Nullity of discrimination sanction for failure to issue mandatory hearing summons under administrative-jurisdictional procedure

Şedinţa publică din data de 14 februarie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Cadrul procesual

Prin cererea formulată şi înregistrată la data de 06 aprilie 2021 sub nr. x/2021, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi B. "B.", ca, în urma administrării probatoriului să se dispună:

- admiterea acţiunii în contencios administrativ promovată în contradictoriu cu cei doi pârâţi;

- anularea Hotărârii nr. 887/16.12.2020 pronunţată de Colegiul Director al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării în dos. nr. 424/2020;

- obligarea pârâtului de rând I ca, în termen de maxim 15 zile de la soluţionarea definitivă a prezentei pricinii, să afişeze, pentru o perioadă de cel puţin 30 de zile, pe pagina "home" a site-ului web al acestuia, hotărârea judecătorească prin care se soluţionează în mod favorabil prezenta acţiune în contencios administrativ;

- obligarea solidară a pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 41/2021 pronunţată la data de 18 iunie 9 2021, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi B. şi, în consecinţă, a anulat Hotărârea nr. 887 din 16.12.2020, adoptată de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării în dosarul nr. x/2020, obligând pârâta B. la plata către reclamant a sumei de 5.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată

Deopotrivă, a respins cererea reclamantului având ca obiect obligarea pârâtului Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării să afişeze prezenta hotărâre pe pagina de internet

Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei recurate, şi, în rejudecare, solicită respingerea acţiunii formulată de reclamantul A., ca neîntemeiată şi menţinerea Hotărârii CNCD nr. 887/16.12.2020, ca legală şi temeinică.

În motivarea recursului, după o scurtă prezentare a situaţiei de fapt şi a considerentelor instanţei de fond ce au stat la baza pronunţării hotărârii recurate, susţine recurentul că instanţa de fond a analizat cauza ignorând total contextul desfăşurării activităţilor în ceea mai mare parte a anului 2020 - cel al unui şir de măsuri impuse de contextul eliminării riscului răspândirii coronavirusului SARS-CoV-2 - ceea ce a determinat condiţii atipice în toate domeniile.

Într-adevăr citaţia emisă de CNCD în data de 14.07.2020 (a cărei copie se află la dosarul cauzei) nu indică în mod expres un termen de audiere pentru părţi - dat fiind conjunctura care nu permitea o predictibilitate a momentului relaxării măsurilor impuse de situaţia epidemiologică, - dar prin aceasta, părţile reclamate, nu numai ca au fost înştiinţate despre petiţia formulată împotriva lor (şi care a fost şi fost comunicată împreună cu citaţia), dar s-a solicitat şi "punctul de vedere (în dublu exemplar), în temeiul principiului inversării sarcinii probei, conform art. 20 alin. (6) din O.G. nr. 137/2000 republicată "... persoanei împotriva căreia s-a formulat sesizarea îi revine sarcina de a dovedit că faptele nu constituie discriminare ".

Or, în acest context recurentul critică concluzia instanţei că reclamantul nu a fost citat şi astfel i-a fost încălcat dreptul la apărare: "acesta fiind privat de posibilitatea de a-şi susţine punctul de vedere şi de a formula apărări cu privire la reclamaţia formulată împotriva sa",

Contextul derulării evenimentelor legat de situaţia epidemiologică a determinat instituţia, ca de altfel majoritarea entităţilor, să întreprindă măsuri în vederea limitării la maxim a publicului în incinta spaţiului limitat de care dispune.

În acest context au fost suspendate temporar audierile, părţile în dosare făcându-şi apărările doar în scris, aşa cum a fost şi în cazul de faţă.

Pretenţia de a participa la audieri în cadrul procedurii desfăşurate în faţa CNCD nu justifică faptul că intimatul reclamant nu a dorit să uzeze de posibilitatea de a-şi prezenta în scris apărările şi mijloacele de probă de care înţelegea sa uzeze.

Este evident că, în intervalul de timp de circa 5 luni dintre data emiterii citaţiei (14.07.2020) şi cel al pronunţării hotărârii (16.12.2020), intimatul reclamant a avut posibilitatea de a-şi prezenta poziţia asupra petiţiei care i-a fost comunicată.

Subliniază şi faptul că, atât părţile reclamate, cât şi petentul au avut parte de acelaşi tratament fiind opţiunea fiecăruia dacă alege să-şi exprime un punct de vedere, aşa cum unele din părţile din dosar au înţeles să procedeze. Susţine ecurentul că invocarea faptului că intimatul reclamat aştepta să-şi prezinte apărările doar în cadrul audierilor i se pare nejustificată în situaţia existentă la momentul respectiv şi în nici un caz nu poate fi un motiv de nulitate al hotărârii.

