Administrative challenge to exclusion of specific medication from national reimbursement list; inadmissibility of action based on unproven prior administrative request

Şedinţa publică din data de 14 decembrie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 03.08.2021, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Ministerul Sănătăţii, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale: - în principal, la obligarea pârâţilor la includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asiguraţii, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin H.G. nr. 720/2008, în regim de compensare 100%, a medicamentului PEMBROLIZUMAB (denumire comercială KEYTRUDA) pentru indicaţia terapeutică adenocarcinom gastric; - În subsidiar, la obligarea pârâtului Ministerul Sănătăţii la adoptarea Ordinului privind constituirea Comisiei pentru aprobarea decontării medicamentelor pentru indicaţiile terapeutice neincluse în rezumatul caracteristicilor produsului, publicat în transparenţă decizională pe site-ul www.x.ro la data de 04.09.2018.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 1969 din 17 decembrie 2021 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului şi excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive, invocate de pârâţi, ca neîntemeiate, a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Ministerul Sănătăţii, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale, ca inadmisibilă.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare pe fond.

În motivarea recursului s-a arătat că prima instanţă a admis, în mod eronat, excepţia inadmisibilităţii acţiunii, deşi anterior promovării cererii de chemare în judecată, reclamantul s-a adresat pârâţilor cu o solicitare conţinând cele două petite ale acţiunii deduse judecăţii.

Anexat cererii de recurs, recurentul a depus copii ale cererii adresate pârâţilor şi ale dovezilor de comunicare prin poşţă, cu confirmare de primire.

4. Apărările formulate de intimaţi

Intimaţii-pârâţi Ministerul Sănătăţii, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale au depus întâmpinare, solicitând, în esenţă, respingerea recursului şi menţinerea ca legală a hotărârii primei instanţe.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma cazului de casare reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., căruia îi pot fi subsumate criticile formulate de recurentul A., Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:

Astfel cum rezultă din expunerea rezumativă prezentată la pct. 1 al deciziei, acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul din prezenta cauză a fost generată de refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, astfel cum este acesta definit de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.

Instanţa de fond a admis excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată, reţinând, în esenţă, că reclamantul nu a făcut dovada faptului că anterior formulării acţiunii s-a adresat autorităţilor publice pârâte cu o cerere administrativă privind drepturile şi interesele pretinse în cauza de faţă, iar aceste autorităţi au refuzat în mod nejustificat să soluţioneze cererea sau nu i-au răspuns în termenul legal.

Este adevărat că recurentul-reclamant nu a depus în faţa instanţei de fond dovada faptului că, anterior sesizării instanţei, s-a adresat autorităţilor pârâte cu solicitările ce fac obiectul prezentului dosar, pentru a putea fi verificată existenţa unui refuz de soluţionare din partea autorităţilor pârâte, deşi reclamantului îi incumba această obligaţie conform art. 12 din Legea nr. 554/2004.

Cu toate acestea, potrivit înscrisurilor anexate cererii de recurs în condiţiile art. 492 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recurentul-reclamant s-a adresat autorităţilor pârâte cu o cerere administrativă în sensul anterior menţionat, astfel încât sancţiunea constatării inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată apare ca fiind nelegală, dar şi disproporţionată prin raportare la poziţia procesuală a pârâtelor rezultată din documentele depuse la dosar.

Pentru considerentele expuse, reţinând incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicţie şi asigurarea tuturor garanţiilor procesuale pe care judecata în primă instanţă le conferă părţilor, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamantul A., va casa în parte sentinţa recurată şi va trimite cauza pentru judecarea fondului acţiunii la aceeaşi instanţă.

Cu ocazia rejudecării cauzei se va proceda la un examen efectiv al criticilor reclamantului din cuprinsul cererii de chemare în judecată şi în susţinerea cărora a administrat înscrisurile depuse în recurs, prin raportare la apărările formulate de pârâţi şi la alte eventuale mijloace de probă necesare a fi administrate în cauză, în vederea analizării tuturor aspectelor de fond esenţiale, necesare lămuririi situaţiei de fapt.

Totodată, soluţia de casare va afecta hotărârea atacată doar parţial, câtă vreme prin recurs nu s-au formulat critici referitoare la modalitatea de soluţionare a excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantului şi a excepţiilor lipsei calităţii procesuale pasive, astfel că aspectele tranşate de prima instanţă au căpătat caracter definitiv şi nu mai pot fi repuse în discuţie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 1969 din 17 decembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa recurată şi trimite cauza pentru judecarea fondului acţiunii la aceeaşi instanţă.

Menţine soluţia asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantului şi excepţiilor lipsei calităţii procesuale pasive.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 14 decembrie 2023.