Standing of pension agencies in administrative damages actions for unconstitutional government emergency ordinances

Şedinţa publică din data de 13 decembrie 2023

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 20.12.2022 pe rolul Curţii de Apel Timişoara, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Casa Judeţeană de Pensii Timiş, repararea prejudiciului cauzat prin punerea în aplicare, începând cu data de 1 ianuarie 2022, a dispoziţiilor art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, din data de 17.12.2021, publicată în M.O. nr. 1202/18.12.2021, prin care s-a introdus în Codul fiscal o taxă nouă sub forma contribuţiilor sociale obligatorii, constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care realizează venituri din pensii pentru partea care depăşeşte suma lunară de 4.000 RON, respectiv:

- obligarea pârâţilor la plata despăgubirilor constând în plata unor sume egale cu sumele reţinute începând cu luna ianuarie 2022 din pensia reclamantului, cu titlul de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul a contribuţiei de 10 % din partea ce depăşeşte suma de 4.000 RON, despăgubirile urmând a fi calculate începând cu prima reţinere din pensie şi până la acoperirea integrală a prejudiciului, indexat cu rata inflaţiei (art. 9 alin. (1)-(5) din Legea nr. 554/2004);

- obligarea pârâţilor la plata despăgubirilor constând în plata dobânzilor legale penalizatoare aferente sumelor reţinute cu titlul de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, calculate începând cu data primei reţineri din pensie şi până la acoperirea integrală a prejudiciului (art. 3 alin. (2)-(4) din O.G. nr. 13/2011);

- obligarea pârâţilor să emită un act administrativ prin care să dispună încetarea reţinerilor din pensia reclamantului a contribuţiilor sociale de sănătate, de 10% din partea ce depăşeşte suma lunară de 4.000 RON, începând cu data pronunţării hotărârii (art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004);

- în temeiul art. 29 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992, coroborat cu art. 9 alin. (1)-(5) din Legea nr. 554/2004, a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XXIV din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, din data de 17.12.2021, publicată în M.O. nr. 1202/18.12.2021, respectiv neconstituţionalitatea acelor prevederi din O.U.G. nr. 130/2021 prin care s-au introdus contribuţiile sociale obligatorii constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care realizează venituri din pensii, pentru partea care depăşeşte suma lunară de 4.000 RON, (art. XXIV, pct. 11-14, 16-20), respectiv art. XXV din aceeaşi Ordonanţă, precum şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 19.01.2023, Casa Judeţeană de Pensii Timiş a formulat cerere de chemare în garanţie a Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate.

La data de 20.02.2023, reclamantul A. a formulat precizare, prin care a arătat că înţelege să nu mai susţină capătul de cerere privind cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a României.

De asemenea, la data de 22.02.2023, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a formulat o cerere prin care a solicitat chemarea în garanţie a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 139 din 22 martie 2023, Curtea de Apel Timişoara – secţia contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia inadmisibilităţii; a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a chematei în garanţie Casa Naţională de Asigurări de Sănătate; a admis excepţia lipsei parţiale de interes; a respins, ca lipsite de interes, petitele II şi IV din acţiunea formulată de reclamantul A., în ceea ce priveşte despăgubirile principale, respectiv sumele reţinute cu titlul de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul de 10% din partea care depăşeşte suma lunară de 4.000 RON şi obligarea pârâţilor la emiterea unui act administrativ prin care să dispună încetarea reţinerilor din pensie; a admis în parte acţiunea, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Casa Judeţeană de Pensii Timiş; a obligat pârâta Casa Judeţeană de Pensii Timiş la plata către reclamant a dobânzilor legale penalizatoare şi a sumelor cuvenite cu titlul de indexarea cu rata inflaţiei, aferente sumelor reţinute cu titlul de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul de 10% din partea care depăşeşte suma lunară de 4.000 RON, calculate începând cu data primei reţineri şi până la acoperirea integrală a prejudiciului; a admis cererea de chemare în garanţie formulată de către pârâta Casa Judeţeană de Pensii Timiş, în contradictoriu cu Casa Naţională de Asigurări de Sănătate; a obligat chemata în garanţie Casa Naţională de Asigurări de Sănătate să plătească pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Timiş dobânzile legale penalizatoare şi sumele cuvenite reclamantului cu titlul de indexarea cu rata inflaţiei, aferente sumelor reţinute cu titlul de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul de 10% din partea care depăşeşte suma lunară de 4.000 RON, calculate începând cu data primei reţineri şi până la acoperirea integrală a prejudiciului; a respins cererea privind obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

3. Căile de atac exercitate în cauză

3.1. Împotriva sentinţei nr. 139 din 22 martie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara – secţia contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs recurenta-pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Timiş, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei recurate şi respingerea în totalitate a acţiunii reclamantului.