Consideră ca fiind evident că, în intervalul de timp de circa 5 luni dintre data emiterii citaţiei (14.07.2020) şi cel al pronunţării hotărârii (16.12.2020), intimatul reclamant, dacă dorea într-adevăr să-şi facă apărări în prezenta cauză, a avut posibilitatea de a transmite un punct de vedere asupra petiţiei care i-a fost comunicată.

Pe de altă parte, mai susţine recurentul că instanţa de fond nu a analizat faptul că acest aspect de procedură nu este de natură a leza temeinicia şi legalitatea actului administrativ decât în anumite condiţii ce nu s-au regăsit în cauză.

Redând dispoziţiile art. 175 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (9) din O.G. nr. 137/2000, susţine recurentul că dreptul la un proces echitabil, respectiv dreptul la apărare se consideră a fi garantat, satisfăcut dacă cei interesaţi au posibilitatea de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor şi a intereselor lor legitime, drept consacrat expres şi de dispoziţiile art. 20 alin. (9) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare. În sprijinul acestei afirmaţii sunt invocate de către recurent şi decizia Curţii Constituţionale nr. 1096/2008 precum şi Decizia ÎCCJ nr. 2616/2019.

Prin urmare, concluzionează recurentul că nerespectarea procedurii de citare în faza administrativă e acoperită conform art. 175 alin. (1) C. proc. civ. întrucât intimatului reclamant i s-a acordat posibilitatea de a se apăra în faţa instanţei asupra fondului raportului juridic dedus judecăţii.

Astfel, solicită admiterea recursului, casarea sentinţei recurate, ca fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, iar pe fond respingerea acţiunii, ca neîntemeiată şi menţinerea Hotărârii CNCD nr. 887 emisă în data de 16.12.2020 în dosarul nr. x/2020, ca fiind temeinică şi legală.

Apărările formulate în cauză

Intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare împotriva recursului promovat de pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, în cadrul căreia a invocat excepţia lipsei calităţii de reprezentant a semnatarului cererii de recurs, solicitând, pe cale de consecinţă, anularea cererii de recurs formulată de recurentul-pârât.

Pe fondul recursului a solicitat respingerea, ca nefondată, a cererii de recurs şi obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de judecarea căii de atac.

Procedura de soluţionare a recursului

În această etapă procesuală s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

În temeiul dispoziţiile art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin Rezoluţia Preşedintelui completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului din data de 17 septembrie 2021 s-a fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 14.02.2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, când, faţă de dispoziţiile art. 248 C. proc. civ., după analizarea şi soluţionarea cu prioritate a excepţiei lipsei calităţii de reprezentant a semnatarului cererii de recurs, astfel cum a fost invocată de intimatul –reclamant A. în cadrul întâmpinării, în sensul respingerii acesteia, pentru considerentele expuse în practicaua prezentei hotărâri, Înalta Curte, luând act de solicitarea recurentului –pârât, de judecare a cauzei în lipsă, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt şi temeiurile de drept ale cauzei, în baza art. 394 C. proc. civ. a declarat dezbaterile închise şi a reţinut dosarul spre soluţionare asupra cererii de recurs ce face obiectul pricinii deduse judecăţii.

Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, de apărările din întâmpinare şi de dispoziţiile legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul Consiliul Naţional Pentru Combaterea Discriminării este nefondat, urmând a fi respins, ca atare, pentru considerentele expuse în continuare:

Preliminar, în considerarea incidenţei obiectului petiţiei în câmpul de aplicare al O.G. nr. 137/2000 republicată, trebuie precizat că jurisdicţia exercitată de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării (în continuare Consiliul) este o "jurisdicţie administrativă" ce presupune o procedură specială, administrativ-jurisdicţională, ce se bazează pe principiul independenţei organului care emite actul faţă de părţile de litigiu, cu asigurarea principiului contradictorialităţii şi al dreptului la apărare.

Actul de soluţionare a unui conflict corelativ dispoziţiilor O.G. nr. 137/2000, republicată, este emis de o autoritate administrativă învestită, prin lege organică, cu atribuţii de jurisdicţie administrativă specială (C.N.C.D.) iar actul per se este susceptibil de a fi atacat în contenciosul administrativ general, sub cenzura instanţelor judecătoreşti. Aceste aspecte sunt statuate de prevederile art. 16 (independenţa organului care emite actul), art. 20 (procedura specială), art. 20 alin. (6) (principiul contradictorialităţii şi al dreptului la apărare), art. 20 alin. (7) (obligativitatea motivării actului), art. 20 alin. (9) (procedura de atac în faţa instanţei de contencios administrativ) din O.G. nr. 137/2000 republicată.

