Jurisdictional conflict over salary reclassification claims by former judges: exclusion of administrative appeal jurisdiction under Framework Law 284/2010 in favor of labor court competence.

Şedinţa publică din data de 7 decembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi, sub nr. x/2021, reclamantele A. şi B. au chemat în judecată pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Iaşi, Ministerul Finanţelor Publice şi au solicitat:

- reîncadrarea şi recalcularea indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi aferente, la nivelul indemnizaţiilor procurorilor D.N.A. şi D.I.I.C.O.T., prin luarea în considerare a coeficienţilor de multiplicare stabiliţi în Anexa la O.U.G. nr. 27/2006, lit. A) pct. 6-13, în raport cu funcţiile deţinute sau cu care sunt asimilate potrivit legii, începând cu ultimii trei ani anteriori promovării prezentei acţiuni şi în continuare, până la momentul pensionării fiecăreia, respectiv: 25.12.2020 - B. şi 27.05.2021 - A.,

- repararea prejudiciului creat prin neacordarea drepturilor de care ar fi trebuit să beneficieze, respectiv obligarea pârâţilor la calcularea, plata şi alocarea sumelor necesare pentru fiecare lună, până la recunoaşterea efectivă a dreptului, a diferenţei dintre venitul la care sunt îndreptăţite şi venitul efectiv plătit, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective,

- obligarea Ministerului Finanţelor la alocarea sumele necesare plăţii diferenţei dintre drepturile băneşti cuvenite reclamantelor prin luarea în considerare a coeficienţii de multiplicare stabiliţi prin sentinţa civilă nr. 748 din 23.05. 2008 pronunţată de Tribunalul Iaşi, irevocabilă, sentinţă lămuriră prin încheierea din 11.12.2019, Tribunalul Botoşani, secţia I civilă, irevocabilă prin decizia nr. 194 din 8.09.2020 a Curţii de Apel Suceava şi sumele efectiv încasate.

Reclamantele A. si B., în calitate de reclamante in dosarul nr. x/2021 al Tribunalului Iasi, in conformitate cu prevederile art. 204 din C. proc. civ., au depus la dosar cerere completatoare, în contradictoriu cu Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Iaşi, şi Ministerul Finanţelor Publice, prin care au solicitat:

" A. la punctul I din cererea de chemare în judecată: reîncadrarea şi recalcularea indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi aferente, începând cu ultimii trei ani anteriori promovării prezentei acţiuni şi în continuare, până la momentul pensionării fiecăreia dintre noi, respectiv: 25.12.2020 - B. şi 27.05.2021 - A., prin raportare la:

a) coeficienţii de multiplicare stabiliţi prin sentinţa civilă nr. 748/23.05.2008 a Tribunalului Iaşi, pronunţată în dosarul nr. x/2007, irevocabilă prin respingerea recursului prin decizia civilă nr. 510/2009 a Curţii de Apel Iaşi, sentinţă lămurită prin încheierea din 11.12.2019 pronunţată în dosarul nr. x/2007 al Tribunalului Botoşani, irevocabilă prin decizia civilă nr. 194/08.09.2020 a Curţii de Apel Suceava la care să se adauge sporurile cuvenite, potrivit art. 82 alin. (1) şi art. 85 alin. (2) din Legea nr. 303/2004.

b) valoarea de referinţă sectorială de 605,225 RON, începând cu data de 02.02.2017 si pana la data eliberării din funcţie prin pensionare a fiecăreia dintre reclamante, conform sentinţei civile nr. 952/18.11.2020 pronunţată de Tribunalul Galaţi, definitiva prin decizia civilă nr. 8/2022 din 06 ianuarie 2022,data de Curtea de Apel Galaţi, la care să se adauge sporurile cuvenite, potrivit art. 82 alin. (1) şi art. 85 alin. 2 din Legea 303/2004,

