Competence for challenging post-final judgment extension of driving ban as supplementary contraventional sanction

Şedinţa publică din data de 14 decembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii şi hotărârea primei instanţe sesizate

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bârlad la data de 20.09.2022, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei Române - Brigada Autostrăzi suspendarea executării Dispoziţiei Şefului Brigăzii Autostrăzi nr. 739 din 25.07.2022 până la soluţionarea definitivă a acţiunii principale, precum şi anularea aceluiaşi act administrativ - dispoziţia Şefului Brigăzii Autostrăzi nr. 739 din 25.07.2022.

Prin sentinţa nr. 1230 din data de 9 mai 2023 Judecătoria Bârlad a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale invocată din oficiu şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei formulate de petentul A. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul General al Poliţiei Române - Brigada Autostrăzi, în favoarea Judecătoriei Deva.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a constatat că acţiunea reclamantului a fost formulată ca urmare a respingerii plângerii contravenţionale împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei nr. x din data de 07.10.2018, dispuse prin sentinţa civilă nr. x din data de 24.10.2019 pronunţată de Judecătoria Deva în dosarul x/2018 Prin urmare, anularea Dispoziţiei Şefului Brigăzii Autostrăzi nr. 739 din data de 25.07.2022 emisă de I.G.P.R. -Brigadă autostrăzi reprezintă un incident ivit cu ocazia executării sancţiunilor contravenţionale aplicate prin procesul-verbal nr. x din data de 07.10.2018.

De asemenea, în cadrul dosarului nr. x/2022 instanţa s-a pronunţat cu privire la competenţa materială a judecătoriei, nefiind stabilită competenţa teritorială a unei anumite judecătorii.

Prin urmare, având în vedere dispoziţiile art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 dar şi faptul că plângerea contravenţională a fost soluţionată reţinându-se competenţa de soluţionare a judecătoriei de la locul constatării faptei, respectiv înainte de modificarea operată prin Legea nr. 107/2022 din 20 aprilie 2022, s-a apreciat că Judecătoria Deva, ca instanţă de la locul săvârşirii contravenţiei, devine competentă să soluţioneze şi incidentul privind executarea sancţiunii contravenţionale aplicată prin procesul-verbal care a făcut obiectul plângerii contravenţionale, dată fiind unicitatea raportului juridic contravenţional şi a sancţiunii contravenţionale.

2. Hotărârea celei de-a doua instanţe

Prin sentinţa nr. 1507 din data de 20 octombrie 2023 Judecătoria Deva, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale invocată de reclamant, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei formulate de petentul A. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul General al Poliţiei Române - Brigada Autostrăzi, în favoarea Judecătoriei Bârlad, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Bârlad şi Judecătoria Deva şi a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că un prim motiv derivă din nelegala sesizare a Judecătoriei Deva, respectiv prin invocarea excepţiei de necompetenţă în mod nelegal de către Judecătoria Bârlad.

Dată fiind decizia nr. 31 din 11 noiembrie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, s-a apreciat că invocarea excepţiei necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Bârlad la termenul din data de 17.01.2023 s-a realizat tardiv, acesta nefiind primul termen de judecată astfel cum impun dispoziţiile art. 130 alin. (2) C. proc. civ.

Astfel, cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentului dosar este formată din două capete de cerere, respectiv anulare act administrativ şi suspendare act administrativ, reprezentând un tot unitar, aceste cereri nefiind disjunse. Prin urmare, la termenul de judecată din data de 11.10.2022, Judecătoria Bârlad trebuia să invoce din oficiu şi excepţia necompetenţei teritoriale şi, în consecinţă, să dispună declinarea cauzei către Judecătoria Deva, dacă ar fi considerat că se impune acest lucru. Invocarea excepţiei la un moment ulterior primului termen de judecată este în principal inadmisibilă, faţă de declararea competenţei la un termen anterior şi în subsidiar tardiv invocată la al doilea termen de judecată acordat.

Instanţa a reţinut şi un al doilea motiv pentru admiterea excepţiei necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Deva, care derivă din faptul că aceasta nu este competentă teritorial să soluţioneze prezenta cauză. Conform art. 32 alin. (1) şi (2) din O.G. nr. 2/2001, în forma în vigoare la data înregistrării cererii de chemare în judecată, plângerea se depune şi se soluţionează în baza competenţei alternative la judecătoria în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia ori la judecătoria în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul contravenientul; controlul aplicării sancţiunilor contravenţionale principale şi complementare este de competenţa exclusivă a instanţei prevăzute la alin. (1), adică a judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia ori la judecătoria în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul contravenientul. Cu toate acestea, obiectul cererii nu vizează un proces-verbal de contravenţie, ci un act prin care a fost pusă în executare sancţiunea contravenţională complementară, ulterior respingerii în mod definitiv a plângerii împotriva procesului-verbal de contravenţie. Or, în această situaţie, competenţa materială şi teritorială se stabileşte exclusiv în temeiul dispoziţiilor art. 32 alin. (1) şi (2) din O.G. nr. 2/2001, dispoziţiile art. 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 reglementând doar calea de atac împotriva procesului-verbal de contravenţie, fără să precizeze nimic în legătură cu executarea sancţiunilor contravenţionale.

