Health Insurance Framework Contract: Supreme Court reversed lower court partial annulment of prescription limits and payment penalty clauses, upholding administrative discretion and rejecting physicians' claims

Şedinţa publică din data de 21 decembrie 2023

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal la data de 08.02.2021 sub nr. de dosar x/2021, reclamanţii CMI Dr. A., A., Centrul Medical Dr. B. S.R.L., B., Cabinet Medical dr. C., C., Cabinet Medical D., E., Cabinet Medical Medicină de Familie dr. F., F., G. S.R.L., H., Cabinet Medical Dr. I., I. şi Patronatul Medicilor de Familie Timiş, în temeiul art. 8 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, au chemat în judecată pe calea contenciosului administrativ, pe pârâţii Guvernului României prin Prim-ministru J./Secretariatul General al Guvernului, Ministerul Sănătăţii prin Ministrul Sănătăţii, Prof. Univ. Dr. K. şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, prin preşedinte L., solicitând instanţei să dispună:

A. Anularea în parte a Hotărârii nr. 696/26.06.2021 pentru aprobarea pachetelor de servicii şi a Contractului-cadru care reglementează condiţiile acordării asistenţei medicale, a medicamentelor şi a dispozitivelor medicale, tehnologiilor şi dispozitivelor asistive în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2021-2022, publicată în MO nr. 633 din 28.06.2021, precum şi a Notei de fundamentare, emise de către Guvernul României, respectiv a:

- Anexei nr. 1: Pachetul minimal de servicii şi pachetul de servicii de bază: Capitolul II: Pachetul de servicii de bază Secţiunea 1: A. Pachetul de servicii de bază în asistenţa medicală primară,

Pct. 1.1. Servicii medicale curative, alin. (2), pct. 1.1.2.1: "Consultaţiile pentru bolile cu potenţial endemoepidemic ce necesită izolare pot fi acordate şi la distanţă, în condiţiile prevăzute în norme."

- Anexei nr. 2: Contract-cadru din 26.06.2021 care reglementează condiţiile acordării asistenţei medicale, a medicamentelor şi a dispozitivelor medicale, tehnologiilor şi dispozitivelor asistive în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2021-2022, Capitolul I: Asistenţa medicală primară Secţiunea 1: Condiţii de eligibilitate: art. 1 alin. (1) lit. c); art. 2 alin. (1) şi alin. (4); art. 3; art. 4 alin. (1) şi (2); art. 6 alin. (1) lit. f) şi h).

Secţiunea 3: Obligaţiile şi drepturile furnizorilor de servicii medicale: art. 7 lit. e), f), g), h), i), k), 1), o), p), q), r), ş), v), w), x), y), z); art. 8 alin. (1) lit. a), b), c), d), e) şi alin. (2);

Secţiunea 4: Obligaţiile caselor de asigurări de sănătate: art. 9 lit. b), h), o).

Secţiunea 5: Condiţii specifice: art. 10 alin. (2) teza 2; art. 12 alin. (1).

Secţiunea 6: Decontarea serviciilor medicale: art. 14 alin. (1), (2); art. 141; art. 16 alin. (1).

Secţiunea 7: Sancţiuni, condiţii de suspendare, reziliere şi încetare a contractelor de furnizare de servicii medicale: art. 17; art. 19 lit. d), g); art. 20 pct. 4 a4.

B. Anularea în parte a Ordinului ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 1068/627/2021 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare în anul 2021 a Hotărârii Guvernului nr. 696/2021 pentru aprobarea pachetelor de servicii şi a Contractului-cadru care reglementează condiţiile acordării asistenţei medicale, a medicamentelor şi a dispozitivelor medicale, tehnologiilor şi dispozitivelor asistive, în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2021-2022, publicat în Monitorul Oficial cu numărul 642 bis din data de 30 iunie 2021, precum şi a referatelor de aprobare nr. IM 4.661 din 29.06.2021 al Ministerului Sănătăţii şi nr. DG 1.945 din 28.06.2021 al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, emise de către Ministerul Sănătăţii şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, şi obligarea pârâţilor la modificarea/completarea:

- Anexei nr. 1: Condiţiile acordării pachetului de servicii minimal şi de bază în asistenţa medicală primară; Secţiunea 2: B. Pachetul de servicii de bază în asistenţa medicală primară;

Pct. 1.1.2. Consultaţia în caz de boală pentru afecţiuni acute, subacute şi acutizări ale unor afecţiuni cronice, pct. 1.1.3. Consultaţii periodice pentru îngrijirea generală a asiguraţilor cu boli cronice şi 1.3. Consultaţiile la domiciliu - nu sunt incluse în per capita dacă se depăşeşte limita de 20/consultaţii/zi: art. 1.1.1;

Secţiunea 1:A. Pachetul minimal de servicii medicale în asistenţa medicală primară: art. 1.2.; art. 1.3.; art. 1.6.

Secţiunea 2: B. Pachetul de servicii de bază în asistenţa medicală primară

Art. 1.1. Servicii medicale curative; 1.1.1.; art. 1.1.1.1.; art. 1.1.2.1.; art. 1.1.3.2.; art. 1.1.4.2.; art. 1. 1.4.3.; art. 1.1.4.4.; art. 1.2.1.; art. 1.2.3.; art. 1.2.3.2.; art. 1.2.4.1.; art. 1.2.4.2; art. 1.2.4.3.; art. 1.3.3.; art. 1.4.; art. 1.5.;

- Actul din 29 iunie 2021 - Modalităţile de plată în asistenţa medicală primară pentru furnizarea de servicii medicale prevăzute în pachetele de servicii medicale, Anexa nr. 2 la Ordinul nr. 1.068/627/2021: art. 1 alin. (1), (2); art. 5 alin. (1); art. 5 alin. (2); art. 6; art. 8; art. 8 alin. (1), (2); art. 12; art. 13, art. 15;

- Contractului din 29 iunie 2021 de furnizare de servicii medicale în asistenţa medicală primară - model - Anexa nr. 3 la Ordinul nr. 1.068/627/2021.

Capitolul V: Obligaţiile părţilor

Secţiunea 1: A. Obligaţiile casei de asigurări de sănătate: art. 6

Secţiunea 2: B. Obligaţiile furnizorului de servicii medicale: art. 7

- Convenţiei din 29 iunie 2021 de furnizare de servicii medicale în asistenţa medicală primară - model - Anexa nr. 6 la Ordinul nr. 1.068/627/2021: art. 4.

Secţiunea 2: B. Obligaţiile furnizorului de servicii medicale: art. 5; art. 12;

- Normelor Contractului cadru în ceea ce priveşte asistenţa medicală primară:

Actul din 29 iunie 2021 - Modalităţile de plată în asistenţa medicală primară pentru furnizarea de servicii medicale prevăzute în pachetele de servicii medicale

- Anexa nr. 2 la Ordinul nr. 1.068/627/2021: art. 1 alin. (2) lit. a) pct. 1;

C. obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. Încheierea şi sentinţa instanţei de fond

Prin încheierea din 28 iunie 2022, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

- disjungerea şi soluţionarea separată a dosarelor nr. x/2022 al Curţii de Apel Iaşi, nr. 39/43/2022 al Curţii de Apel Târgu Mureş şi nr. 309/54/2022 al Curţii de Apel Craiova, în raport cu prezentul dosar, păstrându-se numărul unic al acestora;

- a amânat judecata în dosarele disjunse nr. x/2022 al Curţii de Apel Iaşi, nr. 39/43/2022 al Curţii de Apel Târgu Mureş şi nr. 309/54/2022 al Curţii de Apel Craiova, la termenul de judecată din 13.09.2022, ora 8:30, complet F11, pentru când părţile au termen în cunoştinţă şi vor pregăti concluzii cu privire la excepţia necompetenţei Curţii de Apel Timişoara, raportat la dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, coroborate cu dispoziţiile art. 139 alin. (4) C. proc. civ.

- a admis în principiu cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenientul Colegiul Medicilor din România în favoarea reclamanţilor;

- a respins excepţia netimbrării acţiunii, invocată de pârâtul Guvernul României;

- a respins excepţia inadmisibilităţii cererii de anulare pentru lipsa procedurii prealabile, invocată de pârâtul Guvernul României;

- a respins excepţia lipsei interesului acţiunii promovată de reclamantul Patronatul Medicilor de Familie Timiş, invocată de Guvernul României;

- a respins excepţia lipsei interesului acţiunii promovate de reclamantul Patronatul Medicilor de Familie Timiş, invocată de Ministerul Sănătăţii;

- a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Sănătăţii;

- a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor, invocată de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate;

- a respins excepţia lipsei interesului reclamanţilor în promovarea acţiunii, invocată de pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate;

- a amânat cauza, a dispus citarea intervenientului Colegiul Medicilor din România şi a pus în vedere părţilor litigante să prezinte pentru următorul termen de judecată note scrise prin care să indice argumentele juridice pentru care consideră că Nota de fundamentare a H.G. nr. 696/2021 îndeplineşte sau nu îndeplineşte cerinţa prevăzută de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 de a da naştere, modifica sau stinge raporturi juridice;

- a pus în vedere reprezentantei reclamanţilor să depună un înscris centralizat, în care să indice numărul fiecărui dosar din cele 14 înregistrate la alte curţi de apel, a instanţei la care a fost înregistrat şi termenul de judecată acordat, precum şi, în măsura în care este cunoscută, soluţia cu privire la conexarea acestor dosare la prezenta cauză.

Prin sentinţa civilă nr. 49 din 7 februarie 2023, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

- a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii CMI Dr. A., A., Centrul Medical Dr. B. S.R.L., B., Cabinet Medical dr. C., C., Cabinet Medical D., E., Cabinet Medical Medicină de Familie dr. F., F., G. S.R.L., H., Cabinet Medical Dr. I., I. şi Patronatul Medicilor de Familie Timiş, în contradictoriu cu pârâţii Guvernului României, Ministerul Sănătăţii şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, precum şi cererea de intervenţie accesorie formulată în interesul reclamanţilor de intervenientul Colegiul Medicilor din România;

- a anulat parţial art. 9 lit. b) din Contractul Cadru (Anexa nr. 2 la H.G. nr. 696/2021) şi a obligat autoritatea pârâtă emitentă la adoptarea unei reglementări care să respecte cerinţa impusă de art. 302 lit. b) din Legea nr. 95/2006, respectiv să adopte un contract-cadru (contract care reglementează condiţiile acordării asistenţei medicale, a medicamentelor şi a dispozitivelor medicale, tehnologiilor şi dispozitivelor asistive în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2021 – 2022) care să prevadă penalităţi de întârziere în cazul nerespectării de către casele de asigurări de sănătate a obligaţiei de decontare în termenul prevăzut în contract a sumelor datorate furnizorilor de servicii medicale;

- a anulat art. 156 alin. (1) din Contractul Cadru (Anexa nr. 2 la H.G. nr. 696/2021);

- a anulat parţial art. 6 lit. b) din contractul – model din Anexa 3 la Ordinul nr. 1.068/627/2021 şi a obligat autoritatea pârâtă emitentă la adoptarea unei reglementări care să respecte cerinţa impusă de art. 302 lit. b) din Legea nr. 95/2006, respectiv să adopte un model de contract de furnizare de servicii medicale în asistenţa medicală primară care să prevadă penalităţi de întârziere în cazul nerespectării de către casele de asigurări de sănătate a obligaţiei de decontare în termenul prevăzut în contract a sumelor datorate furnizorilor de servicii medicale;

- a anulat parţial art. 4 lit. b) din Anexa 6 la Ordinul nr. 1.068/627/2021 şi a obligat autoritatea pârâtă emitentă la adoptarea unei reglementări care să respecte cerinţa impusă de art. 302 lit. b) din Legea nr. 95/2006, respectiv să adopte un model de Convenţie de furnizare de servicii medicale în asistenţa medicală primară care să prevadă penalităţi de întârziere în cazul nerespectării de către casele de asigurări de sănătate a obligaţiei de decontare în termenul prevăzut în contract a sumelor datorate furnizorilor de servicii medicale;

- a respins în rest acţiunea reclamanţilor şi cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenientul Colegiul Medicilor din România în interesul reclamanţilor;

- a luat act că reclamanţii au precizat că vor solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

1.3. Căile de atac exercitate în cauză

1.3.1. Recurentele-reclamante CMI Dr. A., A., Centrul Medical Dr. B. S.R.L., B., Cabinet Medical Dr. C., C., Cabinet Medical D., E., Cabinet Medical Medicină de Familie Dr. F., F., G. S.R.L., H., Cabinet Medical Dr. I., I. şi Patronatul Medicilor de Familie Timiş au declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 49 din 7 februarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, în dosarul nr. x/2022, solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea cererii, astfel cum a fost formulată şi precizată, respectiv anularea:

- Anexa nr. 1: Pachetul minimal de servicii şi pachetul de servicii de bază. Capitolul II: Pachetul de servicii de bază Secţiunea 1: A. Pachetul de servicii de bază în asistenţa medicală primară: pct. 1.1. Servicii medicale curative, alin. (2), pct. 1.1.2.1,

- Anexa nr. 2: Contract-Cadru din 26 iunie 2021 care reglementează condiţiile acordării asistenţei medicale, a medicamentelor şi a dispozitivelor medicale, tehnologiilor şi dispozitivelor asistive în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2021-2022. Capitolul I: Asistenţa medicală primară: Secţiunea 1: Condiţii de eligibilitate: art. 1 alin. (1) lit. c), art. 2 alin. (1) şi alin. (4), art. 3, art. 4 alin. (1), art. 4 alin. (2), art. 6 alin. (1) lit. f) şi h), Secţiunea 3: Obligaţiile şi drepturile furnizorilor de servicii medicale: art. 7 lit. e), f), g), h), i), k), l), o), p), q), r), ş), v), w. x, y, z, art. 8 alin. (1) lit. a), b), c), d), e), şi alin. (2), Secţiunea 4: Obligaţiile caselor de asigurări de sănătate: art. 9 lit. h), o); Secţiunea 5: Condiţii specifice art. 10 alin. (2) teza 2, Art. 12 alin. (1), Secţiunea 6: Decontarea serviciilor medicale: art. 14 alin. (1), (2) şi completarea cu art. 14 indice 1- conform celor arătate în cererea de chemare în judecată, art. 16 alin. (1), Secţiunea 7: Sancţiuni, condiţii de suspendare, reziliere şi încetare a contractelor de furnizare de servicii medicale art. 17, art. 19 lit. d), g), art. 20 pct. 4 a4, art. 155 şi următoarele, art. 155 pct. 1-4, art. 156 alin. (2)-(9) din Hotărârea nr. 696 din 26 iunie 2021 pentru aprobarea pachetelor de servicii şi a Contractului-cadru care reglementează condiţiile acordării asistenţei medicale, a medicamentelor şi a dispozitivelor medicale, tehnologiilor şi dispozitivelor asistive în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2021-2022, publicată în MO nr. 633 din data de 28 iunie 2021;

- Anexa nr. 1: Condiţiile acordării pachetului de servicii minimal şi de bază în asistenţa medicală primară, Secţiunea 2: B. Pachetul de servicii de bază în asistenţa medicală primară. Pct. 1., art. 1.1.1, Pct. 1.1.2, Art. 1.1.1, Anexa nr. 1: Condiţiile acordării pachetului de servicii minimal şi de bază în asistenţa medicală primară, Secţiunea 1: A. Pachetul minimal de servicii medicale în asistenţa medicală primară, Art. 1.2. Completarea cu pct. 1.2.2., 1.2.3, Art. 1.3. Completarea cu 1.3.3, Art. 1.6. Anexa nr. I: Condiţiile acordării pachetului de servicii minimal şi de bază în asistenţa medicală primară, Secţiunea 2:B.

Pachetul de servicii de bază în asistenţa medicală primară, Art. 1.1. Servicii medicale curative, 1.1.1., Art. 1.1.1.1, Art. 1.1.2.1, Art. l.1.3.2, Art. l.1.4.2, Art. l.1.4.3, Art. 1.1.4.4, Solicită anularea prevederilor Art. 1.1.4.2. 1.1.4.3. 1.1.4.4, Art. 1.2.1, Art. 1.2.3, 1.2.3.1, Art. 1.2.3.2. Art. 1.2.4.1. Solicitare completare pct. 1.2.4.2 şi pctl. 2.4.3, Art. 1.3.3, 1.3.4, 1.3.5. Se introduce: maxim 20 consultaţii/luna, Art. 1.4., 1.4.1., 1.4.2, Art. 1.5, Actul din 29 iunie 2021 - Modalităţile de plată în asistenţa medicală primară pentru furnizarea de servicii medicale prevăzute în pachetele de servicii medicale.

Anexa nr. 2 la Ordinul nr. 1.068/627/2021, Art. 1, art. 5 alin. (1), art. 5 alin. (2), Art. 6., Art. 8., Art. 12, La art. 12 se introduce un aliniat nou: 12.1, Art. 13, Art. 15, Contract din 29 iunie 2021 de furnizare de servicii medicale în asistenţa medicală primară - model - Anexa nr. 3 la Ordinul nr. 1.068/627/2021, Capitolul V: Obligaţiile părţilor, Secţiunea 1: A. Obligaţiile casei de asigurări de sănătate, Art. 6 lit. a) şi c)-o; Secţiunea 2: B. Obligaţiile furnizorului de servicii medicale, Art. 7 lit. a), b), c), d), e), f), g), h), i), j), k), I, m, n, o, p, q, r, s, ş, t, ţ, u, v, w, x, y, z, art. 8, art. 9, art. 14 lit. g), h), i), Convenţie din 29 iunie 2021 de furnizare de servicii medicale în asistenţa medicală primară - model - Anexa nr. 6 la Ordinul nr. 1.068/627/2021, art. 4 lit. a), c), d), e), f), g), h), i), j), k), 1, art. 5 lit. a), b), c), d), e), f), g), h), i), j), k), 1, m, n, o, p, q, r, s, ş, t, ţ, u, v, w, x, y, z, art. 6, art. 7, art. 12, art. 13, din Ordinul ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 1068/627/2021 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare în anul 2021 a Hotărârii Guvernului nr. 696/2021 pentru aprobarea pachetelor de servicii şi a Contractului-cadru care reglementează condiţiile acordării asistenţei medicale, a medicamentelor şi a dispozitivelor medicale, tehnologiilor şi dispozitivelor asistive, în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2021-2022.

Solicită admiterea cererii de intervenţie accesorie a Colegiului Medicilor din România.

Se arată că la 28 iunie 2021 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 633. Hotărârea 696/2021 pentru aprobarea pachetelor de servicii şi a Contractului-cadru care reglementează condiţiile acordării asistenţei medicale, a medicamentelor şi a dispozitivelor medicale, în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2021 -2022, care a intrat în vigoare la 1 iulie 2021.

La 30 iunie 2021 a fost publicat în Monitorul Oficial cu numărul 642 bis din data de 30 iunie 2021, Ordinul ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 1068/627/2021 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare în anul 2021 a Hotărârii Guvernului nr. 696/2021 pentru aprobarea pachetelor de servicii şi a Contractului-cadru care reglementează condiţiile acordării asistenţei medicale, a medicamentelor şi a dispozitivelor medicale. tehnologiilor şi dispozitivelor asistive, în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2021-2022.

În cazul Contractului din 29 iunie 2021 de furnizare de servicii medicale în asistenta medicala primara, atât Colegiul Medicilor din România, cât şi reclamanţii nu au avut posibilitatea efectivă de a determina conţinutul contractului, ci din contră s-au impus, prin actele normative de mai sus, clauzele prestabilite generând în sarcina reclamantelor obligaţii excesiv de oneroase, încă de la încheierea contractelor.

Cu toate ca legea obliga la încheierea unui contract negociat pârâţii de fapt au impus în fapt un contract de adeziune cu clauze prestabilite.

Astfel, s-a reuşit să se bifeze doar realizarea unei simple proceduri a transparentei decizionale, prin care s-a realizat doar în mod formal obligaţia de negociere a clauzelor contractuale, în rest toate solicitările legale şi precise de modificare a clauzelor contractuale nu au fost luate în considerare.

Dreptul de negociere al Colegiului Medicilor din România este prevăzut în mod imperativ şi de dispoziţiile art. 439 alin. (17) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, care prevede ca printre atribuţiile Consiliului National al CMR se număra şi "reprezentarea membrilor săi la elaborarea contractului-cadru şi negocierea normelor de acordare a asistenţei medicale în domeniul asigurărilor sociale de sănătate".

Astfel dispoziţiile legale imperative prevăzute mai sus prevăd obligaţia imperativa ca acordul cadru să fie rezultatul unei negocierii efective şi anterioare intre părţi.

La 10 iunie 2021. intervenienta Colegiul Medicilor din România, înaintează Memoriul cu nr. 8833/10.06.2021. pârâtei CNAS, la care se înregistrează cu nr. 4376/10.06.2021, solicitându-se iniţierea procedurii de mediere între părţile implicate în derularea unui proces real de negociere pe tema Contractului Cadru 2021-2022 şi a Normelor de aplicare ale Contractului cadru 2021.

