Cassation appeal against discrimination review rejection declared inadmissible for erroneous exercise of ordinary appeal

Şedinţa publică din data de 14 decembrie 2023

Asupra apelului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin sentinţa civila nr. 258 din data de 13.12.2021, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Constanţa a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins ca inadmisibilă acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.

Împotriva acestei hotărâri a formulat cerere de revizuire reclamantul A., solicitând în temeiul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., admiterea cererii de revizuire, schimbarea în tot a hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

2. Hotărârea curţii de apel

Prin sentinţa civilă nr. 115 din 06 iunie 2022 Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins cererea de revizuire în materia contencios administrativ şi fiscal formulată de revizuentul A. împotriva sentinţei civile nr. 258 din 13.12.2021 pronunţată în dosarul nr. x/2020 de Curtea de Apel Constanţa în contradictoriu cu intimatul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, ca inadmisibilă.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei a declarat apel revizuentul A., solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare. În motivarea apelului a fost prezentat modul de derulare a dezbaterilor în faţa Curţii de Apel Constanţa, a fost invocată necomunicarea actelor de procedură şi pe cale electronică, astfel cum se solicitase prin cerere expresă depusă la dosar şi au fost reluate argumente din cererea de revizuire soluţionată prin hotărârea atacată.

Deşi a fost legal citat, intimatul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării nu a depus întâmpinare şi nu a formulat apărări în cauză.

4. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând cu prioritate, în condiţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., regularitatea învestirii instanţei cu calea de atac declarată în cauză, Înalta Curte reţine următoarele:

Demersul judiciar iniţiat de A., respectiv cererea de chemare în judecată ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2020, a vizat solicitarea acestuia de anulare a hotărârii nr. 338/8.04.2020 prin care pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a constatat că aspectele sesizate de reclamant prin petiţia nr. 4684/12.08.2019 nu întrunesc elementele constitutive ale unei fapte de discriminare, astfel cum este definită în art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000.

Potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. (9) din actul normativ precizat, "Hotărârea Colegiului director poate fi atacată la instanţa de contencios administrativ, potrivit legii.", iar dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, lege specială în materie, stabilesc, derogând de la norma generală de procedură civilă, pentru hotărârile judecătoreşti pronunţate în primă instanţă calea de atac a recursului, declarat în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii atacate.

De asemenea, conform dispoziţiilor art. 513 alin. (5) C. proc. civ., "Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită"

În cauză, revizuentul A. a înţeles să declare apel, iar nu recurs, împotriva hotărârii prin care curtea de apel a soluţionat cererea sa de revizuire.

Aşa fiind, Înalta Curte apreciază că se impune, cu prioritate, analizarea admisibilităţii căii de atac declarate, în raport cu dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 513 alin. (5) C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 457 alin. (1) din acelaşi cod privind principiul legalităţii căii de atac, potrivit căruia "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

Totodată, instanţa de control judiciar are în vedere Decizia nr. 19 din 24 octombrie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, cu privire la o eventuală calificare a căii de atac în recurs, în temeiul prevederilor art. 22 alin. (4) şi art. 152 din C. proc. civ., conform cărora, "Judecătorul dă sau restabileşte calificarea juridică a actelor şi faptelor deduse judecăţii, chiar dacă părţile le-au dat o altă denumire. În acest caz, judecătorul este obligat să pună în discuţia părţilor calificarea juridică exactă" şi, respectiv, "Cererea de chemare în judecată sau pentru exercitarea unei căi de atac este valabil făcută chiar dacă poartă o denumire greşită."

În considerentele Deciziei Î.C.C.J. nr. 19/2016, care a analizat sfera de aplicare a dispoziţiilor art. 457 alin. (4) C. proc. civ., ce fac referire expresă şi la recalificarea căii de atac, s-au reţinut următoarele: "Astfel, în viziunea codului, judecătorul, iar nu partea, este cel care dă calificarea juridică a actelor şi faptelor deduse judecăţii, posibilitatea ca părţile prin acordul lor să determine calificarea juridică fiind reglementată special [art. 22 alin. (5) din C. proc. civ..] şi fiind, astfel, de strictă aplicare. Ca atare, recalificarea căii de atac este operaţiunea pe care o face instanţa sesizată, prin raportare la o calificare inexactă, făcută tot de către o instanţă de judecată, în cuprinsul hotărârii atacate, iar nu de către parte în cuprinsul căii de atac formulate. În acest din urmă caz nu are loc o recalificare a căii de atac, ci o calificare, prin aplicarea art. 22 alin. (4) raportat la art. 152 din C. proc. civ.

