Revision against appeal rejection ruling inadmissible, prior judgments remain final

Şedinţa publică din data de 5 decembrie 2023

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 20.08.2020, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2020, reclamantul A. a solicitat anularea rezoluţiei inspectorului-şef al Inspecţiei Judiciare din data de 03.08.2020 dată în lucrarea nr. C20-916 prin care a fost respinsă plângerea împotriva rezoluţiei de clasare nr. 1657A din data de 25.05.2020 dată de Direcţia de inspecţie pentru procurori în lucrarea nr. 20-1776.

Hotărârea instanţei de fond.

Prin sentinţa civilă nr. 935 din data de 15 iunie 2021, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, ca fiind neîntemeiată.

Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 935 din data de 15 iunie 2021pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A., acesta fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal sub acelaşi număr de dosar, respectiv x/2020

Hotărârea ce face obiectul controlului judecătoresc dedus prezentei judecăţi

Prin Decizia nr. 976 din data de 22 februarie 2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei nr. 935 din 15 iunie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Cererea de revizuire formulată în cauză

Prin cererea înregistrată la data de 26.04.2023, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2023, recurentul-reclamant A. a solicitat revizuirea Deciziei nr. 976 din data de 22.02.2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2020, schimbarea în tot a hotărârii atacate, pentru a contribui astfel la repararea efectelor negative induse în hotărârile judecătoreşti pronunţate în dosarul nr. x de actele procedurale nelegale săvârşite de magistraţii în cauză.

Cererea de revizuire a fost întemeiată de revizuent pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 teza a 2-a din C. proc. civ.

În motivarea revizuirii, se arată în esenţă că hotararea în cauză este revizuibilă întrucât nu s-a pronunţat asupra mai multor chestiuni de drept ce au făcut obiectul judecătii pe fond, fiind încălcate în mod inadmisibil principii fundamentale ale procesului civil, între care mentionează prevederile art. 22 C. proc. civ. privind rolul judecatorului in aflarea adevarului, ca norma imperativa de drept impusa prin prev. art.

Chestiunea de fond dedusa judecatii în dosar nr. x/2020 constă în verificarea, de către organele judiciare abilitate prin lege, a legalitatii actelor procedurale executate de mai multi magistrati din aria de competenta a Curtii de Apel Brasov, acte care au facut obiectul judecatii in dosar nr. x/2016 si cele pendinte de acesta.

In actul de sesizare au fost prezentate suficiente date si informatii din care rezultă cu puterea adevărului de necontestat, ca actele procedurale incriminate au avut un efect determinant în stabilirea sancţiunii penale dispuse prin sentinta penală nr. 217/6/28.11.2016, definitivă prin decizia penala nr. 236/P/23.03.2017.

In motivarea hotărârii atacate se face referire la art. 46 alin. (7) din L. 317/2004, care prevede că "Actiunea disciplinara poate fi exercitata in termen de 30 de zile de la finalizarea cercetarii disciplinare, dar nu mai tarziu de 2 ani de la data la care fapta a fost săvârsită".

Interpretarea corecta a acestui text de lege conduce la concluzia ca organele de control judiciar au obligatia prioritara de a constata daca faptele incriminate sunt intradevar nelegale, astfel cum se desprinde din actele de sesizare a Inspectiei Judiciare si a instantei de fond.

Mai susţine revizuentul că hotararea judecatoreasca atacată nu s-a pronuntat asupra lucrului cerut, în speţă nu s-a pronuntat asupra legalitatii actelor procedurale întocmite de magistratii în cauză, astfel cum au fost detaliate prin cererile adresate inspectiei judiciare si instantei de judecata in fond.

In cuprinsul considerentelor hotărârii atacate nu se prezintă, punctual, în conformitate cu prev. art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., rezultatele cercetării judecatoresti asupra fiecăruia din aspetele învederate cu privire la lipsa de legalitate a actelor procedurale întocmite în dosarul nr. x/2014. dosar nr. x/2016 si cele ulterioare, pendinte.

Cu privire la invocarea în considerente a prev. art. 73 alin. (4) din L. 317/2004, arată revizuentul că nu apare nicio dovadă ca inspectorii judiciari s-au folosit de acest text de lege pentru a se documenta aprofundat cu privire la legalitatea actelor procedurale incriminate prin actul de sesizare.

Hotărârea atacată nu s-a pronunţat, punctual si motivat, conform prev. art. 425 alin. (1) lit. b) asupra faptelor incriminate care ies de sub incidenta prev. art. 46 alin. (7) din L. 317/2004.