De altfel, caracterul administrativ jurisdicţional al actelor adoptate de Colegiul director al C.N.C.D. a fost statuat în nenumărate rânduri atât de instanţele de contencios administrativ cât şi de Curtea Constituţională.

Intimatul-reclamant A. a supus controlului exercitat de instanţa de contencios administrativ, conform art. 20 alin. (9) din O.G. nr. 137/2000, Hotărârea 887/16.12.2020 emisă CNCD, prin care a fost sancţionat cu amendă contravenţională în valoare de 2000 RON pentru faptele prevăzute de art. 2 alin. (1) şi art. 15 din O.G. nr. 137/2000, conform art. 26 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare.

Prima instanţă a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată, a anulat Hotărârea nr. 887/16.12.2020 a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, respingând cererea reclamantului, având ca obiect obligarea pârâtului CNCD să afişeze prezenta hotărâre pe pagina de internet.

Înalta Curte apreciază că soluţia primei instanţe este legală, fiind împărtăşită şi de instanţa de control judiciar, pentru că reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor legale incidente, raportat la actele ce compun dosarul.

Trecând la analizarea criticilor formulate de recurentul – pârât Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, constată Înalta Curte că acesta a invocat motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce reglementează situaţia când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Reţine Înalta Curte că, prin intermediul acestui motiv de recurs, poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, soluţia primei instanţe este expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă şi în cea judiciară.

Astfel, în cadrul criticilor sale recurentul a susţinut că necitarea intimatului reclamant în faţa CNCD nu este de natură a leza temeinicia şi legalitatea actului administrativ decât în anumite condiţii ce nu s-au regăsit în cauză, critică ce nu poate fi primită în raport de normele legale incidente cauzei.

În acest sens se reţine că potrivit prevederilor art. 20 alin. (4)-(7) din O.G. nr. 137/2000 Colegiul director al Consiliului dispune măsurile specifice constatării existenţei discriminării, cu citarea obligatorie a părţilor. Citarea se poate face prin orice mijloc care asigură confirmarea primirii. Neprezentarea părţilor nu împiedică soluţionarea sesizării. Acţiunea de investigare întreprinsă de Colegiul director se desfăşoară la sediul instituţiei sau în alt loc stabilit de acesta. Persoana interesată va prezenta fapte pe baza cărora poate fi prezumată existenţa unei discriminări directe sau indirecte, iar persoanei împotriva căreia s-a formulat sesizarea îi revine sarcina de a dovedi că nu a avut loc o încălcare a principiului egalităţii de tratament. În faţa Colegiului director se poate invoca orice mijloc de probă, respectând regimul constituţional al drepturilor fundamentale, inclusiv înregistrări audio şi video sau date statistice. Hotărârea Colegiului director de soluţionare a unei sesizări se adoptă în termen de 90 de zile de la data sesizării şi cuprinde: numele membrilor Colegiului director care au emis hotărârea, numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor, obiectul sesizării şi susţinerile părţilor, descrierea faptei de discriminare, motivele de fapt şi de drept care au stat la baza hotărârii Colegiului director, modalitatea de plată a amenzii, dacă este cazul, calea de atac şi termenul în care aceasta se poate exercita.

Deopotrivă, art. 15 din Ordinul nr. 144/2008 privind aprobarea Procedurii interne de soluţionare a petiţiilor şi sesizărilor prevede că: "(1) Colegiul director al Consiliului dispune măsuri specifice constatării existenţei discriminării, cu citarea obligatorie a părţilor. Citarea se poate face prin orice mijloc care asigură confirmarea primirii. Neprezentarea părţilor nu împiedică soluţionarea sesizării.

(2) Comunicarea actelor de procedură se va face prin poştă, cu scrisoare recomandată cu dovadă de primire, sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea actului şi confirmarea primirii acestuia."

ART. 16 din acelaşi act normativ prevede următoarele:

"Citaţia va cuprinde:

a) numărul şi data emiterii, precum şi numărul dosarului;

b) data şi ora audierii;

c) locul audierii;

d) numele şi calitatea părţilor;

e) parafa instituţiei şi semnătura titularului de dosar."

