Nullity of extraordinary appeal for failure to specifically substantiate illegality grounds in tax suspension proceedings

Şedinţa publică din data de 18 decembrie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 06.03.2023 pe rolul Curţii de Apel Alba-Iulia – secţia de contencios administrativ şi fiscal, modificată ulterior, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Regională Antifraudă Fiscală 7 Sibiu şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, suspendarea, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 şi a art. 278 şi urm. Codul de procedură fiscală, Deciziei de impunere nr. x/31.10.2022 până la soluţionarea definitivă de către instanţa de judecată a cererii de anulare a deciziei. În şedinţa publică din data de 19.04.2023, s-a solicitat ca suspendarea să fie dispusă până la pronunţarea instanţei de fond

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 66 din 19 aprilie 2023, Curtea a respins excepţiile privind lipsa capacităţii procesuale şi lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Direcţia Regională Antifraudă Fiscală 7 Sibiu, invocate prin întâmpinare.

A admis cererea precizată formulată de reclamantă şi, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, a suspendat, până la pronunţarea instanţei de fond, executarea Deciziei de impunere nr. x/31.10.2022 emise de Direcţia Regională Antifraudă Fiscală 7 Sibiu.

A luat act că reclamanta solicită pe cale separată cheltuielile de judecată.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva acestei sentinţe, a formulat recurs pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate şi respingerea cererii, ca neîntemeiată.

În susţinerea recursului, pârâta a reiterat argumentele prezentate prin întâmpinarea formulate în faţă instanţei de fond, referitoare la neîndeplinirea condiţiilor existenţei cazului bine justificat şi a prevenirii unei pagube iminente.

4. Apărările formulate

Intimata-reclamantă A. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, apreciind că recurenta-pârâtă nu a formulat vreo critică susceptibilă a fi încadrată în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., recursul fiind o copie a întâmpinării depuse la fondul cauzei.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., în condiţiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului invocată de intimata-reclamantă prin întâmpinare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Instanţa de control judiciar constată că recursul pârâtei Agenţia Naţională de Administrare Fiscală nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Reţine Înalta Curte că, potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

În acest sens, este de subliniat faptul că prin dispoziţiile art. 489 C. proc. civ. se sancţionează cu nulitatea nemotivarea recursului, înţeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menţionat) dar şi în situaţia în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (ipoteza prevăzută la alin. (2) al articolului).

Înalta Curte are în vedere că noţiunea de motivare a recursului trebuie înţeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac şi continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres şi limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) punctele1-8 C. proc. civ.

Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanţei de control judiciar competente examinarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Suplimentar celor arătate anterior, se impune a fi precizat faptul că obligaţia de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluţia instanţei de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancţiunea nulităţii recursului, în condiţiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Raportat cu cele reţinute, Înalta Curte constată că, deşi recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a precizat că îşi întemeiază recursul pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde o dezvoltare concretă a ipotezelor avute în vedere de legiuitor pentru reglementarea acestui motiv.

Textul de lege menţionat se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Însă, după cum s-a expus la pct. I.3 al prezentei decizii, recurenta-pârâtă nu a combătut şi nu şi-a circumstanţiat în niciun mod criticile de nelegalitate în raport cu considerentele hotărârii recurate, ci s-a limitat la a-şi exprima nemulţumirea faţă de soluţia pronunţată şi la a relua aceleaşi argumente prezentate prin întâmpinarea formulată faţă de acţiunea introductivă de instanţă.

Or, recursul judecat de instanţa supremă are, după cum deja s-a arătat mai sus, ca scop exclusiv verificarea legalităţii hotărârii atacate, iar nu a temeiniciei ei. Din acest motiv, recursul nu este devolutiv, cercetarea faptelor, administrarea şi interpretarea probelor reprezentând prerogative acordate exclusiv instanţelor fondului.

Astfel, în actuala reglementare a C. proc. civ., recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se realizează exclusiv un control de legalitate a hotărârii atacate.

Recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greşeli de apreciere/calificare a situaţiei de fapt deduse judecăţii, instanţa de control judiciar, în analiza motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., având competenţa de a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material sau procesual.

O astfel de abordare nu satisface exigenţele art. 486 C. proc. civ., astfel că devin aplicabile dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) şi art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de pârâta Ministerul Finanţelor-Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva sentinţei nr. 66 din 19 aprilie 2023 a Curţii de Apel Alba-Iulia – secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 18 decembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.