Jurisdiction over rejection of judge’s appointment as collaborating trainer: exclusion from exclusive High Court review of CSM career decisions

Şedinţa publică din data de 11 ianuarie 2024

Asupra contestaţiei de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 17 mai 2023, sub nr. x/2023, reclamanta A., judecător în cadrul Curţii de Apel Bucureşti, a contestat Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 185 din 22 decembrie 2022, prin care s-a respins propunerea Institutului Naţional al Magistraturii referitoare la numirea sa în funcţia de formator colaborator în cadrul acestei din urmă instituţii, şi a solicitat obligarea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii să dispună numirea în calitate de formator colaborator la disciplina Dreptul Uniunii Europene, precum şi citarea în cauză a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării.

Anterior sesizării instanţei, prin cererea înregistrată la Consiliul Superior al Magistraturii la data de 1 mai 2023, reclamanta a formulat plângere prealabilă împotriva hotărârii contestate, în temeiul dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Considerându-se vătămată în drepturile şi interesele sale legitime şi ţinând cont că plângerea prealabilă nu i-a fost soluţionată, reclamanta A. s-a adresat instanţei de contencios administrativ şi fiscal, apreciind că sunt aplicabile dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În drept, a invocat art. 19 alin. (1) din Statutul personalului de instruire al Institutului Naţional al Magistraturii, aprobat prin HCSM nr. 914/10.10.2018, art. 36 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 317/2004, art. 1 Protocol 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, art. 1 Protocol 12 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, precum şi practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

1.2 Pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii a depus întâmpinare la cererea introductivă, prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Piteşti, faţă de dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 305/2022, precum şi excepţia tardivităţii formulării acţiunii, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

1.3. Prin cererea modificatoare depusă la data de 11.07.2023, reclamanta a solicitat şi anularea Hotărârii nr. 110 din data de 15.06.2023 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, prin care i-a fost respinsă plângerea prealabilă.

1.4. Prin întâmpinarea formulată la cererea modificatoare, intimatul a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată, apreciind că hotărârea contestată, emisă în soluţionarea plângerii prealabile a reclamantei, respectă limitele şi scopul prevederilor legale în executarea cărora a fost adoptată şi nu conţine elemente pe baza cărora să poată fi decelată o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

1.5. Prin sentinţa nr. 100 din 28.09.2023, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale funcţionale, invocată de Consiliul Superior al Magistraturii, şi a declinat, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, judecata cererii reclamantei A., astfel cum a fost modificată, introduse în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii şi cu Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.

În motivare, Curtea de apel a reţinut că actul atacat este o hotărâre a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii şi priveşte un drept al reclamantei de a îndeplini şi o altă funcţie decât aceea de judecător, în conformitate cu art. 5 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor. Astfel, apreciind că actul contestat face parte din categoria celor la care se referă prevederile art. 29 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, conţinut normativ preluat şi de art. 29 alin. (4)-(7) din Legea nr. 305/2022, Curtea de Apel Piteşti a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, dosarul fiind înregistrat pe rolul instanţei supreme la data de 06.11.2023, sub nr. x/2023.

2. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi

La 9 ianuarie 2024, în dosarul înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, contestatoareas a depus note scrise prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale a instanţei supreme şi a solicitat declinarea litigiului spre soluţionare Curţii de Apel Piteşti.

În susţinerea excepţiei invocate a arătat că actul atacat nu este o hotărâre care priveşte cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor, că acesta nu priveşte dreptul său de a cumula cu funcţia de judecător o funcţie în învăţământul superior şi că numirea în calitate de formator colaborator este o procedură aplicabilă şi altor categorii profesionale, neputând constitui un aspect care priveşte cariera sau drepturile judecătorilor şi procurorilor.

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus un punct de vedere cu privire la excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi, solicitând respingerea acesteia pentru argumentele reţinute în sentinţa de declinare a competenţei.

La termenul de dezbateri din 11 ianuarie 2024, Înalta Curte a pus în discuţie excepţia necompetenţei materiale de soluţionare a cauzei, invocată de contestatoarea A., şi a rămas în pronunţare cu privire la această excepţie.

3. Soluţia Înaltei Curţi asupra excepţiei de necompetenţă materială

Examinând, cu prioritate, în condiţiile art. 248 alin. (1) şi alin. (2) din C. proc. civ., coroborat cu art. 131 şi art. 132 din acelaşi cod, excepţia necompetenţei materiale a instanţei supreme, invocată de contestatoare prin notele scrise depuse la dosar, Înalta Curte constată că este întemeiată şi o va admite, urmând să decline competenţa soluţionării contestaţiei în favoarea Curţii de Apel Piteşti, pentru considerentele ce succed.

3.1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Demersul iniţiat de contestatoarea A. vizează anularea Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 185 din 22 decembrie 2022, prin care s-a respins propunerea Institutului Naţional al Magistraturii referitoare la numirea în funcţia de formator colaborator în cadrul acestei din urmă instituţii, respectiv anularea Hotărârii nr. 110 din 15 iunie 2023 prin care i-a fost respinsă plângerea prealabilă, precum şi obligarea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii să dispună numirea sa în calitate de formator colaborator la disciplina "Dreptul Uniunii Europene".