II. Repararea prejudiciului creat prin neacordarea drepturilor de care ar fi trebuit să beneficieze, respectiv obligarea pârâţilor la calcularea, plata şi alocarea sumelor necesare pentru fiecare lună, până la recunoaşterea efectivă a dreptului, a diferenţei dintre venitul la care suntem îndreptăţiţi (indemnizaţie de încadrare raportata la coeficienţii de multiplicare stabiliţi în Anexa la O.U.G. nr. 27/2006, lit. A) pct. 6-13, în raport cu funcţiile deţinute sau cu care sunt asimilate potrivit legii si la valoarea de referinţă sectorială de 605,225 RON, la care să se adauge sporurile cuvenite, potrivit art. 82 alin. (1) şi art. 85 alin. (2) din Legea nr. 303/2004) şi venitul efectiv plătit, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa nr. 1838 din 14 iulie 2022 pronunţată de Tribunalul Iaşi – secţia I civilă s-au hotărât următoarele:

- s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Iaşi în soluţionarea cererii privind reîncadrarea salarială şi a fost declinată competenţa de soluţionare a acesteia în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios-administrativ;

- s-a admis excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâţilor Ministerul Justiţiei şi Ministerul Finanţelor Publice în capătul de cerere privind calcularea şi plata diferenţelor salariale şi a cererilor accesorii decurgând din acestea şi, în consecinţă:

- s-a respins cererea privind plata diferenţelor salariale şi a cererilor accesorii decurgând din acestea, formulată de reclamantele A. şi B. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, şi cu pârâtul Ministerul Finanţelor, pentru lipsa calităţii procesuale pasive,

- excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâtul Ministerul Justiţiei va fi soluţionată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, instanţa competentă să soluţioneze capătul de cerere privind reincadrarea salarială,

- s-au respins celelalte excepţii invocate de pârâte prin întâmpinări,

- s-a admis în parte acţiunea formulată şi precizată de reclamantele A. şi B., în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Iaşi,

- a fost obligată pârâta la recalcularea şi plata către reclamante a indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi aferente, începând cu ultimii trei ani anterior promovării acţiunii (14.10.2021) şi, în continuare până la momentul pensionării, prin raportare la coeficienţii de multiplicare stabiliţi prin sentinţa civilă nr. 748/23.05.2008 a Tribunalului Iaşi, precum şi la valoarea de referinţă sectorială de 605,225 RON, începând cu data de 02.02.2017 şi până la data eliberării din funcţie prin pensionare, conform sentinţei civile nr. 952/18.11.2020 a Tribunalului Galaţi, definitivă prin decizia civilă nr. 8/2022 a Curţii de Apel Galaţi,

- a fost obligată pârâta la calcularea şi la plata sumelor necesare pentru fiecare lună, până la recunoaşterea efectivă a dreptului, a diferenţei dintre venitul la care sunt îndreptăţite, potrivit prezentei hotărâri şi venitul efectiv încasat, sumă actualizată cu indicele de inflaţie şi cu adăugarea dobânzii legale penalizatoare.

- a fost obligată pârâta la emiterea adeverinţei tip privind restabilirea/recalcularea/actualizarea bazei de calcul a pensiei de serviciu, la data ieşirii la pensie, bază care să cuprindă indemnizaţia de încadrare brută lunară calculată conform prezentei hotărâri, cu respectarea prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017.

Pentru a se pronunţa astfel, cu privire la excepţia necompetenţei materiale a tribunalului de a soluţiona cauza, invocată de pârâtul Ministerul Justiţiei, având în vedere obiectul principal al pretenţiilor care constă în emiterea ordinelor de salarizare cu recalcularea indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi aferente, instanţa a reţinut dispoziţiile art. 7, Cap. VIII din Anexa VI la Legea-cadru 284/2010 privind competenţa specială a Curţii de Apel Bucureşti, reţinută şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în cuprinsul Deciziei nr. 9/2017 privind examinarea recursului în interesul legii, la pct. 35-37 din decizie, cu referire expresă la familia ocupaţională de funcţii bugetare "justiţie", în sensul că " ... în această situaţie, legea instituie o procedură specială în faţa ordonatorului de credite, urmată de o procedură judiciară în contencios administrativ."

