Competent court for pension restitution claims arising from unconstitutional Government ordinance: administrative litigation under Law 554/2004 vs. labor courts

Şedinţa publică din data de 14 decembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad, sub nr. x/06 ianuarie 2023, reclamantul A. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor şi Casa de Pensii Sectorială a MAI, să se pronunţe o hotărâre prin care să se dispună obligarea pârâţilor la a plăti, respectiv, a finanţa plata sumei reţinute nelegal din pensia sa, cu titlu de contribuţie la asigurările sociale de sănătate (CASS) de 10% aplicat asupra valorii care depăşeşte limita de 4000 RON, începând de la data reţinerii nelegale şi până la plata efectivă;

De asemenea, în temeiul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992, privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, coroborate cu cele ale art. 9 alin. (1)-(5) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, reclamantul a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale a României, cu excepţia de neconstituţionalitate a acestor prevederi din O.U.G. nr. 130/2021 prin care au fost introduse contribuţiile fiscale obligatorii constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care realizează venituri din pensii pentru partea care depăşeşte suma lunară de 4000 RON.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Tribunalului Arad – secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal

Prin încheierea civilă din data de 20 aprilie 2023, pronunţată de Tribunalul Arad – secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale a completului de judecată specializat în soluţionarea cauzeilor de litigii de muncă şi asigurări sociale şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea completelor specializate în soluţionarea cauzelor de contencios administrativ şi fiscal din cadrul secţiei a III-a de contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale a Tribunalului Arad.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 9 şi 10 din Legea nr. 554/2004, raportat la obiectul acţiunii şi la motivele de fapt şi de drept care susţin pretenţiile deduse judecăţii.

2.2. Hotărârea Tribunalului Arad – secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 603 din data de 13 iunie 2023, Tribunalul Arad – secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal a constatat necompetenţa sa materială şi a declinat cauza în favoarea Curţii de Apel Timişoara.

În considerentele acestei sentinţe s-a reţinut că sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 9 şi art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, precum şi faptul că este vorba despre despăgubiri solicitate ca urmare a aplicării unei ordonanţe de urgenţă emise de Guvern. În plus, în litigiul pendinte calitatea de pârât o are o autoritate publică centrală, împrejurare ce atrage competenţa de judecată a curţii de apel.

2.3 Hotărârea Curţii de Apel Timişoara – secţia contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 564 din data de 3 octombrie 2023, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea completelor specializate în soluţionarea cauzelor de litigii de muncă şi asigurări sociale din cadrul secţiei a III-a a Tribunalului Arad.

În considerentele acestei sentinţe s-a reţinut că litigiul de faţă vizează dreptul la pensie, iar competenţa revine completurilor specializate în litigii de muncă şi asigurări sociale din cadrul Tribunalului Arad, în circumscripţia căruia îşi are domiciliul reclamantul.

II. Decizia ÎCCJ pronunţată în regulator de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara – secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce urmează:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între instanţele sesizate îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza, în raport cu obiectul dedus judecăţii şi prevederile legale incidente în materie.

Prin demersul judiciar ce face obiectul dosarului de faţă reclamantul urmăreşte recuperarea sumei plătite din pensia sa începând cu luna ianuarie 2022 cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul a contribuţiei de 10 % din partea ce depăşeşte suma lunară de 4.000 RON, cu aplicarea actualizării şi a dobânzii legale aferente, sumă ce a fost reţinută potrivit art. 153 alin. (1) lit. f) şi art. 155 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal, introduse de punctele 11 şi 13 ale art. XXIV din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 130/2021.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă îl constituie problema identificării obiectului cauzei deduse judecăţii şi a dispoziţiilor legale aplicabile.

Înalta Curte reţine, cu titlu preliminar, că raportul juridic litigios nu vizează dreptul la pensie, în sine, nefiind puse în discuţie aspecte privind stabilirea unui atare drept sau neîndeplinirea, în fapt, de către pârâtă, a unei obligaţii de achitare a pensiei.

Ceea ce a solicitat reclamantul prin cererea introductivă este, în esenţă, constatarea vătămării dreptului său la pensie prin aplicarea în mod nelegal a modificărilor legislative indicate, a căror neconstituţionalitate a invocat-o, precum şi acordarea sumelor cu titlu de prejudiciu cauzat de aplicarea acestor prevederi legale.

