Limitation of judicial review of judicial inspection resolutions to procedural validity, excluding substantive review of prosecutorial case handling

Şedinţa publică din data de 14 februarie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 25.05.2021, sub nr. unic x/2021, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta INSPECŢIA JUDICIARĂ, a formulat contestaţie împotriva Rezoluţiei nr. 978/A/2021 din data de 07.04.2021, înregistrată sub nr. de lucrare 21-136., solicitând admiterea acesteia, anularea rezoluţiei şi, reanalizând cauza, să se dispună tragerea la răspundere a celor care se fac vinovaţi de abuz în serviciu şi de nerespectare a drepturilor la un proces echitabil şi corect.

Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 752 din 13 aprilie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, ca nefondată.

Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamantul A. a exercitat calea de atac a recursului şi, fără a încadra criticile sale în dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., a solicitat casarea în totalitate a hotărârii şi, rejudecându-se cauza, să se dispună anularea Rezoluţiei nr. 987/A/2021 din data de 07.04.2021 pronunţată în dosarul nr. x/2021 şi, reanalizând cauza, să se dispună tragerea la răspundere a celor care se fac vinovaţi de abuz în serviciu, nerespectarea drepturilor cetăţenilor, a dreptului la o cercetare legală şi corectă.

Într-o primă critică recurentul susţine că hotărârea de fond nu este motivată în fapt şi în drept, iar magistratul şi-a însuşit simplist motivele invocate de pârâtă, fără a face măcar o analiză sumară a cauzei şi fără a indica temeiul de drept pe care se bazează aprecierile făcute de judecător.

În continuare, recurentul susţine că, prin cererea de chemare in judecată sesiza cu acesta ocazie direcţiei de inspecţie pentru procurori -abuzurile la care a fost supus de o perioadă lungă de timp de către procurori, judecători, organe de politie, neglijenţa şi indolenţa, încălcarea dreptului la apărare în soluţionarea cazurilor care le sunt încredinţate.

Plin de indignare a solicitat în mod respectuos să se dea curs contestaţiei sale, întrucât consideră că în mod repetat i-a fost încălcat dreptul la viaţă, demnitate, onoare şi dreptul de a fi supus unei cercetări penale juste şi imparţiale, i-a fost încalcat dreptul la un proces echitabil prevăzut de CEDO, iar cei pe care îi învinuia şi în invinuieşte şi în prezent de abuzuri şi neglijenta sunt B. -procuror la Parchetul de pe lingă judecătoria laşi precum şi C. judecător secţie penala tribunalul laşi, aceştia bătându-şi joc de cercetarea penală şi inclusiv de parte, prin afirmaţiile calomnioase şi denigratoare în cadrul mai multor dosare aflate pe rolul Parchetului Iaşi şi pe rolul judecătoriei, sens în care reia mare parte din susţinerile formulate în cadrul contestaţiei iniţiale adresate instanţei de fond.

Cum rezoluţia pronunţată este una ambiguă, doloroasă, menită sa inducă în eroare atât petiţionarul cât şi instanţa de judecată, a solicitat admiterea contestaţiei şi anularea rezoluţiei pronunţate, sancţionarea celor 3 magistraţi care se fac vinovaţi de abuzuri.

În continuare, în cadrul recursului recurentul combate apărările formulate de intimata –pârâtă Inspecţia Judiciară în cadrul întâmpinării depuse la dosar în etapa judecării pe fond a pricinii, susţinând că s-a adresat cu contestaţie împotriva Rezoluţiei de clasare, aceasta fiind soluţionată de Inspectorul Şef prin Rezoluţia din data de 21 ianuarie 2021.

În final solicită admiterea acţiunii, sancţionarea numiţilor B. - procuror din cadrul Parchetului de pe lingă Judecătoria laşi, a politistiului -D. – pentru abuzurile comise şi dovedite în prezenta cauză, trimiterea plângerii altei secţii de politie, având in vedere argumentele precizate în cuprinsul acţiunii de apel şi a inscrisurilor care insoţesc prezenta acţiune.

Apărările formulate în cauză

Intimata - pârâtă Inspecţia Judiciară, în termenul legal a formulat întâmpinare împotriva recursului promovat de recurentul - reclamant, în cadrul căreia a invocat pe cale de excepţie nulitatea recursului, pe considerentul că motivele de recurs şi dezvoltarea acestora nu conţin critici de legalitate şi temeinicie cu privire la sentinţă.

Pe fondul recursului a solicitat respingerea acestuia, ca nefondat şi menţinerea hotărârii de fond, ca temeinică şi legală.

