Renunciation of appeal in administrative price-approval dispute; act of waiver recorded, prior dismissal stands

Şedinţa publică din data de 5 decembrie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara sub nr. x/2022, la data de 10.03.2022, reclamanta A. S.R.L., a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Sănătăţii solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună anularea în totalitate a Deciziilor de respingere nr. AK 2697/23.12.2021 şi nr. AR2023/10.02.2022 ca netemeinice şi nelegale; obligarea pârâtei la emiterea unui ordin de avizare a preţurilor pentru medicamente în acord cu propunerea Reclamantei nr. PISEG 17223/25.08.2021, precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Hotărârea ce face obiectul recursului

Prin sentinţa civilă nr. 510 din 23 noiembrie 2022, Curtea de Apel Timişoara – secţia contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătăţii.

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 510 din 23 noiembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara– secţia contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs reclamanta A. S.R.L., solicitând admiterea acestuia, casarea sentinţei recurate în baza motivelor de recurs prevăzute de art- 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi trimiterea cauzei spre rejudecare Curţii de Apel Timişoara, iar în cazul în care se va aprecia reţinerea cauzei spre rejudecare, admiterea cererii de chemate în judecată, astfel cum a fost formulată.

Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Apărările formulate în recurs

Intimatul-pârât Ministerul Sănătăţii a formulat o întâmpinare la recursul promovat de reclamantă, solicitând anularea sau respingerea acestuia, ca neîntemeiat.

Procedura de soluţionare a recursului

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin Rezoluţia preşedintelului completului învestit aleatoriu cu judecarea dosarului, din data de 17 martie 2023, s-a fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 26 septembrie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

La data de 25 septembrie 2023, recurenta-reclamantă A. S.R.L. a depus o cerere de renunţare la judecata recursului, întemeiată pe dispoziţiile art. 406 alin. (1) C. proc. civ.

Raportat la momentul formulării cererii de renunţare şi la dispoziţiile art. 406 alin. (4) C. proc. civ., la termenul de judecată din data de 26 septembrie 2023 cauza a fost amânată în vederea comunicării cererii de renunţare la judecată intimatului Ministerul Sănătăţii, pentru a-şi exprima poziţia cu privire la aceasta.

La data de 25.10.2023, intimatul–pârât a transmis pe e-mail la instanţă Precizări referitoare la cererea de renunţare la judecarea recursului formulată de recurenta – reclamantă, solicitând deopotrivă a se avea în vedere prevederile art. 406 alin. (5) C. proc. civ. Menţionează totodată că nu solicită cheltuieli de judecată.

Considerentele şi soluţia instanţei de recurs

Cu privire la cererea de renunţare la judecata recursului

Înalta Curte, având de analizat "cererea de renunţare la judecarea recursului", astfel cum a fost formulată de recurenta –reclamantă, reţine că procesul civil porneşte la iniţiativa reclamantei care fixează prin actul de sesizare obiectul şi limitele procesului, iar asupra acestuia, în condiţiile legii, are un drept de dispoziţie, drept reglementat prin dispoziţiile art. 9 C. proc. civ., manifestat inclusiv prin posibilitatea reclamantului ca, potrivit art. 406 alin. (1) C. proc. civ., să renunţe la judecarea cauzei oricând, în tot sau în parte, verbal în şedinţa de judecată ori prin cerere scrisă.

Instanţa constată că, în cauză, recurenta-reclamantă A. S.R.L. a formulat cerere de renunţare întemeiată pe dispoziţiile art. 406 C. proc. civ.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 406 alin. (1) C. proc. civ., republicat "Reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în şedinţă de judecată, fie prin cerere scrisă."

Înalta Curte reţine deopotrivă aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 9 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, cu privire la dreptul de dispoziţie al părţilor, dispoziţii în conformitate cu care obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor, iar partea poate oricând renunţa la judecată, în condiţiile legii.

Instanţa de control judiciar are în vedere şi dispoziţiile art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., republicat, care prevăd următoarele: "Judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel".

Manifestarea de voinţă, în sensul de a se renunţa la judecata recursului, reprezintă o desistare, un act de dispoziţie al recurentei, care nu este supus cenzurii instanţei, conform principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ.

Prin urmare, având în vedere acordul expres al intimatului cu privire la cererea de renunţare formulată de recurenta-reclamantă A. S.R.L., reţinând deopotrivă, că renunţarea este un act de dispoziţie unilateral şi irevocabil, dând eficientă principiului disponibilităţii, instanţa va lua act de renunţarea recurentei la judecata recursului.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 406 alin. (5) C. proc. civ., republicat, urmează ca Înalta Curte să ia act de renunţarea recurentei-reclamante A. S.R.L. la judecata recursului declarat împotriva sentinţei civile nr. 510 din data de 23 noiembrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara – secţia contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În temeiul art. 406 alin. (5) C. proc. civ. ia act de renunţarea recurentei - reclamante A. S.R.L. la judecata recursului formulat împotriva sentinţei civile nr. 510 din data de 23 noiembrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara – secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 5 decembrie 2023.