În al doilea rând, alin. (4) trebuie interpretat în contextul articolului din care face parte, art. 457 din C. proc. civ., intitulat "Legalitatea căii de atac". Astfel, primele două alineate consacră expres principiul legalităţii căii de atac, principiu ce este conturat prin opoziţie cu eventualele menţiuni inexacte din cuprinsul hotărârii. Aşa cum se reţine în doctrină, prin alin. (3) al art. 457 din C. proc. civ. s-a adus un "corectiv, pentru ca partea ce a dat crezare hotărârii judecătorului să nu fie prejudiciată în cazul în care judecătorul a greşit". Alineatul (4), introdus ulterior, nu putea reprezenta decât tot o încercare de înlăturare a unei posibile vătămări în cazul existenţei unei menţiuni inexacte în dispozitivul hotărârii atacate referitor la calea de atac prevăzută de lege, o astfel de interpretare fiind concordantă cu prevederile art. 47 şi 48 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.".

Prin dispozitivul deciziei menţionate, Completul competent să judece recursul în interesul legii din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a decis următoarele:

"Admite recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Braşov şi, în consecinţă, stabileşte că:

Dispoziţiile art. 457 alin. (4) din C. proc. civ. nu sunt aplicabile dacă partea exercită o cale de atac neprevăzută de lege, diferită de cea corect menţionată în dispozitivul hotărârii atacate.

În ipoteza în care partea exercită o cale de atac neprevăzută de lege, diferită de cea corect menţionată în dispozitivul hotărârii atacate, instanţa de control judiciar va respinge ca inadmisibilă calea de atac neprevăzută de lege, potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., în măsura în care aceasta nu poate fi calificată prin aplicarea dispoziţiilor art. 152 raportat la art. 22 alin. (4) din C. proc. civ.. Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 517 alin. (4) din C. proc. civ.."

Decizia Î.C.C.J. nr. 19/2016 este obligatorie pentru instanţe de la data publicării în Monitorul Oficial al României, conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ., ceea ce înseamnă că nu pot fi ignorate dezlegările în drept ale instanţei supreme.

Raportat la considerentele şi la dispozitivul deciziei menţionate, Înalta Curte reţine că recalificarea s-ar impune numai în măsura în care s-ar fi menţionat eronat calea de atac în cuprinsul hotărârii atacate, ceea ce nu este cazul, în condiţiile în care în dispozitivul hotărârii Curţii de Apel Constanţa s-a menţionat, în mod legal, că aceasta poate fi atacată cu recurs.

De asemenea, în măsura în care cererea nu conţine suficiente elemente care să permită instanţei să califice calea de atac formulată drept cea prevăzută de lege, aceasta va fi respinsă, ca inadmisibilă, în temeiul art. 457 alin. (1) C. proc. civ.

În consecinţă, urmează a se da eficienţă dispoziţiilor legale relevante în rezolvarea excepţiei inadmisibilităţii căii de atac a apelului declarat şi a se respecta interpretarea obligatorie dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, procedând la verificarea modului în care această decizie este incidentă în speţă.

Examinând conţinutul cererii de apel formulate de revizuentul A., se constată că acesta a solicitat expres "admiterea apelului", iar din dezvoltarea criticilor formulate rezultă că acestea nu vizează aspecte de nelegalitate, ci de netemeinicie, neputându-se decela niciun motiv de nelegalitate a sentinţei atacate care să poată fi încadrat în vreunul dintre motivele de casare reglementate, expres şi limitativ, ca motive de recurs la art. 488 alin. (1) C. proc. civ.. De asemenea, cererea nu cuprinde suficiente elemente care să permită instanţei să califice calea de atac declarată ca fiind cea prevăzută de lege, astfel cum s-a stabilit prin Decizia nr. 19/2016 incidentă în cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ. raportat la cele ale art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi ale art. 513 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia inadmisibilităţii invocată din oficiu şi va respinge ca inadmisibil apelul declarat de A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia inadmisibilităţii invocată din oficiu.

Respinge apelul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 115 din 06 iunie 2022 a Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 14 decembrie 2023.