Scope of public water service regulation over sole industrial water supplier to municipal operator
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal of the appellant, upholding the lower court's decision that rejected the administrative challenge against a regulatory inspection note. The dispute centered on whether a company acting as the sole supplier of industrially treated water to the municipal public water service operator was subject to the monitoring and documentation requirements of the national public services agency, with the appellant arguing it was merely an industrial water seller and not a public service operator. The Court determined that the appellant's role as the exclusive provider of raw water for the municipality's public water service constituted a natural monopoly activity falling within the scope of public water supply services defined by law, thereby subjecting it to mandatory regulatory oversight. The decision relied on Article 4(1), second sentence, of the Competition Law, which mandates documentation for economic activities in natural monopoly conditions, alongside the definitions of public water supply services in the annex to the Law on Public Water and Sanitation Services and the governing government orders, affirming that the agency's demand for price-justification documentation was legally compliant.
Legislator headnote
AI generatedart. 3041 C. proc. civ, art. 20 alin. (1) din Legea nr. 326/2001; Scope of public water service regulation over sole industrial water supplier to municipal operator: - activitatea prestată de reclamantă nu intră în sfera activităților din serviciul public de alimentare cu apă, cum în mod eronat s-a reținut prin hotărârea recurată, astfel încât, dispozițiile art. 1 alin. (1) și ale art. 7 alin. (1) lit. i) din H.G. nr. 373/2002, care îndreptățesc autoritatea publică pârâtă să monitorizeze și să controleze activitatea serviciilor publice de gospodărire comunală, nu sunt incidente în cauză.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1946 din 5 octombrie 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a respins cererea reclamantei SC A. SA Slobozia, formulată în contradictoriu cu A.N.R.S.P.G.C., ca nefondată.
În motivare, instanța a reținut în esență că nota de constatare atacată în contencios administrativ prin care s-a dispus ca reclamanta să transmită A.N.R.S.P.G.C., documentația de fundamentare a prețului apei industriale furnizate către terți, a fost legal emisă, în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 21/1996 și ale actelor normative speciale în materia serviciilor publice de gospodărire comunală și de alimentare cu apă.
Împotriva sentinței, reclamanta a declarat recurs, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și ale art. 3041 C. proc. civ. și susținând că:
- în mod greșit s-a reținut că reclamanta are calitatea de „operator” al serviciului public de alimentare cu apă a municipiului Slobozia, în realitate ea fiind doar „vânzător” al apei industriale, rezultată în urma unui proces primar de tratare a apei brute captate din Dunăre. Drept urmare, în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 14 din O.G. nr. 32/2002, ale art. 20 alin. (1) din Legea nr. 326/2001 și ale Regulamentului Cadru aprobat prin H.G. nr. 1591/2002 și, în consecință, nici cele cuprinse în art. 4 alin. (1) teza a II-a din Legea concurenței nr. 21/1996;
- activitatea prestată de reclamantă nu intră în sfera activităților din serviciul public de alimentare cu apă, cum în mod eronat s-a reținut prin hotărârea recurată, astfel încât, dispozițiile art. 1 alin. (1) și ale art. 7 alin. (1) lit. i) din H.G. nr. 373/2002, care îndreptățesc autoritatea publică pârâtă să monitorizeze și să controleze activitatea serviciilor publice de gospodărire comunală, nu sunt incidente în cauză.
Examinând sentința, în raport cu criticile formulate, probele administrate și prevederile legale aplicabile în materie, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că este temeinică și legală, iar recursul, nefondat, pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.
Actele dosarului atestă că recurenta-reclamantă este unicul furnizor de apă industrială rezultată în urma unui proces primar de tratare a apei brute captate din Dunăre, pentru SC U. SA Slobozia, care gestionează serviciul public de alimentare cu apă a consumatorilor din municipiul Slobozia.
Fiind furnizor unic de apă destinată potabilității și funcționării serviciului public de alimentare cu apă a localității, activitatea sa se desfășoară în condiții de monopol natural și, prin urmare, îi sunt aplicabile prevederile art. 4 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 21/1996, cum corect a stabilit instanța de fond .
Susținerile formulate prin cererea de recurs care, de altfel, se regăsesc și în cererea de chemare în judecată, potrivit cărora recurenta-reclamantă nu este operator sau prestator de servicii în cadrul serviciului public de alimentare cu apă și canalizare, ci vânzător de apă industrială, și, ca atare, nu-i sunt aplicabile dispozițiile O.G. nr. 32/2002 privind organizarea și funcționarea serviciilor publice de alimentare cu apă și canalizare, aprobată cu modificările și completările ulterioare prin Legea nr. 634/2002 și nici cele cuprinse în Legea nr. 326/2001, în Regulamentul Cadru aprobat prin H.G. nr. 1591/2002, în H.G. nr. 373/2002 privind organizarea și funcționarea A.N.R.S.P.G.C., sunt nefondate.
Aceasta, deoarece, potrivit anexei la Legea nr. 634/2002, „serviciul public de alimentare cu apă cuprinde, în principal, activitățile de captare, de tratare a apei brute, de transport și de distribuție a apei potabile și industriale la utilizatori” și, după cum deja s-a arătat, recurenta-reclamantă desfășoară astfel de activități.
Față de cele prezentate, recursul se privește ca nefondat și urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC A. SA Slobozia împotriva sentinței civile nr. 1946 din 5 octombrie 2004 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 iunie 2005.