Procedura de soluţionare a recursului

În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

În temeiul dispoziţiilor art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin Rezoluţia completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului din data de 07.10.2022 a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 14.02.2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, când, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., a analizat mai întâi excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata – pârâtă Inspecţia Judiciară, pe care a respins-o pentru considerentele arătate în practicaua acestei hotărâri.

În ceea ce priveşte susţinerea recurentului- reclamant, în sensul că întâmpinarea intimatei – pârât a fost tardiv formulată, faţă de data primirii cererii de recurs de către intimata – pârâtă Inspecţia Judiciară, respectiv 10 august 2022, termenul de 30 de zile pentru formularea întâmpinării, prevăzut de art. 490 alin. (2), prin raportare la art. 4711 alin. (3) C. proc. civ. s-a împlinit la data de 12.09.2022, cu aplicarea art. 181 alin. (2) C. proc. civ., data de 10.09.2022 fiind într-o zi nelucrătoare (sâmbăta).

Cum din actele dosarului rezultă că întâmpinarea intimatei – pârâte Inspecţia Judiciară a fost înregistrată la instanţă la data de 06.09.2022, adică anterior datei de 12.09.2022, se constată că aceasta a fost formulată în termen.

Deopotrivă, luând act că nu mai sunt cereri de formulat, excepţii de invocat şi probe de administrat, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt şi temeiurile de drept ale cauzei, în conformitate cu dispoziţiile art. 394 C. proc. civ. a declarat dezbaterile închise şi a reţinut cauza spre soluţionare pe fondul recursului ce face obiectul pricinii dedusă judecăţii.

Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, de apărările intimatei - reclamante şi de normele legale incidente în litigiul dedus prezentei judecăţi, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este nefondat, urmând a fi respins, având în vedere considerentele expuse în continuare:

Înainte de a trece la analizarea criticilor formulate de recurenta – pârâtă, instanţa de control judiciar reţine următoarea situaţie de fapt:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 25.05.2021, sub nr. unic x/2021, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta INSPECŢIA JUDICIARĂ, a formulat contestaţie împotriva Rezoluţiei nr. 987/A/2021 emisă la data de 07 aprilie 2021 de Direcţia de Inspecţie pentru Procurori din cadrul Inspecţiei Judiciare, în lucrarea nr. 21-136, prin care s-a dispus clasarea sesizării, reclamantul solicitând anularea acesteia şi reanalizarea cauzei, tragerea la răspundere a celor care se fac vinovaţi de abuz în serviciu şi nerespectarea dreptului la un proces echitabil şi corect.

Împotriva Rezoluţiei de clasare reclamantul a formulat plângere, soluţionată de Inspectorul Şef prin Rezoluţia emisă în data de 21 ianuarie 2021, în sensul respingerii plângerii şi menţinerii rezoluţiei atacate.

Instanţa de fond, prin hotărârea ce face obiectul prezentului control judiciar, a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta INSPECŢIA JUDICIARĂ, ca neîntemeiată, reţinând în esenţă că soluţia procurorului, sentinţa sau decizia pronunţate pot fi atacate doar prin căile de atac permise de C. proc. pen. sau civilă (apel sau recurs), iar inspectorul judiciar nu se poate substitui unei instanţe în calea de atac, eventualele greşeli de judecată corectându-se prin căile de atac.

Înalta Curte apreciază că soluţia primei instanţe este legală, fiind împărtăşită şi de instanţa de control judiciar, pentru că reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor legale incidente, raportat la actele ce compun dosarul.

Trecând la analizarea criticilor formulate de recurentul – reclamant, constată Înalta Curte că acesta a invocat motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., ce reglementează situaţia când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, constată Înalta Curte că, în cadrul acestuia recurentul – reclamant a invocat în esenţă nemotivarea hotărârii, precum şi faptul că instanţa şi-a însuşit punctul de vedere al pârâtei Inspecţia Judiciară.

Aceste critici nu pot fi reţinute de instanţa de control judiciar ce constată, contrar susţinerilor recurentului, că hotărârea recurată îndeplineşte cerinţele impuse de art. art. 425 alin. (1) C. proc. civ., întrucât, raportat la obiectul cauzei, instanţa de fond a expus în mod corespunzător argumentele care au condus la formarea convingerii sale, raportându-se atât la susţinerile părţilor, cât şi la dispoziţiile legale aplicabile raportului de drept dedus judecăţii, nefiind identificate nici "motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei" pentru a se putea reţine incidenţa motivului de casare invocat.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., în considerentele hotărârii judecătorul trebuie să arate motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi motivele pentru care s-au respins cererile părţilor.

