

Din înscrisurile depuse la dosar- raportul Compartimentului Urbanism şi Amenajarea Teritoriului oraş Azuga nr. 4611/26.05.2011 privind iniţierea proiectului de hotărâre pentru vânzarea prin licitaţie publică a terenului solicitat de S.C. Q. S.R.L. în suprafaţă de 2.420 m.p., str. x (fila x), proiectul de hotărâre nr. 78/25.05.2011 iniţiat de primarul oraşului Azuga privind organizarea licitaţiei publice deschisă cu preselecţie pentru vânzarea terenului în suprafaţă de 2.420 m.p., str. x cu procesul-verbal din 26.05.2011 al şedinţei Consiliului Local al oraşului Azuga de aprobare a acesteia (nr. 81/2011), (filele x), hotărârea nr. 70/26.05.2011 a Consiliului Local Azuga privind aprobarea organizării licitaţiei publice deschisă cu preselecţie pentru vânzarea terenului în suprafaţă de 2.420 m.p., str. x, (fila x), raportul de evaluare a suprafeţei de teren, nr. 4232/17.05.2011 (filele x), regulamentul de organizare şi instrucţiuni pentru ofertanţi şi caietul de sarcini privind licitaţia publică deschisă, cu preselecţie, pentru vânzarea de terenuri, oraş Azuga – înregistrate sub numărul x/23.06.2011 (filele x), dispoziţia primarului oraşului Azuga nr. 292/12.07.2011 privind constituirea comisiei de licitaţie (fila x), procesele-verbale nr. x şi 6256 din 13.07.2011 de deschidere a şedinţei licitaţiei publice (filele x), raportul Compartimentului Urbanism şi Amenajarea Teritoriului din Primăria Azuga nr. 7042/08.08.2011 privind iniţierea proiectului de hotărâre pentru vânzarea prin licitaţie publică a terenului în suprafaţă de 600 m.p. situat în str. x (fila x), proiectul de hotărâre nr. 109/19.08.2011 iniţiat de primarul oraşului Azuga pentru organizarea licitaţiei publice deschisă cu preselecţie pentru vânzarea terenului în suprafaţă de 600 m.p., str. x şi procesul-verbal din 26.08.2011 al şedinţei Consiliului Local al oraşului Azuga de aprobare a acesteia (file x), hotărârea nr. 101/26.08.2011 a Consiliului Local Azuga privind aprobarea organizării licitaţiei publice (fila x), raportul nr. x/26.08.2011 de evaluare a suprafeţei de teren (filele x), regulamentul de organizare şi instrucţiuni pentru ofertanţi şi caietul de sarcini privind licitaţia publică deschisă, cu preselecţie, pentru vânzarea de terenuri, oraş Azuga numărul 7664/01.09.2011 (filele x), dispoziţia primarului oraşului Azuga nr. 339/20.09.2011 privind constituirea comisiei de licitaţie (fila x), procesele-verbale nr. x şi 8455 din 20.09.2011 de deschidere a şedinţei licitaţiei publice (filele x), contractele de vânzare cumpărare încheiate între Primăria Oraşului Azuga şi S.C.

P. S.R.L. Comarnic, autentificate sub nr. x/01.08.2011, respectiv 758/31.10.2011, pentru suprafeţele de teren de 2.420 m.p., respectiv 600 m.p., pe raza localităţii Azuga (filele x), rezultă că în perioada august- octombrie 2011, S.C. P. S.R.L. Comarnic, reprezentată de martorul O. a cumpărat, în urma licitaţiilor publice aprobate şi organizate de Consiliul Local Azuga, terenurile în suprafaţă de 2.420 m.p.-unul şi 600 m.p.-cel de-al doilea.

