Peremption of appeal for failure to appear following suspension of anti-discrimination fine litigation

Şedinţa publică din data de 13 decembrie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 28 februarie 2018 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2018, petenta A. a solicitat, în contradictoriu cu intimaţii Consiliul National pentru Combaterea Discriminării şi B. din A., anularea Hotărârii nr. 725/13.12.2017, emisă de Consiliul National pentru Combaterea Discriminării, ca fiind netemeinică şi nelegală, şi exonerarea Regiei de la plata amenzii.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1197 din 27 martie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea în contencios administrativ şi fiscal formulată de reclamanta C. în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi D. şi a anulat Hotărârea nr. 725/13.12.2017 a CNCD, exonerând, astfel, reclamanta de plata amenzii.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva hotărârii indicate în punctul I.2 de mai sus a declarat recurs pârâtul D., judecarea acestuia fiind continuată de succesorul în drepturi E. Recursul a fost întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi prin intermediul său, recurentul a solicitat casarea hotărârii atacate şi respingerea cererii formulate de reclamantă, ca neîntemeiată, învederând, în esenţă, că prima instanţă a încălcat prevederile art. 6 din Convenţia EDO şi art. 20 alin. (6) din O.G. nr. 137/2000, privind sarcina probei şi existenţa faptelor de discriminare. De asemenea, recurentul a argumentat şi în sensul că, în cauza pendinte, sunt întrunite condiţiile reţinerii faptei de discriminare pentru toate cele patru acte materiale, mai precis decontarea biletelor de odihnă şi tratament, grila de salarizare la nivel de A., acordarea de tichete cadou şi premierea personalului, susţinând, totodată, şi încălcarea, de către judecătorul fondului, a prevederilor art. 22 C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă, intimata-reclamantă C. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat şi menţinerea sentinţei recurate, drept temeinică şi legală.

5. Încheierea de suspendare a judecăţii

Prin încheierea de şedinţă din data de 19 octombrie 2022, Înalta Curte a suspendat judecarea recursului declarat de pârâtul D. şi continuat de succesorul în drepturi E. împotriva sentinţei civile nr. 1197 din 27 martie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând excepţia de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 416 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.:

"(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni.

(2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă."

Analizând lucrările dosarului, Înalta Curte reţine că, prin încheierea de şedinţă din 19 octombrie 2022 a dispus suspendarea judecării recursului declarat de pârâtul D. şi continuat de succesorul în drepturi, E., apreciind incidente prevederile art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât niciuna dintre părţi, deşi legal citate, nu s-a înfăţişat la strigarea pricinii şi nici nu a solicitat, în scris, judecarea cauzei în lipsă.

Încheierea de şedinţă din data de 19 octombrie 2022 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., care, în raport de prevederile art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., s-a împlinit la data de 19 aprilie 2023.

Înalta Curte reţine şi faptul că în cauză nu a fost formulată de părţi, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 415 pct. 1 C. proc. civ., nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură şi nu subzistă vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu, de către instanţa de judecată.

În consecinţă, Înalta Curte, faţă de lipsa de diligenţă a părţilor, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, va admite excepţia invocată din oficiu şi va constata intervenită sancţiunea perimării recursului declarat de pârâtul D. şi continuat de succesorul în drepturi E. împotriva sentinţei civile nr. 1197 din 27 martie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, potrivit dispoziţiilor art. 420 şi art. 421 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia perimării.

Constată perimat recursul declarat de pârâtul D. şi continuat de succesorul în drepturi E. împotriva sentinţei civile nr. 1197 din 27 martie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată astăzi, 13 decembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.