Security deposit restitution claim rejected for lack of standing; appeal quashed and upheld as unfounded.

Şedinţa publică din data de 14 decembrie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la 5.05.2023, A., în contradictoriu cu D.G.R.F.P. Ploieşti - A.J.F.P. Argeş, a solicitat restituirea cauţiunii depuse în dosarul nr. x/2013 al Curţii de Apel Piteşti în cuantum de 38.642 RON.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 101/F-CONT din 28 septembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă, cererea petentului A., privind restituirea cauţiunii în sumă de 38642 RON, consemnată prin recipisa de consemnare nr. x din data de 28.02.2013, în dosarul nr. x/2013, în contradictoriu cu intimatele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti reprezentată de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş şi B. S.R.L., prin lichidator judiciar C..

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs petentul, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea sentinţei atacate şi admiterea acţiunii sau casarea sentinţei criticate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivare, recurentul a arătat că a dovedit în faţa instanţei de fond că la data depunerii cauţiunii societatea nu dispunea de aceşti bani, iar suma a fost achitată din bugetul său personal.

Recurentul a apreciat că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală şi netemeinică pentru că nu a pus în discuţia părţilor prevederile aplicabile judecării pricinii. Astfel, a reţinut că sunt aplicabile dispoziţiile vechiul C. proc. civ., iar nu ale celui nou pe care a fost întemeiată acţiunea. În consecinţă, au fost încălcate principiile contradictorialităţii, disponibilităţii şi oralităţii.

Totodată, în mod eronat a reţinut instanţa că petentul nu are calitate procesuală activă. Legiuitorul foloseşte două noţiuni diferite, deci două instituţii diferite, respectiv "debitorul cauţiunii" şi "cel care a depus cauţiunea". Astfel, în mod clar voinţa legiuitorului a fost să îi diferenţieze pe cei doi, iar titularul cauţiunii este "cel care a depus cauţiunea", deci persoana fizică A..

A mai susţinut recurentul că în mod greşit s-a reţinut că ar fi trebuit ca petentul să se înscrie la masa credală, întrucât suma reprezentând cauţiunea nu a intrat niciodată în patrimoniul societăţii, a fost şi a rămas în patrimoniul persoanei fizice, dar a fost indisponibilizată de către instanţă. Din moment ce cauzele indisponibilizării au dispărut se impunea restituirea cauţiunii celui care a depus-o.

4. Apărările intimatei

Intimata-pârâtă DGRFP Ploieşti a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind temeinică şi legală.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Petentul a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere prin care a solicitat restituirea cauţiunii depuse în dosarul nr. x/2013 al Curţii de Apel Piteşti în cuantum de 38.642 RON, iar instanţa de fond a respins această cerere ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

Soluţia primei instanţe este legală, fiind împărtăşită şi de instanţa de control judiciar pentru că reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente, în raport cu situaţia de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

O primă critică a recurentului priveşte faptul că instanţa de fond nu a pus în discuţia părţilor prevederile aplicabile judecării pricinii. Astfel, a reţinut judecătorul fondului că sunt aplicabile dispoziţiile vechiul C. proc. civ., iar nu ale celui nou pe care a fost întemeiată acţiunea. În consecinţă, a apreciat recurentul, au fost încălcate principiile contradictorialităţii, disponibilităţii şi oralităţii.

Înalta Curte observă că, într-adevăr, instanţa de fond a reţinut în considerentele sentinţei atacate că va aplica prevederile C. proc. civ. de la 1865 în forma în vigoare la data solicitării suspendării în dosarul nr. x/2013, temeiul de drept invocat prin cerere, în speţă art. 1.064 din C. proc. civ. actual urmând a fi înlocuit de prevederile art. 7231 din C. proc. civ. anterior.

Însă, deşi acest aspect nu a fost pus în discuţia părţilor la termenul la care s-a luat în examinare cererea de restituire a cauţiunii, recurentul nu a făcut dovada vătămării care i s-ar fi produs, având în vedere că dispoziţiile art. 1064 din Codul de procedură actual şi cele ale art. 7231 din Codul de procedură vechi au un conţinut similar.

Prin urmare, această critică este neîntemeiată.

A mai susţinut recurentul că în mod eronat a reţinut instanţa că nu are calitate procesuală activă. Legiuitorul foloseşte două noţiuni diferite, deci două instituţii diferite, respectiv "debitorul cauţiunii" şi "cel care a depus cauţiunea". Astfel, a apreciat recurentul că, în mod clar, voinţa legiuitorului a fost să îi diferenţieze pe cei doi, iar titularul cauţiunii este "cel care a depus cauţiunea", deci persoana fizică A..

Instanţa de control judiciar reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 7231 din vechiul C. proc. civ.: "cauţiunea se eliberează celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptăţit în cauză nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite, până la împlinirea termenului de 30 de zile de la data la care, prin hotărâre irevocabilă, s-a soluţionat fondul cauzei. Cu toate acestea, cauţiunea se eliberează de îndată, dacă partea interesată declară în mod expres că nu urmăreşte obligarea părţii adverse la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate."

În speţă, cauţiunea de 38.642 RON a fost consemnată cu chitanţa nr. x/23.02.2013, de către societatea B. S.R.L. prin A..

Înalta Curte, în acord cu judecătorul fondului, reţine că efectele juridice ale depunerii cauţiunii au fost produse în raport cu societatea, întrucât în dosarul nr. x/2013 s-a cerut suspendarea deciziei de impunere nr. x/7.12.2012, prin care au fost stabilite în sarcina B. S.R.L. obligaţii suplimentare de plată de 1.932.095 RON, impozit pe profit şi TVA cu accesorii, prin sentinţa nr. 79/13.03.2013 fiind admisă cererea societăţii, dispunându-se suspendarea executării deciziei de impunere până la pronunţarea instanţei de fond.

Totodată, decizia de impunere nr. x/2012 şi decizia nr. 36/7.02.2013 au fost emise pentru societate, prin aceasta din urmă organele fiscale dispunând suspendarea soluţionării contestaţiei administrativ-fiscale până la pronunţarea unei soluţii definitive pe latură penală.

Astfel, raportul juridic pentru care s-a depus cauţiune nu îl viza pe petentul din prezenta cerere, iar raţiunea pentru care se achită cauţiune este ca o anumită persoană să beneficieze de consecinţe juridice prevăzute de lege, interesând astfel subiectul de drept care are nevoie să probeze depunerea cauţiunii, respectiv societatea.

Faptul că asociatul a efectuat plata în contul prevăzut pentru consemnare nu înseamnă că nu a făcut-o pentru societate, în condiţiile în care aceasta este menţionată atât în recipisa de consemnare, cât şi în chitanţă.

Astfel, numai societatea prin reprezentantul său legal are posibilitatea să solicite restituirea cauţiunii, iar din perspectiva reprezentării în prezent, faţă de faptul că societatea se află în insolvenţă în procedura falimentului, potrivit Legii nr. 85/2014, aceasta nu mai poate fi asigurată de către asociatul unic.

Prin urmare, cererea de restituire a cauţiunii putea fi formulată numai de societate prin lichidator judiciar, fostul asociat unic neavând calitate procesuală activă şi nici calitate de reprezentant al societăţii în ipoteza în care ar fi susţinut că reprezintă societatea.

În concluzie, susţinerile recurentului sunt nefondate, iar cererea de restituire a cauţiunii a fost respinsă în mod corect ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de A. împotriva sentinţei nr. 101/F-CONT din 28 septembrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Piteşti – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. împotriva sentinţei nr. 101/F-CONT din 28 septembrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 decembrie 2023.