Pentru achiziţionarea terenurilor, martorul O. a purtat discuţii cu inculpaţii C. şi H., lideri ai N. la nivel local în anul 2011, primul la nivelul organizaţei judeţene Prahova, ultimul în organizaţia locală Azuga, fiind şi consilier în Consiliul Local al oraşului Azuga, pentru a-şi exercita influenţa asupra membrilor Consiliului Local Azuga în scopul aprobării vânzării terenurilor proprietatea Unităţii Administrativ Teritoriale; în acest sens, sunt declaraţiile martorului O. şi inculpatului H..

În continuare, probele testimoniale confirmă că inculpatului H. a acceptat şi a pretins pentru a interveni asupra consilierilor suma de 20.000 euro pe care a şi primit-o ulterior adoptării hotărârilor; a se vedea declaraţiile martorului O. şi inculpaţilor H., I..

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul C., audiaţi în instanţă, martorii au negat implicarea acestuia.

Astfel, martorul O. a precizat că "Domnul R. mi-a spus că ar fi bine să vorbim cu cei care au majoritatea în consiliului local Azuga, respectiv PNL, pentru a nu împiedica vânzarea acestui teren. Domnul R. l-a indicat pe domnul H., pe care la vremea respectivă nu îl cunoşteam, motiv pentru care am vorbit cu inculpatul C. pentru a mă pune în legătură cu dl H..

Aşa cum am declarat tot timpul, inculpatul C. nu mi-a cerut niciodată personal nicio sumă de bani, eu am discutat despre suma de bani cu inculpatul H., căruia i-am şi dat suma de bani. Am dat aproximativ 20.000 euro."

De asemenea, martorii UUUU., primarul oraşului Azuga, NNNN., OOOO., PPPP., consilieri din partea a diverse formaţiuni politice în cadrul Consiliului Local Azuga, în primăvara anului 2011, au menţionat că nu s-au făcut presiuni asupra lor şi nici nu li s-a solicitat să voteze într-un anume mod cu privire la vânzarea terenului ce face obiectul cauzei.

Acuzarea inculpatului C. se bazează cu preponderenţă pe declaraţiile martorului O. din cursul urmăririi penale pe care le-a nuanţat ulterior în faţa judecătorilor.

Cum probele nu au o valoare dinainte stabilită, aflarea adevărului, respectiv existenţa faptei, determinarea vinovăţiei şi tragerea la răspundre penală a autorului nu se pot întemeia pe declaraţiile părţilor, martorilor administrate în mod exclusiv în faza de urmărire penală, ulterior retractate sau nuanţate în faza de judecată.

Or, martorul denunţător O. a revenit asupra declaraţiilor date în cursul urmăririi penale; dacă, la data de 14 august 2014, în faţa procurorului, declara că, în cadrul discuţiilor de la T., inculpatul C. a fost de acord să-şi exercite influenţa asupra consilierilor locali pentru suma de 20000 euro, audiat în şedinţa publică, de la 20 noiembrie 2023, de către instanţă, martorul O. a menţionat că "am vorbit cu inculpatul C. pentru a mă pune în legătură cu dl H.", "Aşa cum am declarat tot timpul, inculpatul C. nu mi-a cerut niciodată personal nicio sumă de bani..."

Având în vedere nu numai poziţia de retractare, dar şi afirmaţiile contradictorii făcute la urmărire penală, declaraţiile iniţiale date de martorul O. nu pot fi luate în considerare câtă vreme nu sunt coroborate cu alte probe certe şi concludente care să raspundă exigenţelor art. 103 alin. (1), (2) C. proc. pen..Nu trebuie ignorat nici faptul că martorul O. a beneficiat de clasarea cauzei pentru comiterea infracţiunii de "cumpărare de influenţă" prevăzută de art. 61 din Legea nr. 78/2000 (în noua reglementare art. 292 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000), în legătură cu modul în care a intrat în proprietatea celor două terenuri pe raza oraşului Azuga, judeţul Prahova, tocmai pentru denunţarea presupusei faptei mai înainte ca organele de urmărire penală să fi fost sesizate cu privire la aceasta.