Astfel, a apreciat că deşi prin acţiunea ce face obiectul prezentei cauze, reclamantele nu au criticat în mod expres niciun ordin de salarizare, deoarece stabilirea indemnizaţiilor de încadrare şi a celorlalte elemente salariale se dispune prin ordine emise în acest sens de ordonatorul principal de credite, prin urmare recalcularea acestora nu poate fi adusă la îndeplinire decât prin ordine ale ministrului justiţiei, cu privire la care poate dispune doar instanţa de contencios administrativ.

2.2. Prin sentinţa nr. 1282 din 21 septembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia necompetentei materiale invocată din oficiu şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia a I civilă.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea acestuia.

Pentru a pronunţa această sentinţă, curtea de apel a reţinut că obiectul capătului de cerere a cărui competenţă de soluţionare a fost declinată de către Tribunalul Iaşi prin sentinţa civilă nr. 1838 din 14 iulie 2022 pronunţată in dosarul nr. x/2021, constă în obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei la reîncadrarea reclamantelor A. şi B. prin luarea în considerare a coeficienţilor de multiplicare stabiliţi în Anexa la O.U.G. nr. 27/2006 lit. A) p. 6-13, în raport cu funcţiile deţinute în ultimii trei ani anteriori promovării acestei acţiuni judecătoreşti, până la momentul pensionării acestora.

Astfel, în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 7 Capitolul VIII Anexa VI la Legea cadru nr. 284/2010, întrucât obiectul cauzei nu este o plângere formulată cu privire la un act administrativ de salarizare emis de pârâtul Ministerul Justiţiei, care a avut calitatea de ordonator principal de credite pentru Familia ocupaţională de funcţii bugetare "Justiţie", în perioada dedusă judecăţii. Reclamantele nu au criticat conţinutul unor ordine de salarizare emise de această autoritate publică centrală, ci au solicitat recunoaşterea şi plata unor drepturi salariale, stabilite la nivelul indemnizaţiilor procurorilor DNA şi DIICOT, în raport de coeficienţii de multiplicare din Anexa la O.U.G. nr. 27/2006 lit. A) p. 6-13, pentru ultimii trei ani anteriori promovării acţiunii şi până la data pensionării fiecăreia dintre ele.

Prin urmare, competenţa materială de judecare a cauzei nu revine în mod exclusiv Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal în condiţiile art. 7 alin. (2) din Capitolul VIII Anexa VI la Legea cadru nr. 284/2010, această normă specială de competenţă aplicându-se numai în cazul în care se formulează o plângere împotriva hotărârilor organelor de conducere ale Ministerului Justiţiei, Consiliului Superior al Magistraturii, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism prin care s-a soluţionat o contestaţie administrativă cu privire la un act administrativ tipic prin care s-au stabilit drepturi salariale personalului din sistemul Justiţie.

Totodată, având în vedere şi dispoziţiile art. 131 C. proc. civ., privind momentul până la care judecătorul are obligaţia să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece cauza, constatând că în şedinţa publică din 18 mai 2022 Tribunalul Iaşi a închis dezbaterile şi a reţinut cauza în pronunţare, Curtea a apreciat necesară înaintarea cauzei către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, singura în măsură să stabilească în condiţiile art. 135 C. proc. civ., prin regulator de competenţă, dacă Tribunalul Iaşi a rămas sau nu competent material şi teritorial să judece cauza sau dacă se impune stabilirea unei alte instanţe de contencios administrativ în raport de dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei.

Instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost investită cu cererea formulată de reclamante, judecători în cadrul Curţii de Apel Iaşi până la datele de 25.12.2020 - B. şi 27.05.2021 - A. (când au fost eliberate din funcţie prin pensionare), au chemat în judecată pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Iaşi, Ministerul Finanţelor Publice şi au solicitat: reîncadrarea şi recalcularea indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi aferente, la nivelul indemnizaţiilor procurorilor D.N.A. şi D.I.I.C.O.T., prin luarea în considerare a coeficienţilor de multiplicare stabiliţi în Anexa la O.U.G. nr. 27/2006, lit. A) pct. 6-13, în raport cu funcţiile deţinute sau cu care sunt asimilate potrivit legii, începând cu ultimii trei ani anteriori promovării prezentei acţiuni şi în continuare, până la momentul pensionării fiecăreia, respectiv: 25.12.2020 - B. şi 27.05.2021 - A.; repararea prejudiciului creat prin neacordarea drepturilor de care ar fi trebuit să beneficieze, respectiv obligarea pârâţilor la calcularea, plata şi alocarea sumelor necesare pentru fiecare lună, până la recunoaşterea efectivă a dreptului, a diferenţei dintre venitul la care sunt îndreptăţite şi venitul efectiv plătit, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective; obligarea Ministerului Finanţelor la alocarea sumele necesare plăţii diferenţei dintre drepturile băneşti cuvenite reclamantelor prin luarea în considerare a coeficienţii de multiplicare stabiliţi prin sentinţa civilă nr. 748 din 23.05. 2008 pronunţată de Tribunalul Iaşi, irevocabilă, sentinţă lămuriră prin încheierea din 11.12.2019, Tribunalul Botoşani, secţia I civilă, irevocabilă prin decizia nr. 194 din 8.09.2020 a Curţii de Suceava şi sumele efectiv încasate.

Prin cererea completatoare, reclamantele A. si B., în calitate de reclamante in dosarul nr. x/2021 al Tribunalului Iasi, în contradictoriu cu Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Iaşi, şi Ministerul Finanţelor Publice, au solicitat:

" A. la punctul I din cererea de chemare în judecată: reîncadrarea şi recalcularea indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi aferente, începând cu ultimii trei ani anteriori promovării prezentei acţiuni şi în continuare, până la momentul pensionării fiecăreia dintre noi, respectiv: 25.12.2020 - B. şi 27.05.2021 - A., prin raportare la:

a) coeficienţii de multiplicare stabiliţi prin sentinţa civilă nr. 748/23.05.2008 a Tribunalului Iaşi, pronunţată în dosarul nr. x/2007, irevocabilă prin respingerea recursului prin decizia civilă nr. 510/2009 a Curţii de Apel Iaşi, sentinţă lămurită prin încheierea din 11.12.2019 pronunţată în dosarul nr. x/2007 al Tribunalului Botoşani, irevocabilă prin decizia civilă nr. 194/08.09.2020 a Curţii de Apel Suceava la care să se adauge sporurile cuvenite, potrivit art. 82 alin. (1) şi art. 85 alin. (2) din Legea nr. 303/2004.

b) valoarea de referinţă sectorială de 605,225 RON, începând cu data de 02.02.2017 si pana la data eliberării din funcţie prin pensionare a fiecăreia dintre reclamante, conform sentinţei civile nr. 952/18.11.2020 pronunţată de Tribunalul Galaţi, definitiva prin decizia civilă nr. 8/2022 din 06 ianuarie 2022,data de Curtea de Apel Galaţi, la care să se adauge sporurile cuvenite, potrivit art. 82 alin. (1) şi art. 85 alin. 2 din Legea 303/2004,

II. Repararea prejudiciului creat prin neacordarea drepturilor de care ar fi trebuit să beneficieze, respectiv obligarea pârâţilor la calcularea, plata şi alocarea sumelor necesare pentru fiecare lună, până la recunoaşterea efectivă a dreptului, a diferenţei dintre venitul la care suntem îndreptăţiţi (indemnizaţie de încadrare raportata la coeficienţii de multiplicare stabiliţi în Anexa la O.U.G. nr. 27/2006, lit. A) pct. 6-13, în raport cu funcţiile deţinute sau cu care sunt asimilate potrivit legii si la valoarea de referinţă sectorială de 605,225 RON, la care să se adauge sporurile cuvenite, potrivit art. 82 alin. (1) şi art. 85 alin. (2) din Legea nr. 303/2004) şi venitul efectiv plătit, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.

