Inadmissibility of revision petition lacking specific ECtHR or CJEU rulings on prior convictions

Şedinţa publică din data de 5 decembrie 2023

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 30 octombrie 2019 sub nr. x/2018 pe rolul Judecătoriei Brăila, petenta A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Brăila, anularea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei Seria x nr. x din data de 21.10.2019.

Hotărârea instanţei de fond.

Prin sentinţa civilă nr. 975/24.02.2020 pronunţată de Judecătoria Brăila –Secţia Civilă s-a respins, ca neîntemeiată, plângerea contravenţională formulată de petenta A., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Brăila, împotriva procesului-verbal de contravenţie nr. x din data de 21.10.2019.

Calea de atac a apelului exercitată în cauză

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat apel petenta A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Hotărârea instanţei de apel

Prin Decizia nr. 405/05.11.2020 Tribunalul Brăila – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamanta A., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Brăila, decizia fiind definitivă.

Recursul exercitat în cauză

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta A. pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie, acesta fiind înregistrat pe rolul Curţii de Apel Galaţi – secţia contencios administrativ şi fiscal sub acelaşi număr unic de dosar, respectiv x/2019

Prima hotărâre pronunţată în recurs

Prin Decizia nr. 260 din data de 16 martie 2021, Curtea de Apel Galaţi – secţia contencios administrativ şi fiscal a respins recursul recursul declarat de A. împotriva deciziei nr. 405/05.11.2020 pronunţate de Tribunalul Brăila – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

A doua cerere de recurs formulată în cauză

Şi împotriva acestei decizii - Decizia nr. 260 din data de 16 martie 2021, Curtea de Apel Galaţi – secţia contencios administrativ şi fiscal - a declarat recurs reclamanta A. invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., acestă din urmă cerere fiind înregistrată la data de 13.07.2021 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal sub acelaşi număr unic de dosar, respectiv x/2019

Hotărârea ce face obiectul controlului judecătoresc dedus prezentei judecăţi

Prin Decizia nr. 1670 din data de 23 martie 2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia contencios administrativ şi fiscal a respins recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 260/2021 pronunţate la 16 martie 2021 de Curtea de Apel Galaţi – secţia contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Cererea de revizuire formulată în cauză

Prin cererea înregistrată la data de 06.07.2023, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2023, recurenta A. a solicitat revizuirea Deciziei nr. 1670 din data de 23 martie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, invocând atât motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 10 C. proc. civ., dar şi motivul de revizuire prevăzut de art. 21 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Deşi a formulat cerere de revizuire, revizuenta invocă articolele 486 alin. (3), ce reglementează calea de atac a recursului, precum şi art. 13 alin. (2) teza a II-a, art. 84 alin. (2) din C. proc. civ., menţionând totodată şi Deciziile Curţii Constituţionale nr. 462/2014 şi nr. 485/2015.

Solicită a se constata admisibilitatea recursului şi anularea procesului-verbal de contravenţie ilegal întocmit prin abuz de drept şi restituirea sumei de 2000 RON cu dobândă % pe 3 ani şi despăgubiri morale de 200.000 RON din partea numitei B. şi din partea poliţiei, menţionând deopotrivă că agent Buzatu a fost cercetată penal pentru abuz în serviciu şi eliberată din funcţie.

Depune şi copia deciziei împotriva căreia a formulat cererea de revizuire.

Apărările formulate în cauză

Intimatul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Brăila nu a formulat apărări în cadrul unei întâmpinări, conform art. 513 alin. (2) C. proc. civ.

Procedura de soluţionare a cererii de revizuire

În faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de revizuire şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de 513 C. proc. civ., coroborat cu art. 194-200 şi art. 201 alin. (1), (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

Prin Rezoluţia Preşedintelui completului învestit aleatoriu cu soluţionarea cererii de revizuire, din data de 6 septembrie 2023, s-a fixat primul termen de judecată la data de 05.12.2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, când Înalta Curte, luând act de solicitarea revizuentei de judecare a cauzei în lipsă, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt şi temeiurile de drept ale cauzei, faţă de dispoziţiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., reţine cauza pentru a se pronunţa cu privire la admisibilitatea revizuirii.

Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înainte de a analiza motivele cererii de revizuire, respectiv faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte, faţă de dispoziţiile art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., incidente în prezenta cauză, dispoziţii ce prevăd că "dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază", va examina cu prioritate admisibilitatea cererii de revizuire, sens în care constată următoarele:

Revizuirea este o cale extraordinară de atac reglementată de dispoziţiile art. 509 - 513 C. proc. civ., care poate fi exercitată numai în condiţiile şi cazurile expres prevăzute de art. 509 - 511 C. proc. civ.

Dispoziţiile legale ce o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea acesteia nu poate avea loc decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute în mod expres de lege.

Prin urmare, în cadrul acestei căi extraordinare de atac se analizează prioritar condiţiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuţie şi nu se cercetează chestiuni ce ţin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate.