Se arată că niciuna dintre părţi nu a acceptat propunerile celeilalte, astfel că acordul de voinţă pe care îl presupune negocierea nu s-a realizat, întrucât aşa cum se arată în memoriu "fiecare entitate şi-a menţinut poziţiile şi obiectivele organizaţionale ".

Conform art. 229 alin. (2) din Legea nr. 95/2006, contractul cadru multianual "se aprobă prin hotărâre a Guvernului, în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a legii bugetului de stat pentru anul în care urmează să se aprobe un nou contract cadru". Având în vedere faptul că Legea bugetului de stat pe anul 2021 nr. 15/2021 a intrat în vigoare la data de 12 martie 2021, este evident că, raportat la momentul avizării prezentului proiect, termenul mai sus menţionat a fost depăşit.

Cu toate că s-au formulat solicitări de negociere ale clauzelor contractului şi propuneri de completare a acestora cu clauze suplimentare, răspunsul la nivelul tuturor caselor judeţene de asigurări de sănătate a fost unitar, respectiv că aceste propuneri vor fi luate în considerare pentru viitor. Nici până în prezent, deşi s-a solicitat în numeroase rânduri, propunerile nu au fost luate în considerare, fiind respinse Iară nici un fel de motivare de către pârâţi şi reprezentanţii lor în teritoriu.

H.G. nr. 696/2021 a fost publicata la 28 iunie 2021, în condiţiile în care a intrat în vigoare la 1 iulie 2021. Ordinul nr. 1068/627/2021 a fost publicat în 30 iunie 2021 şi a intrat în vigoare, de asemenea la 1 iulie 2021.

Conform art. 196 din Anexa nr. 2: Contract-Cadru din 26 iunie 2021, Capitolul 1: Asistenta medicala primara, H.G. nr. 696/2021, casele de asigurări de sănătate comunica termenele de depunere/transmitere a cererilor însoţite de documentele prevăzute de actele normative în vigoare. necesare încheierii şi negocierii contractelor de furnizare de servicii medicale, de medicamente şi unele materiale sanitare în tratamentul ambulatoriu, de dispozitive medicale, tehnologii şi dispozitive asistive în ambulatoriu, inclusiv termenul-limita de încheiere a contractelor, prin afişare la sediile instituţiilor. publicare pe paginile web ale acestora şi anunţ în mass-media. cu minimum 5 zile lucrătoare înainte de începerea perioadei de depunere/transmitere a documentelor de mai sus, respectiv cu minimum 5 zile lucrătoare înainte de începerea perioadei în care se încheie contractele în vederea respectării termenului-limita de încheiere a acestora.

Art. 229 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 dispune: contractul cadru multianual "se aprobă prin hotărâre a Guvernului, în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a legii bugetului de stat pentru anul în care urmează să se aprobe un nou contract cadru". Având în vedere faptul că Legea bugetului de stat pe anul 2021 nr. 15/2021 a intrat în vigoare la data de 12 martie 2021, este evident că. raportat la momentul avizării prezentului proiect, termenul mai sus menţionat a fost depăşit. Publicarea celor doua acte normative atacate la finalul lunii iunie 202 L respectiv conţinutul contractului ce urma să se aplice din 1 iulie 2021, fiind publicat în Monitorul Oficial doar la 30 iunie 2021, a dus la vătămarea drepturilor recurenţilor-reclamanţi, aceştia neavând posibilitatea de a lua la cunoştinţă de prevederile contractului în baza căruia îşi desfăşoară activitatea în relaţia cu casa de asigurări de sănătate, decât după intrarea lui în vigoare.

Instanţa a pronunţat o hotărâre susceptibilă de casare, după cum urmează:

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. pct. 6 C. proc. civ.: Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază privitor la solicitarea de anulare pentru depăşirea termenului prevăzut la art. 229 alin. (2) din Legea nr. 95/2006.

Conform acestui text contractul cadru multianual "se aprobă prin hotărâre a Guvernului, în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a legii bugetului de stat pentru anul în care urmează să se aprobe un nou contract cadru". Având în vedere faptul că Legea bugetului de stat pe anul 2021 nr. 15/2021 a intrat în vigoare la data de 12 martie 2021. este evident că termenul mai sus menţionat a fost depăşit.

Instanţa de fond nu a analizat acest motiv pentru anularea actelor atacate.

Motivul de casare prevăzut de art. 488 lin. 1 pct. 8 C. proc. civ.:

a) Art. 2 lit. n) din Legea nr. 554/2004 defineşte excesul de putere ca fiind – exercitarea dreptului de apreciere al autorităţilor publice prin încălcarea limitelor competenţei prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.

Instanţa de fond a făcut aplicarea greşită a normei de drept material art. 2 lit. n) din Legea nr. 554/2004, reţinând că "Pornind de ia aceste consideraţii teoretice, Curtea de Apel subliniază că oportunitatea unui act administrativ poate fi cenzurată de instanţa de contencios administrativ numai dacă actul în cauză a fost emis cu exces de putere. Astfel puterea discreţionară a administraţiei poate fi cenzurată de către instanţă în marea ei parte (dacă este exercitată abuziv sau vădii disproporţionat raportat la scopul ei), dar nu în totalitate."

Ori, tocmai excesul de putere al pârâţilor manifestat la emiterea celor două acte normative atacate a fost invocat prin solicitarea de anulare a celor două acte normative.

Pârâtul Guvernul României a arătat că iniţiatorul a respectat prevederile art. 229 din Legea nr. 95/2006. invitând la negocieri organizaţiile profesionale indicate pentru elaborarea proiectului Contractului-cadru pe anii 2021-2022, respectiv a Normelor metodologice de aplicare a Contractutui-cadru pentru anii 2021-2022. Se mai arată că discuţiile au avut rol consultativ, interesul principal deservit de actul normativ adoptat de Guvernul României fiind acela ai asiguraţilor-contributori şi beneficiari ai sistemului de asigurări sociale de sănătate.

Pârâtul Ministerul Sănătăţii subliniază, de asemenea că întâlnirile cu partenerii de dialog au rol consultativ, fără a obliga la asumarea uneia sau alteia dintre propunerile/observaţiile acestora, obligaţia elaborării Contractului-cadru şi Normelor metodologice de aplicare a acestuia revenind Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate. Aceste întâlniri nu presupun preluarea tuturor solicitărilor partenerilor de dialog, ci o discuţie constructivă, care să aibă în vedere nu numai dorinţele uneia dintre părţi, ci în primul rând interesul asiguraţilor - contributori şi beneficiari ai sistemului de asigurări sociale de sănătate, iar la elaborarea Contractului-cadru este necesar a se avea în vedere reglementările tuturor actelor normative incidente, inclusiv faptul că nu pot fi dezvoltate reglementări care exced dispoziţiilor actelor normative de rang superior.

Ori, în cazul Contractului din 29 iunie 2021 de furnizare de servicii medicale în asistenta medicala primara, atât Colegiul Medicilor din România, cât şi reclamanţii nu au avut posibilitatea efectivă de a determina conţinutul contractului, ci din contra li s-au impus, prin actele normative de mai sus, clauzele prestabilite generând în sarcina recurenţilor-reclamanţi obligaţii excesiv de oneroase, încă de la încheierea contractelor.

În timpul aşa zisei "negocieri", pârâta CNAS a refuzat fără nici o motivare propunerile Colegiului medicilor din România, ceea ce dovedeşte excesul de putere şi poziţia de subordonare a partenerilor de negociere. Mai mult, actele normative atacate nu au nici un fel de motivare, studiu de impact, o analiză clară şi o strategie privind asistenţa medicală primară.

Notă de Fundamentare la H.G. nr. 696/2021 şi Referatele de aprobare pentru Ordinul nr. 1068/627/2021 sunt documente lipsite de substanţă, care nu realizează nici o analiză formală referitoare la impactul socio-economic al actelor, impactul financiar, efectele actului asupra legislaţiei în vigoare, măsurile şi problemele legate de implementare.

În ceea ce priveşte elaborarea concretă a acestor acte administrative, trebuie remarcat că în susţinerea lor nu s-a avut în vedere în nici un fel o documentare sau analiză ştiinţifică preliminară din care să rezulte informaţii relevante privind necesitatea şi oportunitatea.

Actele normative atacate sunt lipsite complet de motivare, propunerile prezentate de Colegiul medicilor din România la negociere au fost respinse fără motivare, fiind "reţinute spre analiză". Toate aceste aspecte se circumscriu perfect noţiunii de exces de putere, respectiv exercitării dreptului de apreciere al pârâţilor prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor reclamanţilor.

b) Instanţa de fond a încălcat şi a făcut aplicarea greşită a normelor de drept material art. 229 alin. (2), art. 439 alin. (17) din Legea nr. 95/2006, art. 1167, art. 1170, art. 1175, art. 1176, art. 1183 alin. (2) şi (3), art. 1203 C. civ.

Actele atacate (H.G. nr. 696/2021 şi Ordinul nr. 1068/627/2021) au fost adoptate fără negocieri şi consultări reale, iar în ceea ce priveşte modelul de contractului cadru, aprobat prin H.G. nr. 696/2021, precum şi contractele încheiate de către cabinetele medicale de medicina familiei reclamante în cauză, cuprind clauze neuzuale aşa cum sunt ele definite de C. civ.

Potrivit art. 1203 C. civ., în lipsa acceptării exprese şi în scris a clauzei neuzuale de către partea căreia i-a fost propusă, aceasta nu produce niciun efect, fiind considerată nescrisă.

Instanţa de fond a reţinut greşit că nu s-a invocat nicio reglementare în temeiul căreia Guvernul României şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate aveau obligaţia de a adopta măsurile pe care recurentele-reclamante le doresc. Pârâţii aveau obligaţia de a elabora contractul cadrul şi normele de aplicare ale acestuia în urma negocierii cu intervenientul accesoriu Colegiul Medicilor din România, ori, negocierea a fost formală, pârâţii nu si-au motivat refuzul de a accepta propunerile Colegiului Medicilor din România.

Pârâţii au acţionat abuziv, stabilind astfel în contractul cadru, normele de aplicare şi contractele încheiate cu reclamanţii, clauze extrem de oneroase, cu încălcarea drepturilor reclamanţilor. Rezultă clar astfel că actele atacate au fost emise cu exces de putere. în consecinţă puterea discreţionară a pârâţilor poate fi cenzurată de către instanţă.

c) Instanţa de fond a încălcat şi a făcut aplicarea greşita a normelor de drept material art. 85 din Legea nr. 95/2006, care stabileşte categoriile de venituri ce pot fi realizate de către cabinetul de medicină de familie:

Conform art. 8 alin. (1) lit. c) din Contractul cadru aprobat prin H.G. nr. 696/2021, "În relaţiile contractuale cu casele de asigurări de sănătate, furnizorii de servicii medicale au următoarele drepturi:... c)să negocieze, în calitate de parte contractantă, clauze suplimentare la contractele încheiate cu casele de asigurări de sănătate, conform şi în limita prevederilor legale în vigoare;". Ori din documentele depuse la dosarul cauzei rezultă clar că acest drept este refuzat de către casele de asigurări de sănătate judeţene.

Art. 10 alin. (1) şi (2) din Contractul cadru aprobat prin H.G. nr. 696/2021:

(1) Furnizorul, prin reprezentantul său legal, indiferent de forma sa de organizare. încheie pentru medicii de familie pe care îi reprezintă un singur contract cu casa de asigurări de sănătate în a cărei rază administrativ-teritorială îşi are sediul cabinetul medical sau cu o casă de asigurări de sănătate limitrofă ori cu CASA OPSNAJ, după caz.

(2)Un medic de familie cu listă proprie figurează într-un singur contract al unui furnizor de servicii medicale din asistenţa medicală primară şi se poate regăsi în contract cu o singură casă de asigurări de sănătate. Un medic angajat fără listă în cadrul unui cabinet medical individual poate figura ca medic angajat şi în alte cabinete medicale individuale, cu condiţia ca toate cabinetele medicale individuale să fie în contract cu aceeaşi casă de asigurări de sănătate."

Potrivit art. 7 lit. p) din Contractul cadru aprobat prin H.G. nr. 696/2021: în relaţiile contractuale cu casele de asigurări de sănătate, furnizorii de servicii medicale au următoarele obligaţii: p)să nu încaseze sume pentru serviciile medicale furnizate prevăzute în pachetele de servicii decontate din Fond .fi pentru documentele eliberate ca urmare a acordării acestor servicii;"

Numărul de consultaţii care se decontează în baza contractului cu casa de asigurări de sănătate este strict limitat prin normele metodologice, consultaţiile efectuate peste acest număr rămân neplătite. întrucât medicilor de familie le este interzis să încaseze sume pentru serviciile medicale furnizate prevăzute în pachetele de servicii decontate din Fond şi pentru documentele eliberate ca urmare a acordării acestor servicii.

Pacienţii asiguraţi înscrişi pe listele medicilor de familie nu pot beneficia de drepturile ce li se cuvin în baza asigurării de sănătate deţinute (tratament, prescripţii medicale, etc), dacă medicul lor de familie nu încheie contractul de furnizare de servicii medicale.

Instanţa de fond a făcut greşit aplicarea normelor de drept material mai sus enunţate, atunci când a arătat că "nu se poate reţine că reclamanţii ar fi fost forţaţi să accepte clauzele respective. Chiar admiţând că ar fi adevărată afirmaţia conform căreia un procent ridicat al veniturilor medicilor de familie provine din decontările efectuate de casele de asigurări de sănătate pe baza acestor contracte - ceea ce reclamanţii nu au dovedit - de aici nu poate decurge decât concluzia unei eventuale dependenţe economice a medicilor de familie de semnarea acestor contracte, iar nu lipsa unei independenţe juridice."

Rezultă că venitul care poate fi realizat de către medicii de familie în baza contractului încheiat cu casele de asigurări de sănătate este diminuat semnificativ prin clauzele abuzive şi se poate reţine încălcarea dispoziţiilor art. 1169 din C. civ.

Se susţine de către pârâta CNAS că toţi medicii de familie au încheiat contracte de furnizare de servicii medicale cu casele de asigurări de sănătate, "pe care le-au semnat fără obiecţiuni". S-au depus la dosarul cauzei amendamentele şi solicitările de negociere propuse de către reclamanţi, înainte de semnarea contractului cu Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Timiş.

Conform art. 196 din Anexa nr. 2: Contract-cadru din 26 iunie 2021, Capitolul I: Asistenta medicala primara, H.G. nr. 696/2021, casele de asigurări de sănătate comunica termenele de depunere/transmitere a cererilor însoţite de documentele prevăzute de actele normative în vigoare, necesare încheierii şi negocierii contractelor de furnizare de servicii medicale, de medicamente şi unele materiale sanitare în tratamentul ambulatoriu, de dispozitive medicale, tehnologii şi dispozitive asistive în ambulatoriu, inclusiv termenul-limita de încheiere a contractelor, prin afişare la sediile instituţiilor. publicare pe paginile web ale acestora şi anunţ în mass-media, cu minimum 5 zile lucrătoare înainte de începerea perioadei de depunere/transmitere a documentelor de mai sus, respectiv cu minimum 5 zile lucrătoare înainte de începerea perioadei în care se încheie contractele în vederea respectării termenului-limita de încheiere a acestora.

În 2 iulie 2021, după încetarea contractului anterior, medicilor de familie li s-a comunicat un act adiţional care prelungea contractual deja încetat până la 30 iunie 2021. Cuprinsul actului adiţional comunicat spre semnare conţine referiri la documente care nu au fost comunicate. Actele adiţionale au fost încheiate după termenul de 30 iunie 2021, data la care au încetat contractele anterioare şi astfel nu se mai putea încheia un act adiţional la un contract care a încetat.

Prevederile art. 180 din Anexa nr. 2: Contract-cadru din 26 iunie 2021, Capitolul I: Asistenta medicala primara, H.G. nr. 696/2021 încalcă dispoziţiile legale privind aplicarea în timp a actelor normative:

Prevederile art. 180 din Anexa nr. 2: Contract-cadru din 26 iunie 2021, Capitolul I: Asistenţa medicală primară, H.G. nr. 696/2021 "Contractele încheiate cu furnizorii de servicii medicale, de medicamente şi de dispozitive medicale, tehnologii şi dispozitive asistive pentru anii 2018-2020 se prelungesc prin acte adiţionale până la încheierea noilor contracte. Suma înscrisă în actul adiţional va fi consemnată distinct ca sumă inclusă în valoarea totală în contractul pe anii 2021-2022. Condiţiile acordării asistenţei medicale în baza actului adiţional sunt cele prevăzute în actele normative în vigoare pe perioada derulării actelor adiţionale."

Contractul cadru şi normele metodologice instituie premisele sancţionării medicilor de familie şi imputării în sarcina acestora a unor sume din cauza disfuncţionalităţilor Sistemului Informatic Unic Integrat (SIUI), aşa cum reiese şi din documentele depuse la dosarul cauzei,

Mai mult, s-a susţinut că singurele imputări asupra veniturilor medicilor de familie ar avea la bază interconectări ale bazelor de date, din care a rezultat că un număr mare de medici de familie au eliberat prescripţii medicale persoanelor decedate sau care figurau internate în spitalizare continuă în cadrul unităţilor sanitare. Aceste afirmaţii dovedesc reaua-credinţă a CNAS - singurul responsabil de funcţionarea SIUI. În condiţiile în care SIUI funcţionează corect, medicii de familie nu pot elibera prescripţii medicale pacienţilor decedaţi sau internaţi. Aceste erori sunt tocmai rezultatul şi dovada nefuncţionării sistemului informatic, medicii de familie nu pot verifica în sistem dacă pacientul este internat, iar dacă pacientul este decedat, sistemul nu trebuie să permită validarea nici unui tip de serviciu medical.

d) Instanţa de fond a încălcat şi a făcut aplicarea greşită a normelor de drept material art. 7 din Codul administrativ

Instanţa de fond a reţinut că "în ceea ce priveşte pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 7 din Codul administrativ (O.U.G. nr. 57/2019), conform cărora ..Beneficiarii activităţii autorităţilor şi instituţiilor administraţiei publice au dreptul de a fi trataţi în mod egal, într-o manieră nediscriminatorie, corelativ cu obligaţia autorităţilor şi instituţiilor administraţiei publice de a trata în mod egal pe toţi beneficiarii, fără discriminare pe criteriile prevăzute de lege", reclamanţii au susţinut că medicii de familie sunt trataţi discriminatoriu faţă de medicii din unităţile sanitare publice. în actele administrative atacate.

Atât medicii specialişti de medicină de familie, cât şi medicii din unităţile sanitare publice îşi desfăşoară activitatea în cadrul aceluiaşi sistem, iar serviciile sunt suportate din Fondul Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate, însă veniturile obţinute urmare a exercitării profesiei sunt diferite major.

Instanţa de fond arată că veniturile salariale ale medicilor din sistemul public de sănătate sunt stabilite prin lege, respectiv prin Legea-cadru nr. 153/2017, în timp ce medicii de familie activează în mediul privat, în regim concurenţial. reţinând că nu există o situaţie financiară similară între cele două categorii de medici. Contractul cadru trebuie să asigure plata corectă a serviciilor tuturor categoriilor de medici, nu doar celor din sistemul public de sănătate.

Contractul cadru aprobat prin H.G. nr. 696/2021 instituie o reală subordonare pentru medicii de familie, specifică mai mult dreptului muncii.

e) Instanţa de fond a încălcat şi a făcut aplicarea greşită a normelor de drept material art. 1 şi 7 alin. (9) din Legea nr. 52/2003.

Instanţa de fond a reţinut că procedura de adoptare a contractului-cadru multianual şi a Normelor metodologice este reglementată de art. 229 din Legea nr. 95/2006, precum şi că raportat la caracterul special al reglementării din art. 229 alin. (2) şi (4) din Legea nr. 95/2006 şi ţinând seama de principiul de interpretare logică potrivit căruia legea specială derogă de la cea generală - "specialia generalibus derogant", dispoziţiile art. 7 alin. (9) din Legea nr. 52/2003 nu sunt aplicabile în cadrul procedurii de adoptare a contractului-cadru multianual şi a Normelor metodologice reglementate de art. 229 din Legea nr. 95/2006.

În nici un caz nu se poate admite o astfel de interpretare a dispoziţiilor art. 7 alin. (9) din Legea nr. 52/2003.

Art. 6 din Legea nr. 52/2003 stabileşte clar care sunt singurele excepţii de la aplicarea dispoziţiilor privind transparenţa decizională, iar actele normative atacate nu se încadrează în aceste cazuri.

Conform dispoziţiilor art. 7 alin. (9) din Legea nr. 52/2003: "Autoritatea publică în cauză este obligată să decidă organizarea unei întâlniri în care să se dezbată public proiectul de act normativ. dacă acest lucru a fost cerut în scris de către o asociaţie legal constituită sau de către o altă autoritate publică. ". Procedura reglementată de art. 229 din Legea nr. 95/2006 este total diferită de cea reglementată de Legea nr. 52/2003, având scopurile descrise la art. 1 alin. (2) din acest din urmă act normativ. în nici un caz nu se poate reţine că aplicarea dispoziţiilor art. 7 alin. (9) din Legea nr. 52/2003 - ar înfrânge regula aplicării cu prioritate a reglementării speciale derogatorii din art. 229 al Legii nr. 95/2006 şi că ar lipsi de orice efect util aceste reglementări speciale.

