Negative conflict of jurisdiction over military pension unconstitutionality claim resolved to appellate administrative court

Şedinţa publică din data de 11 ianuarie 2024

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Caraş-Severin sub nr. x/2023, la data de 23.02.2023, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, a solicitat instanţei ca, prin sentinţa ce o va pronunţa, să dispună admiterea acţiunii în sensul:

- recunoşterii existenţei drepturilor pretinse şi obligarea pârâtei ca potrivit art. 60 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, forma de bază, şi a art. 1 al Anexei nr. 2 la Ordinul Ministrului Afacerilor Interne nr. 31/2016 pentru aprobarea procedurilor de recalculare şi de actualizare a pensiilor militare de stat, să efectueze retroactiv operaţiunea de actualizare a cuantumului pensiei prin raportare la salariul de funcţie, care, de la 1 octombrie 2017 a fost majorat cu 10/%, potrivit dispoziţiilor art. II alin. (5) şi (7) din Legea nr. 152/2017, modificată, iar de la 1 ianuarie 2018 cu 25% faţă de nivelul salariului de funcţie acordat pentru luna decembrie 2017, potrivit dispoziţiilor art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice;

- efectuării de către pârâtă a operaţiunii administrative de actualizare a pensiei militare de serviciu, începând cu 15.09.2017 (data de la care şi-a produs efectele O.U.G. nr. 59/2017) avându-se în vedere art. 60 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, forma de bază;

- plăţii drepturilor de pensie actualizate, la care se adaugă daunele compensatorii sub forma ratei inflaţiei la data plăţii efective, precum şi daunele moratorii sub forma dobânzii legale penalizatoare, conform dispoziţiilor art. 1-3 din O.G. nr. 13/2011, începând cu data 16.02.2020 şi până la data plăţii efective;

- constatării calitatăţii de creditor al pârâtei şi, în consecinţă, aceasta să fie obligată la plata diferenţelor de drepturi băneşti de pensie militară de serviciu, dintre sumele primite şi sumele rezultate în urma actualizării;

- constatării vătămării drepturilor şi intereselor legitime, în sensul actualizării pensiei, prin măsura reglementată de art. 7 din O.U.G. nr. 59/2017, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Totodată, a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate extrinsecă a dispoziţiilor art. VII, pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017, prin raportare la dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (5) şi ale art. 79 alin. (1) din Constituţie, care afectează O.U.G. nr. 59/2017 în ansamblul său. În subsidiar, a solicitat să se constate neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. VII, pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017, considerând că sunt adoptate cu încălcarea dispoziţiilor art. 1 alin. (3) şi (5) şi ale art. 79 alin. (1) din Constituţie privind Consiliul Legislativ, precum şi art. 147 alin. (4) privind deciziile Curţii Constituţionale.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa nr. 634 din 07.06.2023, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Tribunalul Caraş-Severin, secţia I civilă, Complet specializat în conflicte de muncă şi de asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii civile formulate de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această soluţie a reţinut, în esenţă, că ţinând seama că se invocă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. VII pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017 şi se solicită acordarea de despăgubiri de către o autoritate centrală, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal este competentă din punct de vedere material şi teritorial să soluţioneze prezenta cauză.

2.2. Prin sentinţa nr. 553 din 29.09.2023, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de necompetenţă materială a instanţei; a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, în favoarea Tribunalului Caraş-Severin, secţia I civilă-Complet specializat în conflicte de muncă şi asigurări sociale; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat, din oficiu, judecata cauzei şi a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.

În motivare a reţinut că reclamantul a învestit instanţa cu o acţiune prin care contestă modul de stabilire a pensiei militare în urma aplicării dispoziţiilor art. VII, pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017, respectiv cu un litigiu supus jurisdicţiei sistemului pensiilor militare de stat, reglementate de Legea nr. 213/2015, competenţa de soluţionare a litigiului revenind completului specializat în soluţionarea litigiilor de muncă din cadrul secţiei I civile a Tribunalului Caraş-Severin, ca instanţă de la domiciliul reclamantului.

II. Decizia Înaltei Curţi pronunţată în regulator de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 teza a II-a, art. 134 şi art. 135 alin. (1) şi (4) din C. proc. civ., urmează să pronunţe regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei şi dispoziţiile legale incidente.

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Prin demersul judiciar ce face obiectul dosarului de faţă reclamantul urmăreşte să obţină repararea pagubei care consideră că i-a fost provocată prin aplicarea dispoziţiilor O.U.G. nr. 59/2017, invocând totodată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. VII pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017, în raport cu art. 1 alin. (3) şi (5) şi art. 79 alin. (1) din Constituţia României, care afectează O.U.G. nr. 59/2017, în ansamblul său.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă îl constituie problema identificării obiectului cauzei deduse judecăţii şi a dispoziţiilor legale aplicabile.

