Lawyer's pension entitlement: Nullity of cassation appeal for failure to concretely articulate grounds for casation under Art. 488 CPC

Şedinţa publică din data de 18 decembrie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 25.03.2022 pe rolul Tribunalului Iaşi – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Casa de Asigurări a Avocaţilor din România, Casa de Asigurări a Avocaţilor din România-Filiala Iaşi şi Uniunea Naţională a Barourilor din România, anularea parţială a Adresei nr. x/06.01.2011 emise de Casa de Asigurări a Avocaţilor-Filiala Iaşi şi anularea art. 10 pct. 3 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Casei de Asigurări a Avocaţilor din România.

Prin sentinţa nr. 674 din 21 septembrie 2022, Tribunalul a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat în favoarea Curţii de Apel Iaşi – secţia de contencios administrativ şi fiscal competenţa de soluţionare a cauzei.

2. Hotărârea primei instanţe

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi la data de 25.10.2022.

Prin sentinţa nr. 82 din 12 aprilie 2023, Curtea a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Casa de Asigurări a Avocaţilor Bucureşti invocată de aceasta şi a respins cererea formulată de reclamantă în contradictoriu cu CAA Bucureşti.

A admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei CAA Filiala Iaşi cu privire la capătul de cerere vizând anularea art. 10 pct. 3 din Regulamentul CAA, varianta în vigoare după adoptarea Hotărârii Consiliului Uniunii Naţionale a Barourilor din România nr. 911/11.12.2010, excepţie invocată de această pârâtă şi a respins acest capăt de cerere în contradictoriu cu pârâta CAA Filiala Iaşi.

A admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei UNBR privind capătul de cerere referitor la anularea în parte a Adresei nr. x/06.01.2011 emise de CAA Filiala Iaşi, excepţie invocată de această pârâtă şi a respins capătul de cerere în contradictoriu cu UNBR.

A admis excepţia lipsei de interes a reclamantei în formularea acţiunii invocată de pârâtele CAA Filiala Iaşi şi UNBR.

A respins ca lipsită de interes cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtele CAA Filiala Iaşi şi UNBR având în vedere capătul de cerere în contradictoriu cu fiecare dintre cele două pârâteu au calitate procesuală pasivă potrivit dispoziţiilor de mai sus.

A obligat reclamanta la plata către pârâta UNBR a sumei de 800 RON, cu titlu de onorariu avocat.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva acestei sentinţe, reclamanta A. a formulat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1)pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond pentru cercetarea fondului.

În susţinerea recursului, recurenta-reclamantă, după ce a prezentat cele reţinute de prima instanţă, a arătat că motivul neacordării pensiei este tocmai conţinutul art. 10 pct. 3 a cărui nelegalitate face obiectul cauzei. Nu a cerut instanţei să constate dreptul la pensie aferent perioadei 2011-2018, urmând să se adreseze ulterior direct Casei de Asigurări a Avocaţilor.

În mod constant, Curtea Constituţională şi Avocatul Poporului s-au pronunţat în sensul că, pe data împlinirii celor două condiţii, de vârstă şi de stagiu de cotizare, se naşte raportul obligaţional între CAA şi asigurat în cadrul căruia cel asigurat trebuie obligatoriu să-şi primească drepturile cuvenite.

A mai arătat că, într-o altă speţă asemănătoare, a unui coleg, în care a intervenit Avocatul Poporului, s-a făcut precizarea, clar şi fără echivoc, că actul normativ care reglementează dreptul la pensie al avocatului nu conţine, în afara celor două condiţii, nicio altă condiţionare.