În motivarea recursului, se arată că sentinţa recurată a fost pronunţată cu aplicarea greşită a prevederilor art. 1 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 4/2023, respectiv a dispoziţiilor referitoare la modalitatea de restituire a sumelor reprezentând contribuţiile de asigurări sociale de sănătate reţinute în temeiul normelor declarate neconstituţionale prin Decizia nr. 650/2022 a Curţii Constituţionale.

Arată că intimatului-reclamant nu i se cuvin în integralitate sumele reţinute din pensia sa, cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate de la data de 1 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022 inclusiv, restituirea sumelor respective implicând recalcularea venitului impozabil corespunzător lunilor pentru care se efectuează restituirea, în conformitate cu prevederile Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, şi reţinerea diferentelor de impozit pe venit datorate.

Prin urmare, susţine că intimatului nu i se cuvine plata dobânzilor legale penalizatoare şi a sumelor cu titlu de indexarea cu rata inflaţiei, aferente sumelor reţinute cu titlul de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul de 10% din partea care depăşeşte suma lunară de 4.000 RON, calculate începând cu data primei reţineri şi până la acoperirea integrală a prejudiciului.

Astfel, prin nereţinerea contribuţiei de asigurări sociale de sănătate de 10% se majorează baza de calcul pentru impozitul pe venitul din pensia reclamantului-intimat, astfel că acesta nu ar fi încasat integral sumele reţinute cu titlu de contribuţie de asigurări sociale de sănătate din pensia sa.

Mai susţine că, în contextul în care restituirea sumelor reprezentând contribuţii de asigurări sociale de sănătate este reglementată prin O.U.G. nr. 4/2023, în sensul de a se realiza lunar în perioada 1 martie 2023 - 28 februarie 2024, respectiv în decurs de 1 an, aşa cum a fost efectuată reţinerea sumelor cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, la data pronunţării sentinţei recurate nu era scadentă plata tuturor sumelor ce se cuvin a-i fi restituite, după recalcularea venitului impozabil corespunzător lunilor pentru care se efectuează restituirea, conform Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, şi reţinerea diferentelor de impozit pe venit datorate.

Consideră că intimatului-reclamant nu i se cuvin dobânzi legale penalizatoare şi indexarea cu rata inflaţiei, aferente sumelor reţinute cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, nefiind ajunsă la scadenţă obligaţia principală pentru care instanţa a obligat Casa Judeţeană de Pensii Timiş la plata accesoriilor constând în dobânzi legale penalizatoare şi sume cu titlu de inflaţie.

Mai arată că suma cuvenită intimatului în luna martie 2023 conform O.U.G. nr. 4/2023 i s-a restituit anterior pronunţării sentinţei civile recurate.

3.2. Împotriva aceleaşi sentinţe a declarat recurs şi recurenta-chemată în garanţie Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii recurate.

De asemenea, solicită în rejudecare, admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a chematei în garanţie C.N.A.S., respectiv respingerea cererii de chemare în garanţie, formulate de Casa Judeţeană de Pensii Timiş, ca netemeinică şi nelegală.

În motivarea recursului arată că, în ceea ce priveşte respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a chematei în garanţie Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, obiectul acţiunii reclamantului constă în obligarea la repararea prejudiciului cauzat prin punerea în aplicare, începând cu data de 01 ianuarie 2022, a dispoziţiilor art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021, în temeiul art. 9 alin. (1) - (5) din Legea nr. 554/2004, care reglementează acţiunile împotriva ordonanţelor Guvernului şi stabileşte dreptul persoanei vătămate într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe declarate neconstituţionale, să introducă acţiune la instanţa de contencios administrativ.