Este evident că pârâţii au încălcat obligaţia stabilită imperativ la art. 7 alin. (9) din Legea nr. 52/2003, omiţând să dea curs solicitării de a organiza o dezbatere publică referitor la ordinul nr. 1068/627/2021, astfel cum a fost solicitat de către organizaţiile legal constituite, printre care şi subscrisul Patronatul Medicilor de Familie Timiş la 26 aprilie 2021, solicitare depusă la dosarul instanţei de fond.

Unii dintre partenerii contractuali au permis furnizorilor de servicii medicale să semneze actele adiţionale, respectiv contractele pentru anul 2021, cu obiecţiuni. însă altele au condiţionat semnarea contractelor de absenţa oricăror observaţii. Astfel, recurenţii-reclamanţi au fost forţaţi să semneze aceste contracte pentru a nu pierde cea mai semnificativă sursă de venit a cabinetelor şi pentru a-şi putea exercita profesia.

f) Hotărârea a fost dată cu încălcarea/aplicarea greşită a normelor de drept material art. 1 alin. (1) şi (2), art. 8 şi art. 18 din Legea nr. 554/2004.

Instanţa de fond a constatat că este nefondată solicitarea de obligare a autorităţilor pârâte la modificarea şi completarea actelor contestate (H.G. nr. 696/26.06.2021 şi Ordinul nr. 1068/627/2021), în condiţiile în care nu s-a indicat temeiul legal în baza căruia aceste autorităţi aveau obligaţia de a emite actele în discuţie în conţinutul pretins de reclamanţi.

Reclamanţii au solicitat în principal anularea în parte a H.G. nr. 696/2021 şi a Ordinului nr. 1068/627/2021, iar în subsidiar s-a solicitat ca pârâţii să fie obligaţi să modifice actele atacate, conform cererii de chemare în judecată aşa cum a fost precizată şi completată.

Aşa cum s-a arătat, atât reclamanţii, cât şi intervenienta accesorie Colegiul Medicilor din România, au solicitat pârâţilor să ia în considerare solicitările privind conţinutul contractului cadru şi a normelor de aplicare a acestuia (anulare/modificare/completare), însă aceştia au refuzat.

Prin urmare, doar instanţa poate să restabilească echilibrul în contractul-cadru care reglementează condiţiile acordării asistenţei medicale, a medicamentelor şi a dispozitivelor medicale. tehnologiilor şi dispozitivelor asistive în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2021-2022, pentru segmentul de asistenţă medicală primară şi să oblige pârâţii să anuleze şi să modifice actele atacate, respectiv să emită un contract cadru şi norme metodologice, conform solicitărilor din cererea de chemare în judecată precizată şi completată.

Instanţa în soluţionarea cauzei trebuie să facă aplicarea principiului proporţionalităţii. potrivit căruia măsurile dispuse de autorităţile publice nu trebuie să depăşească limitele a ceea ce este necesar şi adecvat pentru realizarea interesului public, astfel ca inconvenientele cauzate particularului să nu fie excesiv de împovărătoare în raport cu scopurile vizate prin acţiunea administraţiei.

g) Hotărârea a fost dată cu încălcarea/aplicarea greşită a normelor de drept material art. art. 30 indice 1 - indice 11 din Legea nr. 95/2006. Este adevărat că aceste reglementări au fost introduse în Legea nr. 95/2006 în contextul epidemiei cu virusul SARS-CoV-2, prin O.U.G. nr. 196/2020, măsura fiind benefică deopotrivă pentru medic şi pacient, însă ele sunt în vigoare în această formă şi în prezent.

Limitarea consultaţiilor care pot fi acordate şi la distanţă strict la bolile cu risc potenţial endemoepidemic ce necesită izolare, contravine dispoziţiilor Legii nr. 95/2006 şi ale O.U.G. nr. 196/2020, respectiv, este necesară şi introducerea consultaţiilor în caz de boală pentru afecţiuni acute, subacute şi cronice care să poată fi acordate şi la distanţă (telemedicina).

Orice limitare prin contractul cadru a posibilităţii acordării de către medicii specialişti de medicină de familie a consultaţiilor medicale la distanţă, afectează dreptul la ocrotirea sănătăţii publice, pentru care statul român are calitatea de garant.

În perioada stării de alertă toate tipurile de consultaţii: bolile cu potenţial endemoepidemic ce necesită izolare, afecţiunile acute, subacute şi cronice au putut fi acordate şi la distanţă, însă ulterior încetării stării de alertă, în condiţiile stabilite în Contractul cadru, respectiv Normele de aplicare a Contractului cadru, au putut fi acordate la distanţă, limitativ, următoarele categorii:

• Consultaţiile pentru bolile cu potenţial endemoepidemic ce necesită izolare;

• Consultaţiile pentru afecţiunile cronice - din pachetul de bază de la nivelul asistenţei medicale primare şi de la nivelul asistenţei medicale ambulatorii de specialitate pentru specialităţile clinice;

• Terapiile psihiatrice, precum şi serviciile conexe actului medical furnizate de psiholog în specialitatea psihologie clinică, consiliere psihologică şi psihoterapie, psiholog în specialitatea psihopedagogie specială logoped, din pachetul de servicii medicale de bază la nivelul asistenţei medicale ambulatorii de specialitate pentru specialităţile clinice.

Se arată că se impune anularea dispoziţiilor din Contractul cadru şi Normele de aplicare ale acestuia care limitează accesul asiguraţilor la servicii medicale de tip consultaţii la distanţă (servicii prevăzute în pachetele de servicii acordate în cadrul sistemului de asigurări de sănătate limitativ). acordate de către cabinetele medicale de medicină de familie, care sunt în contract cu casele de asigurări de sănătate.

h) Hotărârea a fost dată cu încălcarea/aplicarea greşită a normelor de drept material art. 280 alin. (1) lit. K) şi alin. (2) din Legea nr. 95/2006.

Furnizorii de servicii medicale nu primesc contravaloarea serviciilor validate cu erori. Furnizorii de servicii medicale, medicii specialişti de medicina de familie nu pot răspunde şi nu pot fi sancţionaţi pentru disfuncţionalităţile sistemului informatic, astfel cum este statutat în contra legii în H.G. nr. 696/2021 pentru ca astfel, H.G. nr. 696/2021 încalcă actul normativ superior, astfel:

Conform art. 280 alin. (1) lit. K) şi alin. (2) din Legea nr. 95/2006, CNAS asigură şi răspunde de organizarea sistemului informatic şi informaţional unic integrat pentru înregistrarea asiguraţilor, organizează şi administrează Platforma informatica din asigurările de sănătate, care cuprinde: sistemul informatic unic integrat, sistemul naţional al cârdului de asigurări sociale de sănătate, sistemul naţional de prescriere electronica şi sistemul dosarului electronic de sănătate al pacientului care cuprinde datele şi se constituie în condiţiile stabilite prin titlul IX1, asigurând interoperabilitatea acestuia cu soluţiile de e-Sanatate la nivel naţional, în condiţiile legii, pentru utilizarea eficienta a informaţiilor în elaborarea politicilor de sănătate şi pentru managementul sistemului de sănătate.

Cum se poate observa prin actele de mai sus, pur şi simplu s-a pus întreaga răspundere pe umerii furnizorilor de servicii medicale, medicii specialişti de medicina de familie pentru disfunctionalităţile sistemului informatic.

i) Hotărârea a fost dată cu încălcarea/aplicarea greşită a normelor de drept material art. 7 alin. (5) din Legea nr. 185/2017.

În Legea nr. 185/2017 privind asigurarea calităţii în sistemul de sănătate cu modificările şi completările ulterioare nu mai exista categoria de, furnizori care au optat să parcurgă voluntar procesul de acreditare " ci doar categoria de furnizori respectiv cabinete exceptate de la acreditare."

Din moment ce Legea 329/2018 care a modificat art. 7 alin. (5) din Legea nr. 185/2017 în sensul ca exceptează de la acreditare furnizorii din asistenta medicala primara, păstrarea posibilităţii ca unii din aceşti furnizori sa intre în contract cu CAS prin acreditare (chiar şi voluntara) contravine legii.

Acreditarea, chiar şi voluntară, a Cabinetelor medicale de asistenţă medicală primară nu constituie condiţie de eligibilitate în vederea intrării în relaţii contractuale cu casele de asigurări de sănătate pentru acestea;

Evaluarea cabinetului medical este necesară pentru încheierea contractului cu casele de asigurări de sănătate, pentru ca medicii de familie să-şi poată exercita profesia, tară a fi stabilite taxe care să condiţioneze discriminator accesul.

j) Pentru a asigura conformarea dispoziţiilor art. 2 alin. (1) şi alin. (4) din ANEXA nr. 2: CONTRACT-CADRU din 26 iunie 2021 care reglementează condiţiile acordării asistenţei medicale, a medicamentelor şi a dispozitivelor medicale, tehnologiilor şi dispozitivelor asistive în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2021-2022, la cele ale art. 9 din Constituţia României care stabileşte dreptul asociaţiilor profesionale, patronale şi sindicale legal constituite sa reprezinte interesele economice, profesionale, sociale ale membrilor săi.

Medicii specialişti de medicina de familie au dreptul constituţional, ca la stabilirea oricăror aspecte care ţin de reglementarea profesiei lor, interesele lor economice şi profesionale sa fie reprezentate de către organizaţiile profesionale şi patronale legal constituite.

k) Hotărârea a fost dată eu încălcarea/aplicarea greşită a normelor de drept material art. 1170 C. civ.:

- Referitor la dispoziţiile art. 2 alin. (4). art. 3 şi art. 4. alin. (1) şi (2) din Contractul Cadru (Anexa nr. 2 la H.G. nr. 696/2021), din care rezultă reaua-credinţă care a generat gravul dezechilibru contractual este general din modalitatea în care Contractul-Cadru pur şi simplu "jonglează" cu noţiunile: "persoane asigurate" versus "persoanele înscrise pe lista" şi inserarea lor în articolele de actelor atacate în mod diferit, astfel încât să fie doar avantajul CNAS şi numai în dezavantajul furnizorilor de servicii medicale, medicilor specialişti de medicina de familie, fără o justificare rezonabilă, din contră chiar în contra interesului pacienţilor şi a actului medical.

- Art. 6, alin. (1), lit. f) şi h) din Contractul Cadru (Anexa nr. 2 la H.G. nr. 696/2021). Dezechilibrul contractual este generat şi de birocraţia excesivă impusă prin actul atacat. Este evidenta necesitatea eliminării din cadrul documentelor prevăzute la art. 6. alin. (1). lit. o) din actul normativ. respectiv lista, asumata prin semnătura electronică cu personalul medico-sanitar care intră sub incidenţa contractului încheiat cu casa de asigurări de sănătate şi care îşi desfăşoară activitatea în mod legal la furnizor, precum şi programul de lucru al acestuia. Această lista se regăseşte în sistemul informatics şi Casa de asigurări de sănătate dispune de ea la momentul depunerii documentelor în vederea încheierii contractului.

Pentru identitate de raţiune, este lovită de nulitate şi prevederea art. 6 lit. h) care stabileşte că medicii care au fost în relaţie contractuală cu casa de asigurări de sănătate în anii precedenţi trebuie să depună lista cu persoanele nou venite. Medicii care au avut o relaţie contractuală cu casele de asigurări anterior momentului încheierii contractului şi care, mai mult, desfăşoară activităţi de prestare a serviciilor medicale în baza unui contract în derulare, prevederea este o sarcina inutila, consumatoare de timp şi resurse, în condiţiile în care casele de asigurări - ca părţi contractante - dispun de evidenta actualizata a listei în format electronic cu persoanele înscrise.

- Art. 7 lit. e) şi g) din Contractul Cadru (Anexa nr. 2 la H.G. nr. 696/2021), Dezechilibrul contractual este generat şi de birocraţia excesivă impusă prin actul atacat. Medicii de familie au semnătura electronică extinsă, toate formularele cu regim special ar trebui să fie întocmite în format electronic. Măsura reduce birocraţia şi cheltuielile cabinetului de medicină de familie. Astfel, se evită sincopele în aprovizionarea CAS/DSP cu formulare tipizate.

Formularele cu regim special unice pe ţară sunt impuse prin contract a fi asigurate de către furnizorii de servicii medicale şi sunt distribuite prin casele de asigurări de sănătate şi direcţiile de sănătate publică, contracost. în repetate rânduri aceştia din urmă, nu distribuie formularele medicilor specialişti de familie din diverse motive, însă actul normativ atacat obligă furnizorii să folosească formularele. Medicii de familie sunt obligaţi să achiziţioneze aceste formulare, în situaţiile în care acestea sunt tipărite eronat, suportă costurile lor tară a li se restitui contravaloarea lor atunci când nu le mai pot utiliza din aceste motiv.

Până la implementarea sistemului integral digitalizat, formularele cu regim special trebuie să fie puse la dispoziţie în mod gratuit furnizorilor de servicii medicale, iar această obligaţie trebuie să fie a caselor de asigurări de sănătate şi nu a furnizorilor de servicii medicale.

Se impune implementarea emiterii în format electronic a tuturor formularelor cu regim special unice pe ţară - bilete de trimitere, prescripţii medicale, etc.

- Art. 7 lit. f) din Contractul Cadru (Anexa nr. 2 la H.G. nr. 696/2021), este în neconcordanţă cu prevederile art. 7 lit. k), nu) respectă competenţele profesionale dobândite de către medicii de familie. La lit. f) se stabileşte că aceştia eliberează prescripţia medicală ca o consecinţă a actului medical propriu, însă ulterior, li se îngrădeşte abuziv dreptul de a-şi exercita profesia conform competenţelor dobândite. Protocoalele aferente listelor A, B şi D sunt protocoale administrative ce aduc atingere profesiei de medic în specialitatea Medicina de Familie, generează costuri suplimentare atât în sistem cât şi pacientului prin impunerea scrisorilor medicale în vederea unei prescripţii. Sunt suficiente Protocoalele terapeutice pentru Programele Naţionale care se regăsesc la punctul k).

- art. 7 lit. i) din Contractul Cadru (Anexa nr. 2 la H.G. nr. 696/2021), aceasta prevedere conţine un termen nerezonabil iar în practica pot apărea situaţii independente de voinţa medicului care să împiedice transmiterea acestei Notificări, fiind evident că prevederea contractuală "cel târziu în ziua" este excesivă.

- art. 7 lit. p) din Contractul Cadru (Anexa nr. 2 la H.G. nr. 696/2021), prin acest articol astfel cum este redactat la momentul de faţă se încalcă drepturi fundamentale, respectiv dreptul la exercitarea profesiei. Astfel, se impune restrângerea posibilităţii de a încasa sume atât pentru pacienţii care nu se află în lista proprie de pacienţi, cât şi pentru pacienţii din lista proprie care se adresează cabinetului după finalizarea programului de lucru declarat la casa de asigurări de sănătate.

- art. 7 lit. r) din Contractul Cadru (Anexa nr. 2 la H.G. nr. 696/2021), numărul maxim de pacienţi admis este de 2200 pacienţi înscrişi. Arată că în zonele rurale unde există deficit de medici de familie, cabinetele existente sunt nevoite să acorde servicii medicale unui număr de pacienţi ce depăşeşte cu mult limita de 2200, pentru ca populaţiei din zonă să nu-i fie interzis accesul la asistenţă medicală primară. Astfel, o importantă parte din serviciile acordate rămân neplătite, programul de lucru se prelungeşte de asemenea neremunerat, iar calitatea actului medical este afectată.

- art. 7 lit. ş) din Contractul Cadru (Anexa nr. 2 la H.G. nr. 696/2021). dacă medicii de altă specialitate în contract cu C.N.A.S. nu respectă modelul de scrisoare stabilit prin Norme de către casa de asigurări de sănătate, iar medicii de familie prescriu medicamentele recomandate bolnavii rămân fără tratament medical, fiindu-le afectat dreptul la tratament medical. Pentru refacerea scrisorii medicale pacienţii suportă cheltuieli suplimentare (deplasare, transport etc.) Obligaţia respectării eliberării scrisorii medicale pe formularul tipizat este a medicului specialist, nu a pacientului sau a medicului de familie, care nu pot fi sancţionaţi pentru fapta altei persoane.

- art. 7 lit. z) din Contractul Cadru (Anexa nr. 2 la H.G. nr. 696/2021) - La momentul acordării serviciilor medicale, medicul trebuie să fie informat de către medicul de medicina muncii cu privire la accidentul de muncă. Metodologia de acordare a serviciilor şi de raportare a serviciilor în aceste cazuri să fie stabilită prin norme.

- art. 10 alin. (2) teza a doua din Contractul Cadru (Anexa nr. 2 la H.G. nr. 696/2021) - un medic angajat fără listă în cadrul unui cabinet medical individual sau S.R.L. (indiferent de forma de organizare) poate figura ca medic angajat şi în alte cabinete individuale cu condiţia ca toate cabinetele medicale individuale sa fie în contract cu aceeaşi Casă de Asigurări de Sănătate.

Cabinetele organizate ca şi S.R.L. nu pot avea medic angajat fără listă proprie, deşi ele funcţionează tot ca şi cabinete medicale individuale, titularul de cabinet fiind medicul de familie.

- art. 12 alin. (1) din Contractul Cadru (Anexa nr. 2 la H.G. nr. 696/2021) în cadrul aşa zisei negocieri s-a propus înlocuirea sintagmei "cabinet medical individual" cu "cabinet medical", întrucât Cabinetul organizat ca S.R.L. este tot un cabinet medical individual, titularul cabinetului fiind medic de familie.

1) Hotărârea a fost dată cu încălcarea/aplicarea greşită a normelor de drept material art. art. 280 alin. (1) lit. k) şi alin. (2) din Legea nr. 95/2006.

- art. 7 lit. h) din Contractul Cadru - Anexa nr. 2 la H.G. nr. 696/2021)

CNAS asigura şi răspunde de organizarea sistemului informatic şi informaţional unic integrat pentru înregistrarea asiguraţilor, organizează şi administrează Platforma informatica din asigurările de sănătate, care cuprinde: sistemul informatic unic integrat, sistemul naţional al cârdului de asigurări sociale de sănătate, sistemul naţional de prescriere electronica şi sistemul dosarului electronic de sănătate al pacientului care cuprinde datele şi se constituie în condiţiile stabilite prin titlul IX . asigurând interoperabilitatea acestuia cu soluţiile de e-Sanatate la nivel naţional, în condiţiile legii, pentru utilizarea eficienta a informaţiilor în elaborarea politicilor de sănătate şi pentru managementul sistemului de sănătate.

Sistemul informatic trebuie actualizat în timp real. Nu se pot impune obligaţii în privinţa unui Program care urmează sa fie implementat, fără a cunoaşte termenii de implementare. Există posibilitatea încheierii unui act adiţional atunci când sistemul este funcţional. La art. 7 lit. h) se impune ca pentru a se putea respecta avertizările sistemului informatic al prescripţiei electronice, sistemul informatic sa fie actualizat în timp real, CNAS având obligaţia sa comunice furnizorilor de servicii medicale în asistenta medicala primara pe adresa de e-mail a acestora medicamentele ce se prescriu în baza protocoalelor terapeutice.

- art. 7 lit. 1) şi lit. o) din Contractul Cadru (Anexa nr. 2 la H.G. nr. 696/2021), astfel există încă raportare lunară obligatorie deşi se lucrează online, (până la momentul la care sistemul preia în timp real raportarea activităţii zilnice).

De asemenea exista situaţii zilnice de nefuncţionare a sistemului electronic neasumate de CAS. Obligaţia punerii în funcţiune a sistemului de raportare este a CNAS şi nu a furnizorilor de servicii medicale. Există încă raportare lunara obligatorie deşi se lucrează on-line. (pana la momentul la care sistemul preia în timp real raportarea activităţii zilnice).

Ori la momentul intrării în vigoare a Contractului-Cadru, dosarul electronic este nefuncţional, astfel încât se stabileşte în sarcina persoanelor prevăzute mai sus o obligaţie imposibilă.

- art. 7 lit. q) din Contractul Cadru (Anexa nr. 2 la H.G. nr. 696/2021), obligaţia de actualizare a sistemului nu este a furnizorului de servicii medicale, ci aparţine CNAS. Disfuncţionalităţile în funcţionarea SIUI împiedica deseori realizarea acestor actualizări, în timp real, iar ulterior aceste disfuncţionalităţi ajung să le fie imputate pecuniar medicilor specialişti de medicină de familie.

- art. 7 lit. v). w), x) şi y) din Contractul Cadru (Anexa nr. 2 la H.G. nr. 696/2021) - impun termene extrem de scurte şi evident nerezonabile, cerinţe care duc la consecinţe grave pentru pacienţi. în condiţiile în care medicii de familie sunt constrânşi să îndeplinească cerinţe birocratice şi abuzive, în detrimentul tratării pacienţilor.

Este evident că termenul de 3 zile lucrătoare este total nerezonabil şi trebuie anulat. De altfel toate termenele stabilite în sarcina furnizorilor de servicii medicale-medicii de familie sunt extrem de scurte şi evident nerezonabile. Conform obligaţiilor stabilite prin contractul cadru, medicii de familie trebuie să-şi ocupe timpul afectat pacienţilor cu atribuţii administrative ce nu le pot fi atribuite.

