Administrative competence over historical vehicle attestation issued by private entity acting in public power regime

Şedinţa publică din data de 10 ianuarie 2024

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 24.02.2021 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu B., anularea Deciziei de respingere a cererii de acordare a atestatului de vehicul istoric în cadrul dosarului nr. x şi eliberarea atestatului de vehicul istoric pentru autovehiculul marca x, an de fabricaţie 1989, serie şasiu x, ce permite prezentarea la RAR a vehiculului şi a înregistrării în cartea de identitate a sintagmei "vehicul istoric".

În şedinţa publică din 15.09.2021, pârâtul a invocat excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului, susţinând că, prin raportare la prevederile art. 2 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, Curţii de Apel Bucureşti îi aparţine competenţa materială de soluţionare a cauzei.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 5524 din 30 septembrie 2021, a admis excepţia necompetenţei materiale şi, pe cale de consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a prezentei cauze privind reclamantul A. şi pârâta B., în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a se pronunţa astfel, s-a reţinut că instanţei de contencios administrativ i-a fost supus controlului judecătoresc un act administrativ emis de o autoritate publică în înţelesul legii (art. 2 alin. (1) lit. b) teza a II-a) centrală, fiind incidente prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,astfel că din punct de vedere material, ar fi trebuit sesizată secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel.

Hotărârea Curţii de Apel

Prin sentinţa civilă nr. 616/22.03.2022, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, dosarul fiind înregistrat pe rolul acestei din urmă instanţe la data de 17.02.2023.

În argumentele expuse în susţinerea soluţiei, s-a reţinut că Decizia contestată a fost emisă în temeiul procedurilor şi atribuţiilor reglementate de statutul asociatiei, statut adoptat prin voinţa membrilor acestuia, conform scopului urmărit la data înfiinţării lui. A mai reţinut instanţa că, statutul nu a fost adoptat în regim de putere publică, ci în regim juridic de drept privat potrivit voinţei proprii a unor persoane fizice, nici actele juridice de punere în aplicare a dispoziţiilor acestui statut nu sunt emise în regim de putere publică.

Conchide instanţa în sensul că, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 20.1 din Ordinul 2123/2005, dacă RAR constat că un vehicul cu atestat de vehicul istoric (emis de B.) nu indeplineste conditiile necesare pentru încadrarea în aceasta categorie, nu elibereaza CIV. Prin urmare, nu se poate retine în speta intrunire acestor trasături esentiale ale actului administrativ.

Hotărârea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti

Învestită prin declinare, prin sentinţa civilă nr- 15372 din 18 octombrie 2023, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acesteia, invocată de instanţă din oficiu şi, în consecinţă a dispus declinarea cauzei privind în favoarea instanţei competente, respectiv Curtea de Apel Bucureşti.

Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi, în temeiul art. 134 C. proc. civ., a suspendat din oficiu soluţionarea cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Astfel, în motivarea sentinţei s-a reţinut că pârâta B. este o persoană juridică de drept privat care, potrivit legii (OMTCT nr. 2132/2005), este autorizată să presteze un serviciu public (emiterea atestatului de vehicul istoric), în regim de putere publică, fiind desemnată ca autoritate naţională, instanţa apreciind că, în speţă, competenţa materială de soluţionare a cauzei aparţine secţiei de contencios administrativ şi fiscal din cadrul curţii de apel, în temeiul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Analizând actele şi lucrările cauzei, Înalta Curte reţine că reclamantul a învestit instanţa cu o acţiune care intră în sfera de aplicare a Legii contenciosului administrativ şi nu o acţiune întemeiată pe dreptul comun.

În cazul de faţă, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la data de 25.02.2021, reclamantul A., a formulat cerere de chemare în judecata a pârâtei B. solicitând, anularea Deciziei de respingere a cererii de acordare a atestatului de vehicul istoric în cadrul dosarului x şi eliberarea atestatului de vehicul istoric pentru autoturismul marca x, an de fabricaţie 1989, serie de saşiu x, ce permite prezentarea la RAR a vehiculului şi a înregistrării în cartea de identitate a sintagmei "Vehicul Istoric"

Astfel, instanţa de contencios administrativ a fost sesizată cu solicitarea de exercitare a controlului judecătoresc asupra unui act administrativ emis de B., (Decizia de respingere a de respingere a cererii de acordare a atestatului de vehicul istoric în cadrul dosarului x) persoană juridică de drept privat care, potrivit legii (art. 20 din Ordinul nr. 1275/2009), este autorizată să presteze un serviciu public (emiterea atestatului de vehicul istoric), în regim de putere publică, fiind desemnată ca autoritate naţională.

Este de precizat că la capitolul 1, subcapitolul 3 din Anexa la Ordinul ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului (OMTCT) nr. 2132/2005 pentru aprobarea Reglementărilor privind omologarea individuală, eliberarea cărţii de identitate şi certificarea autenticităţii vehiculelor rutiere – RNTR 7, este prevăzută, drept condiţie pentru omologarea şi eliberarea cărţii de identitate (CIV) pentru vehiculele istorice, ca acest vehicul să deţină un atestat de vehicul istoric, emis de către autoritatea naţională a F.I.V.A. în România, B..