Or, emitentul ordonanţelor este Guvernul, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate neavând nicio atribuţie în acest sens, nefiind nici iniţiator şi nici avizator al ordonanţei, motiv pentru care consideră că în mod greşit a respins instanţa de fond excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a chematei în garanţie Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, în prezenta cauză nefiind justificată legitimarea sa procesuală pasivă.

De asemenea, critică hotărârea instanţei de fond în ceea ce priveşte obligarea sa la plata dobânzii legale penalizatoare şi a sumelor cuvenite reclamantului cu titlu de indexare cu rata inflaţiei, aferente sumelor reţinute cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate.

Astfel, arată că atât în materie fiscală, cât şi în materie civilă, plata dobânzilor este legată de existenţa unei legături de cauzalitate între prejudiciu şi fapta ilicită, cu observarea laturii subiective, respectiv a formei de vinovăţiei.

Faţă de pretenţia dedusă judecăţii, arată că în speţă nu există o legătură de cauzalitate între obligaţia de restituire a contribuţiei de asigurări sociale de sănătate şi plata dobânzilor şi actualizărilor acestor sume, prin raportare la vreo formă de vinovăţie a Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, în condiţiile în care aceasta nu poate fi obligată la plata dobânzilor şi actualizărilor solicitate cu atât mai mult cu cât admiterea excepţiei de neconstituţionalitate prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 650/2022 s-a făcut pe considerentul că O.U.G. nr. 130/2021 a fost adoptată fără a fi justificată urgenţa emiterii acesteia.

Mai arată că la punctul nr. 52 din aceeaşi decizie, Curtea Constituţională a reţinut că Guvernul, impunând prin ordonanţa de urgenţă plata unei contribuţii de asigurări sociale de sănătate pentru persoanele fizice care au calitatea de pensionari în privinţa pensiilor care depăşesc 4.000 RON, a încălcat art. 115 alin. (6) din Constituţie, cu referire la interdicţia de a afecta drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie, în speţă, dreptul la pensie, prevăzut şi garantat de art. 47 alin. (2) din Constituţie.

Or, obligaţia de plată a contribuţiei de asigurări sociale de sănătate pentru pensiile care depăşesc 4.000 RON, a fost instituită de Guvern prin O.U.G. nr. 130/2021, motiv pentru care CNAS, ca parte a puterii executive, avea şi are obligaţia legală de a pune în executare prevederile legale emise de puterea legislativă, neputându-se subroga în drepturile şi obligaţiile puterii legislative, în acest sens fiind şi prevederile art. 1 alin. (4) din Titlul I al Constituţiei României.

Astfel, arată că nu se poate retine culpa CNAS, atâta timp cât legiuitorul a prevăzut în mod expres această contribuţie.

Mai mult, în aplicarea dispoziţiilor O.U.G. nr. 4/2023, CNAS a iniţiat din oficiu executarea plăţilor către casele de pensii, astfel că nu se poate reţine vreo culpă sau obligaţie în sarcina chematei în garanţie CNAS, de a plăti către Casa de Pensii Timiş suma pe care instanţa de fond a considerat-o obligaţie de plată către intimatul-reclamant.

De asemenea, arată că obligarea sa la plata dobânzilor, actualizărilor şi a cheltuielilor de judecată ar avea un precedent negativ şi asupra bugetului FNUASS, ce are ca destinaţie acordarea serviciilor medicale către asiguraţi în sistemul de asigurări sociale de sănătate, cu consecinţa diminuării atât a pachetului de servicii medicale, medicamente şi materiale sanitare pentru persoanele asigurate în sistemul de asigurări sociale de sănătate, cât şi a calităţii serviciilor medicale acordate acestora, sens în care consideră că sunt neîntemeiate dispoziţiile instanţei de fond în ceea ce priveşte obligarea chematei în garanţie CNAS ta plata dobânzilor şi actualizărilor solicitate.

4. Apărările formulate în recurs

Intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare, prin care invocă excepţia nulităţii cererilor de recurs, iar în subsidiar, solicită respingerea recursurilor ca nefondate şi menţinerea ca temeinică şi legală a hotărârii recurate.

