Appeal annulled for failure to formulate valid grounds of illegality in an application for 100% pharmaceutical cost compensation
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court annulled the appeal filed by the plaintiff, thereby upholding the first-instance judgment that dismissed her action as inadmissible. The dispute arose from a request for a presidential order mandating that public health authorities cover 100% of the costs for specific cancer medications under a compensation regime, challenging the government's and health agencies' refusal to authorize this expenditure. The appellate court ruled that the appeal was procedurally null because the plaintiff failed to identify specific grounds for illegality under the Civil Procedure Code, instead merely repeating the facts and arguments from the initial lawsuit without criticizing the lower court's legal reasoning. Consequently, the court applied the statutory sanction for non-compliance with the requirements for extraordinary appeals, noting that dissatisfaction with the outcome alone does not constitute a valid ground for cassation.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 248 C. proc. civ, art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ, art. 488 C. proc. civ, art. 489 alin. (2) C. proc. civ, art. 488 alin. (1) C. proc. civ; Appeal annulled for failure to formulate valid grounds of illegality in an application for 100% pharmaceutical cost compensation: Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. "cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: … d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.", iar în conformitate cu pervederile art. 488 din acelaşi cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 12 decembrie 2023
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată sub nr. x/2022 la data de 27.03.2023, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Ministerul Sănătăţii, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale, a solicitat, pe calea ordonanţei preşedinţiale, obligarea pârâţilor la asigurarea, pe bază de prescripţie medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuţie personală), a combinaţiei de medicamente BEVACIZUMABUM (denumirea comercială AVASTIB) şi TRIFLURIDINUM + TIPIRACILUM (denumirea comercială LONSURF), până la soluţionarea definitivă a cauzei aflate pe rolul Curţii de Apel Cluj.
2. Sentinţa instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 250/2023 din 3 mai 2023, Curtea de Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive invocate de pârâţii Guvernul României, Ministerul Sănătăţii, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România.
A respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii din perspectiva răspunderii civile solidare invocată de pârâtul Guvernul României.
A respins ca inadmisibilă cererea de emitere a ordonanţei preşedinţiale formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Ministerul Sănătăţii, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România.
3. Recursul exercitat în cauză şi apărările formulate de intimatul-pârât
Împotriva sentinţei civile nr. 250/2023 din 3 mai 2023 pronunţată de Curtea de Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta A. criticând-o pentru nelegalitate şi în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.
Intimaţii-pârâţi Guvernul României, Ministerul Sănătăţii, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale au depus întâmpinare în cuprinsul căreia a invocat excepţia nulităţii recursului şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a sentinţei atacate.
4. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs
Examinând cu prioritate, astfel cum impun dispoziţiile art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii prezentei căi de atac invocată prin întâmpinare, Înalta Curte reţine următoarele:
Recursul este o cale extraordinară de atac cate poate fi exercitată numai în termenul şi condiţiile expres prevăzute de lege.
Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. "cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: … d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.", iar în conformitate cu pervederile art. 488 din acelaşi cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.
Această normă imperativă instituie în sarcina recurentei obligaţia de a indica şi dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., atrage, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., sancţiunea nulităţii recursului.
În plus, pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.
Instanţa învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate şi dezvoltate într-o formă concretă şi se referă la una dintre situaţiile prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.
În speţă, recurenta-reclamantă nu a formulat veritabile critici la adresa sentinţei pronunţate de prima instanţă, prin care să arate în ce constă nelegalitatea acesteia, prin raportare la soluţia pronunţată de curtea de apel ori la argumentele arătate de instanţă în fundamentarea hotărârii.
Simpla nemulţumire a părţii cu privire la hotărârea pronunţată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute expres şi limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece, părţile au avut la dispoziţie o judecată în fond în faţa primei instanţe.
În speţă, se constată că recursul nu conţine critici care să poată fi încadrate în textul art. 488 alin. (1) C. proc. civ., fără a formula nicio critică (de nelegalitate) sentinţei atacate, dimpotrivă, se reiau, aspecte în ce priveşte fondul cauzei, aşa cum au fost redate în acţiunea introductivă de instanţă.
Astfel, prezentarea, din nou, a argumentelor expuse în cererea de chemare în judecată nu răspunde exigenţelor cerute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., ce impun invocarea unor critici care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., iar modul de redactare a cererii de recurs nu îngăduie determinarea limitelor sesizării Înaltei Curţi, învestite cu verificarea legalităţii hotărârii atacate.
Deopotrivă, reproducerea, prin cererea de recurs a stării de fapt nu se constituie într-o critică de nelegalitate a sentinţei, dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. arătând faptul că recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.
Or, rezultă că argumentele reclamantei în sensul necesităţii casării hotărârii atacate şi admiterii acţiunii, sunt imprecise şi generale, iar dezvoltarea acestora nu permite analizarea hotărârii recurate în cadrul niciunui motiv de casare din cele prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.
Aprecierile în sensul că "Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România avea posibilitatea legală, dar nu a făcut-o, de a iniţia din oficiu evaluarea medicamentului Bevacizumabum (denumite comercială Avastin) şi Trifluridinum Tipiracilum (denumire comercială Lonsurf) pentru extinderea indicaţiilor terapeutice" sau că "Ministerul Sănătăţii a iniţiat un proiect de ordin privind prescripţia off label a medicamentelor dar, în prezent, acesta nu a fost adoptat şi publicat în Monitorul Oficial", precum şi invocarea unei practici judiciare în materie, nu se pot circumscrie unor motive de nelegalitate în sensul dipoziţiilor legale în material recursului.
Dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind cazurilor de casare, să fie de natură a evidenţia nelegalitatea hotărârii.
În consecinţă, reţinând că nu este posibilă o încadrare a motivelor formulate într-unul din cazurile de casare reglementate de dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ. şi constatând că în cauză nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanţă, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a aplica sancţiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 250/2023 din 3 mai 2023 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 12 decembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.