Aşadar, natura pretenţiilor reclamantului este cea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate printr-o ordonanţă a Guvernului apreciată neconstituţională, ţinând cont de faptul că însuşi temeiul acţiunii este reprezentat de dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004. Altfel spus, acţiunea reclamantului are ca scop atragerea răspunderii pentru reţinerile din drepturile de pensie, operate nelegal ca efect al aplicării unui act normativ pretins a fi neconstituţional, fiind formulată în vederea reparării unui prejudiciu, în contradictoriu cu autoritatea publică responsabilă pentru cauzarea acestuia.

Înalta Curte constată că reperele cadrului procesual obiectiv al cauzei pendinte sunt cele ale acţiunii în contencios administrativ reglementate de dispoziţiile art. 9 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora: "(1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituţionalităţii ordonanţei sau a dispoziţiei din ordonanţă. (5) Acţiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative."

Învestită fiind cu analiza constituţionalităţii prevederilor legale citate supra, Curtea Constituţională a României a stabilit cu valoare de principiu, prin Decizia nr. 4 din 17 ianuarie 2017, că art. 9 din Legea nr. 554/2004 reprezintă expresia prevederilor art. 126 alin. (6) din Constituţie şi că prin aceste două texte legiuitorul a optat pentru încadrarea acţiunilor persoanelor vătămate prin ordonanţe ale Guvernului declarate neconstituţionale în mecanismul acţiunilor în contencios administrativ, pornind de la premisa că fundamentul obligaţiei de reparare a vătămării constă în însăşi adoptarea ordonanţelor neconstituţionale.

În opinia instanţei de contencios constituţional, atât timp cât acţiunea reclamantului are ca scop înlăturarea efectelor ordonanţei Guvernului care se produc direct asupra unui drept sau interes legitim, vătămându-l, acesta are deschisă procedura specială prevăzută de art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Astfel, faţă de natura dreptului pretins şi de scopul urmărit prin exercitarea acţiunii în justiţie, demersul reclamantului are ca scop înlăturarea efectelor O.U.G. nr. 130/2021 care se produc direct asupra dreptului legitim al acestuia la pensie şi sunt apreciate de către reclamant vătămătoare, fiind incidentă procedura specială reglementată de art. 9 din Legea nr. 554/2004 care prevede sesizarea CCR în vederea efectuării controlului de constituţionalitate al actului Guvernului, sesizare ce a fost formulată în cauză.

Prin urmare, acţiunea reclamantului intră în competenţa instanţei de contencios administrativ, faţă de prevederile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar în ceea ce priveşte instanţa de contencios administrativ competentă se reţine incidenţa dispoziţiilor art. 10 alin. (1) şi (3) din aceeaşi lege.

Cererea reclamantului prin care se solicită restituirea contribuţiilor reţinute în baza ordonanţei de Guvern criticate pentru neconstituţionalitate, precum şi dobânda legală penalizatoare şi actualizarea sumelor solicitate cu rata inflaţiei, reprezintă o cerere de acordare a unor despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin dispoziţiile O.U.G. nr. 130/2021, în executarea cărora Casa Judeţeană de Pensii a emis decizii de pensionare în care a utilizat plafonarea introdusă prin noul act normativ.

Faţă de temeiul acţiunii introductive, subsumat prevederilor art. 9 alin. (1) şi (5) - teza I din legea nr. 554/2004, fiind vorba despre despăgubiri solicitate ca urmare a aplicării unei ordonanţe de urgenţă emise de Guvern, Înalta Curte urmează să stabilească competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, chiar dacă emitentul ordonanţei de urgenţă nu figurează, ca pârât, în cererea de chemare în judecată.

Aceasta întrucât stabilirea competenţei de soluţionare a cauzei este prioritară stabilirii cadrului procesual, fiind un aspect ce nu poate fi pus în discuţia părţilor decât de instanţa competentă material şi teritorial în soluţionarea litigiului.

În consecinţă, raportat şi la dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că este competentă material şi teritorial să soluţioneze cauza în prima instanţă Curtea de Apel Timişoara, în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul reclamantul.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamantul A. şi pe pârâţii Casa de Pensii Sectorială a M.A.I., Ministerul Finanţelor în favoarea Curţii de Apel Timişoara – secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamantul A. şi pe pârâţii Casa de Pensii Sectorială a M.A.I., Ministerul Finanţelor în favoarea Curţii de Apel Timişoara – secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 14 decembrie 2023.