Motivarea este de esenţa hotărârilor şi este necesară pentru a o face înţeleasă şi acceptată de părţi, dar şi pentru a permite instanţei de control judiciar să verifice, după caz, stabilirea situaţiei de fapt şi a aplicării legii sau numai aplicarea legii.

Analizând hotărârea pronunţată de prima instanţă, Înalta Curte constată că deşi soluţia adoptată nu a fost amplu motivată, totuşi nu există o contradicţie între considerente sau între considerente şi dispozitiv, prima instanţă motivând în sensul respingerii acţiunii, considerentele reţinute în fundamentarea soluţiei pronunţate nelăsând loc de confuzii cu privire la silogismul logico-juridic reţinut. Verificând conţinutul sentinţei atacate, instanţa de control judiciar constată că aceasta îndeplineşte exigenţele menţionate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată.

Preluarea de către instanţă a unora dintre argumentele unei părţi pe care le-a considerat pertinente nu duce la concluzia că instanţa nu a făcut o apreciere proprie a susţinerilor părţilor şi o analiză a probelor administrate, de vreme ce, în considerente, instanţa a analizat probele administrate, a stabilit situaţia de fapt şi a evocat normele de drept incidente pe care le-a aplicat în speţa dedusă judecăţii, argumentele proprii judecătorului putând fi decelate cu uşurinţă din lecturarea sentinţei.

Faptul că recurentul nu împărtăşeşte raţionamentul logico-juridic ce a fundamentat soluţia primei instanţe, respectiv că instanţa nu şi-a însuşit criticile recurentului, nu înseamnă că hotărârea este nemotivată.

Cel de al doilea motiv de casare invocat este prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.. Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit. În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, soluţia primei instanţe este expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă şi în cea judiciară.

Astfel, Înalta Curte reţine că, în cuprinsul sesizării adresate Inspecţiei Judiciare recurentul - petiţionar a invocat încălcarea atribuţiilor profesionale de către procurorii B. şi E. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria laşi, prin emiterea unor soluţii netemeinice şi tergiversarea soluţionării într-o serie de dosare penale.

Or, legalitatea şi temeinicia soluţiilor adoptate de procuror poate fi verificată doar în cadrul procedurii judiciare prevăzute de art. 336-339 din C. proc. pen. (plângere la procurorul ierarhic superior) şi art. 340 din C. proc. pen. (plângere la judecătorul de cameră preliminară).

Aşadar, în cadrul procedurii disciplinare, nu este posibilă o analiză a legalităţii sau temeiniciei modului de instrumentare a unei cauze, întrucât o asemenea verificare constituie prerogativa exclusivă a autorităţii ierarhic superioare şi, după caz, a controlului judiciar exercitat de către instanţă, modul de interpretare si aplicare a normelor de drept material ori procesual neputând fi considerat" abatere de la îndatoririle de serviciu", nefiind posibilă cenzurarea acestora în cadrul contenciosului disciplinar.

Prin urmare, Inspecţia Judiciară nu se poate substitui acestor proceduri judiciare prin cercetarea administrativă pe care o poate efectua conform competenţelor legale prevăzute de art. 74 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii şi potrivit art. 7 alin. (1), (2) din Regulamentul privind efectuarea lucrărilor de inspecţie, potrivit cărora " Verificările efectuate de Inspecţia Judiciară se desfăşoară conform dispoziţiilor art. 46 alin. (2), art. 67 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, cu respectarea principiilor independenţei judecătorilor şi procurorilor, supunerii lor numai legii, precum şi al autorităţii de lucru judecat."

Controlul exercitat de Inspecţia Judiciară nu poate pune în discuţie soluţia pronunţată prin hotărârile judecătoreşti supuse căilor de atac prevăzute de lege şi nici soluţiile adoptate de procurori, care pot fi verificate numai în cadrul şi limitele date de principiul controlului ierarhic sau de instanţele de judecată", în caz contrar, s-ar încălca principiul independenţei procurorului, aşa cum este stipulat de dispoziţiile art. 64 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată şi modificată, cu excepţia situaţiei în care procurorii îşi exercita funcţia cu rea credinţă sau gravă neglijenţă".