Potrivit art. 29 alin. (4)-(6) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, în vigoare la data învestirii instanţei:

"(4) Hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii, în plen şi în secţii, se iau prin vot direct şi secret şi se motivează.

(5) Hotărârile cu caracter individual ale plenului şi secţiilor privind cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor se redactează în cel mult 20 de zile de la adoptare, se comunică de îndată şi se publică pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii, în termen de 10 zile de la redactare.

(6) Hotărârile prevăzute la alin. (5) pot fi atacate cu contestaţie de orice persoană interesată, în termen de 15 zile de la comunicare sau de la publicare, la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Contestaţia se judecă în complet format din 3 judecători. Hotărârea prin care se soluţionează contestaţia este definitivă."

Din analiza textului legal anterior citat rezultă că numai hotărârile Plenului Consiliului Superior al Magistraturii şi ale secţiilor acestuia privind cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor pot fi atacate cu contestaţie direct la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Cu alte cuvinte, pentru a fi incidente dispoziţiile legale redate supra, este necesar ca hotărârea plenului sau a uneia dintre secţiile Consiliului Superior al Magistraturii să se refere la cariera judecătorilor şi procurorilor ori la drepturile acestora, intrinseci profesiei de magistrat, aşa cum sunt acestea reglementate de Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor.

Astfel, dispoziţiile cuprinse în legea menţionată, în cadrul Titlului II "Cariera judecătorilor şi procurorilor" reglementează procedura de admitere la Institutul Naţional al Magistraturii şi formarea profesională iniţială a judecătorilor şi procurorilor, numirea acestora şi formarea profesională continuă, respectiv evaluarea profesională, numirea în funcţii de conducere, delegarea, detaşarea şi transferul judecătorilor şi procurorilor, precum şi suspendarea din funcţie şi încetarea funcţiei de judecător sau de procuror.

Or, actul contestat în cauză nu se referă la niciuna dintre ipotezele circumscrise carierei judecătorilor şi procurorilor, astfel cum au fost prevăzute expres de legiuitor.

De asemenea, drepturile magistraţilor sunt reglementate în cadrul Titlului III din acelaşi act normativ, având denumirea marginală "Drepturi, îndatoriri, incompatibilităţi şi interdicţii", legiuitorul nefăcând referire nici în cadrul acestor norme la dreptul judecătorilor şi al procurorilor de a fi numiţi în calitate de formatori colaboratori în cadrul Institutului Naţional al Magistraturii, ceea ce înseamnă că intenţia acestuia nu a fost de a-l include în categoria drepturilor intrinseci profesiei de magistrat, care să ţină de cariera judecătorului sau a procurorului.

De altfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 119 alin. (2) din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară, Institutul Naţional al Magistraturii poate folosi ca personal de instruire, în condiţiile legii, şi cadre didactice din învăţământul juridic superior acreditat potrivit legii, alţi specialişti români şi străini, precum şi personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, în vederea desfăşurării procesului de formare profesională, o reglementare similară existând anterior şi în art. 108 alin. (2) din Legea nr. 304/2004.

În speţă, obiectul contestaţiei vizează o hotărâre a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii emisă în exercitarea atribuţiilor de coordonator al activităţilor de formare iniţială şi formare profesională continuă a judecătorilor şi procurorilor realizate de Institutul Naţional al Magistraturii, în conformitate cu art. 37 lit. g) din Legea nr. 305/2022, raportat la art. 19 alin. (1), art. 38 alin. (1) lit. a) şi alin. (7), respectiv art. 39 alin. (1) şi alin. (5) din Statutul personalului de instruire al Institutului Naţional al Magistraturii, în urma analizării propunerilor formulate de INM în ceea ce priveşte numirea unor formatori colaboratori ai institutului, respectiv pentru folosirea în mod excepţional, cu plată/fără plată, a unor specialişti pentru activităţi de formare profesională continuă a magistraţilor, iar nu o hotărâre emisă în exercitarea atribuţiilor referitoare la cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor, în sensul art. 36 din Legea nr. 305/2022.

Chiar dacă actul contestat este o hotărâre a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, iar contestatoarea are funcţia de judecător, aceste aspecte nu sunt suficiente pentru a se aprecia că vizează cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor, adică să privească un drept ce ţine de profesia de judecător sau procuror, nefiind o hotărâre dintre cele la care se referă art. 29 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 305/2022.

Prin urmare, contestarea acesteia se face conform dreptului comun în materie, reprezentat de art. 10 alin. (1) teza a II-a şi alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 coroborat cu art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., conform cărora, raportat la rangul central al emitentului actului şi la calitatea contestatoarei, care este judecător la Curtea de Apel Bucureşti, competenţa materială şi teritorială de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, revine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Piteşti.

3.2. Temeiul legal al soluţiei Înaltei Curţi

Pentru considerentele expuse la pct. II.1 din prezenta decizie, în temeiul art. 248 alin. (1) şi (2) coroborat cu art. 132 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va declina competenţa soluţionării contestaţiei în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină competenţa soluţionării contestaţiei formulate de contestatoarea A. împotriva Hotărârilor nr. 185 din 22 decembrie 2022 şi nr. 110 din 15 iunie 2023 ale Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 11 ianuarie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.