Prin sentinţa civilă nr. 1838 din 14 iulie 2022, Tribunalul Iaşi, secţia I Civilă a disjuns capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei la reîncadrarea reclamantelor prin luarea în considerare a coeficienţilor de multiplicare stabiliţi în Anexa la O.U.G. nr. 27/2006 lit. A) p. 6-13 şi a declinat competenţa materială de soluţionare către Curtea de Apel Bucureşti sectia contencios administrativ şi fiscal.

Aşa fiind, obiectul cauzei cu privire la care s-a constatat ivit conflictul de competenţă îl constituie cererea reclamantelor, prin care au solicitat recunoaşterea şi plata unor drepturi salariale, stabilite la nivelul indemnizaţiilor procurorilor DNA şi DIICOT, în raport de coeficienţii de multiplicare din Anexa la O.U.G. nr. 27/2006 lit. A) p. 6-13, pentru ultimii trei ani anteriori promovării acţiunii şi până la data pensionării fiecăreia dintre ele, iar nu o plângere formulată cu privire la un act administrativ de salarizare emis de pârâtul Ministerul Justiţiei, care a avut calitatea de ordonator principal de credite pentru Familia ocupaţională de funcţii bugetare "Justiţie", în perioada dedusă judecăţii, nefiind criticat conţinutul unor ordine de salarizare emise de această autoritate publică centrală.

Or, potrivit dispoziţiilor art. 7 Capitolul VIII Anexa VI la Legea cadru nr. 284/2010, "(1) Prin derogare de la art. 37 din lege, personalul salarizat potrivit prezentului capitol, nemulţumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestaţie, în termen de 20 de zile calendaristice de la data comunicării actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la organele de conducere ale Ministerului Justiţiei, Consiliului Superior al Magistraturii, Inspecţiei Judiciare, Institutului Naţional al Magistraturii şi Şcolii Naţionale de Grefieri, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, la colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ori la colegiile de conducere ale curţilor de apel sau parchetelor de pe lângă acestea sau la organele de conducere ale celorlalte instituţii din sistem care au stabilit drepturile salariale, după caz. Contestaţiile se soluţionează în termen de cel mult 30 de zile calendaristice. (2) Împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti."

Din interpretarea acestor dispoziţii legale, rezultă că această normă specială de competenţă se aplică numai în cazul în care se formulează o plângere împotriva hotărârilor organelor de conducere ale Ministerului Justiţiei, Consiliului Superior al Magistraturii, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism prin care s-a soluţionat o contestaţie administrativă cu privire la un act administrativ tipic prin care s-au stabilit drepturi salariale personalului din sistemul Justiţie, în cauză, în raport de obiectul acţiunii reţinut anterior, aceste prevederi legale nefiind incidente.

Atât timp cât nu se contestă un act administrativ tipic sau asimilat pentru a fi incidente dispoziţiile Legii nr. 554/2004, raportul juridic generator al drepturilor şi obligaţiilor corelative fiind un raport juridic de muncă, căruia îi sunt aplicabile dispoziţiile din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii şi din Legea nr. 304/2004 (abrogată şi înlocuită cu Legea nr. 303/2022), Înalta Curte constată că instanţa competentă material să soluţioneze litigiul de faţă este instanţa specializată în dreptul muncii.

Dând eficienţă principiului disponibilităţii, potrivit căruia cadrul procesual este stabilit de reclamant, iar instanţa se pronunţă în limitele învestirii, având în vedere dispoziţiile legale sus-menţionate şi obiectul acţiunii de faţă, Înalta Curte apreciază că este competentă să soluţioneze cauza în primă instanţă secţia specializată în materia litigiilor de muncă din cadrul Tribunalului Iaşi.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi – secţia I Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantele A. şi B. şi pârâţii Ministerul Finanţelor, Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Iaşi, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în favoarea Tribunalului Iaşi – secţia I Civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 7 decembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.