Consideră că este corectă soluţia instanţei de fond de respingere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, fiind incidente dispoziţiile O.U.G. nr. 4/2023, prin care reparat parţial prejudiciul ce i-a fost produs prin adoptarea O.U.G. nr. 130/2021, declarată ulterior neconstituţională.

5. Procedura de soluţionare a recursurilor

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 27 iulie 2023, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 1 noiembrie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

La termenul de judecată din 1 noiembrie 2023, Înalta Curte a invocat, ca motiv de casare/nelegalitate ordine publică, lipsa calităţii procesuale pasive a Casei Judeţene de Pensii Timiş, raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

6. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor

În cauză, reclamantul A. a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o acţiune formulată în condiţiile art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Casa Judeţeană de Pensii Timiş, repararea prejudiciului cauzat prin punerea în aplicare, începând cu data de 1 ianuarie 2022, a dispoziţiilor art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021, prin care s-a introdus în Codul fiscal o nouă contribuţie, constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care realizează venituri din pensii pentru partea care depăşeşte suma lunară de 4.000 RON, respectiv: obligarea pârâţilor la plata despăgubirilor constând în plata sumelor reţinute începând cu luna ianuarie 2022 din pensia reclamantului, cu titlul de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, indexate cu rata inflaţiei; obligarea pârâţilor la plata despăgubirilor constând în plata dobânzilor legale penalizatoare aferente sumelor reţinute cu titlul de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, calculate începând cu data primei reţineri din pensie şi până la acoperirea integrală a prejudiciului (art. 3 alin. (2)-(4) din O.G. nr. 13/2011); obligarea pârâţilor să emită un act administrativ prin care să dispună încetarea acestor reţineri.

Deşi prin cererea introductivă reclamantul a solicitat şi sesizarea Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XXIV din O.U.G. nr. 130/2021, respectiv art. XXV din aceeaşi Ordonanţă, ulterior a renunţat la acest capăt de cerere, iar prin încheierea din data de 22.02.2023 Curtea de Apel Timişoara – secţia contencios administrativ şi fiscal a luat act de restrângerea pretenţiilor reclamantului prin precizarea depusă la dosar.

De asemenea, în cauză, în faţa instanţei de fond, Casa Judeţeană de Pensii Timiş a formulat cerere de chemare în garanţie a Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, iar Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a formulat o cerere prin care a solicitat chemarea în garanţie a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

Prin sentinţa recurată, Curtea de Apel Timişoara – secţia contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia inadmisibilităţii; a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a chematei în garanţie Casa Naţională de Asigurări de Sănătate; a admis excepţia lipsei parţiale de interes şi a respins, ca lipsite de interes, petitele II şi IV din acţiune, referitoare la despăgubirile principale, respectiv sumele reţinute cu titlul de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul de 10% din partea care depăşeşte suma lunară de 4.000 RON şi obligarea pârâţilor la emiterea unui act administrativ prin care să dispună încetarea reţinerilor din pensie; a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâta Casa Judeţeană de Pensii Timiş la plata către reclamant a dobânzilor legale penalizatoare şi a sumelor cuvenite cu titlul de indexarea cu rata inflaţiei, aferente sumelor reţinute cu titlul de contribuţii de asigurări sociale de sănătate; a admis cererea de chemare în garanţie formulată de către pârâta Casa Judeţeană de Pensii Timiş, în contradictoriu cu Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, pe care a obligat-o să plătească pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Timiş dobânzile legale penalizatoare şi sumele cuvenite reclamantului cu titlul de indexarea cu rata inflaţiei, aferente sumelor reţinute cu titlul de contribuţii de asigurări sociale de sănătate; a respins cererea privind obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Prin încheierea din 22.02.2023, Curtea de Apel Timişoara a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Casei Judeţene de Pensii Timiş privind capătul 1 din acţiune; a admis în principiu cererea de chemare în garanţie a Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate şi a respins, ca inadmisibilă în principiu, cererea de chemare în garanţie a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală

Împotriva sentinţei nr. 139 din 22 martie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara – secţia contencios administrativ şi fiscal, au formulat recursuri recurenta-pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Timiş şi recurenta-chemată în garanţie Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, întemeiate pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Cu titlu preliminar, Înalta Curte constată că asupra excepţiei nulităţii recursurilor, invocată prin întâmpinare de către intimatul-reclamant A., Înalta Curte s-a pronunţat în şedinţa publică din data de 1 noiembrie 2024, în sensul respingerii acesteia.

