Competence conflict resolved: Insurance claim for punitive interest against Guarantee Fund assigned to civil jurisdiction

Şedinţa publică din data de 14 decembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii şi hotărârea primei instanţe sesizate

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la data de 11.03.2022, reclamanta A. S.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor:

- în principal, obligarea F.G.A. la plata sumei de 422.866,98 RON, reprezentând dobândă legală penalizatoare calculată pentru perioada de timp cuprinsă între: a) momentul expirării termenului de 30 de zile în care Fondul avea obligaţia de a soluţiona cererile de plată formulate de A. şi b) momentul plăţii efective a sumelor solicitate prin cererile de plată;

- în subsidiar, obligarea F.G.A. la plata sumei de 384.809,04 RON, reprezentând dobândă legală penalizatoare calculată pentru perioada de timp cuprinsă între: a) momentul împlinirii unui an de la data înregistrării cererilor de plată şi b) momentul plăţii efective a sumelor solicitate prin cererile de plată.

- obligarea F.G.A. la plata cheltuielilor de judecată avansate de reclamantă în vederea soluţionării litigiului.

Prin sentinţa nr. 3221 din data de 20 decembrie 2022 Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamanta A. S.A. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti - Secţiile de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a constatat că a fost învestită cu o acţiune în răspundere civilă delictuală a pârâtului, întemeiată atât pe dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. a) şi h) şi art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cât şi pe cele ale art. 1349 şi art. 1357 C. civ., privind răspunderea civilă delictuală.

Prin cererea de chemare în judecată s-a arătat că fapta ilicită săvârşită de pârât ar consta în nesoluţionarea cererii de despăgubire în termenul de 30 de zile stabilit de art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, care ar fi generat un prejudiciu egal cu contravaloarea dobânzii legale penalizatoare, iar această faptă se circumscrie noţiunii de act administrativ asimilat.

Prin urmare, s-a apreciat că acţiunea reclamantei se impune a fi analizată de către instanţa de contencios administrativ, în raport de prevederile Legii nr. 554/2004, text care, în mod firesc, se completează cu dispoziţiile art. 1357 şi următoarele în ceea ce priveşte repararea prejudiciului la care se face referire la art. 8 din Legea nr. 554/2004.

2. Hotărârea celei de-a doua instanţe

Prin sentinţa nr. 1596 din data de 17 octombrie 2023 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei în cauza privind pe reclamanta A. S.A. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare A Asiguraţilor, a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut incidenţa în cauză a prevederilor art. 13 alin. (5) şi (5)1 din Legea nr. 213/2015, introduse prin O.U.G. nr. 102/2021, care stabilesc în competenţa de soluţionare a instanţelor civile litigiile referitoare la deciziile emise de Fondul de Garantare a Asiguraţilor, astfel încât, pentru raţiuni de simetrie juridică, cererea de plată a unei dobânzi legale penalizatoare pentru soluţionarea cu întârziere a cererilor de plată se supune normelor de competenţă prevăzute de lege pentru cazul în care F.G.A. ar fi emis o decizie de respingere motivată.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2, 134 şi 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii:

Reclamanta A. S.A. a învestit instanţa de judecată cu solicitarea de obligare a pârâtului Fondul de Garantare a Asiguraţilor, în principal la plata sumei de 422.866,98 RON, reprezentând dobândă legală penalizatoare calculată pentru perioada de timp cuprinsă între momentul expirării termenului de 30 de zile în care Fondul avea obligaţia de a soluţiona cererile de plată formulate de reclamantă şi momentul plăţii efective a sumelor solicitate prin cererile de plată. Cererea de chemare în judecată cuprinde şi un petit subsidiar privind obligarea pârâtului la plata sumei de 384.809,04 RON, cu titlu de dobândă legală penalizatoare calculată pentru perioada de timp cuprinsă între momentul împlinirii unui an de la data înregistrării cererilor de plată şi momentul plăţii efective a sumelor solicitate prin cererile de plată.