- art. 8 alin. (1) lit. a), b), c) d). e) şi la art. 8 alin. (2) din Contractul Cadru (Anexa nr. 2 la H.G. nr. 696/2021) - este evidentă ilegalitatea art. 8 lit. a), având în vedere că medicii de familie trebuie să primească la termenele prevăzute în contract, pe baza facturii însoţite de documente justificative, contravaloarea serviciilor medicale contractate, efectuate, raportate şi validate, inclusiv contravaloarea serviciilor validate cu erori, dacă erorile au fost generate de către sistemul informatic.

Medicii de familie nu pot răspunde pentru disfuncţionalităţile sistemului informatic:

• nou născuţii beneficiază de servicii din primele zile de viaţă, dar sistemul informatic nu validează aceste servicii, ele apărând la erori;

• persoanele nou-înscrise pe listele medicilor de familie beneficiază de servicii medicale din ziua înscrierii pe listă, dar aceste servicii nu sunt validate şi plătite de către casa de asigurări nici după 6 luni de la data efectuării acestora;

• persoanele asigurate la momentul acordării serviciului, apar ca neasigurate la momentul raportării, serviciul fiind respins la plată, deşi a fost acordat şi semnat cu cârdul de sănătate, dar sistemul informatic nu i-a avertizat;

• persoanele neasigurate în sistem la momentul acordării serviciului în pachetul minimal, la raportare serviciul este respins la plată, persoana devenind asigurată între timp.

În aceste condiţii se impune modificarea articolului 9 lit. h).

Propunere de modificare este "să recupereze de la furnizorii care au acordat servicii medicale sumele reprezentând contravaloarea acestor servicii în situaţia în care asiguraţii nu erau în drept şi nu erau îndeplinite condiţiile sa beneficieze de aceste servicii la data acordării şi furnizorul a ignorat avertizările emise de Platforma informatică a asigurărilor sociale de sănătate, dacă se dovedeşte că platforma a avertizat furnizorul la data efectuării serviciului". Este evidentă această necesitate de modificare deoarece platforma SIUI nu este actualizată în timp real.

De asemenea trebuie modificat şi art. 9 lit. o) respectiv ..să actualizeze în format electronic - SIUI, la începutul contractului anual, lista persoanelor asigurate înscrise pe lista, iar lunar, în vederea actualizării listelor proprii, să actualizeze în format electronic - SIUI lista cu persoanele care nu mai îndeplinesc condiţiile de asigurat şi persoanele nou-asigurate intrate pe lista, în condiţiile legii."

m) Instanţa de fond a încălcat şi a făcut aplicarea greşită a normelor de drept material art. 7 din Codul administrativ

- art. 17 din Contractul Cadru (Anexa nr. 2 la H.G. nr. 696/2021), în ceea ce priveşte sancţiunile aplicate pentru nerespectarea din motive imputabile furnizorului/medicului, a programului de lucru prevăzut în contract şi nerespectarea prevederilor art. 13 alin. (4) că este evidentă discriminarea medicilor de familie faţă de alţi medici (de exemplu medicii din spitale). Astfel, de exemplu dacă un medic din spital, sau alte persoane din sistem, nu respectă programul de lucru. sancţionarea acestuia se va face în baza Codului Muncii, unde sancţiunile sunt impuse gradual începând cu avertismentul. Or, în cazul medicilor de familie se impun direct, pentru prima abatere, cu privire la nerespectarea programului de lucru, sancţiuni pecuniare foarte mari. Astfel, se impută un procent nejustificat de mare faţă de fapta, medicul nu a creat niciun prejudiciu. Au fost medici sancţionaţi fiindcă au întârziat sau au plecat mai repede cu câteva minute, deşi şi-au efectuat consultaţiile; în acelaşi timp, dacă medicii de familie sunt nevoiţi din cauza clauzelor excesive ale contractului cadru să presteze activitate pentru multe ore suplimentare, această activitate nu este remunerată. în contractul cadru sunt stabilite clauze penale excesive, care încalcă prevederile C. civ.

1.3.2. Recurentul-pârât Guvernul României a declarat recurs motivat împotriva sentinţei civile nr. 49/07.02.2023 şi a încheierii de şedinţă din data de 28.06.2022, ambele pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2022, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate, iar în rejudecare respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Cu privire la calitatea procesuală activă a Patronatului Medicilor de Familie Timiş, critică soluţia instanţei de fond, cuprinsă în încheierea din data de 28.06.2022, de respingere a excepţiei invocată, arătând faptul că Patronatul Medicilor de Familie Timiş nu face dovada interesului de a acţiona, solicitând anularea Hotărârii Guvernului nr. 696/2021.

Demersul pentru anularea parţială a actului administrativ cu caracter normativ contestat, fără ca intimatul-reclamant Patronatul Medicilor de Familie Timiş să dovedească vătămarea adusă, este inadmisibil din perspectiva art. 8 alin. (1!) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare. Acest text legal nuanţează reglementarea de la alin. (1) a normei juridice referite, în sensul că persoanele fizice şi juridice de drept privat pot invoca vătămarea unui interes legitim public numai în subsidiar, în măsura în care vătămarea interesului legitim public decurge logic din încălcarea dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat. Textul nu distinge în privinţa condiţiei subsidiarităţii, iar intimatul-reclamant Patronatul Medicilor de Familie Timiş nu probează existenţa încălcării vreunui drept personal, recunoscut de lege, prin adoptarea actului administrativ contestat sau a unui interes legitim, astfel cum sunt acestea definite la art. 2 alin. (1) lit. o) şi lit. p) din Legea nr. 554/2004, motivele prezentate susţinând, eventual interesul general.

Pe fondul cauzei, solicită casarea hotărârii recurate şi respingerea acţiunii, pentru următoarele considerente:

Temeiul legal al adoptării acestei hotărâri de către Guvernul României l-a constituit prevederile art. 108 din Constituţia României, forma revizuită şi republicată.

Hotărârea care face obiectul cauzei a fost adoptată de Executiv, astfel cum reiese şi din Nota de fundamentare a acesteia, prin însuşirea proiectului iniţiat de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.

La elaborarea acului administrativ au fost respectate dispoziţiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, precum şi cele cuprinse în Regulamentul privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea şi prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum şi a altor documente, în vederea adoptării/aprobării, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 561/2009, proiectul hotărârii fiind avizat de către autorităţile publice interesate în aplicarea acestora.

Verificarea legalităţii unui act administrativ impune respectarea anumitor cerinţe, şi anume: actul să fie adoptat sau emis de către autorităţile competente din punct de vedere material/teritorial şi în limitele acestor competenţe: conţinutul actului administrativ să fie conform cu conţinutul legii în baza căreia este emis; actul să corespundă scopului urmărit de legea pe care o pune în executare şi actul să fie adoptat sau emis în forma specifică actelor administrative şi a normelor de tehnică legislativă prevăzute de lege.

Toate aceste cerinţe esenţiale au fost respectate în cauză, aspect constatat şi de instanţa fondului, care nu a adus critici faţă de modalitatea de adoptare a actului administrativ.

Cu toate acestea, în ceea ce priveşte anexele la H.G. nr. 696/2021 (care. potrivit art. 2, fac parte integrantă din actul administrativ contestat), instanţa de fond a dispus anularea parţială a art. 9 lit. b) din Contractul Cadru (Anexa nr. 2) şi a art. 156 alin. (I) din Contractul Cadru (Anexa nr. 2), obligând autoritatea emitentă să adopte o reglementare care să prevadă penalităţi de întârziere în cazul nerespectării, de către casele de asigurări de sănătate, a obligaţiei de decontare în termenul prevăzut în contract.

Soluţia pronunţată de instanţa de fond (raportată strict la actul administrativ adoptat de Guvernul României) este netemeinică şi nelegală.

Astfel, un prim aspect constă în faptul că prevederile H.G. nr. 696/2021 nu creează, în sine, un drept subiectiv al furnizorilor de servicii medicale. Aceştia au doar vocaţia de a încheia contracte civile de prestări servicii în cadrul asistenţei medicale primare.

Cel de-al doilea aspect constă în faptul că obligaţia privind adoptarea unei astfel de reglementări este pusă de instanţa de fond în sarcina "autorităţii pârâte emitente", fără a fi indicată, în concret, la care din cele trei autorităţi pârâte face referire.

Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, prin actele normative în vigoare, asigură aplicarea politicilor şi programelor Guvernului în domeniul sanitar, în coordonarea Ministerului Sănătăţii. în contextul asigurării echilibrului şi utilizării eficiente a Fondului Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate.

Lipsa de legalitate şi temeinicie a dispozitivului sentinţei recurate provine, astfel, din faptul că, potrivit dispoziţiilor art. 1 din Regulamentul privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea şi prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum şi a altor documente, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 561/2009. cu modificările şi completările ulterioare: "Au dreptul să iniţieze proiecte de documente de politici publice şi proiecte de acte normative, în vederea adoptării/aprobării de către Guvern, conform atribuţiilor şi domeniului lor de activitate, următoarele autorităţi publice:

a) ministerele şi celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, aflate în subordinea Guvernului, precum şi autorităţile administrative autonome;

b) organele de specialitate ale administraţiei publice centrale aflate în subordinea sau în coordonarea ministerelor, prin ministerele în a căror subordine sau coordonare se află;

c) prefecţii, consiliile judeţene, Consiliul General al Municipiului Bucureşti, potrivit legii", iar "Guvernul îşi exercită iniţiativa legislativă (...) prin însuşirea proiectelor de lege elaborate de ministere sau de alte autorităţi ale administraţiei publice şi transmiterea acestora spre dezbatere şi adoptare Parlamentului".

Aceasta presupune ca una dintre cele trei categorii de posibili iniţiatori, indicaţi mai sus, să realizeze un proiect de hotărâre, pe care să îl supună consultării publice, potrivit art. 4 lit. (a) raportat la art. 3 lit. e) din Legea nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, apoi să întocmească instrumentul de prezentare şi motivare adecvate potrivit art. 2 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1361/2006 privind conţinutul instrumentului de prezentare şi motivare a proiectelor de acte normative supuse aprobării Guvernului. actualizată, urmând ca, după avizarea de către instituţiile implicate în punerea în executare, să fie supuse spre aprobare Guvernului.

Arată că cererea reclamanţilor excede controlului de legalitate şi conduce, practic, la o imixtiune între puterile statului, aceea ca o instanţă de judecată să dispună obligarea Guvernului României la emiterea unei hotărâri, respectiv să suplinească puterea de decizie şi de analiză a unei autorităţi.

Hotărârea Guvernului nr. 696/2021 a fost emisă în deplină concordanţă cu prevederile Legii nr. 95/2006, republicată, cu modificările şi completările ulterioare care, la Titlul VIII, reglementează sistemul asigurărilor sociale de sănătate din România şi cuprinde prevederi exprese cu privire la elaborarea Contractului-cadru şi a Normelor metodologice de aplicare a acestuia (aprobate. în prezent, prin Ordinul MS/CNAS nr. 1068/627/2021).

Relevant, în aprecierea temeiniciei actului, îl reprezintă faptul că, la baza hotărârii contestate au stat întâlnirile cu partenerii de dialog, cu menţiunea că discuţiile au avut rol consultativ, interesul principal deservii de actul normativ adoptat de Guvernul României fiind acela al asiguraţilor-contributori şi beneficiari ai sistemului de asigurări sociale de sănătate.

1.3.3. Recurenta-pârâtă Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 49/07.02.2023 pronunţată de către Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea în parte a hotărârii recurate şi în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată formulată şi precizată de către reclamanţi.

Se critică hotărârea instanţei de fond prin raportare la prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., având în vedere că există contradicţie între considerente şi dispozitiv, în sensul că motivarea hotărârii conduce la o anumită soluţie, însă dispozitivul conţine o soluţie contrară.

Prin afirmaţiile de la pagina 84 paragrafele 2 – 6, instanţa de fond nu face altceva decât să se contrazică în propriile afirmaţii.

Astfel, instanţa de fond, la paragraful 6, menţionează faptul că "caracterul relativ al raţionamentelor exprimate în hotărâri judecătoreşti poate fi înlăturat numai în cazul dovedirii unui număr semnificativ de hotărâri judecătoreşti care, soluţionând situaţii juridice similare, au exprimat acelaşi raţionament juridic, raţionament care poate obţine, astfel. statutul unei "speranţe legitime" în sensul jurisprudenţei CEDO (...)".

Or, în argumentarea celor mai sus învederate, tocmai aceste aspecte menţionate de către instanţa de fond care, în motivarea prezentei hotărâri se dovedeşte a fi în contradicţie cu ea însăşi, sunt incidente şi în prezenta cauză întrucât la data pronunţării de către Curtea de Apel Timişoara a sentinţei recurate în prezenta cauză, existau deja 4 hotărâri judecătoreşti pronunţate în 4 cauze având obiect identic.

De asemenea, prin afirmaţiile de la pagina 85 - penultimul şi ultimul paragraf din sentinţa recurată, instanţa de fond, contrazicându-se în propriile afirmaţii şi pronunţând o Hotărâre judecătorească în care motivarea este în dezacord cu dispozitivul acesteia. menţionează următoarele considerente:

- "cu titlu general, Curtea observă că reclamanţii nu au invocat nicio reglementare în temeiul căreia Guvernul României şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate aveau obligaţia de a adopta masurile pe care reclamanţii le doresc.

- (...) instanţa reţine că aceste propuneri de modificare şi completare a actelor normative contestate nu constituie veritabile critici de nelegalitate a celor 2 acte normative (...),

- cu toate că reclamanţii solicită "anularea" prevederilor menţionate, aceştia formulează, de fapt, propuneri de modificare şi completare a prevederilor menţionate, măsuri asupra cărora emitentul actului contestat are o marjă de libertate ce tine de oportunitatea activităţii administraţiei".

Astfel, într-un mod de neînţeles, deşi face precizările mal sus menţionate. Instanţa de fond în mod eronat a dat eficienţă solicitării reclamanţilor şi, erijându-se autorităţilor legiuitoare. în locul acestora chiar, a admis o parte din măsurile solicitate de reclamanţi, fără a exista, după cum însăşi instanţa de fond menţionează, nicio reglementare legală invocată de reclamanţi în temeiul căreia pârâţii să adopte măsurile solicitate de aceştia.

Tot astfel, la pagina 86 -ultimul paragraf din sentinţa recurată, instanţa de fond constată faptul că "este nefondată solicitarea de obligare a autorităţilor pârâte la modificarea şi completarea actelor contestate (H.G. nr. 696/2021 şi Ordinul nr. 1068/2021), în condiţiile în care reclamanţii nu au indicat temeiul legal în baza căruia aceste autorităţi aveau obligaţia de a emite actele în discuţie în conţinutul pretins de reclamanţi", raţiune pentru care, este de neînţeles faptul că instanţa de fond, deşi reţine argumentele de mai sus, a procedat la admiterea în parte a cererii de chemare în judecata şi obligarea de anulare şi modificare a anumitor prevederi legale din actele normative contestate.

Deşi instanţa de fond constată la pagina 90 din sentinţa recurată faptul că "pârâta CNAS a dat eficienţă dispoziţiilor art. 229 alin. (2) din Legea nr. 95/2006, republicată, cu modificările şi completările ulterioare", în mod eronat anulează două prevederi legale, iar în cazul uneia dintre acestea procedează la modificarea prevederii legale, deşi acest lucru este strict apanajul şi atributul legiuitorului.

Pe de altă parte, critică hotărârea instanţei de fond prin raportare la prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., având în vedere faptul că aceasta a interpretat în mod greşit prevederile legale care reglementează asigurările sociale de sănătate:

1. Prevederile art. 9 lit. b) şi art. 156 din alin. (1) din Anexa nr. 2 la H.G. nr. 696/2021 pentru aprobarea pachetelor de servicii şi a Contractului-cadru care reglementează condiţiile acordării asistenţei medicale, a medicamentelor şi a dispozitivelor medicale, în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2021 - 2022, cu modificările şi completările ulterioare, statuează următoarele:

- Art. 9 lit. b): "în relaţiile contractuale cu furnizorii de servicii medicale, casele de asigurări de sănătate au următoarele obligaţii: (...)

b) să deconteze furnizorilor de servicii medicale, la termenele prevăzute în contract, pe baza facturii însoţite de documente justificative transmise în format electronic, în formatul solicitat de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, contravaloarea serviciilor medicale contractate, efectuate, raportate şi validate;

- Art. 156 alin. (1): "(1) Modalităţile de prescriere, de eliberare şi de decontare a medicamentelor cu şi fără contribuţie personală în tratamentul ambulatoriu se stabilesc prin norme. Medicii prescriu medicamentele sub forma denumirii comune internaţionale - DCI, iar în cazuri justificate medical, precum şi în cazul produselor biologice şi al medicamentelor ce fac obiectul contractelor cost-volum/cost-volum-rezultat prescrierea se face pe denumirea comercială, cu precizarea pe prescripţie şi a denumirii comune internaţionale – DCI corespunzătoare. Modalitatea de prescriere a medicamentelor se aplică în mod corespunzător şi în situaţia recomandării tratamentului prin scrisoare medicală/bilet de ieşire din spital utilizate în sistemul asigurărilor sociale de sănătate. Cu excepţia cazurilor în care medicul recomandă o anumită denumire comercială, recomandarea farmacistului pentru denumirile comerciale aferente DCI prescrise de medic se face în ordinea crescătoare a preţului, începând cu medicamentul cel mai ieftin din cadrul DCI respective, Pentru bolile cronice, medicii pot prescrie unui asigurat medicamente cu şi fără contribuţie personală, cu respectarea următoarelor condiţii:

a) pentru sub listele A, B şi D - o prescripţie/mai multe prescripţii lunar, care să nu depăşească cumulativ 7 medicamente diferite pe toate prescripţiile aferente unei luni, Valoarea totală a medicamentelor din sublista B, cu excepţia celor din sublista B care fac obiectul contractelor cost-volum, calculată la nivelul preţului de referinţă, este de până la 330 RON pe lună;

b) în situaţia în care într-o lună se prescrie un medicament din sublista B notat cu #" cu o valoare maximă a tratamentului pe o lună, calculată la nivelul preţului de referinţă, mai mare de 330 RON, nu se mai prescriu în luna respectivă şi alte medicamente din sublista B; face excepţie situaţia în care într-o lună se prescrie un medicament din sublista B notat cu # care face obiectul contractelor cost-volum, cu o valoare maximă a tratamentului pe o lună, calculată la nivelul preţului de referinţă, mai mare de 330 RON, situaţie în care se pot prescrie în luna respectivă şi alte medicamente din sublista B, în condiţiile de la lit. a);

c) o singură prescripţie distinctă cu compensare 90% din preţul de referinţă, pentru maximum 3 medicamente din sublista B a cărei contravaloare la nivelul preţului de referinţă este de până la 330 RON pe lună/prescripţie, pentru pensionarii cu venituri din pensii şi indemnizaţie socială pentru pensionari de până la 1.608 RON/lună inclusiv, indiferent dacă realizează sau nu alte venituri; pentru diferenţa până la numărul maxim de 7 medicamente care pot fi prescrise din sublistele A, B şi D sunt aplicabile reglementările de la lit. a) şi b);

d) pentru sublista C secţiunea CI - pe fiecare cod de boală, o singură prescripţie/maximum două prescripţii Tunar, cu maximum 3 medicamente;

e) pentru sublista C secţiunea C3 - o singură prescripţie lunar, cu maximum 4 medicamente".

Faţă de reglementările mai sus menţionate ale art. 9 lit. b) şi art. 156 alin. (1) din Anexa nr. 2 la H.G. nr. 696/2021, cu modificările şi completările ulterioare, şi în raport cu cele dispuse prin sentinţa civilă nr. 49/07.02.2023 cu privire la acestea, se arată că:

a) în mod greşit a dispus instanţa de fond anularea parţială a art. 9 lit. b) din alin. (1) din Anexa nr. 2 la H.G. nr. 696/2021, cu modificările şi completările ulterioare, în contextul în care reglementările acestuia doar stabilesc în sarcina caselor de asigurări de sănătate obligaţia de a deconta furnizorilor de servicii medicale din asistenţa medicală primară cu care acestea se află în relaţie contractuală, la termenele menţionate în contractele încheiate, contravaloarea serviciilor medicale contractate, efectuate, raportate şi validate.

În ceea ce priveşte aplicarea de penalităţi pentru casele de asigurări de sănătate a obligaţiei de decontare în termenul prevăzut în contract a contravalorii serviciilor medicale contractate, efectuate, raportate şi validate, precizează că:

- potrivit dispoziţiilor legale în vigoare, Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate se utilizează pentru plata serviciilor medicale, medicamentelor, materialelor sanitare şi dispozitivelor medicale, inclusiv a celor acordate în baza documentelor internaţionale cu prevederi în domeniul sănătăţii la care România este parte. Veniturile fondului se utilizează şi pentru plata indemnizaţiilor de asigurări sociale de sănătate în condiţiile legii.