Art. 509 C. proc. civ. reglementează condiţiile de admisibilitate, atât cu caracter comun, pentru toate motivele ce pot fi invocate pe această cale, cât şi condiţiile specifice fiecăruia dintre motivele de la pct. 1-11.

Condiţia de admisibilitate comună se referă la obiectul revizuirii, respectiv la hotărârile care se pot ataca pe această cale, o hotărâre pronunţată asupra fondului sau care evocă fondul.

Alin. (2) al art. 509 prevede că sunt supuse revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, pct. 4 şi pct. 7-11.

În speţă, revizuenta şi-a întemeiat cererea de revizuire atât pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 10 C. proc. civ. cât şi pe dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 554/2004.

Conform dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 10 C. proc. civ. "Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale datorată unei hotărâri judecătoreşti, iar consecinţele grave ale acestei încălcări continuă să se producă" iar, potrivit art. 21 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, "(1) Constituie motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de C. proc. civ., pronunţarea hotărârilor rămase definitive prin încălcarea principiului priorităţii dreptului Uniunii Europene, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

Astfel, din perspectiva motivului întemeiat pe dispoziţiile 509 alin. (1) pct. 10 C. proc. civ., reţine Înalta Curte că situaţia premisă a acestui caz este ca, prealabil formulării revizuirii, Curtea Europeană a Drepturilor Omului să fi constatat încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale prin hotărârea a cărei revizuire se cere.

Analizând cererea de revizuire formulată de revizuenta A., constată Înalta Curte că revizuenta a invocat aceste dispoziţii fără a preciza în mod concret argumentele pe care îşi fundamentează motivul de revizuire invocat, iar din actele dosarului nu rezultă că s-ar fi pronunţat de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului vreo hotărâre prin care să se fi constatat o astfel de încălcare de drepturi prin hotărârea judecătorească ce face obiectul revizuirii.

Deşi revizuenta, formal, a invocat cele două cazuri de revizuire, în dezvoltarea motivelor nu a indicat în concret nici o hotărâre a Curţii Europene a Drepturilor Omului prin care să se fi constatat o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale, aşa cum impun dispoziţiile legale sus-citate.

În raport de aceste considerente, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 10 din C. proc. civ.

Pentru aceste motive, Înalta Curte apreciază că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 509 pct. 10 C. proc. civ. pentru a se putea aprecia că cererea de revizuire este admisibilă.

Deopotrivă, nici cererea de revizuire întemeiată pe motivul prevăzut de art. 21 din Legea nr. 554/2004 nu este admisibilă, în considerarea faptului că în cauză nu s-a făcut trimitere la vreo hotărâre a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene şi nici nu este incident un alt text din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene.

Condiţia de admisibilitate a revizuirii întemeiate pe art. 21 din Legea nr. 554/2004 vizează aplicabilitatea dreptului Uniunii Europene în raportul juridic dedus judecăţii. Invocarea strict formală a acestui motiv de revizuire, fără indicarea în concret a unei norme din dreptul unional care să fie aplicabilă cauzei, raportul juridic litigios fiind, de altfel, în totalitate sub incidenţa dreptului naţional, atrage respingerea, ca inadmisibilă, a căii de atac exercitate, pentru neîndeplinirea condiţiei premisă stabilite de lege pentru promovarea acesteia.

Instanţa de contencios european a drepturilor omului a statutat în mod constant, în jurisprudenţa sa, că revizuirea, cale extraordinară de atac de retractare, nu se poate transforma într-un recurs deghizat, prin care să se tindă la obţinerea unei rejudecări a cauzei şi ar aduce atingere prezumţiei de validitate de care trebuie să se bucure hotărârile judecătoreşti definitive şi de asemenea ar aduce atingere principiului securităţii raporturilor juridice.

Or, motiv al revizuirii întemeiate pe art. 21 din Legea nr. 554/2004 îl constituie calificarea juridică a faptelor prin prisma normei de drept european incidente sau a interpretării acesteia rezultate dintr-o hotărâre a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene şi nicidecum aspectele invocate de revizuentă.

Potrivit jurisprudenţei în materie, în mod cert, cererea de revizuire din această cauză nu întruneşte condiţiile legale de admisibilitate.

Textul art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 se referă strict la principiul priorităţii dreptului european, care înseamnă că dreptul Uniunii, în integralitatea sa, primează asupra dreptului naţional în ansamblul său, inclusiv în faţa normelor sale constituţionale. Premisa acestui principiu, aşa cum se întâlneşte şi în literatura de specialitate, rezidă în aceea că în situaţia unui concurs de norme juridice naţionale şi unionale, care reglementează diferit acelaşi tip de relaţii sociale, întâietate prezintă pentru soluţionarea aspectului litigios reglem Astfel cum s-a reţinut de ÎCCJ în decizia nr. 1430/27.03.2015, interpretarea dispoziţiilor art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, este în sensul că revizuirea este admisibilă numai dacă partea a invocat prioritatea dreptului comunitar în fond sau în recurs, iar instanţa nu a judecat litigiul cu considerarea acestui aspect, analizându-l doar în baza legislaţiei interne.