Instanţele aflate în conflict s-au considerat deopotrivă necompetente să soluţioneze cauza, tribunalul apreciind că instanţa competentă trebuie determinată în raport de dispoziţiile Legii nr. 554/2004, iar curtea de apel apreciind că normele de drept relevante sunt cele ale Legii nr. 213/2015 şi C. proc. civ.

Înalta Curte reţine că, anterior modificărilor legislative aduse Legii nr. 213/2015 prin dispoziţiile O.U.G. nr. 102/2021, actele emise de Fondul de Garantare a Asiguraţilor în procedura de soluţionare a cererilor de plată adresate de persoanele fizice şi juridice ca urmare a intrării în faliment a asigurătorului, (deciziile emise şi orice alte pretenţii derivate din această procedură, precum solicitările de obligare a F.G.A. la soluţionarea cererilor de plată) erau supuse jurisdicţiei contenciosului administrativ, acţiunile fiind soluţionate în primă instanţă de secţiile de contencios administrativ ale Curţii de Apel Bucureşti.

Odată cu modificarea art. 13 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, prin O.U.G. nr. 102/2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 916 din 24.09.2021, legiuitorul a prevăzut că "(5) În caz de respingere a sumelor pretinse se va emite o decizie de respingere, motivată; împotriva deciziei se poate formula contestaţie în termen de 30 zile de la comunicarea acesteia, sub sancţiunea decăderii, la instanţele civile de la sediul Fondului, potrivit normelor de competenţă generală din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.", iar după alin. (5) a fost introdus alin. (51), cu următorul cuprins: "(51) Hotărârile judecătoreşti pronunţate potrivit alin. (5) sunt supuse căilor de atac prevăzute de Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările şi completările ulterioare".

Această modificare legislativă nu a privit exclusiv contestaţiile formulate împotriva deciziilor emise de F.G.A., ci s-a intenţionat ca întreaga procedură desfăşurată de autoritatea publică să fie scoasă de sub incidenţa contenciosului administrativ şi subsumată jurisdicţiei instanţelor civile. În consecinţă, chiar dacă prin acţiunea dedusă judecăţii nu se contestă o decizie emisă de Fond, ci se solicită plata dobânzii legale pretins datorate pentru emiterea unei decizii nelegale şi soluţionarea cu întârziere a cererii de plată, cererea de plată a accesoriilor aferente prejudiciului invocat de reclamantă se supune tot competenţei instanţelor civile.

O altfel de interpretare ar diminua efectele modificării legislative prin care s-a intenţionat degrevarea instanţelor de contencios administrativ de soluţionarea cauzelor referitoare la activitatea şi procedura derulată de F.G.A. cu privire la creanţele de asigurări şi s-ar ajunge în situaţia în care, deşi contestaţiile împotriva deciziilor Fondului s-ar adresa instanţelor civile, cererile pentru plata prejudiciilor ar rămâne tot în competenţa de soluţionare a instanţelor de contencios administrativ, chiar dacă ele se întemeiază pe nelegalitatea deciziilor amintite sau pe întârzierea soluţionării cererilor de plată, după caz.

Mai exact, câtă vreme competenţa de soluţionare a contestaţiilor îndreptate împotriva actelor administrative emise de Fond este atribuită instanţelor civile de drept comun, aceeaşi competenţă se aplică şi în cazul acţiunilor prin care se solicită angajarea răspunderii civile a F.G.A. pentru modalitatea în care a înţeles să soluţioneze cererile de plată ce i-au fost adresate, instanţele civile de drept comun devenind, în urma modificărilor legislative sus-indicate, instanţe competente în ceea ce priveşte verificarea întregii proceduri administrative prevăzute de Legea nr. 213/2015.

Întrucât norma de procedură prevăzută de art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015 face trimitere în mod expres la Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., Înalta Curte va face aplicarea dispoziţiilor acestui cod şi, faţă de valoarea obiectului cererii, care excede sumei de 200.000 RON, constată că, în prezenta cauză, competenţa materială revine tribunalului, conform art. 94 pct. 1 lit. k) raportat la art. 95 C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. S.A. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 14 decembrie 2023.