Art. 271 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, stabileşte fără echivoc modul de utilizare a Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate. Astfel, din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate se plătesc serviciile medicale, medicamentele, materialele sanitare şi dispozitivele medicale, inclusiv cele acordate în baza documentelor internaţionale cu prevederi în domeniul sănătăţii la care România este parte,

Pe de altă parte, raportat la prevederile art. 302 lit. b) din Legea nr. 95/2006, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, este necesar a se avea în vedere două aspecte extrem de importante şi anume:

- Bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, inclusiv alocarea pe segmente de asistenţă medicală (implicit suma cu destinaţia asistenţă medicală primară) se aprobă de Parlament la propunerea Guvernului, ca anexă la legea bugetului de stat.

- Legea privind finanţele publice nr. 500/2002, cu modificările şi completările ulterioare:

- art. 1 alin. (1) şi (2) stabileşte principiile, cadrul general şi procedurile privind formarea, administrarea, angajarea şi utilizarea fondurilor publice, precum şi responsabilităţile instituţiilor publice implicate în procesul bugetar, dispoziţiile acestei legi fiind aplicabile inclusiv bugetelor fondurilor speciale.

- la art. 4 alin. (3) şi (4) se reglementează faptul că angajarea cheltuielilor din bugetele prevăzute la art. 1 alin. (2) din acelaşi act normativ, unde sunt prevăzute şi bugetele fondurilor speciale - implicit şi bugetul FNUASS, se face numai în limita creditelor de angajament şi în scopurile pentru care au fost aprobate. Angajarea cheltuielilor peste creditele de angajament şi utilizarea creditelor bugetare în alte scopuri decât cele aprobate atrag răspunderea celor vinovaţi, în condiţiile legii.

- O penalizare a caselor de asigurări de sănătate nu ar conduce decât la o diminuare a fondurilor alocate cu această destinaţie şi ar fi contrară dispoziţiilor legale care stabilesc fără echivoc care este modalitatea de utilizare a FNUASS. fiind în contradicţie şi cu dispoziţiile Legii nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare.

b) În ceea ce priveşte reglementările art. 156 alin. (1) din Anexa nr. 2 la H.G. nr. 696/2021, cu modificările şi completările ulterioare, şi în raport cu cele dispuse prin sentinţa civila nr. 49/07.02.2023 cu privire la acestea, se arată că:

În mod greşit a reţinut instanţa de fond faptul că "art. 156 alin. (1) din Contractul Cadru (Anexa nr. 2 la H.G. nr. 696/2021) - limitând modul de prescriere a medicamentelor (...) -contravine dispoziţiilor art. 381 din Legea nr. 95/2006, impunându-se anularea acestei reglementari", omiţând dispoziţiile clare ale art. 229 alin. (1), (2) şi (3) şi art. 230 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care reglementează faptul că:

- asiguraţii beneficiază de pachetul de servicii de bază. în condiţiile stabilite de Legea nr. 95/2006, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, de contractul-cadru şi normele sale de aplicare, (H.G. nr. 696/2021, cu modificările şi completările ulterioare şi Ordinul ministrului sănătăţii şi al preşedintelui CNAS nr. 1068/627/2021, cu modificările şi completările ulterioare).

Legiuitorul a reglementat expres şi explicit prin art. 230 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, faptul că:

"Asiguraţii beneficiază de pachetul de servicii de bază în caz de boală sau de accident, din prima zi de îmbolnăvire sau de la data accidentului şi până la vindecare, în condiţiile stabilite de prezenta lege, de contractul-cadru şi normele sale de aplicare."

Reglementările de mai sus se coroborează în mod judicios cu art. 256 din Legea nr. 95/2006, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit căruia:

"Furnizorii de servicii medicale, medicamente şi dispozitivele medicale încheie cu casele de asigurări contracte pe baia modelelor de contracte prevăzute în normele metodologice de aplicare a contractului-cadru, în cuprinsul cărora pot fi prevăzute şi alte clauze suplimentare, negociate, în limita prevederilor legale în vigoare."

Prin urmare, în temeiul prevederilor legale invocate, şi medicii de familie - furnizori de asistenţă medicală primară - acordă servicii în cadrul sistemului public de asigurări sociale de sănătate, pe baza contractelor ale căror modele sunt prevăzute în normele metodologice de aplicare a contractului-cadru.

Totodată, dispoziţiile art. 381, art. 229 alin. (1), (2) şi (3), art. 230 alin. (1) şi art. 256 din Legea nr. 95/2006, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se coroborează şi cu reglementările art. 238 alin. (1) din legea-cadru anterior enunţată, care stabilesc că:

"Asiguraţii au dreptul la asistentă medicală primară şi de specialitate ambulatorie la indicaţia medicului de familie, în condiţiile contractului-cadru."

Astfel, prevederile art. 229 alin. (1), (2) şi (3), art. 230 alin. (1), art. 256 şi art. 238 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, trimit expres la contractul-cadru şi normele sale de aplicare, respectiv la cele două acte normative contestate în prezenta cauză, în sensul că acordarea pachetului de servicii de bază, care cuprinde toate segmentele de asistenţă medicală, inclusiv asistenţa medicală primară acordata de medicii de familie, se realizează în condiţiile stabilite de Legea nr. 95/2006. republicată, cu modificările şi completările ulterioare, de contractul-cadru şi normele sale de aplicare.

În concluzie, în acest cadru legislativ, nu se poate reţine existenţa vreunei necorelări legislative sau adăugări la lege, de vreme ce actele normative contestate se coroborează în mod succesiv şi logic între ele, neexistând niciun fel de contradicţii sau necorelări între acestea, respectându-se atât principiile constituţionale, cât şi exigentele Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010.

De asemenea, în mod greşit a reţinut instanţa de fond faptul că "art. 156 alin. (1) din Contractul Cadru (Anexa nr. 2 la H.G. nr. 696/2021} ~ limitând modul de prescriere a medicamentelor (...) - contravine dispoziţiilor art. 381 din Legea nr. 95/2006, impunându-se anularea acestei reglementări", având în vedere că reglementările de la art. 156 alin. (1) stabilesc reguli generale de prescriere a medicamentelor în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, aplicabile nu doar medicilor de familie ci tuturor categoriilor de medici prescriptori aflaţi în relaţie contractuală cu casele de asigurări de sănătate la nivelul diferitelor segmente de asistenţă medicală (asistenţa medicală primară, asistenţă medicală ambulatorie de specialitate pentru specialităţile clinice, medicină dentară, asistenţă medicală spitalicească - pentru reţetele emise la externarea pacienţilor, etc), precum şi anumite obligaţii în sarcina farmaciştilor.

Pe lângă cele 7 medicamente care pot fi prescrise din sublistele A, B şi D, asiguraţii cu boli cronice pot beneficia şi de medicamentele din sublista C - secţiunea CI (lunar, maximum 3 medicamente pe fiecare cod de boală) şi C3 (lunar maximum 4 medicamente), precum şi de medicamente din sublista C - secţiunea C2 (în cazul asiguraţilor incluşi în programele naţionale de sănătate cu scop curativ).

De asemenea, reglementările art. 156 pun în aplicare dispoziţiile art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 720/2008, cu modificările şi completările ulterioare.

Raportat strict la conţinutul art. 156 din H.G. nr. 696/2021, cu modificările şi completările ulterioare, este de menţionat că raţiunea juridică a instituirii unor astfel de reguli legislative, rezidă chiar în ocrotirea interesului suprem al asiguraţilor din sistemul de asigurări sociale de sănătate din România, respectiv apărarea drepturilor şi libertăţilor legale ale tuturor asiguraţilor, în mod echitabil şi nediscriminatoriu.

Potrivit alin. (1) al art. 220 din Legea nr. 95/2006, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, principalul mijloc de finanţare a sistemului de asigurări sociale de sănătate din România, este fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate (FNUASS), care este un fond special şi care se constituie şi se utilizează potrivit prezentei legi.

Prin urmare, legiuitorul a înţeles să stabilească anumite limite cu privire la condiţiile de prescriere a medicamentelor pentru bolile cronice, respectiv numărul de medicamente ce pot fi prescrise/lună în funcţie de sublista în care se regăsesc acestea care să nu depăşească cumulativ 7 medicamente diferite pe toate prescripţiile aferente unei luni, pentru a se încadra în limita sumelor alocate în bugetul FNUASS, prin care se urmăreşte asigurarea accesului în mod echitabil şi nediscriminatoriu, a oricărui asigurat, la serviciile medicale, medicamentele şi dispozitivele medicale cuprinse în pachetul de servicii medicale de bază.

Astfel, se vor crea premisele pentru diminuarea sumelor alocate altor domenii de asistentă medicala pentru a acoperi necesarul de finanţare pentru domeniul "medicamente", cu implicaţii negative asupra stării de sănătate a pacienţilor, asupra sănătăţii publice şi implicit asupra morbidităţii şi mortalităţii prin evoluţia nefavorabilă a bolilor cronice de care aceştia suferă.

În consecinţă, pentru a asigura accesul persoanelor asigurate la medicamentele pentru afecţiuni cronice, în mod universal, echitabil şi nediscriminatoriu, dispoziţiile art. 156 alin. (1) din Anexa nr. 2 la H.G. nr. 696/2021, cu modificările şi completările ulterioare, reglementează doar ceea ce se poate acorda în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, astfel încât să se asigure accesul în condiţiile utilizării eficiente a Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate. în acord cu obiectivele sistemului de asigurări sociale de sănătate -astfel cum sunt definite în Legea nr. 95/2006, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

2. Referitor la reglementările art. 6 lit. b) din Anexa nr. 3 şi art. 4 lit. b) din Anexa nr. 6 - la Ordinul ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 1.068/627/2021 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare în anul 2021 a Hotărârii Guvernului nr. 696/2021 pentru aprobarea pachetelor de servicii şi a Contractului-cadru care reglementează condiţiile acordării asistenţei medicale, a medicamentelor şi a dispozitivelor medicale, tehnologiilor şi dispozitivelor asistive în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2021 - 2022, cu modificările şi completările ulterioare, şi în raport cu cele dispuse prin sentinţa civilă nr. 49/07.02.2023 cu privire la acestea, argumentaţia este similară cu cea detaliată la pct. II subpct. 1 din prezentul recurs, având în vedere că reglementările art. 6 lit. b) din Anexa nr. 3 şi art. 4 lit. b) din Anexa nr. 6 la Ordinul MS/CNAS nr. 1068/627/2021, cu modificările şi completările ulterioare, sunt în aplicarea art. 9 lit. bl). din anexa nr. 2 la H.G. nr. 696/2021, cu modificările şi completările ulterioare.

În ceea ce priveşte dispoziţia instanţei de fond de obligare a pârâţilor la adoptarea unul model de contract de furnizare de servicii medicale în asistenţa medicală primară care să prevadă penalităţi de întârziere în cazul nerespectării de către casele de asigurări de sănătate a obligaţiei de decontare în termenul prevăzut în contract a sumelor datorate furnizorilor de servicii medicale, o astfel de prevedere se regăseşte în modelul de contract de furnizare de servicii medicale în asistenţa medicală primară prevăzut în Anexa 3 din Ordinul ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 1068/627/2021, art. 11 de la punctul VIII - Răspunderea contractuală statuând în mod expres faptul că "pentru neîndeplinirea obligaţiilor contractuale partea în culpă datorează celeilalte părţi daune-interese".

1.3.4. Recurentul-pârât Ministerul Sănătăţii a declarat recurs, în temeiul art. 483 C. proc. civ., împotriva Hotărârii Civile nr. 49 din data de 07.02.2023 pronunţată în dosarul nr. x/2022 de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin care a fost admisă acţiunea ce are ca obiect anulare act administrativ, casarea hotărârii atacate iar în rejudecare, respingerea cererii.

Se arată că sentinţa civilă nr. 49 din 07.02.2023 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal este nelegală pentru considerentul de la art. 488 alin. (1) pct. 4 "când instanţa a depăşit atribuţiile puterii Judecătoreşti: şi art. 488 alin. (1) pct. 8 "când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material".

Cât priveşte solicitarea de anulare a art. 156 alin. (1), arată că dispoziţiile art. 155 şi 156 din H.G. nr. 696/2021 nu contravin prevederilor art. 381 din Legea nr. 95/2006, întrucât nu impun restricţii cu privire la tipul de medicamente prescrise sau a recomandărilor cu caracter medical, dreptul medicului nefiind din această perspectivă îngrădit, ci doar condiţii în privinţa procedurii de prescripţie a medicaţiei de către medicul de familie.

Cu privire la capătul de cerere privind anularea parţială a Ordinului nr. 1068/627/2021. cu referire la articolele menţionate în cererea de chemare în judecată, se poate observa că reclamanţii s-au limitat la a-si exprima nemulţumirea faţă de conţinutul dispoziţiilor menţionate din Ordin şi au arătat în ce formă ar dori modificarea lor, fără a indica pentru fiecare dispoziţie din Ordin în parte, care este dispoziţia legală cu forţă superioară încălcată, cu arătarea expresă a articolului, a actului normativ încălcat şi a formei care reprezintă încălcarea.

Or, aşa cum am arătat şi în privinţa cererii de anulare parţială a H.G. nr. 696/2021, nemulţumirea reclamanţilor nu reprezintă motiv de nelegalitate.

Cât priveşte solicitarea de modificare a dispoziţiilor din ordin, se solicită a se constata că o astfel de cerere nu este de competenta instanţelor judecătoreşti care, în respectarea principiului separaţiei puterilor în stat au atribuţii doar în privinţa verificării legalităţii actelor administrative normative sau individuale.

În temeiul acestui principiu, instanţa de judecată nu se poate subroga în atribuţiile autorităţii executive, în sensul că nu poate interveni asupra elaborării politicilor, strategiilor şi programelor de acţiune în domeniul sănătăţii populaţiei, olul instanţei fiind limitat, conform art. 126 alin. (6) din Constituţia României la exercitarea con rolului judecătoresc.

Cu titlu general, reclamanţii susţin că actele normative a căror anulare au solicitat-o încalcă Constituţia ţării, art. 1 alin. (2), art. 4 alin. (3), art. 6, art. 7, art. 30, art. 31, art. 32 din Legea nr. 24/2000, pe motiv că soluţiile cuprinse în actele normative atacate nu sunt fundamentate şi nu respectă drepturi esenţiale.

În consecinţă, în absenta menţionării punctuale a modului în care dispoziţiile din H.G. nr. 696/2021 şi Ordinul nr. 1068/627/2021 a căror anulare s-a solicitat, încalcă prevederile legilor sus menţionate, nu se poate realiza o analiză concretă în privinţa existenţei sau nu a încălcării.

1.4. Apărările formulate în cauză

Recurenta-pârâtă Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat de recurentele-reclamante ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

2.1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenţi, a apărărilor expuse în întâmpinare, precum şi a dispoziţiilor legale incidente cauzei, Înalta Curte constată, următoarele:

Recursul declarat de către recurentele-reclamante subsumat cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. este apreciat ca fiind neîntemeiat în considerarea următoarelor aspecte de drept

În privinţa greşitei respingeri a cererii de intervenţie accesorie formulate de către Colegiul Medicilor din România, se constată că prima instanţă în mod legal, respingând în parte acţiunea reclamantelor, a apreciat asupra netemeiniciei cererii Colegiului Medicilor din România formulate în temeiul dispoziţiilor art. 63 şi 67 C. proc. civ., astfel încât această susţinere a recurentelor apare ca fiind nefondată.

Criticile subsumate cazului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. relative la lipsa analizei de către prima instanţă a legalităţii actelor administrative atacate din perspectiva depăşirii de către autorităţile publice pârâte a termenului prevăzut de art. 229 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 în condiţiile în care legea bugetului de stat pe anul 2021 a intrat în vigoare la 12.03.2021, iar publicarea actelor contestate s-a realizat la 30.06.2021, (aşadar cu încălcarea termenului de 60 de zile) sunt apreciate ca fiind nefondate, judecătorul fondului analizând în cuprinsul hotărârii recurate toate motivele de nelegalitate extrinseci invocate în cuprinsul cererii de chemare în judecată şi subliniind soluţiile pe care le poate pronunţa instanţa de contencios administrativ în litigiile pe care le soluţionează, potrivit art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. În acord cu concluziile primei instanţe, Înalta Curte constată că deşi formal recurentele reclamante au solicitat şi anularea unor dispoziţii ale Hotărârii nr. 696/26.06.2021 pentru aprobarea pachetelor de servicii şi a contractului cadru care reglementează condiţiile acordării asistenţei medicale, medicamentelor şi a dispozitivelor medicale, tehnologiilor şi dispozitivelor asistive în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2021-2022, întreaga argumentaţie juridică a fost construită pe necesitatea obligării autorităţilor publice pârâte la adoptarea unor prevederi ale contractului cadru care să corespundă cerinţelor recurentelor, astfel încât chiar o eventuală necercetare a susţinerilor referitoare la încălcarea unor termene de adoptare a actelor contestate nu poate conduce la o soluţie în sensul solicitării recurentelor.

Criticile subsumate cazului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. sunt vădit nefondate, majoritatea vizând în fapt pretinsa lipsă de claritate a dispoziţiilor legale incidente în cauză şi necesitatea înlocuirii sau modificării acestora.

În ceea ce priveşte susţinerile recurentelor reclamante conform cărora prima instanţă în mod eronat nu a sancţionat excesul de putere cu care au fost emise actele administrative contestate, exces derivând din lipsa negocierii reale în cazul elaborării contractului cadru din 2021-2022, respectiv în cazul normelor metodologice de aplicare a acestuia şi din nemotivarea actelor normative menţionate care nu cuprind propunerile formulate de către Colegiul Medicilor la negocieri, propuneri care au fost doar reţinute spre analiză, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate.

Elaborarea contractului cadru a respectat cerinţa negocierii astfel cum rezultă din dovezile anexate de către recurenta pârâtă CNAS, fiind invitaţi la negocieri Colegiul Medicilor din România, Colegiul Medicilor Stomatologi din România, Colegiul Farmaciştilor din România şi celelalte entităţi menţionate în cuprinsul dispoziţiilor art. 229 din Legea nr. 95/2006. De altfel, recurenţii nu contestă acest fapt însă consideră că intimata pârâtă trebuia să aibă în vedere obligatoriu recomandările făcute în cadrul acestor negocieri, ignorând însă împrejurarea că negocierea presupune doar dialog prin care părţile îşi fac cunoscute doleanţele. Înalta Curte reţine de asemenea că recurentele reclamante nu au competenţe legale în elaborarea contractelor cadru a căror anulare o solicită, acestea fiind veritabile acte administrative emise în regim de putere publică, aprobarea contractului cadru făcându-se prin Hotărâre de Guvern.

Doar contractele semnate de către recurentele-reclamante pe baza şi în temeiul H.G. nr. 696/2021 cu instituţiile din subordinea CNAS respectiv cu casele judeţene de asigurări de sănătate, sunt acte bilaterale supuse dispoziţiilor dreptului comun în ceea ce priveşte regulile generale de formare şi acceptare a clauzelor contractuale. Însă instanţa de control judiciar constată că obiectul cererii de chemare în judecată nu l-a constituit anularea contractelor încheiate de recurentele reclamante cu casele judeţene de asigurări de sănătate, ci anularea unor acte administrative cu caracter normativ.

Aceleaşi considerente sunt valabile şi în ceea ce priveşte criticile relative la faptul că propunerile Colegiului Medicilor au fost ignorate de către recurentele-pârâte în raport de dispoziţiile art. 229 din Legea nr. 954/2006.

În ceea ce priveşte încălcarea de către prima instanţă a normelor de drept material prevăzute la art. 229 alin. (2) art. 439, alin. (17) din Legea nr. 95/2006, art. 1167, 1170, 1175, 1176, 1183 alin. (2) şi (3), 1203 C. civ. se constată că aceasta nu poate fi reţinută în cauză, instanţa de fond nefiind investită cu analiza clauzelor pretins abuzive ale contractelor încheiate de către cabinetele medicale de medicina familiei reclamante în cauză cu recurenta-pârâtă CNAS, formalitatea negocierilor purtate de către entităţile reprezentative ale recurentelor neputând fi apreciată ca o cauză de nulitate a actelor administrative a căror desfiinţare a fost solicitată.

Nerelevante sunt de asemenea şi criticile recurentelor-reclamante referitoare la imposibilitatea negocierii unor clauze suplimentare la contractele încheiate cu casele de asigurări de sănătate datorată refuzului caselor de asigurări, acestea fiind aspecte relative la executarea acestor contracte, aspecte care nu se pot constitui în cauze de nulitate ale unor acte administrative.

În ceea ce priveşte critica referitoare la greşita respingere de către instanţa de fond a argumentelor recurentelor referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 7 din Codul administrativ întrucât prin adoptarea actelor administrative contestate se instituie un tratament discriminatoriu al medicilor de familie, Înalta Curte o apreciază ca nefondată reţinând că veniturile salariale ale medicilor din sistemul public de sănătate sunt stabilite prin lege, respectiv prin Legea cadru nr. 153/2017, în timp ce medicii de familie activează în mediul privat, în regim concurenţial, neexistând similitudini din punct de vedere financiar între cele două categorii de medici. Medicii care activează în sistemul privat au venituri care depind de numărul pacienţilor sau de valoarea serviciilor medicale prestate, iar salarizarea medicilor din sistemul public de sănătate este stabilită prin lege astfel încât situaţiile celor două categorii nu pot fi considerate similare exclusiv pe considerentul că îşi desfăşoară activitatea în cadrul aceluiaşi sistem, iar serviciile lor sunt suportate din fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate astfel încât se justifică lipsa unui tratament financiar asemănător stabilit prin lege.