În continuare, Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate.

În cauză, intimatul-reclamant s-a considerat vătămat în drepturile şi interesele sale legitime prin modificările legislative aduse de O.U.G. nr. 130/2021, publicată în M.O. nr. 1202/18.12.2021, respectiv pusă în aplicare începând cu data de 01.01.2022, prin care s-a instituit plata obligatorie a contribuţiilor de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul a contribuţiei de 10% din partea ce depăşeşte suma lunară de 4.000 RON pentru fiecare drept de pensie, cu afectarea majoră a pensiei de serviciu, sens în care a formulat o acţiune în condiţiile art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

La termenul de judecată din 1 noiembrie 2023, Înalta Curte a invocat, ca motiv de ordine publică, lipsa calităţii procesuale pasive a Casei Judeţene de Pensii Timiş, raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Potrivit art. 488 alin. (1) C. proc. civ. (Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată) "Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: (…) 8. când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material."; totodată, potrivit art. 483 C. proc. civ. "(3) Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. (4) În cazurile anume prevăzute de lege, recursul se soluţionează de către instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată. Dispoziţiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător." [s.n.].

Din interpretarea dispoziţiilor citate în precedent, Înalta Curte reţine că recursul reprezintă acea cale extraordinară de atac prin care hotărârea atacată este supusă controlului judiciar prin prisma conformităţii sale cu regulile de drept aplicabile, ceea ce implică recunoaşterea posibilităţii părţii interesate de a o critica doar pentru motive de nelegalitate, iar nu şi de netemeinicie.

Punctual, prin decizia Curţii Constituţionale nr. 650/15.12.2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 1262/28.12.2022, s-a admis excepţia de neconstituţionalitate a art. XXIV pct. 11 [cu referire la art. 153 alin. (1) lit. f)2) Codul fiscal], pct. 12 [cu referire la art. 154 alin. (1) lit. h) Codul fiscal sintagma "de până la suma de 4.000 RON lunar inclusiv"], pct. 13 [cu referire la art. 155 alin. (1) pct. a1) Codul fiscal], pct. 14 [cu referire la sintagma "venituri din pensii" din cuprinsul titlului secţiunii a 3-a capitolul III al titlului V "Contribuţii sociale obligatorii" Codul fiscal], pct. 16 [cu referire la art. 1573 Codul fiscal], pct. 17 [cu referire la sintagma "precum şi al veniturilor din pensii" din cuprinsul titlului secţiunii a 4-a capitolul III al titlului V "Contribuţii sociale obligatorii" Codul fiscal], pct. 18 [cu referire la art. 168 alin. (1) în privinţa trimiterii la art. 153 alin. (1) lit. f)2), alin. (5) în privinţa trimiterii la art. 1573 şi alin. (7)1 Codul fiscal] şi pct. 19 [cu referire la alin. (1) lit. a) în privinţa trimiterii la art. 153 alin. (1) lit. f)2) Codul fiscal] şi art. XXV alin. (1) lit. c) [cu referire la pct. 12, 13, 16, 18 în privinţa alin. (1) şi (5) ale art. 168 Codul fiscal şi pct. 19] din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, dispoziţiile mai sus menţionate fiind declarate neconstituţionale.

În esenţă, instanţa de contencios constituţional a reţinut că O.U.G. nr. 130/2021 a diminuat cuantumul pensiei prin instituirea unei contribuţii la bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate; or, prin ordonanţă de urgenţă nu se poate diminua cuantumul pensiei, nici prin instituirea de impozite, nici prin instituirea de alte contribuţii, pentru că o asemenea măsură conduce la o afectare a dreptului la pensie prevăzut de art. 47 alin. (2) din Constituţie, fiind astfel contrară art. 115 alin. (6) din Constituţie, care interzice afectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale prin ordonanţe de urgenţă.