Înalta Curte reţine, cu titlu preliminar, că raportul juridic litigios nu vizează dreptul la pensie, în sine, nefiind puse în discuţie aspecte privind stabilirea unui atare drept sau neîndeplinirea, în fapt, de către pârâtă, a unei obligaţii de achitare a pensiei.

Ceea ce a solicitat reclamantul prin cererea introductivă este, în esenţă, constatarea vătămării dreptului său la pensie prin aplicarea modificărilor legislative a căror neconstituţionalitate a invocat-o, precum şi acordarea sumelor cu titlu de despăgubiri pentru repararea prejudiciului cauzat.

În acest context, Înalta Curte constată că reperele cadrului procesual obiectiv al cauzei pendente sunt cele ale acţiunii în contencios administrativ reglementate de dispoziţiile art. 9 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora: "(1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituţionalităţii ordonanţei sau a dispoziţiei din ordonanţă. (5) Acţiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative."

Învestită fiind cu analiza constituţionalităţii prevederilor legale citate supra, Curtea Constituţională a României a stabilit cu valoare de principiu, prin Decizia nr. 4 din 17 ianuarie 2017, că art. 9 din Legea nr. 554/2004 reprezintă expresia prevederilor art. 126 alin. (6) din Constituţie şi că prin aceste două texte legiuitorul a optat pentru încadrarea acţiunilor persoanelor vătămate prin ordonanţe ale Guvernului declarate neconstituţionale în mecanismul acţiunilor în contencios administrativ, pornind de la premisa că fundamentul obligaţiei de reparare a vătămării constă în însăşi adoptarea ordonanţelor neconstituţionale.

În opinia instanţei de contencios constituţional, atât timp cât acţiunea reclamantului are ca scop înlăturarea efectelor ordonanţei Guvernului, care se produc direct asupra unui drept sau interes legitim, vătămându-l, acesta are deschisă procedura specială prevăzută de art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Astfel, faţă de natura dreptului pretins şi de scopul urmărit prin exercitarea acţiunii în justiţie, demersul reclamantului are ca scop înlăturarea efectelor O.U.G. nr. 59/2017, care se produc direct asupra dreptului acestuia la pensie şi sunt apreciate de către reclamant vătămătoare, fiind incidentă procedura specială reglementată de art. 9 din Legea nr. 554/2004 care prevede sesizarea CCR în vederea efectuării controlului de constituţionalitate al actului Guvernului, sesizare ce a fost formulată în cauză.

Prin urmare, acţiunea reclamantului intră în competenţa instanţei de contencios administrativ, faţă de prevederile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar în ceea ce priveşte determinarea instanţei de contencios administrativ competente se reţine incidenţa dispoziţiilor art. 10 alin. (1) şi (3) din aceeaşi lege.

Prevederile legale anterior evocate stabilesc două criterii pentru determinarea instanţei de contencios administrativ competente, respectiv pozitionarea autorităţii publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală sau locală) şi valoarea impozitului, taxei, contribuţiei care face obiectul actului administrativ.

În speţă, socotindu-se vătămat în drepturile şi interesele sale legitime, reclamantul a solicitat obligarea autorităţii pârâte la repararea prejudiciului cauzat, astfel că, raportat la obiectul concret al pretenţiilor deduse judecăţii, în stabilirea competenţei materiale nu operează criteriul valoric, ci este determinant criteriul rangului central al autorităţii publice pârâte, respectiv Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, faţă de care s-a solicitat acordarea de despăgubiri în situaţia în care prevederile ordonanţei de urgenţă vor fi declarate neconstituţionale, competenţa materială de soluţionare a cauzei de faţă revenind, în concluzie, secţiei de contencios administrativ a curţii de apel.

Pe cale de consecinţă, raportat la scopul urmărit de reclamant prin introducerea acţiunii de faţă pe rolul instanţei judecătoreşti, respectiv la obiectul concret al acţiunii ce constă în obligarea autorităţii pârâte, autoritate publică centrală, la plata de despăgubiri, competenţa materială şi teritorială de soluţionare a cauzei aparţine, în conformitate cu art. 9 alin. (5) coroborat cu art. 10 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 554/2004, secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Timişoara, în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul reclamantul.

2. Temeiul legal al regulatorului de competenţă

Pentru motivele arătate la pct. II.1 din prezenta decizie, în temeiul art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) şi alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pe pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 11 ianuarie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.