Relativ la încălcarea de către prima instanţă a dispoziţiilor art. 1 şi 7 alin. (9) din Legea nr. 52/2003, Înalta Curte reţine că potrivit dispoziţiilor art. 7 din acest act normativ: "1) În cadrul procedurilor de elaborare a proiectelor de acte normative autoritatea administraţiei publice are obligaţia să publice un anunţ referitor la această acţiune în site-ul propriu, să-l afişeze la sediul propriu, într-un spaţiu accesibil publicului, şi să-l transmită către mass-media centrală sau locală, după caz. Autoritatea administraţiei publice va transmite proiectele de acte normative tuturor persoanelor care au depus o cerere pentru primirea acestor informaţii.

(2) Anunţul referitor la elaborarea unui proiect de act normativ va fi adus la cunoştinţa publicului, în condiţiile alin. (1), cu cel puţin 30 de zile lucrătoare înainte de supunerea spre avizare de către autorităţile publice. Anunţul va cuprinde: data afişării, o notă de fundamentare, o expunere de motive, un referat de aprobare privind necesitatea adoptării actului normativ propus, un studiu de impact şi/sau de fezabilitate, după caz, textul complet al proiectului actului respectiv, precum şi termenul limită, locul şi modalitatea în care cei interesaţi pot trimite în scris propuneri, sugestii, opinii cu valoare de recomandare privind proiectul de act normativ.

(3) Anunţul referitor la elaborarea unui proiect de act normativ cu relevanţă asupra mediului de afaceri se transmite de către iniţiator asociaţiilor de afaceri şi altor asociaţii legal constituite, pe domenii specifice de activitate, în termenul prevăzut la alin. (2).

(4) La publicarea anunţului, autoritatea administraţiei publice va stabili o perioadă de cel puţin 10 zile calendaristice pentru proiectele de acte normative prevăzute la alin. (2), pentru a primi în scris propuneri, sugestii sau opinii cu privire la proiectul de act normativ supus dezbaterii publice.

(5) Propunerile, sugestiile sau opiniile cu privire la proiectul de act normativ supus dezbaterii publice se vor consemna într-un registru, menţionându-se data primirii, persoana şi datele de contact de la care s-a primit propunerea, opinia sau recomandarea.

(6) Persoanele sau organizaţiile interesate care transmit în scris propuneri, sugestii sau opinii cu privire la proiectul de act normativ supus dezbaterii publice vor specifica articolul sau articolele din proiectul de act normativ la care se referă, menţionând data trimiterii şi datele de contact ale expeditorului.

(7) Conducătorul autorităţii publice va desemna o persoană din cadrul instituţiei, responsabilă pentru relaţia cu societatea civilă, care să primească propunerile, sugestiile şi opiniile persoanelor interesate cu privire la proiectul de act normativ propus.

(8) Proiectul de act normativ se transmite spre analiză şi avizare autorităţilor publice interesate numai după definitivare, pe baza observaţiilor şi propunerilor formulate potrivit alin. (4).

(9) Autoritatea publică în cauză este obligată să decidă organizarea unei întâlniri în care să se dezbată public proiectul de act normativ, dacă acest lucru a fost cerut în scris de către o asociaţie legal constituită sau de către o altă autoritate publică.

(10) Dezbaterile publice se vor desfăşura după următoarele reguli:

a) autoritatea publică responsabilă, prin persoana desemnată conform alin. (7), va organiza întâlnirea, va publica pe site-ul propriu şi va afişa la sediul propriu, alături de documentele menţionate la alin. (2), şi modalitatea de colectare a recomandărilor, modalitatea de înscriere şi luare a cuvântului, timpul alocat luării cuvântului şi orice alte detalii de desfăşurare a dezbaterii publice prin care se asigură dreptul la libera exprimare al oricărui cetăţean interesat;

b) dezbaterea publică se va încheia în momentul în care toţi solicitanţii înscrişi la cuvânt şi-au exprimat recomandările cu referire concretă doar la proiectul de act normativ în discuţie;

c) la dezbaterea publică vor participa obligatoriu iniţiatorul şi/sau iniţiatorii proiectului de act normativ din cadrul instituţiei sau autorităţii publice locale, experţii şi/sau specialiştii care au participat la elaborarea notei de fundamentare, a expunerii de motive, a referatului de aprobare privind necesitatea adoptării actului normativ propus, a studiului de impact şi/sau de fezabilitate, după caz, şi a proiectului de act normativ;

d) în termen de 10 zile calendaristice de la încheierea dezbaterii publice se asigură accesul public, pe site-ul şi la sediul autorităţii publice responsabile, la următoarele documente: minuta dezbaterii publice, recomandările scrise colectate, versiunile îmbunătăţite ale proiectului de act normativ în diverse etape ale elaborării, rapoartele de avizare, precum şi versiunea finală adoptată a actului normativ.

(11) Toate documentele prevăzute la alin. (2) şi alin. (10) lit. a) şi d) vor fi păstrate pe site-ul autorităţii publice responsabile într-o secţiune dedicată transparenţei decizionale. Toate actualizările în site vor menţiona obligatoriu data afişării.

(12) În toate cazurile în care se organizează dezbateri publice, acestea trebuie să se desfăşoare în cel mult 10 zile calendaristice de la publicarea datei şi locului unde urmează să fie organizate. Autoritatea publică în cauză trebuie să analizeze toate recomandările referitoare la proiectul de act normativ în discuţie.

(13) În cazul reglementării unei situaţii care, din cauza circumstanţelor sale excepţionale, impune adoptarea de soluţii imediate, în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public, proiectele de acte normative se supun adoptării în procedura de urgenţă prevăzută de reglementările în vigoare."

Din materialul probator administrat în cauză reiese că aceste prevederi legale au fost respectate, pârâta CNAS postând pe site-ul propriu proiectul de hotărâre pentru aprobarea pachetelor de servicii medicale şi a contractului cadru pentru anii 2021-2022 la 2.03.2021, cu menţiunea că termenul pentru remiterea observaţiilor şi propunerilor la proiectul de act normativ este cea de a 10-a zi de la data publicării. De asemenea o mare parte a propunerilor formulate de către organizaţiile profesionale şi patronale ale medicilor de familie au fost discutate în cadrul întâlnirilor organizate în vederea negocierilor/consultărilor ce au avut ca obiect proiectele normative atacate în prezenta cauză, la care au participat şi organizaţiile prevăzute de Legea nr. 95/2006, astfel încât aceste critici sunt neîntemeiate.

Împrejurarea că unii dintre furnizorii de servicii medicale au semnat actele adiţionale sau contactele pentru anul 2021 cu obiecţiuni, iar alţi furnizori au fost obligaţi să le semneze în absenţa acestor observaţii pentru a nu pierde surse de venit ale cabinetelor, este nerelevantă în analiza legalităţii actelor administrative contestate, dar şi nesusţinută de vreun mijloc de probă, neputând fi aşadar cenzurată în faţa instanţei de recurs.

Relativ la încălcarea art. 1 alin. (1) şi (2) şi art. 18 din Legea nr. 554/2004 de către prima instanţă ca urmare a respingerii cererilor de modificare şi completare a actelor contestate, întrucât a considerat că această solicitare este inadmisibilă, Înalta Curte urmează a constata caracterul nefondat al acestor critici reţinând că, în exercitarea atribuţiilor lor, entităţile administrative dispun de o marjă de apreciere în raport de care, în situaţia în care nu pot fi identificate motive de nelegalitate formale ori elemente din care să rezulte că emitentul actului administrativ s-a îndepărtat de la scopul legii sau a încălcat principiul proporţionalităţii între interesul public şi cel privat, o evaluare a substanţei măsurilor dispuse făcută chiar de instanţa de contencios administrativ ar constitui o ingerinţă nepermisă în atribuţiile autorităţii publice. Aşadar, în raport de dispoziţiile art. 2 lit. n) din Legea nr. 554/2004, în acord cu judecătorul fondului, instanţa de control judiciar constată că, având în vedere criticile recurentelor, nu poate obliga pârâtele la modificarea actelor administrative contestate, modificări care să reflecte conţinutul solicitat de către recurentele reclamante.

Se critică de asemenea şi încălcarea de către prima instanţă a dispoziţiilor art. 301 -3011 din Legea nr. 95/2006, arătându-se că limitarea prin contractul cadru a consultaţiilor la distanţă reprezintă un exces de putere al intimatelor pârâte.

Înalta Curte constată că susţinerile recurentelor-reclamante sunt neîntemeiate în fapt, acestea nereferindu-se la o limitare propriu zisă a consultaţiilor la distanţă, arătând că este necesară şi introducerea unor altor consultaţii în caz de boală acută, subacută şi cronică, aspectele învederate fiind în fapt chestiuni de oportunitate iar nu de legalitate a actelor administrative contestate.

Potrivit anexei 2 la H.G. nr. 696/2021, în capitolul XIV au fost inserate dispoziţii aplicabile până la finalul lunii în care încetează starea de alertă declarată potrivit legii, în contextul epidemiei cu virusul Sars Cov 2, dispoziţii aplicabile până la finalul lunii în care încetează starea de alertă declarată potrivit legii.

Aceste prevederi au fost instituite iniţial prin O.U.G. nr. 20/2021 şi apoi în contractul cadru limitat pe o anumită perioadă de timp, în contextul existenţei stării de alertă. Acordarea la distanţă a consultaţiilor pentru cele prevăzute în pachetul de servicii minimal şi de bază la nivelul asistenţei medicale primare şi asistenţei medicale nu poate fi stabilit direct prin contractul cadrul, fiind necesar a fi reglementată la nivel primar prin lege sau ordonanţă şi apoi pusă în aplicare prin contractul cadru.

Deşi recurenţii invocă încălcarea dreptului la ocrotirea sănătăţii, nu se explică modalitatea în care consultaţia medicală nemijlocită în detrimentul consultaţiei la distanţă ar afecta acest drept şi nici nu sunt indicate dispoziţii legale care ar permite acordarea de consultaţii la distanţă în toate situaţiile.

Se critică şi încălcarea dispoziţiilor art. 280 alin. (1) lit. k) şi alin. (2) din Legea nr. 95/2006 constând în aceea că în mod eronat instanţa de fond nu a avut în vedere faptul că răspunderea pentru disfuncţionalităţile sistemului informatic a fost transferată în mod nelegal către medicii de familie întrucât în contractul cadru s-a prevăzut clauza potrivit căreia furnizorii de servicii medicale nu primesc contravaloarea serviciilor validate cu erori se constată că şi acestea sunt nefondate, avându-se în vedere dispoziţiile art. 8 alin. (1) din anexa 2 la H.G. nr. 696/2021 în care sunt reglementate drepturile furnizorilor de servicii medicale: dreptul de a primi la termenele prevăzute în contract, pe baza facturii însoţite de documentele justificative, în formatul solicitat de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, contravaloarea serviciilor medicale contractate, efectuate, raportate şi validate; dreptul de a fi informaţi de către casele de asigurări cu privire la condiţiile de contractare a serviciilor medicale şi la eventuale modificări ale acestora survenite ca urmare a apariţiei unor noi acte normative, prin publicare în termene de maximun 5 zile lucrătoare pe pagina web a caselor de asigurări de sănătate şi prin poşta electronică; dreptul furnizorilor de a negocia, în calitate de parte contractantă, clauze suplimentare la contractele încheiate cu casele de asigurări de sănătate, conform şi în limita prevederilor legale în vigoare; dreptul de a primi lunar si trimestrial, cu ocazia regularizării, din partea caselor de asigurări de sănătate, motivarea, în format electronic, cu privire la erorile de raportare şi refuzul de decontare; dreptul de îndrumare în vederea aplicării corecte şi unitare a prevederilor legale incidente contractului; dreptul la o perioada de vacanţă de până la 30 de zile lucrătoare pe an.

Înalta Curte reţine că de fapt reclamantele-recurente invocă modalitatea de executare a contractului, disfuncţionalităţi ale sistemului informatic, întârzierea validării unor plăţi de către Casa Naţională de Sănătate, împrejurări care nu au legătură cu stabilirea dreptului de a primi contravaloarea serviciilor efectuate. De asemenea, Curtea mai reţine că disfuncţionalităţile de raportare şi validare a serviciilor medicale efectuate nu pot duce înlăturarea acestui drept de a primi contravaloarea acestora şi nici la renunţarea la raportare sau validare având în vedere că finanţarea asistenţei medicale primare se stabilesc pe baza obiectivelor politicii naţionale de sănătate publică, iar bugetul Fondului Naţional unic de asigurări sociale de sănătate se aprobă de Parlament, la propunerea Guvernului, ca anexă la legea bugetului de stat.

Nerespectarea termenelor stabilite în contract pentru decontarea plăţii serviciilor medicale constituie o problemă de executare a contractului şi nu de constatare a nulităţii actelor normative care fac obiectul prezentului dosar.

Aceleaşi considerente sunt valabile şi în ceea ce priveşte solicitarea recurentelor-reclamante referitoare la modificarea dispoziţiilor art. 9 lit. h) şi lit. g) din contractul cadru modificare bazată pe încălcarea dispoziţiilor art. 28 alin. (1) lit. k) şi art. 2 din Legea nr. 95/2006, obligaţiile la care fac referire recurentele-reclamante fiind în fapt aspecte care ţin de executarea contractelor individuale.

Critică recurentele-reclamante şi faptul că medicii de familie au dreptul de a fi reprezentaţi de organizaţii patronale legal constituie în procedura de consultare şi negociere a contractului cadru însă instanţa de control judiciar nu a putut identifica în susţinerea acestui motiv de recurs dispoziţii legale încălcate de prima instanţă astfel încât criticile să poată fi supuse analizei în prezentul cadru procesual.

Susţin de asemenea, recurentele-reclamante că instanţa de fond nu a avut în vedere încălcarea dispoziţiilor art. 1170 C. civ., în ceea ce priveşte neclarităţile contractului cadru care jonglează cu noţiunile de persoane asigurate versus persoane înscrise pe listă în dezavantajul medicilor de familie.

Conform art. 6 lit. f) şi h) din anexa 2 la H.G. nr. 696/2021, contractul de furnizare de servicii medicale dintre furnizorul de servicii medicale şi casa de asigurări de sănătate se încheie de către reprezentantul legal pe baza următoarelor documente: f) lista, asumată prin semnătură electronică, cu personalul medico-sanitar care intră sub incidenţa contractului încheiat cu casa de asigurări de sănătate şi care îşi desfăşoară activitatea în mod legal la furnizor, precum şi programul de lucru al acestuia, conform modelului prevăzut în norme. Lista cuprinde informaţii necesare încheierii contractului; h) lista, în format electronic, cu persoanele înscrise pentru medicii nou-veniţi şi pentru medicii care au fost în relaţie contractuală cu casa de asigurări de sănătate în anul precedent; furnizorul prezintă lista cuprinzând persoanele înscrise la medicul de familie titular, în cazul cabinetelor medicale individuale, şi listele cuprinzând persoanele înscrise la fiecare medic de familie pentru care reprezentantul legal încheie contract de furnizare de servicii medicale, în cazul celorlalte forme de organizare a cabinetelor medicale;,

Recurentele-reclamante solicită eliminarea acestor documente necesar a fi prezentate pentru încheierea contractului de furnizare de servicii medicale pentru a se evita birocraţia excesivă.

Înalta Curte reţine că, potrivit alin. (3) al articolului 6, documentele solicitate în procesul de contractare sau în procesul de evaluare a furnizorului existente la nivelul casei de asigurări de sănătate nu vor mai fi transmise la încheierea contractelor, cu excepţia documentelor modificate sau cu perioadă de valabilitate expirată, care se transmit în format electronic cu semnătura electronică extinsă/calificată, de aici rezultând că aceste liste vor fi transmise din nou pârâtei Casa Naţională de Asigurări de Sănătate doar dacă conţin modificări sau perioadă de valabilitate expirată.

În ceea ce priveşte secţiunea a 3-a –obligaţiile şi drepturilor furnizorilor de servicii medicale reglementate de art. 7 lit. e), f), g), h), j), k), l), o), p), q), r), ş), v), w), x), y), z) din anexa 2 la H.G. nr. 696/2021, instanţa de control judiciar reţine că, potrivit art. 7 din H.G. nr. 696/2021, în relaţiile contractuale cu casele de asigurări de sănătate, furnizorii de servicii medicale au următoarele obligaţii: e) să asigure utilizarea formularelor cu regim special unice pe ţară - bilet de trimitere către alte specialităţi clinice sau în vederea internării, bilet de trimitere pentru investigaţii paraclinice şi prescripţie medicală pentru prescrierea substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope - conform prevederilor legale în vigoare şi să le elibereze ca o consecinţă a actului medical propriu, în concordanţă cu diagnosticul şi numai pentru serviciile medicale care fac obiectul contractului cu casa de asigurări de sănătate; să completeze formularele cu toate datele pe care acestea trebuie să le cuprindă conform prevederilor legale în vigoare; să asigure utilizarea formularelor electronice de la data la care acestea se implementează;

f) să asigure utilizarea prescripţiei medicale electronice pentru medicamente cu şi fără contribuţie personală, pe care o eliberează ca o consecinţă a actului medical propriu, numai pentru serviciile medicale care fac obiectul contractului cu casa de asigurări de sănătate; prescrierea medicamentelor cu şi fără contribuţie personală de care beneficiază asiguraţii se face corespunzător denumirilor comune internaţionale aprobate prin hotărâre a Guvernului, informând în prealabil asiguratul despre tipurile şi efectele terapeutice ale medicamentelor pe care urmează să i le prescrie; să completeze prescripţia medicală cu toate datele pe care aceasta trebuie să le cuprindă conform prevederilor legale în vigoare;

g) să elibereze scrisoare medicală pentru persoanele neasigurate şi bilet de trimitere pentru persoanele asigurate, pentru urgenţele medico-chirurgicale şi pentru bolile cu potenţial endemoepidemic prezentate la nivelul cabinetului, pentru care se consideră necesară internarea; să finalizeze actul medical efectuat pentru persoanele asigurate prin eliberarea biletelor de trimitere, a certificatului de concediu medical, a recomandării de îngrijiri medicale la domiciliu şi îngrijiri paliative la domiciliu, a dispozitivelor medicale pentru protezare stomii şi incontinenţă urinară, după caz, în situaţia în care concluziile examenului medical impun acest lucru;

h) să respecte, începând cu 1 ianuarie 2022, avertizările Sistemului informatic al prescripţiei electronice, precum şi informaţiile puse la dispoziţie pe pagina web a Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate referitoare la faptul că medicamentul se prescrie cu respectarea protocoalelor terapeutice aprobate prin Ordinul ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 564/499/2021 pentru aprobarea protocoalelor terapeutice privind prescrierea medicamentelor aferente denumirilor comune internaţionale prevăzute în Lista cuprinzând denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asiguraţii, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, precum şi denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor care se acordă în cadrul programelor naţionale de sănătate, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008, şi a normelor metodologice privind implementarea acestora, sau că medicamentul este produs biologic;

j) să asigure respectarea prevederilor actelor normative referitoare la sistemul asigurărilor sociale de sănătate, incidente activităţii desfăşurate de furnizorii de servicii medicale în asistenţa medicală primară ce face obiectul contractului încheiat cu casa de asigurări de sănătate;

k) să respecte protocoalele terapeutice privind prescrierea medicamentelor aferente denumirilor comune internaţionale prevăzute în Lista cuprinzând denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asiguraţii, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, precum şi denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor care se acordă în cadrul programelor naţionale de sănătate, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. În situaţia în care, pentru unele medicamente prevăzute în Hotărârea Guvernului nr. 720/2008, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care necesită prescriere pe bază de protocol terapeutic, dar acesta nu a fost aprobat prin ordin al ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, până la elaborarea şi aprobarea protocolului în condiţiile legii, prescrierea se face cu respectarea indicaţiilor, dozelor şi contraindicaţiilor din rezumatul caracteristicilor produsului, în limita competenţei medicului prescriptor;

l) să utilizeze sistemul de raportare în timp real, începând cu data la care acesta va fi pus în funcţiune; sistemul de raportare în timp real se referă la raportarea activităţii zilnice realizate conform contractelor de furnizare de servicii medicale, fără a mai fi necesară o raportare lunară, în vederea decontării serviciilor medicale contractate şi validate de către casele de asigurări de sănătate; raportarea în timp real se face electronic în formatul solicitat de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi stabilit prin ordin al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate; în situaţii justificate în care nu se poate realiza comunicaţia cu sistemul informatic, raportarea activităţii se realizează în maximum 3 zile lucrătoare de la data acordării serviciului medical. La stabilirea acestui termen nu se ia în calcul ziua acordării serviciului medical şi acesta se împlineşte în a treia zi lucrătoare de la această dată;

o) să completeze/să transmită datele pacientului în dosarul electronic de sănătate al acestuia;

p) să nu încaseze sume pentru serviciile medicale furnizate prevăzute în pachetele de servicii decontate din Fond şi pentru documentele eliberate ca urmare a acordării acestor servicii;

q) să actualizeze lista proprie cuprinzând persoanele înscrise ori de câte ori apar modificări în cuprinsul acesteia, în funcţie de mişcarea lunară, comunicând aceste modificări caselor de asigurări de sănătate; să actualizeze lunar lista proprie în funcţie de informaţiile preluate din SIUI;

r) să înscrie copiii care nu au fost înscrişi pe lista unui medic de familie, odată cu prima consultaţie a copilului bolnav în localitatea de domiciliu sau, după caz, de reşedinţă a acestuia. Nou-născutul va fi înscris pe lista medicului de familie care a îngrijit gravida, imediat după naşterea copilului, dacă părinţii nu au altă opţiune; înscrierea nou-născutului va fi efectuată în aplicaţia informatică a medicului şi va fi transmisă în sistemul informatic unic integrat odată cu înscrierea pe lista proprie; să înscrie pe lista proprie gravidele şi lăuzele neînscrise pe lista unui medic de familie, la prima consultaţie, în localitatea de domiciliu sau, după caz, de reşedinţă a acestora, dacă nu există o altă opţiune; să nu refuze înscrierea pe listă a copiilor, la solicitarea părinţilor sau a aparţinătorilor legali, şi nici înscrierea persoanelor din statele membre ale Uniunii Europene/din Spaţiul Economic European/Confederaţia Elveţiană/Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, beneficiari ai formularelor/documentelor europene emise în baza Regulamentului (CE) nr. 883/2004; să nu refuze înscrierea pe listă a persoanelor din statele cu care România a încheiat acorduri, înţelegeri, convenţii sau protocoale internaţionale cu prevederi în domeniul sănătăţii, care au dreptul şi beneficiază de serviciile medicale din pachetul de bază în asistenţa medicală primară, în condiţiile stabilite de respectivele documente internaţionale;

ş) să prescrie medicamente cu sau fără contribuţie personală şi să recomande investigaţii paraclinice, îngrijiri medicale la domiciliu şi îngrijiri paliative la domiciliu numai ca o consecinţă a actului medical propriu. Excepţie fac situaţiile în care pacientul urmează o schemă de tratament stabilită pentru o perioadă mai mare de 30 de zile calendaristice, iniţiată de către alţi medici care îşi desfăşoară activitatea în baza unei relaţii contractuale cu casa de asigurări de sănătate, prin prescrierea primei reţete pentru medicamente cu sau fără contribuţie personală, precum şi situaţiile în care medicul de familie prescrie medicamente la recomandarea medicului de medicina muncii. Pentru aceste cazuri, medicul de specialitate din ambulatoriu, precum şi medicul de medicina muncii sunt obligaţi să comunice recomandările formulate, folosind exclusiv formularul tipizat de scrisoare medicală, iar la externarea din spital recomandările vor fi comunicate utilizându-se formularul tipizat de scrisoare medicală sau biletul de ieşire din spital, cu obligaţia ca acesta să conţină explicit toate elementele prevăzute în scrisoarea medicală.