Drept urmare, în Monitorul Oficial din data de 17.02.2023 a fost publicată O.U.G. nr. 4/2023 privind stabilirea unor măsuri de restituire a unor contribuţii de asigurări sociale de sănătate, act normativ ce reglementează modalitatea de restituire a CASS reţinute pensionarilor cu venituri peste 4.000 de RON în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 130/2021, declarate neconstituţionale.

Potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 4/2023,,(1) Sumele reţinute din veniturile din pensii realizate de persoanele fizice, cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate de la data de 1 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022 inclusiv, se restituie lunar în perioada 1 martie 2023 - 28 februarie 2024, după recalcularea venitului impozabil corespunzător lunilor pentru care se efectuează restituirea, în conformitate cu prevederile Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, şi reţinerea diferenţelor de impozit pe venit datorate. (2) Diferenţele de impozit pe venit se calculează separat faţă de impozitul aferent drepturilor lunii curente, se reţin la data efectuării plăţii sumelor prevăzute la alin. (1), se plătesc şi se declară până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care se face plata, prin depunerea declaraţiei privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate. (3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi sumelor reţinute cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate din pensiile private, respectiv pensiile facultative, pentru partea care depăşeşte suma lunară de 4.000 de RON. (4) Procedura de plată eşalonată prevăzută la alin. (1) se aplică şi în ceea ce priveşte plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti devenite executorii în perioada 28 decembrie 2022 - 1 martie 2023".

Consecutiv adoptării O.U.G. nr. 4/2023, prima instanţă s-a învestit pe fond doar cu pretenţiile formulate în cauză de intimatul-reclamant privind actualizarea cu indicele de inflaţie a sumelor reţinute din pensie conform O.U.G. nr. 130/2021 şi dobânda legală aferentă lor, solicitate cu titlul de despăgubiri.

Art. 9 din Legea nr. 554/2004, cu denumirea marginală "Acţiunile împotriva ordonanţelor Guvernului", conferă persoanei care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe considerate neconstituţionale sau declarate ca atare posibilitatea promovării unei acţiuni în contencios administrativ, care, potrivit alin. (5), "poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative".

În acest context, Înalta Curte constată că recurenta-pârâta Casa Judeţeană de Pensii Timiş nu justifica o calitate procesuală pasivă în proces.

În acest sens, Înalta Curte are în vedere că acţiunea de faţă are ca obiect, în condiţiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţa declarată neconstituţională. Or, asemenea despăgubiri nu pot fi solicitate decât de la autorul faptei ilicite, emitent al ordonanţei neconstituţionale care a prejudiciat în mod direct reclamantul.

Faptul că reţinerile din pensie păgubitoare pentru reclamant au fost efectuate de Casa Judeţeană de Pensii Timiş nu îi conferă părţii pârâte în discuţie calitate procesuală pasivă în condiţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 pentru despăgubirile pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţa declarată neconstituţională. Acţiunea de faţă nu are ca obiect plata pensiei ori a unor drepturi de pensie, pentru ca raportul juridic litigios să fie legat între reclamant şi această pârâtă, referitor la atribuţiile conferite acesteia de lege, ci, aşa cum s-a arătat, despăgubiri pentru prejudicii cauzate printr-o ordonanţă declarată neconstituţională, fapta ilicită, temei al angajării răspunderii, constând în emiterea respectivei ordonanţe, de către Guvern, în timp ce casele de pensii au efectuat operaţiuni materiale de aducere a acesteia la îndeplinire.

Nici faptul că prin O.U.G. nr. 4/2023 se prevede că restituirea sumelor reţinute în temeiul ordonanţei declarate neconstituţionale se face prin intermediul aceloraşi case de pensii nu este de natură a fi conferit în proces calitate procesuală pasivă Casei Judeţene de Pensii Timiş, cu atât mai mult cu cât obiectul nu poartă asupra executării obligaţiilor instituite prin actul normativ menţionat.

Curtea subliniază aşadar că, raportat la obiectul pe care îl pot avea acţiunile împotriva ordonanţelor Guvernului, definit la art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, calitatea procesuală pasivă revine în mod exclusiv Guvernului atunci când se solicită repararea unor prejudicii cauzate în mod direct prin ordonanţa (de urgenţă) declarată neconstituţională, astfel de acţiuni fiind admisibile potrivit legii când vizează plata unor despăgubiri.