Revizuenta invocă formal cele două motive de revizuire prevăzute de art. 21 din Legea nr. 554/2004 şi art. 509 alin. (1) pct. 10 din C. proc. civ., însă, în lipsa unor argumente juridice pertinente şi concludente, nu face decât să reitereze sub o altă formă considerentele prezentate în recurs, dar şi la fond, fără a dezvolta un raţionament juridic rezonabil pentru care solicită revizuirea şi modificarea Deciziei nr. 1670 din 23.03.2023 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Lecturând cererea de revizuire se poate observa cu uşurinţă că, în esenţă, revizuenta este nemulţumită de modul de soluţionare a cauzei pe fond, în sensul respingerii plângerii sale şi menţinerii procesului-verbal de contravenţie ce i-a fost întocmit.

Or, Înalta Curte subliniază încă o dată că revizuirea nu trebuie să devină un recurs deghizat, deoarece orice derogare de la caracterul său extraordinar este justificată numai atunci când este fundamentată pe apariţia unor circumstanţe substanţiale şi imperios necesare.

Niciuna dintre părţi nu are dreptul să ceară revizuirea unei hotărâri definitive şi obligatorii cu unicul scop de a obţine o reanalizare a fondului cauzei.

Caracterul revizuirii, de cale extraordinară de atac, presupune că aceasta poate fi exercitată exclusiv pentru motivele prevăzute de lege, care sunt de strictă interpretare şi aplicare. Aceste limitări sunt de ordine publică, iar instanţei de judecată îi revine obligaţia să verifice admisibilitatea revizuirii, raportat la cazul concret dedus judecăţii.

Prin urmare, nemulţumirea revizuentei de modul cum a fost soluţionată cauza de către Judecătoria Brăila, aceasta tinzând practic la rejudecarea recursului formulat, nu poate constitui motiv de revizuire, în condiţiile în care în cadrul acesteia nu pot fi repuse în discuţie probleme de fond ce s-au dezbătut în faţa instanţelor cu ocazia rezolvării în fond a litigiului, ci se cercetează exclusiv existenţa unor aspecte pe care legiuitorul le-a considerat ca fiind de natură să conducă la retractarea hotărârii atacate, având o aplicabilitate limitată, fiind interpretate în toate cazurile în mod restrictiv pentru a nu deschide în ultimă instanţă calea unui alt apel sau recurs.

Reţine astfel Înalta Curte că revizuentei îi revine nu doar obligaţia de a invoca formal cazurile de revizuire, ci de a le şi susţine corespunzător, prin prezentarea argumentată şi dovedită cu probe a motivelor referitoare la încălcarea drepturilor sau libertăţilor fundamentale ale omului sau la încălcarea principiului priorităţii dreptului Uniunii Europene, în caz contrar nefiind întrunite condiţiile de admisibilitate ale revizuirii întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 10 sau art. 21 din Legea nr. 554/2004.

Fiind o cale de retractare, revizuirea nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege, nefiind admisibilă repunerea în discuţie a unor chestiuni de drept şi de fapt ce au fost soluţionate de instanţa de recurs.

Această interpretare restrictivă a condiţiilor de admisibilitate a revizuirii este în concordanţă şi cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia securitatea juridică implică respectarea principiului autorităţii de lucru judecat, şi anume a principiului caracterului definitiv al hotărârilor. Acest principiu subliniază faptul că nicio parte nu are dreptul de a solicita revizuirea unei hotărâri definitive şi obligatorii doar cu scopul de a obţine o reexaminare a fondului pricinii. Competenţa de control judiciar a instanţelor superioare ar trebui exercitată pentru a repara erorile judiciare şi denegările de dreptate, iar nu pentru o nouă examinare a cauzei. Revizuirea nu ar trebui tratată ca un apel deghizat, iar simpla posibilitate a existenţei a două opinii cu privire la un subiect nu reprezintă un motiv de reexaminare. Abaterile de la acest principiu sunt justificate numai când sunt impuse de împrejurări cu caracter substanţial şi obligatoriu (cauza Ryabykh împotriva Rusiei, nr. 52.854/99, pct. 52, CEDO 2003-IX, cauzele Macovei şi alţii contra Moldovei şi Eugenia şi Doina Duca contra Moldovei).

În consecinţă, constatând că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate ale revizuirii, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta-recurentă A., ca inadmisibilă.

Temeiul legal al soluţiei pronunţate în revizuire

Prin urmare, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta-recurentă A., ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta-recurentă A. împotriva Deciziei nr. 1670 din 23 martie 2023 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 5 decembrie 2023.