ART. 17 prevede la rându-i că " Citaţia va fi transmisă părţilor cu cel puţin 5 zile înaintea termenului pentru şedinţa de audiere a Colegiului director."

Din conţinutul acestor dispoziţii, astfel cum şi instanţa de fond în mod corect a reţinut, rezultă că activitatea jurisdicţională în faţa Colegiului Director al CNCD se desfăşoară cu citarea obligatorie a părţilor, cu respectarea principiului contradictorialităţii, persoanei împotriva căreia s-a formulat sesizarea, revenindu-i sarcina de a dovedi că nu a avut loc o încălcare a principiului egalităţii de tratament.

Or, raportat la înscrisul intitulat " citaţie" emis de CNCD la data de 14.07.2020 şi comunicat reclamantului, în acord cu instanţa de fond şi Înalta Curte constată că reclamantul nu a fost legal citat în cursul procedurii desfăşurate în faţa CNCD, în condiţiile în care în cuprinsul acestuia nu este indicată data şi ora audierii, ci i se aduce la cunoştinţa reclamantului faptul că poate opta pentru soluţionarea speţei în lipsă, cu acordul părţilor, iar în situaţia în care părţile nu îşi exprimă acordul în acest sens, şedinţele de audiere se vor amâna până la finalul stării de alertă sau la constatarea eliminării riscului răspândirii coronavirusului SARS-CoV-2, "situaţie în care se va acorda un nou termen de audiere". În final, se solicită reclamantului să comunice modalitatea de soluţionare asupra căreia a decis, în termen de 15 zile de la primirea acestui act.

Deşi, în conţinutul acesteia se menţionează că, "în situaţia în care părţile nu îşi exprimă acordul în acest sens, şedinţele de audiere se vor amâna până la finalul stării de alertă sau la constatarea eliminării riscului răspândirii coronavirusului SARS-CoV-2, "situaţie în care se va acorda un nou termen de audiere", iar din conţinutul actelor comunicate de CNCD, rezultă că nici una dintre părţi nu a optat expres pentru soluţionarea cauzei în lipsă, autoritatea a adoptat hotărârea fără ca reclamantul să fie citat sau înştiinţat, în altă modalitate, asupra datei şi orei audierii.

Prin urmare, constată Înalta Curte că judecătorul fondului, făcând o corectă interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 20 din O.G. nr. 137/2000 şi ale art. 15-17 din Ordinul nr. 144/2008, în mod judicios a reţinut că reclamantul nu a fost legal citat în cursul procedurii desfăşurate în faţa CNCD, recurentul-pârât încălcând astfel principiile contradictorialităţii şi respectării dreptului la apărare al reclamantului, acesta fiind privat de posibilitatea de a-şi susţine punctul de vedere şi de a formula apărări cu privire la reclamaţia formulată împotriva sa.

Nerespectarea acestui principiu, care asigură implicit şi respectarea dreptului la apărare, este sancţionată cu nulitatea hotărârii.

În condiţiile în care din conţinutul dispoziţiiilor anterior menţionate rezultă că activitatea jurisdicţională în faţa Colegiului Director al CNCD se desfăşoară cu citarea obligatorie a părţilor, iar, din cuprinsul actelor comunicate de CNCD rezultă că nici una dintre părţi nu a optat expres pentru soluţionarea cauzei în lipsă, argumentul recurentului, în sensul că "intimatul – reclamant a avut posibilitatea de a-şi prezenta poziţia asupra petiţiei care i-a fost comunicată", nu poate conduce la reformarea hotărârii recurate, formularea unui punct de vedere de către intimatul – reclamant nu exonerează autoritatea de obligaţia citării acestuia, în conformitate cu art. 15-17 din Ordinul CNCD nr. 144/2008, neputând justifica o altă interpretare.

Nici invocarea de către recurent a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 1096/2008 nu poate susţine teza invocată de recurent prin critica formulată, în sensul că nu se poate dispune anularea actului atacat deoarece din cuprinsul Deciziei Curţii Constituţionale nr. 1096/2008 rezultă că anumite nereguli în procedura administrativă a CNCD nu pot duce la anularea hotărârii Consiliului, întrucât în faţa instanţei i se dă posibilitatea reclamantului să îşi susţină poziţia, respectându-se astfel principiul contradictorialităţii şi dreptul la apărare.

