Enforcement of the strict one-year deadline for annulment appeals when judgment communication is delayed

Şedinţa publică din data de 12 decembrie 2023

Asupra prezentei contestaţii în anulare;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 7 decembrie 2018, sub nr. x/2018, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, secţia Judecători - Comisia de Disciplină, a solicitat anularea Rezoluţiei de clasare nr. x/2018 din 06.07.2018 emise de Inspecţia Judiciară.

Urmare a admiterii declaraţiei de abţinere formulată de judecătorul învestit cu soluţionarea cauzei, conform încheierii din 18 februarie 2019, dosarul a fost reînregistrat pe rolul aceleiaşi instanţe la data de 19 februarie 2019, sub nr. x/2019.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 922 din 6 decembrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamantul Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare Turbomotoare "B.", în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Europene Competitivitate şi a anulat Nota de constatare nr. x din 21.12.2018 emisă de Ministerul Fondurilor Europene-Direcţia Generală Programe Europene Competitive şi Decizia nr. 13856/21.02.2019.

3. Hotărârea instanţei de recurs

Prin decizia nr. 2030 din data de 5 aprilie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene împotriva sentinţei civile nr. 922 din 6 decembrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.

4. Contestaţia în anulare

Prin cererea înregistrată la data de 9 iunie 2023, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2023, Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei civile nr. 2030 din data de 5 aprilie 2022, pronunţată de aceeaşi instanţă în dosarul nr. x/2019.

Contestaţia în anulare a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., contestatorul solicitând anularea deciziei atacate şi rejudecare recursului.

5. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinare, intimatul Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare Turbomotoare "B." a invocat excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare, iar în subsidiar, a solicitat respingerea contestaţiei, ca nefondată.

II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal

Examinând, cu prioritate, excepţia tardivităţii formulării contestaţiei în anulare, în raport de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 506 C. proc. civ.: "Contestaţia în anulare poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data comunicării hotărârii, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas definitivă."

Înalta Curte reţine că termenul de 15 zile, respectiv termenul de un an, prevăzute de textul de lege anterior citat, deşi curg de la momente diferite, nu se aplică alternativ, la alegerea părţii care formulează contestaţia în anulare. Termenul de 15 zile, calculat de la data comunicării hotărârii care se atacă, reprezintă termenul general, înăuntrul căruia trebuie introdusă contestaţia în anulare, pe când termenul de un an este aplicabil exclusiv pentru cazul în care comunicarea hotărârii are loc într-o perioadă care depăşeşte un an de la data la care hotărârea a rămas definitivă.

În cauză, Înalta Curte constată că decizia nr. 2030 din data de 5 aprilie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost comunicată contestatorului Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene la data de 30 mai 2023, conform dovezii de înmânare aflate la dosarul Înaltei Curţi nr. x/2019.

În raport de această împrejurare, în speţă, este aplicabil termenul de un an. Aşadar, termenul de 1 an, prevăzut de art. 506 C. proc. civ., teza a doua, înăuntrul căruia trebuia declarată calea de atac a contestaţiei în anulare, începea să curgă de la momentul rămânerii definitive a deciziei contestate, deci de la data de 5 aprilie 2022 (conform art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.) şi se împlinea la data de 5 aprilie 2023, astfel că depunerea contestaţiei în anulare la data de 9 iunie 2023 este tardivă.

Contestaţia în anulare a fost depusă prin email, la data de 9 iunie 2023 (astfel cum rezultă din înscrisul aflat la dosar recurs), împrejurare faţă de care Înalta Curte constată că cererea fost depusă cu nerespectarea termenului de 1 an prevăzut de art. 506 C. proc. civ.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte constată că excepţia tardivităţii este întemeiată şi, pe cale de consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 508 C. proc. civ., va respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene împotriva deciziei nr. 2030 din data de 5 aprilie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2019, ca fiind tardiv formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene împotriva Deciziei nr. 2030 din data de 5 aprilie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2019, ca fiind tardiv formulată.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 12 decembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.