Totodată, B., în calitate de autoritate naţională a FIVA (Federation Internationale des Vehicules Anciens) în România, este singura entitate abilitată să emită la cerere atestat de vehicul istoric, în conformitate cu prevederile cap. VII din anexa la OMTCT nr. 2132/2005 şi cap. V pct. 2 din anexa la OMLPTL nr. 211/2003 şi cu respectarea tuturor condiţiilor legale.

Mai mult decât atât, potrivit art. 5 din Statutul B. – Anexa 1, scopul Asociaţiei "B., este de a promova şi încuraja conservarea, restaurarea şi utilizarea vehiculelor istorice în condiţii istorice şi tehnice corecte, militând pentru libera circulaţie şi armonizarea legislaţiei naţionale, în ceea ce priveşte vehiculele istorice, cu legislaţia Uniunii Europene şi a normelor Federaţiei Internaţionale a Vehiculelor Istorice (F.I.V.A.).

Aşadar, B. documentează criteriile şi procedura de eliberare a atestatului de vehicul istoric şi menţine în evidenţa sa informatică înregistrări pentru fiecare atestat eliberat.

De asemenea, se prevede că: "pentru vehiculele care îndeplinesc condiţiile de mai sus şi care corespund în ceea ce priveşte verificarea stării tehnice, având în vedere cerinţele şi caracteristicile tehnice de la data primei înmatriculări a vehiculului (sau anul de fabricaţie al vehiculului, dacă data primei înmatriculări nu este cunoscută), RAR eliberează CIV cu menţiunea «Vehicul istoric». De asemenea, RAR înscrie textul «Vehicul istoric» şi în CIV deja eliberate pentru vehiculele înmatriculate în România care îndeplinesc condiţiile de mai sus şi deţin ITP valabilă conform legislaţiei în vigoare."

Înalta Curte are în vedere dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Astfel, potrivit art. 1 alin. (1) din actul normativ indicat, "orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public.", iar potrivit art. 8 alin. (1) din acelaşi act, "persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim".

De asemenea, potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 cu modificările şi completările ulterioare, actul administrativ este "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice".

Ca atare, instanţa apreciază că Decizia Comisiei Tehnice din data de 10.12.2020 de respingere a cererii de acordare a atestatului de vehicul istoric în dosarul de atestare nr. x/2020 (Decizia) şi Hotărârea Consiliului Director nr. 1 din 19.01.2021 prin care a fost respinsă ca neîntemeiată contestaţia formulată împotriva Deciziei Comisiei Tehnice din 10.12.2020 în dosarul de atestare nr. x/2020 (Hotărârea), acte emise de pârâtă, constituie acte administrative, în sensul art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, întrucât sunt acte unilaterale, cu caracter individual, emise de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea executării în concret a legii, care dau naştere unor raporturi juridice.

În acest context, instanţa apreciază că Decizia şi Hotărârea sunt emise în regim de putere publică, chiar dacă prin emiterea atestatului de vehicul istoric se satisface în concret şi un interes privat, acela al persoanei care solicită eliberarea lui.

Astfel, actele antereferite, emise de B., care reprezintă o autoritate publică asimilată în sensul legii, astfel cum s-a precizat mai sus, sunt acte unilaterale individuale, întrucât se emit doar prin manifestarea de voinţă a autorităţii publice şi se adresează unui anumit destinatar, nefiind necesar consimţământul sau acordul acestuia din urmă pentru emiterea lor, caracterul unilateral subzistând şi în situaţia în care actul este emis la cererea destinatarului.

În consecinţă, pârâta B. este o persoană juridică de drept privat care, potrivit legii (OMTCT nr. 2132/2005), este autorizată să presteze un serviciu public (emiterea atestatului de vehicul istoric), în regim de putere publică, fiind desemnată ca autoritate naţională.

Or, acesta constituie, fără îndoială, acţiune în contencios administrativ, reglementat de legea specială, aşa cum în mod corect au apreciat instanţele -Tribunalul şi Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti şi anume cadrul în care orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ, poate solicita anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată ca urmare a conduitei unei autorităţi publice. Nu se poate reţine că obiectul cererii reclamantului se constituie într-o acţiune în constatare de drept comun, aspect de natură a influenţa în mod decisiv competenţa de soluţionare a cauzei.

De altfel, chiar în cuprinsul Hotărârii nr. 1 din 19 ianuarie 2021 a Consiliului Director al B. se precizează că prezenta decizie poate fi atacată potrivit art. 8 din Legea nr. x a contenciosului administrativ.

În aprecierea sintagmei " instanţă judecătorească competentă", context în care se relevă că instanţei de contencios administrativ i-a fost supus controlului judecătoresc un act administrativ emis de o autoritate publică în înţelesul legii (art. 2 alin. (1) lit. b) teza a II-a) centrală, astfel că în temeiul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, din punct de vedere material, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel în favoarea căreia urmează a fi stabilită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pârâtul B. în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, astăzi, 10 ianuarie 2024.