Pe lângă Guvern, ca emitent al actului vătămător, ar mai putea sta în judecată în contenciosul administrativ emitenţii actelor administrative emise în baza ordonanţei, a căror anulare s-ar cere, sau autorităţile publice în privinţa cărora s-ar solicita să fie obligate la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative, ceea ce nu este cazul în speţă, dreptul de pensie originar aparţinând domeniului asigurărilor sociale.

De asemenea, Curtea subliniază că art. 9 din Legea nr. 554/2004 reprezintă o normă cu caracter special în materia contenciosului administrativ, constituind o reflectare la nivelul legii organice a normei constituţionale de la art. 126 alin. (6) teza finală din Constituţia României, text potrivit căruia "Instanţele de contencios administrativ sunt competente să soluţioneze cererile persoanelor vătămate prin ordonanţe sau, după caz, prin dispoziţii din ordonanţe declarate neconstituţionale.".

Ca regulă generală, art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004 defineşte contenciosul administrativ ca fiind "activitatea de soluţionare de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim".

În acest context, art. 9 din Legea nr. 554/2004 reglementează o categorie specială de acţiuni formulate în materia contenciosului administrativ, anume vizând "(i) acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, (ii) anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, (iii) obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative." (alin. (5).

Se observă că, dintre acţiunile enumerate de textul legal anterior menţionat, doar acelea referitoare la (ii) anularea actelor administrative ori (iii) obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative se circumscriu definiţiei de la art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004.

În schimb, acţiunea în (i) acordarea despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţele Guvernului prezintă un caracter atipic, putând fi formulată pe cale principală, deşi în materia contenciosului administrativ, ca regulă generală, pretenţiile băneşti prezintă un caracter accesoriu sau subsidiar cererii în controlul de legalitate exercitat asupra unui act administrativ tipic şi asimilat.

Conchizând, Înalta Curte constată faptul că acţiunea în discuţie privind acordarea despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţele Guvernului are atât un caracter atipic în materia contenciosului administrativ, cât şi specificul unei reglementări speciale, ceea ce implică o aplicare/interpretare a sa strictă, limitativă.

În aceste condiţii, din moment ce premisa de formulare a acţiunii o reprezintă "acordarea despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţele Guvernului", admisibilitatea unei astfel de acţiuni în pretenţii formulată potrivit art. 9 din Legea nr. 554/2004 este limitată la cereri îndreptate împotriva Guvernului României, autoritate publică centrală de la care provine ordonanţa sau ordonanţa de urgenţă (pretins) vătămătoare, fără a fi permisă exercitarea sa în contradictoriu cu alte subiecte de drept public sau privat, care prin aplicarea unei ordonanţe/ordonanţe de urgenţă a Guvernului, ce ar fi neconstituţională, au prejudiciat partea reclamantă.

În acest din urmă caz, persoanei interesate îi revine să recurgă la acţiunea de drept comun/dreptul muncii/asigurărilor sociale/contencios administrativ etc. prevăzută de lege în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, natura juridică a raportului litigios şi calitatea părţilor, cadru procesual în care va putea formula o excepţie de neconstituţionalitate în cond. art. 29 din Legea nr. 47/1992, în măsura în care apreciază că reglementarea legală aplicată în raportul juridic respectiv ar fi afectată de vicii de constituţionalitate.

Prin urmare, pretenţiile rămase în litigiu, la acest moment procesual, vizează despăgubirile solicitate în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004 privind dobânda legală şi actualizarea sumelor restituite cu indicele de inflaţie, iar, în raport cu acestea, Casa Judeţeană de Pensii Timiş nu are calitate procesuală pasivă, în condiţiile în care răspunderea pentru despăgubirile solicitate, ce i-au fost cauzate intimatului-reclamant prin adoptarea O.U.G. nr. 130/2021, declarată ulterior neconstituţională, aparţinea emitentului, în speţă Guvernului României.

