Negative jurisdictional conflict resolved: Court of Appeal Bacău competent as first instance in military pensioner’s damages claim against central authorities.

Şedinţa publică din data de 14 decembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii şi hotărârea primei instanţe sesizate

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamţ la data de 16.02.2023, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne:

- să se constate vătămarea drepturilor şi intereselor sale legitime, în sensul actualizării pensiei, prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017;

- obligarea pârâtului Guvernul României la asigurarea fondurilor pentru restituirea sumelor prevăzute prin indexarea şi actualizarea pensiei, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor art. 59 şi art. 60 din Legea nr. 23/2015, rezultate din aplicarea Legii nr. 153/2017, la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 12.09.2017 şi H.G. nr. 28/2023;

- obligarea pârâtei casa Sectorială de pensii a Ministerului Afacerilor Interne la restituirea sumelor reţinute din pensie rezultate din indexarea şi actualizarea pensiei, raportat la prevederile art. 38 din Legea nr. 153/2017, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 5/2017 asupra prevederilor art. 59 şi art. 60 din Legea nr. 223/2015, la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 12.09.2017 şi H.G. nr. 28/2023, conform gradului de colonel deţinut, sume actualizate cu indicele de inflaţie, dacă este cazul, şi a plăţii dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

Reclamantul a invocat şi excepţia de neconstituţionalitate extrinsecă a dispoziţiilor art. VII pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017, prin raportare la dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi alin. (5), art. 79 alin. (1) şi art. 147 alin. (4) din Constituţia României, care afectează O.U.G. nr. 59/2017 în ansamblul său.

Prin sentinţa nr. 560 din data de 25 mai 2023 Tribunalul Neamţ, secţia I civilă şi de contencios administrativ a admis excepţia necompetenţei materiale de soluţionare a cauzei, invocată de pârâtul Guvernul României şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii, având ca obiect pretenţii derivate dintr-un act administrativ, formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne şi Guvernul României, în favoarea Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a constatat că obiectul cererii deduse judecăţii, nu poate fi supus jurisdicţiei de asigurări sociale, el vizând un act administrativ cu caracter normativ emis o autoritate publică centrală. Astfel, reclamantul solicită, în primul rând, să se constate că actualizarea pensiei prin aplicarea dispoziţiilor art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, a cărei neconstituţionalitate se invocă, reprezintă o măsură care a condus la vătămarea drepturilor şi intereselor legitime ale reclamantului, iar ca şi accesoriu, restituirea eventualelor diferenţe dintre drepturile de asigurări sociale cuvenite ca urmare constatării neconstituţionalităţii ordonanţei de urgenţă de modificare a legii pensiilor militare de stat, O.U.G. nr. 59/2017 şi cele deja încasate.

Totodată, în cuprinsul acţiunii reclamantul a precizat în mod expres că în drept înţelege să invoce prevederile art. 9 alin. (1), (4) şi (5) din Legea nr. 554/2004. În acest context, instanţa a apreciat că diferenţele de prestaţii de drepturi de asigurări sociale sunt solicitate nu ca o consecinţă a nerespectării vreunui contract de asigurare socială sau a recalculării pensiei, după anularea unei decizii de pensionare, ci cu titlu de despăgubiri pentru pretinsul prejudiciu cauzat reclamantului prin O.U.G. nr. 59/2017. Cu alte cuvinte, fundamentul obligaţiei de reparare a vătămării invocate de către reclamant îl reprezintă adoptarea ordonanţei considerate neconstituţională.

Întrucât O.U.G. nr. 59/2017 este un act administrativ cu caracter normativ emis de o autoritate publică centrală, s-a apreciat că revine Curţii de Apel Bacău, secţia de contencios administrativ şi fiscal competenţa de soluţionare a cererii.

2. Hotărârea celei de-a doua instanţe

Prin sentinţa nr. 102 din data de 10 octombrie 2023 Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne şi Guvernul României, în favoarea Tribunalului Neamţ, secţia I civilă, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal pentru regulator de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a apreciat că obiectul acţiunii introductive de instanţă priveşte dreptul la pensie al reclamantului, care solicită recalcularea şi restituirea unor sume reţinute din pensie ca urmare a intervenirii modificărilor legislative, astfel încât, deşi reclamantul a invocat ca temei în drept al acţiunii sale dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, acţiunea nu este de competenţa instanţelor de contencios administrativ.

Raportat la dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, art. 1, art. 101, art. 102 şi art. 104 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, s-a apreciat că litigiul trebuie să fie judecat de către un complet specializat pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2, 134 şi 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii:

Aspectul care a generat prezentul conflict negativ de competenţă între instanţele sesizate îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza, în raport cu obiectul dedus judecăţii şi prevederile legale incidente în materie.

În speţă, reclamantul se consideră vătămat de aplicarea prevederilor art. VII pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017, pe care o consideră neconstituţională, iar în vederea recuperării prejudiciului astfel suferit a solicitat acordarea de despăgubiri în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Aşadar, cererea priveşte atragerea răspunderii pentru reţinerile din drepturile de pensie, operate nelegal ca efect al aplicării unui act normativ pretins a fi neconstituţional, fiind formulată în vederea reparării unui prejudiciu, în contradictoriu cu autorităţile publice centrale responsabile pentru cauzarea acestuia.

Potrivit dispoziţiilor art. 9 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 554/2004, invocate expres ca şi temei juridic al cererii de chemare în judecată, "(1)Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituţionalităţii ordonanţei sau a dispoziţiei din ordonanţă. … (5) Acţiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative."

De asemenea, prevederile art. 10 alin. (1) din acelaşi act normativ stabilesc două criterii pentru determinarea instanţei de contencios administrativ, respectiv poziţionarea autorităţii publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală/locală) şi valoarea impozitului, taxei, contribuţiei care face obiectul actului administrativ.

Raportat la scopul urmărit prin introducerea acţiunii pe rolul instanţei de judecată, respectiv la obiectul acţiunii constând în obligarea autorităţilor pârâte (autorităţi publice centrale) la plata de despăgubiri şi la emiterea unui act administrativ prin care să se dispună încetarea vătămării, fără a privi aspecte în legătură cu impozite, taxe, contribuţii, Înalta Curte constată că, în speţă, este determinant criteriul rangului central al autorităţii pârâte, iar competenţa materială şi teritorială de soluţionare a cauzei aparţine, conform art. 9 alin. (5) coroborat cu art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004, secţiei de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul reclamantul.

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, în favoarea Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal .

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 14 decembrie 2023.