Nationalization annulment claim survives retrial; res judicata plea rejected for lack of cause identity.

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta S.C. “E.M.”S.A. împotriva deciziei nr.749 din 12 decembrie 2000 a Curții de Apel București – Secția a IV – a civilă.

La apelul nominal s-au prezentat intimații-reclamanți P.M.și P.V., ambii prin avocat M.Y.și intimatul pârât Consiliul General al Municipiului București, prin consilier juridic O.O., lipsind recurenta pârâtă S.C. “E.M.”S.A.

Procedura completă.

Avocat M.Y.a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat.

Consilier juridic O.O. a solicitat admiterea recursului.

C U R T E A

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată la Tribunalul București sub nr.2676 din 21 aprilie 2000, reclamanta P.R.din București str.Dimitrie Cantemir nr.7, a chemat în judecată Consiliul General al Municipiului București prin reprezentanți legali și S.C. „E.M.” S.A. cu sediul în București, Bd.Pache Protopopescu nr.131, cerând ca în contradictoriu cu acestea să se constate nulitatea absolută a deciziei de trecere în proprietatea statului a imobilului din București Bd.Carol nr.131 sectorul 2, format din construcție (farmacie) și teren în suprafață de 94,74 m.p. și ca urmare să fie obligate pârâtele să-i lase imobilul în deplină proprietate și liniștită posesie.

În motivarea acțiunii s-a susținut în esență că imobilul reclamantei a fost trecut în proprietatea statului prin naționalizare, în baza unui act normativ neconstituțional Decretul 134/1949 fiind atribuit în folosința nelegitimă a E. M. care refuză să îl restituie.

Invocând din oficiu excepția autorității de lucru judecat, prima instanță a respins acțiunea ca inadmisibilă prin sentința civilă nr.829 din 5 iulie 2000.

Pentru a hotărî astfel instanța de fond a socotit că în cauză sunt îndeplinite cerințele art.1201 cod civil, întrucât prin sentința civilă nr.7649 din 4 mai 1998 a Judecătoriei Sectorului 2 București, rămasă definitivă prin decizia civilă nr.3096 A/1998 a Tribunalului București a fost respinsă acțiunea civilă în revendicare introdusă împotriva pârâtei S.C. “E.M.”S.A., iar prin decizia civilă nr.1123 din 10 aprilie 1996 a Curții Supreme de Justiție, Secția civilă a fost respinsă ca nefondată acțiunea reclamantei pentru revendicarea imobilului și anularea dispoziției de trecere în proprietatea statului în baza Decretului 92/1950, exercitată împotriva Consiliului General al Municipiului București și a S.C. „F.” S.A.

Hotărârea instanței de fond a fost desființată ca urmare a admiterii apelului declarat de moștenitorii legali ai reclamantei P.R.decedată pe parcursul procesului.

Prin decizia civilă nr.749 din 12 decembrie 2000 Curtea de Apel București, Secția a IV-a civilă a stabilit că în speță nu sunt îndeplinite cerințele autorității de lucru judecat, întrucât între acțiunea de față și cele soluționate prin hotărârile anterioare invocate nu există identitate sub aspectul cauzei pe care s-au întemeiat.

S-a reținut astfel că temeiul juridic dreptului pretins în acțiunea de față izvorât din lege, respectiv disp.art.6 din Legea 213/1998 nu se identifică cu disp.art.480 din C.civ.pe care s-au fondat acțiunile anterioare.

Ca urmare s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond sesizată.

Împotriva hotărârii menționate a declarat recurs pârâta S.C. „E.M.” S.A., care invocând drept motiv de casare aplicarea greșită a legii și lipsa de temei legal a soluției pronunțate, a susținut în esență că instanța de apel a reținut greșit lipsa identității cu privire la cauză, întrucât toate cererile formulate de reclamantă în scopul restituirii imobilului au avut drept cauză unică disp.art.480 din C.civ., atât în privința revendicării imobiliare cât și pentru anularea deciziei de trecere a bunului în proprietatea statului.

Recursul nu este fondat.

Prin sentința civilă nr.7649 din 4 mai 1998 a Judecătoriei Sectorului 3 București, acțiunea în revendicare imobiliară introdusă împotriva fostei edituri Cartea Medicală, a fost respinsă exclusiv în considerarea posesiei exercitată de pârâtă, stabilindu-se că aceasta deținea legitim posesia imobilului în temeiul unui „titlu locativ” emis de Ministerul Sănătății.

Așadar instanța nu a examinat și nu s-a pronunțat în fond asupra existenței sau nu a dreptului de proprietate invocat de reclamantă, soluția de fond privind exclusiv condiția și regimul posesiei.

Or, puterea de lucru judecat nu poate rezulta dintr-o hotărâre parțială care a lăsat nerezolvate aspectele de fond reiterate în acțiunea ulterioară.

Tot astfel, deși neopozabilă recurentei de astăzi, prin decizia civilă nr.1123 din 10 aprilie 1996 a Curții Supreme de Justiție, Secția civilă s-a rezolvat numai parțial acțiunea în revendicare imobiliară exercitată împotriva statului, fără a se examina în fond dreptul de proprietate al reclamantei, statuîndu-se exclusiv numai asupra aparenței de drept și în raport de asta, asupra lipsei de competență a instanțelor judecătorești de a se pronunța în domeniu.

Pe de altă parte cum a reținut corect instanța de apel, acțiunea de față pune în discuție titlul de proprietate în lumina disp.art.6 din Legea 213/1998 și adăugăm, și ale Legii nr.10/2001 privind posibilitatea analizării titlului de proprietate opus de reclamantă comparativ cu titlul statului, ceea ce constituie vădit o altă cauză juridică.

Așa fiind recursul se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S.C. “E.M.”S.A. București împotriva deciziei nr.749 din 12 decembrie 2000 a Curții de Apel București – Secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 martie 2003.