Competent execution court in administrative enforcement: first-instance versus re-judgment on remand under Law 554/2004

Şedinţa publică din data de 14 decembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal la data de 3.03.2023 sub nr. x/2023, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti şi Preşedintele Casei de Pensii a Municipiului Bucureşti, a solicitat:

- aplicarea unei amenzi conducătorului pârâtei în sumă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere de la data de 14.11.2020 şi până la emiterea dispoziţiei de recalculare a salariului conform deciziei civile nr. 1803/14.10.2020 pronunţate de către Curtea de Apel, respectiv la recalcularea drepturilor reclamantului conform Deciziei Curţii Constituţionale nr. 794/15.12.2016, prin includerea în acestea a drepturilor recunoscute prin hotărâri judecătoreşti definitive altor funcţionari din cadrul caselor de pensii teritoriale, precum şi plata diferenţelor salariale dintre salariul astfel stabilit şi cel efectiv plătit începând cu 21.12.2016 şi până la plata efectivă, actualizate cu indicele de inflaţie la care se adaugă dobânda legală aferentă;

- obligarea pârâţilor la plata unei penalităţi de 1% din valoarea obiectului obligaţiei, pe zi de întârziere de la data de 14.11.2020 şi până la emiterea dispoziţiei de recalculare a salariului conform deciziei civile nr. 1803/14.10.2020 pentru funcţia deţinută de reclamant.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Tribunalului Bucureşti – secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 1803/2023 din 5 aprilie 2023, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că fondul litigiului a fost soluţionat de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal prin decizia nr. 1803 din 14.10.2020 pronunţată în dosar nr. x/2019.

2.2. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa nr. 1240 din data de 14 septembrie 2023, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti – secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

În considerentele acestei sentinţe s-a reţinut că acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 906 din C. proc. civ.

A apreciat curtea de apel că, prin instanţa de executare, în materia contenciosului administrativ, se înţelege, în conformitate cu prevederile art. 25 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, instanţa care a soluţionat fondul litigiului, şi nu instanţa care a rejudecat procesul în fond.

II. Decizia ÎCCJ pronunţată în regulator de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti – secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce urmează:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între instanţele sesizate îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza, în raport cu obiectul dedus judecăţii şi prevederile legale incidente în materie.

Prin acţiunea formulată s-a solicitat aplicarea unei amenzi conducătorului pârâtei în sumă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere de la data de 14.11.2020 şi până la emiterea dispoziţiei de recalculare a salariului conform deciziei civile nr. 1803/14.10.2020 pronunţate de către Curtea de Apel, respectiv la recalcularea drepturilor reclamantului conform Deciziei Curţii Constituţionale nr. 794/15.12.2016, prin includerea în acestea a drepturilor recunoscute prin hotărâri judecătoreşti definitive altor funcţionari din cadrul caselor de pensii teritoriale, precum şi plata diferenţelor salariale dintre salariul astfel stabilit şi cel efectiv plătit începând cu 21.12.2016 şi până la plata efectivă, actualizate cu indicele de inflaţie la care se adaugă dobânda legală aferentă; obligarea pârâţilor la plata unei penalităţi de 1% din valoarea obiectului obligaţiei, pe zi de întârziere de la data de 14.11.2020 şi până la emiterea dispoziţiei de recalculare a salariului conform deciziei civile nr. 1803/14.10.2020 pentru funcţia deţinută de reclamant.

Acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 906 din C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 1803/14.10.2020 pronunţată de către Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2019 s-au respins excepţiile inadmisibilităţii şi tardivităţii formulării recursului, s-a admis recursul formulat de recurenţii reclamanţi B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U. şi V., s-a casat sentinţa recurată şi, rejudecând s-a admis acţiunea, a fost obligată pârâta la recalcularea drepturilor salariale ale reclamanţilor, conform Deciziei Curţii Constituţionale nr. 794/15.12.2016, prin includerea în acestea a drepturilor recunoscute prin hotărârile judecătoreşti definitive altor funcţionari din cadrul caselor de pensii teritoriale şi a fost obligată pârâta să plătească reclamanţilor diferenţele de drepturi salariale dintre salariul astfel stabilit şi cel efectiv plătit, începând cu 21.12.2016 şi până la plata efectivă, actualizate cu indicele de inflaţie, la care se adaugă dobânda legală aferentă şi la plata către recurenţii-reclamanţi a sumei de 5593 RON, cheltuieli de judecată, reprezentând onorarii de avocat.

Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004: "La cererea creditorului, în termenul de prescripţie a dreptului de a obţine executarea silită, care curge de la expirarea termenelor prevăzute la alin. (1) şi care nu au fost respectate în mod culpabil, instanţa de executare, prin hotărâre dată cu citarea părţilor, aplică conducătorului autorităţii publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, care se face venit la bugetul de stat, iar reclamantului îi acordă penalităţi, în condiţiile art. 906 din C. proc. civ.."

Potrivit art. 25 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: "(1) Instanţa de executare, care în materia contenciosului administrativ este, potrivit art. 2 alin. (1) lit. ţ), instanţa care a soluţionat fondul litigiului de contencios administrativ, aplică, respectiv acordă sancţiunea şi penalităţile prevăzute la art. 24 alin. (3), fără a fi nevoie de învestirea cu formulă executorie şi de încuviinţarea executării silite de către executorul judecătoresc."

La rândul său, art. 2 alin. (1) lit. ţ) din Legea nr. 554/2004 prevede: "(1) În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii: ţ) instanţă de executare - instanţa care a soluţionat fondul litigiului de contencios administrativ."

Sub acest aspect prezintă relevanţă şi dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora: "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.", precum şi dispoziţiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 ce prevăd că "se asimilează actelor administrative unilaterale şi refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal".

Constată, aşadar, Înalta Curte că instanţa de executare este cea care a soluţionat în primă instanţă litigiul de contencios administrativ, fără a se face însă confuzie între instanţa căreia îi revine competenţa de a soluţiona fondul litigiului de contencios administrativ şi instanţa care, soluţionând o cale extraordinară de atac cum este recursul, ca urmare a soluţiei de casare şi reţinere spre rejudecare a litigiului, dată în condiţiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, ajunge să evoce fondul, fiind evident că nu pot exista două instanţe de executare diferite, în raport de instanţa care a dezlegat fondul litigiului de contencios administrativ.

Prin urmare, în condiţiile în care hotărârea a cărei neexecutare se invocă a fost pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti prin rejudecarea fondului în urma admiterii recursului, deci nu în primă instanţă, aceasta nu poate avea calitatea de instanţă de executare, în sensul art. 2 alin. (1) lit. ţ) din Legea nr. 554/2004, ci Tribunalul Bucureşti, acesta fiind cel ce a soluţionat fondul în primă instanţă, desfiinţarea soluţiei în calea de atac fiind lipsită de relevanţă juridică din perspectiva calificării acestuia ca instanţă de executare în materia contenciosului administrativ.

Astfel, chiar dacă prin decizia civilă nr. 1803/14.10.2020 pronunţată de către Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2019, urmare a admiterii recursului şi casării sentinţei tribunalului, în rejudecare, s-a admis acţiunea, fiind obligată pârâta la recalcularea drepturilor salariale ale reclamanţilor, instanţa de executare rămâne Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, care a soluţionat fondul litigiului.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamantul A. şi pe pârâţii Preşedintele Casei de Pensii a Municipiului Bucureşti, Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti în favoarea Tribunalului Bucureşti – secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal. Potrivit art. 399 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite înseşi, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare, iar dispoziţiile alin. (2) al aceluiaşi articol precizează că nerespectarea dispoziţiilor privitoare la executarea silită înseşi sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancţiunea anulării actului nelegal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamantul A. şi pe pârâţii Preşedintele Casei de Pensii a Municipiului Bucureşti, Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti în favoarea Tribunalului Bucureşti – secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 14 decembrie 2023.