Instanţa de control judiciar reţine că prin decizia menţionată, Curtea Constituţională nu a legitimat încălcarea prevederilor legale aplicabile procedurii desfăşurate în faţa CNCD astfel cum sunt ele reglementate de art. 20 din O.G. nr. 137/2000, ci a analizat incidenţa şi respectarea garanţiilor procesului echitabil conform art. 6 din CEDO în procedura jurisdicţională administrativă desfăşurată în faţa CNCD, mai exact a dreptului părţilor de a fi asistate de un avocat şi a caracterului public al dezbaterilor, în acest context reţinând faptul că cerinţele constituţionale ale art. 124 din constituţie şi cele ale art. 6 din CEDO sunt aplicabile în ceea ce priveşte activitatea instanţelor judecătoreşti, în sensul art. 126 alin. (1) din Constituţie, sau a unui "tribunal", în sensul convenţiei amintite, iar nu jurisdicţiilor speciale administrative prevăzute de art. 21 alin. (4) din Constituţie, care nu se încadrează în categoriile amintite. În raport de aceste considerente s-a reţinut că dreptul la un proces echitabil se consideră însă satisfăcut dacă cei interesaţi au posibilitatea de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor şi a intereselor lor legitime, drept consacrat expres la art. 20 alin. (9) din O.G. nr. 137/2000.

Prin urmare, nu rezultă din cuprinsul deciziei menţionate faptul că pârâtul poate emite acte administrativ-jurisdicţionale cu nerespectarea prevederilor art. 20 din O.G. nr. 137/2000, în special a celor care urmăresc asigurarea dreptului la apărare al persoanei sancţionate, respectiv fără ca reclamantul să fie citat sau înştiinţat cu privire la data şi ora audierii, iar actele astfel emise să nu poată fi cenzurate de către instanţa de contencios administrativ.

Garanţiile procesului echitabil sunt evident aplicabile în procedura desfăşurată în faţa instanţei de contencios administrativ şi acestea presupun,bineînţeles, asigurarea dreptului la apărare şi a principiului contradictorialităţii, însă aplicarea efectivă a acestora şi nu doar iluzorie, presupune ca această instanţă să analizeze criticile de nelegalitate ale actului administrativ invocate de către reclamant şi să sancţioneze potrivit legii un act administrativ nelegal.

Înalta Curte reţine că actul administrativ-jurisdicţional a cărui legalitate este dedusă judecăţii s-a emis în procedura reglementată de O.G. nr. 137/2000, mai precis de art. 20, la emiterea sa fiind încălcate prevederile alin. (4) şi (6), reclamantul nefiind legal citat în cursul procedurii desfăşurate în faţa CNCD, această autoritate adoptând hotărârea atacată fără ca reclamantul să fie citat sau înştiinţat, în altă modalitate, asupra datei şi orei audierii.

Astfel cum şi instanţa de fond a constatat, aceste formalităţi procedurale încălcate la emiterea actului administrativ-jurisdicţional reprezintă formalităţi esenţiale care au drept scop asigurarea legalităţii acestuia prin aceea că, pe de o parte, permit organului constatator să adopte o soluţie în lumina tuturor circumstanţelor cauzei, obiective şi subiective, şi, pe de altă parte, garantează persoanei sancţionate contravenţional posibilitatea de a se apăra, garanţie cu atât mai importantă cu cât, astfel cum rezultă din alin. (6) al art. 20 din O.G. nr. 137/2000, legea instituie în sarcina sa obligaţia de a dovedi că nu a încălcat principiul egalităţii de tratament.

Sancţiunea care intervine în această situaţie este cea a nulităţii, actul administrativ-jurisdicţional atacat în cauză fiind viciat prin emiterea sa cu încălcarea unor formalităţi procedurale esenţiale.

Prin urmare, necontestat fiind faptul că nici una dintre părţi nu a optat expres pentru soluţionarea cauzei în lipsă, hotărârea atacată nr. 887/16.12.2020, fiind adoptată fără ca intimatul - reclamant să fie citat sau înştiinţat, în altă modalitate, asupra datei şi orei audierii, Înalta Curte constată că soluţia instanţei de fond, de anulare a acestei hotărâri, pentru necitarea intimatului-reclamant, este legală, fiind pronunţată cu interprerarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 20 din O.G. nr. 137/2000 şi art. 15-17 din Ordinul CNCD nr. 144/2008, criticile recurentului – pârât Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nefiind apte să conducă la reformare acesteia.

Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs.

În considerarea argumentelor expuse, nefiind identificate motive de casare prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 544/2004, va respinge recursul declarat de pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, ca nefondat şi, în consecinţă, va menţine sentinţa de fond atacată, ca legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării împotriva sentinţei nr. 41/2021 din 18 iunie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 14 februarie 2023.