Aşadar, având în vedere faptul că la momentul înregistrării cererii de chemare în judecată dispoziţiile art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 reglementau o competenţă alternativă, respectiv judecătoria în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia ori judecătoria în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul contravenientu, iar potrivit art. 116 C. proc. civ. reclamantul este cel care are alegerea dintre mai multe instanţe competente, alegere care a fost făcută prin înregistrarea cererii de chemare în judecată pe rolul Judecătoriei Bârlad, s-a apreciat că această instanţă este competentă să soluţioneze cauza, iar nu Judecătoria Deva.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2, 134 şi 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii:

Prin acţiunea dedusă judecăţii reclamantul A. a supus controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ dispoziţia Şefului Brigăzii Autostrăzi nr. 739 din 25.07.2022, prin care pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei Române - Brigada Autostrăzi a dispus suspendarea exercitării dreptului reclamantului de a conduce autovehicule pe drumurile publice pentru o perioadă de 90 de zile, începând cu data de 22.08.2022, conform art. 102 alin. (3) lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002, respectiv majorarea perioadei de suspendare a exrcitării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice de la 90 de zile la 120 de zile, conform art. 118 alin. (7) din acelaşi act normativ.

Astfel cum rezultă din preambulul actului contestat, acesta a fost emis ca urmare a rămânerii definitive a procesului-verbal de constatare a contravenţiei nr. x/7.10.2018, potrivit sentinţei civile nr. x/2019 a Judecătoriei Deva pronunţate în dosarul nr. x/2018.

Acţiunea formulată de reclamant a fost structurată pe două capete de cerere - suspendare executare în temeiul art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004 şi anulare act administrativ, iar primul dintre acestea a fost soluţionat de Judecătoria Bârlad, prin încheierea din data de 26 octombrie 2022, definitivă prin respingerea recursului potrivit deciziei nr. 5/26.01.2023 a Tribunalului Vaslui.

Cele două instanţe aflate în conflict s-au declarat deopotrivă necompetente din punct de vedere teritorial să soluţioneze acţiunea în anulare, cel de-al doilea capăt din cererea de chemare în judecată, apreciind diferit asupra incidenţei dispoziţiilor art. 32 alin. (1) şi (2) din O.G. nr. 2/2001 în prezenta cauză, dar şi asupra formei aplicabile a acestui text de lege.

Independent de considerentele expuse de fiecare dintre cele două instanţe aflate în conflict, Înalta Curte reţine că potrivit dispoziţiilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ., "necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocate de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii". De asemenea, dispoziţiile art. 131 alin. (1) şi (2) din acelaşi cod stabilesc faptul că "la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate, încheierea având caracter interlocutoriu. În mod excepţional, în cazul în care pentru stabilirea competenţei sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuţia părţilor şi va acorda un singur termen în acest scop."

Raţiunea acestor dispoziţii legale este aceea de a asigura clarificarea şi tranşarea încă de la debutul judecăţii a chestiunilor privind stabilirea competenţei instanţei, astfel încât ele să fie invocate, puse în discuţie şi soluţionate, ca regulă, încă de la primul termen de judecată.

În prezenta cauză, Înalta Curte constată că invocarea excepţiei necompetenţei teritoriale de către Judecătoria Bârlad s-a realizat cu nerespectarea termenului prevăzut de dispoziţiile art. 130 alin. (2) şi art. 131 alin. (2) C. proc. civ., în contextul în care această instanţă s-a declarat competentă material şi a pronunţat o soluţie asupra cererii de suspendare a executării actului administrativ - primul capăt al cererii de chemare în judecată, fără ca anterior să fi dispus o eventuală disjungere a capătului de cerere vizând anularea actului administrativ contestat.

Soluţia Judecătoriei Bârlad a fost recurată inclusiv prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., astfel încât, respingând recursul ca nefondat, prin decizia nr. 5/26.01.2023, Tribunalul Vaslui a statuat în mod definitiv şi asupra competenţei Judecătoriei Bârlad de a soluţiona acţiunea reclamantului, iar această soluţie se impune cu putere de lucru judecat şi în privinţa capătului de cerere vizând acţiunea în anulare.

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Judecătoriei Bârlad.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul General al Poliţiei Române - Brigada Autostrăzi, în favoarea Judecătoriei Bârlad.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 14 decembrie 2023.