În situaţia în care în scrisoarea medicală/biletul de ieşire din spital nu există menţiunea privind eliberarea prescripţiei medicale, la externarea din spital sau ca urmare a unui act medical propriu la nivelul ambulatoriului de specialitate, medicul de familie poate prescrie medicamentele prevăzute în scrisoarea medicală/biletul de ieşire din spital.

Medicii de familie nu prescriu medicamentele recomandate prin scrisoarea medicală care nu respectă modelul prevăzut în norme şi/sau este eliberată de medici care nu desfăşoară activitate în relaţie contractuală/convenţie cu casa de asigurări de sănătate. Modelul formularului tipizat de scrisoare medicală este stabilit prin norme.

Pentru persoanele care se încadrează în Programul pentru compensarea în procent de 90% a preţului de referinţă al medicamentelor acordate pensionarilor cu venituri din pensii şi indemnizaţie socială pentru pensionari, de până la 1.299 RON/lună inclusiv, indiferent dacă realizează sau nu alte venituri, medicul de familie prescrie medicamentele recomandate de către alţi medici aflaţi în relaţie contractuală cu casele de asigurări de sănătate numai dacă acestea au fost comunicate pe baza scrisorii medicale al cărei model este prevăzut în norme.

În situaţia în care un asigurat cu o boală cronică confirmată, înscris pe lista proprie de asiguraţi a unui medic de familie, este internat în regim de spitalizare continuă într-o secţie de acuţi/secţie de cronici în cadrul unei unităţi sanitare cu paturi aflate în relaţie contractuală cu casa de asigurări de sănătate, medicul de familie poate elibera prescripţie medicală pentru medicamentele din programele naţionale de sănătate, precum şi pentru medicamentele aferente afecţiunilor cronice, altele decât cele cuprinse în lista cu DCI-urile pe care o depune spitalul la contractare, în condiţiile prezentării unui document eliberat de spital din care să rezulte că asiguratul este internat, al cărui model este stabilit prin norme, şi cu respectarea condiţiilor de prescriere de medicamente pentru bolile cronice;

v) să utilizeze prescripţia medicală electronică on-line şi în situaţii justificate prescripţia medicală electronică off-line pentru medicamente cu şi fără contribuţie personală în tratamentul ambulatoriu, cu respectarea tuturor prevederilor legale în vigoare; asumarea prescripţiei electronice de către medicii prescriptori se face prin semnătură electronică extinsă/calificată potrivit legislaţiei naţionale/europene în vigoare privind serviciile de încredere;

w) să introducă în sistemul informatic toate prescripţiile medicale electronice prescrise off-line în termen de maximum 30 de zile calendaristice de la data prescrierii;

x) să folosească on-line sistemul naţional al cardului de asigurări sociale de sănătate din platforma informatică din asigurările de sănătate; în situaţii justificate în care nu se poate realiza comunicaţia cu sistemul informatic, se utilizează sistemul off-line; asumarea serviciilor medicale acordate se face prin semnătură electronică extinsă/calificată potrivit legislaţiei naţionale/europene în vigoare privind serviciile de încredere. Serviciile medicale înregistrate off-line se transmit în platforma informatică din asigurările de sănătate în maximum 3 zile lucrătoare de la data acordării serviciului medical, pentru serviciile acordate în luna pentru care se face raportarea. La stabilirea acestui termen nu se ia în calcul ziua acordării serviciului medical şi acesta se împlineşte în a treia zi lucrătoare de la această dată. Serviciile medicale din pachetul de bază acordate în alte condiţii decât cele menţionate anterior nu se decontează furnizorilor de către casele de asigurări de sănătate; prevederile sunt valabile şi în situaţiile în care se utilizează adeverinţa de asigurat cu valabilitate de 3 luni de la data emiterii pentru cei care refuză cardul naţional din motive religioase sau de conştiinţă/adeverinţa înlocuitoare pentru cei cărora li se va emite card naţional duplicat sau, după caz, documentele prevăzute la art. 223 alin. (1) şi (11) din Legea nr. 95/2006, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pentru persoanele cărora nu le-a fost emis cardul în vederea acordării serviciilor medicale;

y) să transmită în platforma informatică din asigurările de sănătate serviciile medicale din pachetul de bază şi pachetul minimal furnizate - altele decât cele transmise în platforma informatică din asigurările de sănătate în condiţiile lit. x), în maximum 3 zile lucrătoare de la data acordării serviciilor medicale acordate în luna pentru care se face raportarea; la stabilirea acestui termen nu se ia în calcul ziua acordării serviciului medical şi acesta se împlineşte în a treia zi lucrătoare de la această dată; asumarea serviciilor medicale acordate se face prin semnătură electronică extinsă/calificată potrivit legislaţiei naţionale/europene în vigoare privind serviciile de încredere. În situaţia nerespectării acestei obligaţii, serviciile medicale nu se decontează furnizorilor de către casele de asigurări de sănătate;

z) să întocmească evidenţe distincte pentru cazurile care reprezintă accidente de muncă şi boli profesionale, dacă la nivelul furnizorilor există documente în acest sens, şi să le comunice lunar caselor de asigurări de sănătate cu care sunt în relaţie contractuală; să întocmească evidenţe distincte ale cazurilor prezentate ca urmare a situaţiilor în care au fost aduse prejudicii sau daune sănătăţii de către alte persoane, dacă la nivelul furnizorilor există documente în acest sens, şi au obligaţia să le comunice lunar casei de asigurări de sănătate cu care se află în relaţie contractuală.

Potrivit art. 8 alin. (1) din legea 554/2004, persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale.

Conform art. 18 alin. (1) din aceeaşi lege, instanţa, soluţionând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operaţiune administrativă.

Înalta Curte reţine că în controlul exercitat asupra actelor administrative deduse judecăţii, instanţa de contencios administrativ are de verificat conformitatea acestora cu legea şi respectarea, în conduita autorităţilor emitente a justului echilibru între dreptul subiectiv sau interesul legitim privat pretins vătămat şi interesul public pe care autorităţile publice sunt chemate să îl ocrotească. Aşadar, ceea ce guvernează dreptul administrativ şi anume principiul proporţionalităţii între măsura dispusă în fiecare caz individual şi interesul public ocrotit, urmărind ca actele administrative să nu depăşească limitele a ceea ce este adecvat si necesar pentru a atinge scopul urmărit, astfel ca inconvenientele particularului să nu fie disproporţionate în raport cu scopurile urmărite.

Art. 2 alin. (1) lit. n) din legea 554/2004 defineşte excesul de putere ca fiind exercitarea dreptului de apreciere al autorităţii publice prin încălcarea limitelor competenţei prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale.

Analizând criticile recurentelor se constată că acestea nu au invocat neconformitatea actelor administrativ normative atacate cu legea, respectiv legea 95/2006, în ceea ce priveşte stabilirea acestor obligaţii în sarcina acestora, deoarece nu au fost invocate de către aceştia prevederile legale de ordin superior care au fost încălcate prin emiterea actelor administrative cu caracter normativ.

Asistenţa medicală este reglementată de legea 95/2006 şi contractele cadru care se elaborează anual şi cuprind o serie de capitole referitoare la persoanele asigurate, serviciile medicale suportate de asigurările medicale, drepturile şi obligaţiile asiguraţilor, finanţarea serviciile, organizarea caselor de asigurări medicale, relaţii casei de asigurări cu furnizorii de servicii medicale şi modalităţile de control, răspunderile şi sancţiunile posibile.

Se constată că reclamanţii sunt nemulţumiţi de modalitatea în care aceste prevederi din contractul cadru sunt aplicate în relaţia contractuală dintre aceştia şi Casa naţională de Asigurări de Sănătate, împrejurări care ţin de modul de executare a contractului şi nu de stabilirea obligaţiilor prin contractul-cadru.

Înalta Curte constată că, prin art. 7 lit. e) şi g) din contractul-cadrul s-au stabilit o serie de obligaţii în sarcina furnizorilor se servicii medicale din asistenţa medicală în relaţiile contractuale cu casele de asigurări de sănătate.

Astfel, potrivit acestui articol se instituie următoarele obligaţii pentru medicii de familie: asigurarea de către furnizori a formularelor cu regim special unice pe ţară: bilete de trimitere către alte specialităţi clinice/bilete de internare/bilete de investigaţii paraclinice/prescripţii medicale pentru prescrierea substanţelor stupefiante şi psihotrope necesare dezvoltării activităţii zilnice a medicilor de familie (lit. e) şi obligaţia de a elibera scrisoarea medicală pentru persoane neautorizate, respectiv a biletelor de trimitere pentru persoanele asigurate pentru urgenţele medico-chirurgicale şi pentru bolile cu potenţial endemoepidemic prezentate la nivelul cabinetului, pentru care se consideră necesar internarea (lit. g)

Raportat la acest text de lege, reclamanţii nu invocă nicio dispoziţie încălcată din Legea 95/2006, ci se referă la modul defectuos cum se aplică acest text (în situaţiile în care acestea sunt tipărite eronat, etc.) şi solicită implementarea sistemului integral digitalizat, iar până la implementarea acestui sistem, formularele cu regim special să fie puse la dispoziţie în mod gratuit de către casa de sănătate.

Modul de stabilire a acestei obligaţii ţine de dreptul de apreciere al autorităţii pârâte, iar reclamanţii nu au demonstrat că prin instituirea acestei obligaţii le este afectat dreptul de exercitare al profesiei, nefiind indicat cuantumul costurilor cu aceste formulare şi nici nu s-a arătat punctual situaţia în care au fost primite formularele eronate (această situaţie ţinând de executarea contractului şi nu de instituirea acestei obligaţii). Referitor la solicitarea de a se implementa sistemul integral digitalizat cu aceste formulare, această împrejurare se referă la dreptul de apreciere al autorităţii pârâte, care poate alege soluţia cea mai convenabilă, raportat la interesul public şi raportat la bugetul şi programele informatice de care dispune.

Potrivit art. 7 lit. f) din anexa 2 se reglementează obligaţia furnizorilor de servicii medicale de a asigura utilizarea prescripţiei medicale electronice pentru medicamente cu şi fără contribuţie personala.

Conform art. 7 lit. k) se instituie obligaţia furnizorilor de servicii medicale de a respecta protocoalele terapeutice privind prescrierea medicamentelor.

Înalta Curte mai reţine că, prin art. 7 lit. h) din anexa 2 a contractului-cadru, instituie obligaţia de a respecta avertizările sistemului informatic al prescripţiei electronice precum şi informaţiile puse la dispoziţie pe pagina web a Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate referitoare la faptul că medicamentul se prescrie cu respectarea protocoalelor terapeutice Ordinul ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 564/499/2021

Recurentele au invocat că acest texte sunt în contradicţie prin impunerea protocoalelor A, B si D prin impunerea scrisorilor medicale în vederea unei prescripţii, ceea ce le încalcă competenţele profesionale.

Potrivit art. 241 alin. (1) din legea 95/2006, (1) Asiguraţii beneficiază de medicamente cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală pentru medicamentele cuprinse în lista de medicamente prevăzută la art. 242, iar potrivit alin. (4) prescrierea medicamentelor se face cu respectarea protocoalelor terapeutice, elaborate de comisiile de specialitate ale Ministerului Sănătăţii, aprobate prin ordin al ministrului sănătăţii şi al preşedintelui CNAS, iar pentru medicamentele care nu au protocol terapeutic, prescrierea se face cu respectarea indicaţiilor, dozelor şi contraindicaţiilor din rezumatul caracteristicilor produsului în limita competenţei medicului prescriptor.

Or, această obligaţie este prevăzută de art. 241 alin. (4) din legea 95/2006, nefiind instituită prin actele administrative normative atacate în prezenta cauză, motiv pentru care nu se poate dispune anularea acesteia, acest text legal nefiind declarat neconstituţional. De asemenea, modificarea acestei obligaţii presupune intervenţia legiuitorului primar prin adoptarea unei legi sau ordonanţe de urgenţă conform competenţelor proprii.

Potrivit art. 7 lit. j) se impune furnizorilor de servicii medicale obligaţia de a utiliza sistemul de raportare în timp real, iar în situaţii justificate în care nu se poate realiza comunicaţia cu sistemul informatic, raportarea activităţii se realizează în maximum 3 zile lucrătoare de la data acordării serviciului medical.

Recurentele au invocat că stabilirea acestui termen de 3 zile lucrătoare este excesivă.

Curtea reţine că acest text nu este încă aplicabil, deoarece aşa cum se menţionează chiar în cuprinsul său faptul că aceasta obligaţia devine aplicabilă de la data când acesta va fi pus în funcţiune, iar din materialul probator administrat în cauză reiese că acest sistem nu este încă funcţional.

Potrivit art. 7 lit. o) din anexa 2 la contractul- cadru, furnizorii de servicii medicale au obligaţia de a completa/transmite datele pacientului în dosarul electronic de sănătate al acestuia.

Potrivit art. 30 alin. (2) din legea 95/2006, (2) Unităţile prevăzute la alin. (1) au obligaţia asigurării condiţiilor de utilizare a informaţiei medicale în format electronic, prin intermediul sistemului dosarului electronic de sănătate al pacientului. În situaţia în care se utilizează un alt sistem informatic, acesta trebuie să fie compatibil cu acest sistem din Platforma informatică din asigurările de sănătate, caz în care furnizorii sunt obligaţi să asigure condiţiile de securitate şi confidenţialitate în procesul de transmitere a datelor medicale prevăzute la art. 346^6.

Or, această obligaţie este prevăzută de art. 30 alin. (2) din legea 95/2006, nefiind instituită prin actele administrative normative atacate în prezenta cauză, motiv pentru care nu se poate dispune anularea acesteia.

Conform art. 7 lit. p) din anexa 2 la contractul-cadru, furnizorii de servicii medicale au obligaţia să nu încaseze sume pentru serviciile medicale furnizate prevăzute în pachetele de servicii decontate din Fond şi pentru documentele eliberate ca urmare a acordării acestor servicii.

Recurentele au arătat că aceste dispoziţii îngrădesc libertatea profesională a medicului invocând co-plata din unităţile sanitare care funcţionează în regim privat.

Asistenţa medicală primară, acordată de medicii de familie este reglementată la nivel primar prin titlul III din legea 95/2006 precum şi în art. 238 alin. . 1 şi 236 alin. (1) lit. a) din aceeaşi lege.

Potrivit acestor reglementări rezultă că medicii de familie au obligaţia de a acorda servicii medicale în asistenţă medicală primară, prevăzute de pachetele de servicii de bază şi minimal, decontate din bugetul FNUASS.

Această obligaţie prevăzută de art. 7 lit. p) a fost instituită pentru că serviciile fac parte din pachetul de bază acordat în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate si sunt suportate din FNUASS şi fac obiectul contractelor încheiate cu furnizorii de servicii medicale din asistenţa medicală primar.

Înalta Curte constată că reclamanţii nu indică ce acte normative superioare nu au fost respectate în instituirea acestei obligaţii, ci fac o propunere de modificare şi completare a prevederilor legale din legea 95/2006 care reglementează acordarea asistenţei medicale primare, care nu se poate realiza decât printr-o modificare legislativă a actelor primare.

Conform art. 7 lit. q) şi r) se instituie obligaţia furnizorilor de servicii medicale de a actualiza listele proprii cu persoanele înscrise ori de câte ori apar modificări ale acestora (intrări/ieşiri din lista) şi de a înscrie copiii care nu au fost înscrişi pe lista unui medic de familie, odată cu prima consultaţie a copilului bolnav în localitatea de domiciliu sau, după caz de reşedinţă a acestuia.

Recurentele au invocat faptul că disfuncţionalităţile în funcţionarea SIUI împiedică deseori realizarea actualizărilor sistemului (obligaţie care nu este a furnizorului de servicii medicale), dar aceste disfuncţionalităţi le sunt imputate pecuniar medicilor; art. 7 lit. r)- în zonele în care este deficit de medici de familie, cabinetele existente sunt nevoite să acorde servicii medicale unui număr de pacienţi ce depăşeşte limita de 2200, pentru ca populaţiei din zonă să nu/i fie afectat accesul la asistenţă medicală primară, iar o importantă parte sin serviciile acordate rămân neplătite, programul de lucru se prelungeşte, iar calitatea actului medical este afectată.

Înalta Curte reţine că aspectele invocate de către reclamanţi se referă din nou la modul de executare al contractului, la disfuncţionalităţile care pot apărea în derularea contractului.

Referitor la numărul minim de pacienţi, aşa cum au susţinut şi pârâtele-recurente, în cazul depăşirii acestui număr programul de lucru al medicilor de familie poate fi prelungit, iar numărul consultaţiilor este unul majorat faţă de cel realizat în cadrul unui program de 5 ore la cabinet. Recurentele fac o propunere de modificare şi completare a prevederilor legale din legea 95/2006 care reglementează acordarea asistenţei medicale primare, care nu se poate realiza decât printr-o modificare legislativă a actelor primare, nefiind posibila plata per capita, aşa cum susţin reclamanţii faţă de dispoziţiile 261 alin. (1) lit. a) din legea 95/2006,

În ceea ce priveşte faptul că medicii de familie ar trebui să verifice cuantumul pensiei asiguraţilor, Înalta Curte reţine că potrivit acestui text legal, pentru persoanele care se încadrează în Programul pentru compensarea în procent de 90% a preţului de referinţă al medicamentelor acordate pensionarilor cu venituri din pensii şi indemnizaţie socială pentru pensionari, de până la 1.608 RON/lună inclusiv, indiferent dacă realizează sau nu alte venituri, medicul de familie prescrie medicamentele recomandate de către alţi medici aflaţi în relaţie contractuală cu casele de asigurări de sănătate numai dacă acestea au fost comunicate pe baza scrisorii medicale al cărei model este prevăzut în norme.

Acest text legal instituie doar obligaţia medicilor de familie de a prescrie medicamentele recomandate de alţi medici aflaţi în relaţie contractuală cu casele de asigurări de sănătate numai dacă acestea au fost comunicate pe baza scrisorii medicale al cărei model este prevăzut în norme.

Conform art. 7 lit. v) se instituie obligaţia furnizorilor de a utiliza prescripţia medicală electronică on-line şi numai in situaţii justificate prescripţia medicală off-line precum şi obligaţia asumării prescripţiei electronice de medicii prescriptori prin semnătură electronică.