În ceea ce priveşte înregistrările în mediul ambiental realizate de denunţător, cu mijloace proprii, la datele de 09 august 2014 şi 12 august 2014 (redate în procesele-verbale din data de 28 august 2014 – filele x şi urm./vol. 1 dosar urmărire penală), efectuate post factum, respectiv după 3 ani de la pretinsa faptă de trafic de influenţă, nu oferă date concrete, certe nici referitor la momentul şi locul întâlnirilor martorului cu inculpatul C. sau cu inculpatul H., nici în legătură cu solicitarea exercitării influenţei, pretinderea şi remiterea sumei de bani, având un grad ridicat de subiectivism. Mai mult, sunt rezerve serioase asupra veridicităţii discuţiilor înregistrate câtă vreme inculpatul C. nu a participat la discuţia înregistrată, atât martorul O., cât şi inculpatul H. erau deja cercetaţi penal, iar inculpatul H. este cel care a primit suma de 20.000 euro fiind direct interesat în implicarea altor persoane pentru diminuarea propriei responsabilităţi, dar şi pentru justificarea distribuirii banilor. De altfel, martorul O. a declarat în mod explicit că a procedat la efectuarea înregistrării tocmai pentru a proba denunţurile făcute, sens în care a iniţiat conversaţia şi, pentru a-l convinge pe inculpatul H. să susţină afirmaţiile sale, insista că inculpatul C. îi va denunţa cu ocazia anchetelor "Eu chiar de-asta am venit! Dacă se-apucă să scrie de el, mai bine să fii pregătit tu, să ai scris d-ăi (?) de sus (?). Spui: bă, frate, decât... dacă se-apucă să scrie de noi, că el, când l-or strânge ăştia cu uşa, ... ".

Declaraţiile inculpatului H. că ar fi remis suma de 5000 euro inculpatului C. nu sunt confirmate de niciun alt mijloc de probă. Totodată, câtă vreme era preşedintele organizaţiei N. şi consilier în Consiliul Local Azuga, inculpatul H. nu a oferit o explicaţie plauzibilă pentru care ar fi fost nevoie de exercitarea influenţei de către inculpatul C. în condiţiile în care N. nici nu deţinea majoritatea în Consiliu.

În fine, din înregistrarea conversaţiei dintre C. şi H. la data de 24 septembrie 2014, redată în procesul-verbal de la data de 25 septembrie 2014 rezultă doar încercarea, nereuşită, a inculpatului H. de a-l determina pe inculpatul C. să recunoască presupusa faptă, însă acesta a negat cu fermitate, spunându-i "La voi? (…) Băi, nu ştiu, treaba voastră dacă aţi făcut-o! Asta e treaba voastră! Eu nu ştiu despre ce e vorba! Nu, du-te, eu nu cred…E un căcat! Eu, din ce aud, băiatul asta umblă cu tot felul de prostii! Aud şi eu tot felul de informaţii…Tu du-te şi spune exact ce ştii!".Or, în lipsa altor date, probe materiale sau testimoniale, găsirea banilor sau identificarea destinaţiei acestora, susţinerile inculpatului C. nu pot fi înlăturate.

Prin urmare, probele administrate în cauză nu stabilesc cu evidenţă şi fără putinţă de tăgadă că inculpatul C. a pretins, acceptat promisiunea sau a primit bani, direct sau indirect de la denunţătorul O., pentru a exercita vreo influenţă asupra preşedintelui din acea perioadă, H., al N. – Organizaţia Locală şi asupra celorlalţi consilieri din Consiliul Local Azuga, în vederea înlesnirii dobândirii unor terenuri pe raza localităţii Azuga pentru S.C. P. S.R.L. Comarnic.

În consecinţă, ţinând seama că orice îndoială trebuie interpretată în favoarea acuzatului, conform art. 4 alin. (2) C. proc. pen., se impunea achitarea inculpatului C., în temeiul art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. în ref. la art. 17 alin. (2) din C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., pentru infracţiunea de "trafic de influenţă" prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.