4. Apărările formulate

Intimatele-pârâte Casa de Asigurări a Avocaţilor din România şi Casa de Asigurări a Avocaţilor din România-Filiala Iaşi au formulat, fiecare, întâmpinare, prin care au invocat excepţia nulităţii recursului, apreciind că argumentele prezentate de recurentă nu se pot încadra în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.. În subsidiar, au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., în condiţiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului invocate de intimatele-pârâte prin întâmpinări.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Instanţa de control judiciar constată că recursul reclamantei A. nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Reţine Înalta Curte că, potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

În acest sens, este de subliniat faptul că prin dispoziţiile art. 489 C. proc. civ. se sancţionează cu nulitatea nemotivarea recursului, înţeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menţionat) dar şi în situaţia în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (ipoteza prevăzută la alin. (2) al articolului).

Înalta Curte are în vedere că noţiunea de motivare a recursului trebuie înţeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac şi continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres şi limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) punctele1-8 C. proc. civ.

Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanţei de control judiciar competente examinarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Suplimentar celor arătate anterior, se impune a fi precizat faptul că obligaţia de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluţia instanţei de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancţiunea nulităţii recursului, în condiţiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Raportat cu cele reţinute, Înalta Curte constată că, deşi recurenta-reclamantă a precizat că îşi întemeiază recursul pe motivele de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde o dezvoltare concretă a ipotezelor avute în vedere de legiuitor pentru reglementarea acestui motiv.

Textul de lege menţionat se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Însă, după cum s-a expus la pct. I.3 al prezentei decizii, recurenta-reclamantă nu a combătut şi nu şi-a circumstanţiat în niciun mod criticile de nelegalitate în raport cu considerentele hotărârii recurate, ci s-a limitat la a-şi exprima nemulţumirea faţă de soluţia pronunţată şi la a relua aceleaşi argumente prezentate prin acţiunea introductivă de instanţă.

Or, recursul are, după cum deja s-a arătat mai sus, ca scop exclusiv verificarea legalităţii hotărârii atacate, iar nu a temeiniciei ei. Din acest motiv, recursul nu este devolutiv, cercetarea faptelor, administrarea şi interpretarea probelor reprezentând prerogative acordate exclusiv instanţelor fondului.

Astfel, în actuala reglementare a C. proc. civ., recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se realizează exclusiv un control de legalitate a hotărârii atacate.

Recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greşeli de apreciere/calificare a situaţiei de fapt deduse judecăţii, instanţa de control judiciar, în analiza motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., având competenţa de a verifica exclusiv lipsa motivării hotărârii de fond şi, respectiv, încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material sau procesual.

O astfel de abordare nu satisface exigenţele art. 486 C. proc. civ., astfel că devin aplicabile dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) şi art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursului.

Faţă cererea intimatei-pârâte Uniunea Naţională a Barourilor din România de obligarea a recurentei la plata sumei de 800 RON cheltuieli de judecată reprezentate de onorariu avocaţial şi de cererea intimatei-pârâte Filiala Iaşi a Casei de Asigurări a Avocaţilor de acordare a cheltuielilor de judecată constând în 1.500 RON onorariu avocaţial şi 282,87 RON cheltuieli de transport, dovedite cu înscrisurile depuse la dosar, Înalta Curte, în raport cu dispoziţiile art. 451 alin. (1) coroborate cu dispoziţiile art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., constată caracterul întemeiat al acestora urmând a le încuviinţa, însă, cu aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ. în ceea ce priveşte onorariul avocaţial solicitat de Casa de Asigurări a Avocaţilor-Filiala Iaşi, în raport cu complexitatea cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de reclamanta A. împotriva sentinţei nr. 82 din 12 aprilie 2023 a Curţii de Apel Iaşi – secţia contencios administrativ şi fiscal.

Obligă recurenta-reclamantă la plata sumei de 800 RON către intimata-pârâtă Uniunea Naţională a Barourilor din România, cheltuieli de judecată constând în onorariu avocaţial, şi la plata sumei de 1.082,87 RON către intimata-pârâtă Filiala Iaşi a Casei de Asigurări a Avocaţilor, cheltuieli de judecată constând în onorariu avocaţial, cu aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ., şi în cheltuieli de transport.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 18 decembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.