Conform art. 7 lit. w) medicii de familie au obligaţia să introducă în sistemul informatic toate prescripţiile medicale electronice prescrise off-line în termen de maximum 30 de zile calendaristice de la data prescrierii;

Conform art. 7 lit. x) medicii de familie au obligaţia să folosească on-line sistemul naţional al cardului de asigurări sociale de sănătate din platforma informatică din asigurările de sănătate, iar în situaţii justificate când au apelat la sistemul medical off-line, serviciile medicale înregistrate off-line se transmit în platforma informatică din asigurările de sănătate în maximum 3 zile lucrătoare de la data acordării serviciului medical, pentru serviciile acordate în luna pentru care se face raportarea.

Conform art. 7 lit. y) medicii de familie sunt obligaţi să transmită în platforma informatică din asigurările de sănătate serviciile medicale din pachetul de bază şi pachetul minimal furnizate - altele decât cele transmise în platforma informatică din asigurările de sănătate în condiţiile lit. x), în maximum 3 zile lucrătoare de la data acordării serviciilor medicale acordate în luna pentru care se face raportarea; la stabilirea acestui termen nu se ia în calcul ziua acordării serviciului medical şi acesta se împlineşte în a treia zi lucrătoare de la această dată; asumarea serviciilor medicale acordate se face prin semnătură electronică extinsă/calificată potrivit legislaţiei naţionale/europene în vigoare privind serviciile de încredere. În situaţia nerespectării acestei obligaţii, serviciile medicale nu se decontează furnizorilor de către casele de asigurări de sănătate

Recurentele au invocat că prin textele de la art. 7 lit. v), w) x,y se instituie un termen extrem de scurt, care nu este rezonabil şi astfel trebuie să-şi ocupe timpul afectat pacienţilor cu atribuţii administrative .

Acest termen de 3 zile lucrătoare de la data acordării serviciului medical pentru transmiterea în platforma informatică din asigurările sociale atunci când s-a apelat la sistemul medical off-line nu poate fi apreciat ca nerezonabil, raportat la necesitatea actualizării platformei informatice cu aceste servicii medicale. De altfel, reclamanţii doar au afirmat că acest termen este foarte scurt, fără a aduce vreo dovadă privind dificultatea de a se încadra în aceste termen instituit.

Conform art. 7 lit. z) este prevăzută obligaţia de a întocmi evidenţe distincte pentru cazurile care reprezintă accidente de muncă şi boli profesionale, respectiv pentru cazurile prezentate ca urmare a situaţiilor în care au fost aduse prejudicii sau daune sănătăţii altor persoane şi să comunice lunar caselor de sănătate cu acre sunt în relaţie contractuală

Această obligaţie a fost instituită având în vedere dispoziţiilor art. 248 alin. (1) lit. a) şi 320 din Legea 95/2005 care prevăd: a) serviciile medicale acordate în caz de boli profesionale, accidente de muncă şi sportive, asistenţă medicală la locul de muncă, asistenţă medicală a sportivilor; iar cheltuielile efective ocazionate de asistenţa medicală acordată de furnizorii de servicii medicale, aflaţi în relaţie contractuală cu casele de asigurări de sănătate, persoanelor cărora le-au fost aduse daune sănătăţii prin fapta altor persoane sunt recuperate de către furnizorii de servicii medicale de la persoanele care răspund potrivit legii şi au obligaţia reparării prejudiciului produs. Cheltuielile efective ocazionate de asistenţa medicală acordată nu pot fi recuperate de la victimele agresiunilor sau ale accidentelor cu autor neidentificabil, fiind decontate din fond.

În ceea ce priveşte încălcarea art. 7 din Codul administrativ recurentele reclamante susţin că este evidentă discriminarea medicilor de familie faţă de alţi medici prin prisma sancţiunilor aplicate pentru nerespectarea din motive imputabile medicului a programului de lucru prevăzut în contractul cadru întrucât în situaţia medicilor de familie la prima abatere se impută sancţiuni pecuniare extrem de mari. Înalta Curte reţine însă că acestea sunt motive care ţin de oportunitatea actului administrativ contestat iar nu de legalitatea acestuia, astfel încât nu va reţine aceste critici.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată că aspectele factuale invocate de către recurentele- reclamante se referă la modul de aplicare a sancţiunii în concret de către Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi nu la modul de stabilire a sancţiunii în contractul cadru, care prevede în mod clar că aceasta se aplică doar dacă, din motive imputabile furnizorului de servicii medicale, medicul de familie nu a respectat programul de lucru prevăzut în contract.

De asemenea, lipsa avertismentului ca sancţiune pentru nerespectarea programului de lucru sau a obligaţiilor prevăzute de art. 13 alin. (4) din contractul cadru constituie opţiunea pârâtelor conform principiului oportunităţii actului administrativ, nefiind invocat şi demonstrat un exces de putere din partea intimatelor.

În consecinţă, în raport de aspectele de fapt şi de drept anterior expuse Înalta Curte constată că recursul recurentelor-reclamante este nefondat urmând a fi respins în consecinţă.

Recursurile declarate de către recurenţii-pârâţi Ministerul Sănătăţii şi CNAS subsumate cazurilor de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., conţinând în esenţă critici comune, sunt parţial fondate în ceea ce priveşte anularea de către instanţa de fond a dispoziţiilor art. 156 alin. (1) lit. a)-e) din Contractul cadru care reglementează condiţiile acordării asistenţei medicale, a medicamentelor şi a dispozitivelor medicale, tehnologiilor şi dispozitivelor asistive în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2021-2022 aprobat prin H.G. nr. 696/26.06.2021 şi a dispoziţiilor art. 9 lit. b) din Contractul cadru (anexa 2 la H.G. nr. 696/2021).

Înalta Curte nu identifică însă incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. în sensul susţinut de către recurente, respectiv motivarea sentinţei recurate ar conduce la soluţia contrară celei din dispozitivul acesteia întrucât paragrafele din considerentele hotărârii atacate invocate de către recurente vizează consideraţii de ordin teoretic vizând aplicarea unor principii cu caracter general referitoare la criticile de nelegalitate ale recurentelor-reclamante. Dispozitivul sentinţei recurate este întemeiat în ceea ce priveşte soluţia de anulare a prevederilor anexei 6 la Ordinul 1068/627/2021 pe analiza motivelor invocate în cuprinsul acţiunii introductive în baza cărora, în interpretarea dispoziţiilor legale amintite, judecătorul fondului a expus propriul raţionament logico-juridic, astfel încât motivul de recurs subsumat cazului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. este nefondat.

În privinţa criticilor recurentelor-pârâte CNAS şi Ministerul Sănătăţii referitoare la greşita anulare de către Curtea de Apel a dispoziţiilor art. 156 alin. (1) lit. a)-e) din Contractul cadru anexa nr. 2 la H.G. nr. 696/2021, critici subsumate cazului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că acestea sunt întemeiate pentru considerentele ce vor fi expuse.

Cu titlu prealabil, se observă faptul că Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii reglementează la nivel de principiu exercitarea profesiei de medic, iar prin H.G. nr. 696/26.06.2021 au fost aprobate pachetele de servicii medicale, respectiv pachetul minimal de servicii şi pachetul de servicii de bază, pentru perioada 2021-2022, precum şi contractul cadru care reglementează condiţiile acordării asistenţei medicale, a medicamentelor şi a dispozitivelor medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2021-2022.

Aşadar, Contractul cadru (anexa nr. 2 la H.G. nr. 696/2021) conţine prevederi specifice pentru acordarea pe o perioadă determinată (2021-2022) a asistenţei medicale în cadrul sistemului social de sănătate urmărindu-se aşadar prin dispoziţii exprese, reglementări punctuale ale modalităţilor de asigurare a serviciilor medicale şi conexe pentru care este stabilită în sarcina caselor de asigurări sociale de sănătate obligaţia de a deconta furnizorilor de servicii medicale din asistenţa medicală primară cu care acestea se află în relaţie contractuală contravaloarea serviciilor medicale contractate, efectuate, raportate şi validate.

Dispoziţiile art. 156 alin. (1) lit. a)-e) anexa nr. 2 la H.G. nr. 696/2021 stabilesc punctual modalităţile de prescriere, de eliberare şi de decontare a medicamentelor cu şi fără contribuţie personală în tratamentul ambulatoriu, aria de aplicare a acestora referindu-se exclusiv la acest tip de medicamente, nevizând în nicio modalitate medicamente în privinţa cărora nu există posibilitatea decontării (cu sau fără contribuţie personală) şi care ar putea fi prescrise de către un medic).

Astfel, art. 156 alin. (1) lit. a)-e) din Anexa nr. 2 la H.G. nr. 696/2021 stabileşte că: "Modalităţile de prescriere, de eliberare şi de decontare a medicamentelor cu şi fără contribuţie personală în tratamentul ambulatoriu se stabilesc prin norme. Medicii prescriu medicamentele sub forma denumirii comune internaţionale - DCI, iar în cazuri justificate medical, precum şi în cazul produselor biologice şi al medicamentelor ce fac obiectul contractelor cost-volum/cost-volum-rezultat prescrierea se face pe denumirea comercială, cu precizarea pe prescripţie şi a denumirii comune internaţionale – DCI corespunzătoare. Modalitatea de prescriere a medicamentelor se aplică în mod corespunzător şi în situaţia recomandării tratamentului prin scrisoare medicală/bilet de ieşire din spital utilizate în sistemul asigurărilor sociale de sănătate. Cu excepţia cazurilor în care medicul recomandă o anumită denumire comercială, recomandarea farmacistului pentru denumirile comerciale aferente DCI prescrise de medic se face în ordinea crescătoare a preţului, începând cu medicamentul cel mai ieftin din cadrul DCI respective, Pentru bolile cronice, medicii pot prescrie unui asigurat medicamente cu şi fără contribuţie personală, cu respectarea următoarelor condiţii:

a) pentru sub listele A, B şi D - o prescripţie/mai multe prescripţii lunar, care să nu depăşească cumulativ 7 medicamente diferite pe toate prescripţiile aferente unei luni, Valoarea totală a medicamentelor din sublista B, cu excepţia celor din sublista B care fac obiectul contractelor cost-volum, calculată la nivelul preţului de referinţă, este de până la 330 RON pe lună;

b) în situaţia în care într-o lună se prescrie un medicament din sublista B notat cu #" cu o valoare maximă a tratamentului pe o lună, calculată la nivelul preţului de referinţă, mai mare de 330 RON, nu se mai prescriu în luna respectivă şi alte medicamente din sublista B; face excepţie situaţia în care într-o lună se prescrie un medicament din sublista B notat cu # care face obiectul contractelor cost-volum, cu o valoare maximă a tratamentului pe o lună, calculată la nivelul preţului de referinţă, mai mare de 330 RON, situaţie în care se pot prescrie în luna respectivă şi alte medicamente din sublista B, în condiţiile de la lit. a);

c) o singură prescripţie distinctă cu compensare 90% din preţul de referinţă, pentru maximum 3 medicamente din sublista B a cărei contravaloare la nivelul preţului de referinţă este de până la 330 RON pe lună/prescripţie, pentru pensionarii cu venituri din pensii şi indemnizaţie socială pentru pensionari de până la 1.608 RON/lună inclusiv, indiferent dacă realizează sau nu alte venituri; pentru diferenţa până la numărul maxim de 7 medicamente care pot fi prescrise din sublistele A, B şi D sunt aplicabile reglementările de la lit. a) şi b);

d) pentru sublista C secţiunea CI - pe fiecare cod de boală, o singură prescripţie/maximum două prescripţii Tunar, cu maximum 3 medicamente;

e) pentru sublista C secţiunea C3 - o singură prescripţie lunar, cu maximum 4 medicamente."

Analizând aceste prevederi legale, se constată că acestea se referă exclusiv la regimul prescrierii medicamentelor cu şi fără contribuţie personală conform sistemului de compensare, relevantă fiind includerea acestor medicamente într-una dintre listele pentru care se pot prescrie medicamentele cu şi fără contribuţie personală.

Aşadar, aceste ipoteze ale art. 156 alin. (1) lit. a) –e) din Contractul cadru se referă strict la medicamente cărora (în virtutea includerii lor pe listă) li se aplică regimul decontării cu şi fără contribuţie personală, nu şi la medicamente care, deşi neincluse pe listă, sunt considerate recomandabile de către medicul de familie şi care le poate prescrie într-un regim diferit, respectiv fără decontare.

Conform art. 381 alin. (3) din Legea nr. 95/2006: "În legătură cu exercitarea profesiei şi în limita competenţelor profesionale, medicului nu îi pot fi impuse îngrădiri privind prescripţia şi recomandările cu caracter medical, avându-se în vedere caracterul umanitar al profesiei de medic, obligaţia medicului de deosebit respect faţă de fiinţa umană şi de loialitate faţă de pacientul său, precum şi dreptul medicului de a prescrie şi de a recomanda tot ceea ce este necesar din punct de vedere medical pacientului."

Dispoziţiile art. 381 alin. (3) din Legea nr. 95/2006 invocate de către prima instanţă ca fiind încălcate se referă la dreptul medicului de a nu fi îngrădit în ceea ce priveşte prescripţia şi recomandările cu caracter medical, principiu care nu poate fi înfrânt de reglementarea unor liste de medicamente, medicamente care beneficiază de decontare cu şi fără contribuţie personală a asiguratului/pacientului.

În dezacord cu instanţa de fond, nu poate fi reţinută încălcarea independenţei şi libertăţii profesionale a medicului în cazul în care prescripţia medicală pentru bolile cronice se limitează la maximum şapte medicamente diferite decontate cu şi fără contribuţie personală, medicul fiind în măsură să prescrie orice tratament pe care îl consideră necesar, chiar dacă acesta nu beneficiază de decontarea menţionată. În situaţia în care alege însă prescrierea unui medicament decontat potrivit legii, are obligaţia respectării prevederilor contractului cadru, fără ca această obligaţie să îi îngrădească dreptul prevăzut de dispoziţiile art. 138 alin. (3) din Legea nr. 95/2006, iar în cazul în care optează pentru un tratament care nu este inclus pe listele contractului cadru poate prescrie acest medicament fără posibilitatea decontării.

Este de subliniat că dispoziţiile art. 156 alin. (1) din contractul cadru nu limitează modul de prescriere a medicamentelor pentru a fi incidente dispoziţiile art. 138 alin. (3) din Legea nr. 95/2006, ci doar sumele ce pot fi decontate în cadrul pachetului de servicii de bază, astfel încât concluzia instanţei de fond că este practic instituită o interdicţie generală de prescriere a medicamentelor este eronată, medicul putând prescrie şi aceste medicamente, prescriere care însă nu poate beneficia de decontare integrală sau parţială.

În consecinţă, Înalta Curte apreciază că dispoziţiile art. 156 alin. (1) din Contractul cadru (Anexa nr. 2 la H.G. nr. 696/2021) nu încalcă dispoziţiile art. 183 alin. (3) din Legea nr. 95/2006, motiv pentru care va admite recursul declarat de către recurentele-pârâte Ministerul Sănătăţii şi CNAS şi va modifica în parte sentinţa recurată în sensul respingerii cererii de anulare a art. 156 alin. (1) din Contractul cadru (Anexa nr. 2 la H.G. nr. 696/2021).

Criticile recurentelor-pârâte referitoare la eronata dispoziţie a instanţei de fond de obligare a acestora la adoptarea unui model de contract de furnizare de servicii medicale în asistenţa medicală primară care să prevadă penalităţi de întârziere în cazul nerespectării de către casele de asigurări de sănătate a obligaţiei de decontare în termenul prevăzut de contract a sumelor datorate furnizorilor de servicii medicale, critici subsumate cazului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., sunt apreciate, de asemenea, ca fiind fondate în considerarea argumentelor de mai jos.

Dispoziţiile art. 11 pct. 8 din Anexa 3 a Ordinului Ministrului Sănătăţii şi a preşedintelui CNAS nr. 1068/627/202 care reglementează răspunderea contractuală a părţilor Contractului cadru, prevăd în mod expres faptul că pentru neîndeplinirea obligaţiilor contractuale partea în culpă datorează celeilalte părţi daune interese.

Înalta Curte constată aşadar că la nivel de principiu în chiar Contractul cadru este prevăzută răspunderea oricăreia dintre părţi pentru neexecutarea culpabilă a prevederilor contractuale astfel încât critica vizând imixtiunea instanţei de judecată în sfera de reglementare consacrată în competenţa autorităţilor publice pârâte este fondată. În acest context în mod eronat judecătorul fondului a dispus anularea prevederilor Contractului cadru respectiv art. 9 lit. b) anexa nr. 2 din Contractul cadru, art. 156 alin. (1) anexa 2 din contractul cadru şi a obligat autoritatea emitentă să adopte o reglementare care să prevadă penalităţi de întârziere în cazul nerespectării de către casele de asigurări de sănătate a obligaţiei de decontare în termenul prevăzut în contract.

Recursul declarat de către recurentul-pârât Guvernul României subsumat cazului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este apreciat ca fiind nefondat. Se critică greşita respingere de către prima instanţă a excepţiei lipsei calităţii procesuale active a Patronatului Medicilor de Familie Timiş prin raportare la dispoziţiile art. 8 alin. (1) indice 1 din Legea nr. 554/2004, fără a se ţine cont de calitatea în care recurentul reclamant a promovat prezenta cerere de chemare în judecată, respectiv calitatea acestuia de reprezentant al intereselor medicilor de familie, astfel încât aceste susţineri apar ca fiind nefondate.

În ceea ce priveşte criticile referitoare la imixtiunea puterii judecătoreşti în activitatea de reglementare a autorităţilor publice emitente ale actelor administrative contestate instanţa de control judiciar reţine că recurentul pârât nu dezvoltă nicio argumentaţie în acest sens, menţionând exclusiv faptul că deşi prima instanţă a constatat respectarea dispoziţiilor Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative şi legalitatea actelor administrative, a anulat totuşi în parte actele administrative contestate. Recurentul-pârât invocă în susţinerea criticilor dispoziţiile H.G. nr. 1361/2006 privind conţinutul instrumentului de prezentare şi motivare a proiectelor de acte normative supuse aprobării Guvernului, fără a arăta incidenţa acestor prevederi legale în ceea ce priveşte raţionamentul logico-juridic al judecătorului fondului avut în vedre la pronunţarea hotărârii recurate şi care ar fi demonstrat imixtiunea în activitatea autorităţilor publice pârâte.

2.2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Înalta Curte, constatând că nu sunt incidente motivele de casare invocate, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursurile formulate de pârâtul Guvernul României şi de reclamanţii CMI Dr. A., A., Centrul Medical Dr. B. S.R.L., B., Cabinet Medical Dr. C., C., Cabinet Medical D., E., Cabinet Medical Medicină de Familie Dr. F., F., G. S.R.L., H., Cabinet Medical Dr. I., I. şi Patronatul Medicilor de Familie Timiş, ca nefondate.

Totodată, fiind incidente motivele de casare invocate de pârâţii Ministerul Sănătăţii şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, va admite recursurile acestora, va casa în parte sentinţa recurată şi, în rejudecare, va respinge cererea privind anularea parţială a art. 9 lit. b) din Contractul Cadru (Anexa nr. 2 la H.G. nr. 696/2021), anularea art. 156 alin. (1) din Contractul Cadru (Anexa nr. 2 la H.G. nr. 696/2021), anularea parţială a art. 6 lit. b) din contractul – model din Anexa 3 la Ordinul nr. 1.068/627/2021 şi anularea parţială a art. 4 lit. b) din Anexa 6 la Ordinul nr. 1.068/627/2021. Va menţine restul dispoziţiilor sentinţei recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul Guvernul României împotriva încheierii din 28 iunie 2022 şi sentinţei civile nr. 49 din 7 februarie 2023 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, pronunţate în dosarul nr. x/2022, ca nefondat.

Respinge recursul formulat de reclamanţii CMI Dr. A., A., Centrul Medical Dr. B. S.R.L., B., Cabinet Medical Dr. C., C., Cabinet Medical D., E., Cabinet Medical Medicină de Familie Dr. F., F., G. S.R.L., H., Cabinet Medical Dr. I., I. şi Patronatul Medicilor de Familie Timiş împotriva sentinţei civile nr. 49 din 7 februarie 2023 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, pronunţate în dosarul nr. x/2022, ca nefondat.

Admite recursurile formulate de pârâţii Ministerul Sănătăţii şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate împotriva sentinţei civile nr. 49 din 7 februarie 2023 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, pronunţate în dosarul nr. x/2022.

Casează în parte sentinţa recurată şi, în rejudecare:

Respinge cererea privind anularea parţială a art. 9 lit. b) din Contractul Cadru (Anexa nr. 2 la H.G. nr. 696/2021), anularea art. 156 alin. (1) din Contractul Cadru (Anexa nr. 2 la H.G. nr. 696/2021), anularea parţială a art. 6 lit. b) din contractul – model din Anexa 3 la Ordinul nr. 1.068/627/2021 şi anularea parţială a art. 4 lit. b) din Anexa 6 la Ordinul nr. 1.068/627/2021.

Menţine restul dispoziţiilor sentinţei recurate.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 21 decembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.