În sfârşit, Înalta Curte constată că una dintre condiţiile de exerciţiu ale acţiunii în justiţie este calitatea procesuală, ce presupune existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecăţii – calitate procesuală activă, şi, pe de altă parte, între persoana pârâtului şi cel obligat în baza aceluiaşi raport juridic – calitate procesuală pasivă, instanţa fiind obligată să verifice atât calitatea procesuală activă, cât şi calitatea procesuală pasivă, deoarece raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din raport de drept material dedus judecăţii. Astfel, conform art. 36 C. proc. civ., calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii. Existenţa sau inexistenţa drepturilor şi a obligaţiilor afirmate constituie o chestiune de fond.

În speţă, faţă de cauza juridică a acţiunii şi faţă de dispoziţiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, în temeiul cărora au fost solicitate despăgubirile ce fac obiectul cauzei de faţă, Înalta Curte constată că nu există identitate între debitorul raportului juridic dedus judecăţii şi Casa Judeţeană de Pensii Timiş, astfel că aceasta din urmă nu justifica o calitate procesuală pasivă în proces.

În consecinţă, instanţa de fond în mod greşit a apreciat că această pârâtă are calitate procesuală pasivă în cauză şi, mai mult, a obligat-o la plata către reclamant a dobânzilor legale penalizatoare şi a sumelor cuvenite cu titlul de indexarea cu rata inflaţiei, aferente sumelor reţinute cu titlul de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul de 10% din partea care depăşeşte suma lunară de 4.000 RON, calculate începând cu data primei reţineri şi până la acoperirea integrală a prejudiciului.

În ceea ce priveşte cererea de chemare în garanţie a Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, Înalta Curte constată că aceasta a rămas fără obiect.

Astfel, în cauză, cererea de chemare în garanţie a Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate a fost formulată de Casa Judeţeană de Pensii Timiş în faţa instanţei de fond, iar în condiţiile în care instanţa de recurs a constatat lipsa calităţii procesuale pasive a Casei Judeţene de Pensii Timiş, respectiv a titularului cererii de chemare în garanţie, această cerere a rămas fără obiect.

Prin urmare, Înalta Curte va dispune reformarea hotărârii recurate, în sensul admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a recurentei-pârâte Casa Judeţeană de Pensii Timiş şi respingerii în consecinţă a cererii formulate în contradictoriu cu această pârâtă, precum şi a respingerii cererii de chemare în garanţie a Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, ca rămasă fără obiect.

În aceste condiţii nu mai este necesară o analiză a celorlalte motive de casare/nelegalitate invocate de recurente prin cererile de recurs formulate, verificarea acelor critici având un caracter subsidiar.

În plus, Înalta Curte subliniază că judecarea căilor de atac intervine cu respectarea principiului disponibilităţii, în limita motivelor de casare/nelegalitate de ordine publică şi a cererilor de recurs raportat la titularii acestora (Casa Judeţeană de Pensii Timiş şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate) şi obligaţiile incumbând acestora din urmă în temeiul sentinţei recurate, fără a se putea învesti instanţa de control judiciar şi cu pretenţii aparţinând intimatului-reclamant şi care nu au fost acordate de prima instanţă, dl. A. neformulând vreo cerere de recurs care să fi fost îndreptată împotriva recurentelor sau altor părţi din proces.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursurile declarate de recurentele-pârâte Casa Judeţeană de Pensii Timiş şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate împotriva sentinţei nr. 139 din 22 martie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara – secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru motivul de ordine publică invocat, va casa în parte sentinţa recurată şi, rejudecând: va admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a recurentei-pârâte Casa Judeţeană de Pensii Timiş; va respinge cererea formulată în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Timiş pentru lipsa calităţii procesuale pasive; va respinge cererea de chemare în garanţie a Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, ca rămasă fără obiect; va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de recurentele-pârâte Casa Judeţeană de Pensii Timiş şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate împotriva sentinţei nr. 139 din 22 martie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara – secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa recurată şi, rejudecând:

Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a recurentei-pârâte Casa Judeţeană de Pensii Timiş.

Respinge cererea formulată în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Timiş pentru lipsa calităţii procesuale pasive.

Respinge cererea de chemare în garanţie a Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, ca rămasă fără obiect.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 13 decembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.