De asemenea, modul de interpretare a probelor şi aplicarea dispoziţiilor legale de către organele de urmărire penală, în măsura în care sunt susţinute de argumente juridice şi logice, exclud controlul administrativ asupra acestora, obiectul verificărilor disciplinare neputându-l constitui raţionamentul logico-juridic al procurorului desemnat fie să instrumenteze o cauză penală, fie să participe în şedinţele de judecată, iar soluţiile procesuale emise de procuror, ori concluziile prezentate în instanţă pot fi cenzurate doar pe calea controlului ierarhic şi jurisdicţional reglementat prin dispoziţiile C. proc. pen.

Or, faţă de aceste considerente, în mod corect inspectorul judiciar desemnat a efectua verificări sub aspectul încălcării îndatoririlor profesionale de către doamna procuror B. şi domnul procuror C. a dispus clasarea sesizării reţinând că nu există indicii pentru săvârşirea vreunei abateri disciplinare.

Soluţionarea cu celeritate a cauzelor presupune finalizarea cercetărilor/urmăririi penale şi adoptarea soluţiei în cazul dosarelor în care urmărirea penală se efectuează de către procuror sau adoptarea soluţiei în cazul în care cercetarea penală a fost efectuată de organele de poliţie judiciară sau organele de cercetare specială sub supravegherea procurorului.

Dispoziţia legală cere ca nesoluţionarea dosarului cu celeritate sau întârzierea în mod repetat în efectuarea lucrărilor să fie imputabilă procurorului, însă, perioada în care dosarul se află în lucru la organele de cercetare penală nu poate fi reţinută ca imputabilă procurorului, nefiind echivalentă cu situaţia în care dosarul este repartizat procurorului spre soluţionare.

Timpul în care dosarul se află la organele de cercetare penală nu se poate lua în considerare la analiza motivelor pentru care procurorul nu a soluţionat dosarul într-un termen rezonabil, expresiile "soluţionarea dosarului" ori "întârzierea repetată în efectuarea lucrărilor" utilizate de legiuitor, nefiind sinonime cu supravegherea cercetărilor, referindu-se doar la perioada care a trecut de la data repartizării efective a dosarului la procuror şi până la data soluţionării acestuia.

Prin urmare, verificările care pot fi efectuate de către Inspecţia Judiciară privesc doar conduita magistraţilor, nu şi a organelor de poliţie judiciară.

Invocarea de către reclamant a prevederilor art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, potrivit cărora orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, nu poate duce la o concluzie diferită, câtă vreme Înalta Curte nu constată existenţa unei încălcări a unei norme juridice interne, faţă de motivarea de către pârâtă a soluţiei date prin rezoluţia atacată.

Astfel cum în mod corect a reţinut şi judecătorul fondului, instanţa de contencios administrativ nu poate interveni peste dreptul de apreciere al inspectorului de caz asupra necesităţii realizării unor operaţiuni administrative, acolo unde regulamentul lasă la aprecierea inspectorului realizarea anumitor acţiuni.

Instanţa de contencios administrativ nu are atribuţia efectuării verificărilor prealabile, nu se poate substitui procurorului de caz/judecătorului din dosar, procurorului ierarhic superior sau inspectorului judiciar, ci doar cenzurează legalitatea emiterii rezoluţiei de clasare sub aspect extrinsec (verificarea competenţei organului disciplinar şi a formalităţilor procedurii) şi intrinsec (respectarea normelor materiale ierarhic superioare şi a spiritului legii sau al actelor normative disciplinare), adică trebuie să se asigure că procedura stipulată de art. 45 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 şi HCSM nr. 1027 din 15 noiembrie 2012 pentru aprobarea Regulamentului privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecţie de către Inspecţia Judiciară a fost respectată şi rezoluţia cuprinde elementele constitutive regulamentare, fiind clară şi completă, iar dacă procedura nu ar fi respectată, instanţa de contencios administrativ poate impune reluarea sa din etapa legală obligatorie care a fost omisă sau neregulat efectuată.

Or, inspectorul judiciar a analizat sesizarea reclamantului şi a răspuns în mod corespunzător şi cu respectarea limitelor de competenţă aspectelor sesizate de recurentul - reclamant, soluţia pronunţată de prima instanţă reflectând interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentului sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală, interpretând în mod corect dispoziţiile anterior menţionate, argumentele invocate de recurentul - reclamant în cadrul motivelor de recurs nefiind apte să conducă la reformarea acesteia.

Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul formulat de reclamantul A., ca nefondat, cu consecinţa menţinerii hotărârii atacate, ca legale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 752 din data de 13 aprilie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 14 februarie 2023.