Apărările formulate în cauză

Intimata Inspecţia Judiciară a depus întâmpinare la cererea de revizuire formulată de recurentul – reclamant A., solicitând respingerea acesteia, ca nefondată.

Răspunsul la întâmpinare

Revizuentul – recurent A. a formulat Răspuns la întâmpinarea intimatei Inspecţia Judiciară, în cadrul căreia critică hotărârea instanţei de recurs, susţinând că aceasta nu s-a pronunţat, concret şi la obiect, asupra unor chestiuni ce fac obiectul acţiunii introductive, simpla invocare formală a unui test de lege, nerespectat, nefiind de natură să acopere obligaţia vizată de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 teza a 2-a C. proc. civ.

Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte, examinând cu prioritate, în conformitate cu dispoziţiile art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., admisibilitatea căii de atac, urmează să admită excepţia inadmisibilităţii invocată din oficiu şi să respingă cererea de revizuire, ca inadmisibilă, pentru considerentele în continuare arătate:

Înalta Curte aminteşte că revizuirea este o cale extraordinară de atac reglementată de dispoziţiile art. 509 - 513 C. proc. civ., care poate fi exercitată numai în condiţiile şi cazurile expres prevăzute de art. 509 - 511 C. proc. civ.

Dispoziţiile legale ce o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea acesteia nu poate avea loc decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute în mod expres de lege.

Prin urmare, în cadrul acestei căi extraordinare de atac se analizează prioritar condiţiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuţie şi nu se cercetează chestiuni ce ţin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate.

Art. 509 C. proc. civ. reglementează condiţiile de admisibilitate, atât cu caracter comun, pentru toate motivele ce pot fi invocate pe această cale, cât şi condiţiile specifice fiecăruia dintre motivele de la pct. 1-11.

În speţă, revizuentul şi-a întemeiat cererea de revizuire pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., potrivit cărora "Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: 1. s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut; (…)".

Condiţia de admisibilitate comună se referă la obiectul revizuirii, respectiv la hotărârile care se pot ataca pe această cale, o hotărâre pronunţată asupra fondului sau care evocă fondul.

Alin. (2) al art. 509 prevede că sunt supuse revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul pentru motivele de revizuire prevăzute la pct. 3, pct. 4 şi pct. 7-10, nu şi la pct. 1, care constituie temeiul revizuirii de faţă.

Astfel, se poate cere revizuirea unei hotărâri judecătoreşti numai dacă este vorba despre o hotărâre definitivă pronunţată de instanţa de apel, o hotărâre definitivă a primei instanţe împotriva căreia nu s-a declarat apel sau o hotărâre pronunţată de instanţa de recurs, hotărâre prin care evocă fondul.

Înalta Curte reţine că antamarea fondului cauzei, prin hotărârea supusă revizuirii, este o condiţie de admisibilitate a căii de atac extraordinare, conform art. 509 alin. (1) C. proc. civ., aplicabilă în toate cazurile în care revizuirea se întemeiază pe pct. 1 din acest articol.

Potrivit doctrinei şi jurisprudenţei instanţelor naţionale, hotărârile instanţei de recurs care evocă fondul sunt acelea prin care instanţa admite recursul şi, rejudecând cauza dedusă judecăţii, modifică în tot sau în parte hotărârea recurată. S-a mai reţinut că nu fac obiectul cererii de revizuire deciziile prin care se dispune respingerea recursului, ca nefondat ori respingerea/anularea în temeiul unei excepţii, care face inutilă cercetarea cauzei în fond. În această categorie au fost incluse şi hotărârile judecătoreşti pronunţate în soluţionarea unor incidente procedurale (ex: strămutare) sau în soluţionarea unor aspecte de natură procedurală (conflict de competenţă, perimare, etc), care nu presupun analiza raporturilor juridice deduse judecăţii.

O hotărâre a instanţei de recurs evocă fondul şi atunci când se rejudecă pricina în fond după casarea cu reţinere sau când, în recurs, s-a administrat proba cu înscrisuri noi care au fost determinante în pronunţarea soluţiei.

Prin urmare, nu poate forma obiectul revizuirii întemeiate pe pct. 1 al art. 509 C. proc. civ., întrucât nu evocă fondul, hotărârile instanţelor de recurs prin care s-a respins recursul, ca nefondat.

Aplicând aceste consideraţii de ordin teoretic la speţa de faţă, Înalta Curte constată că, în cauză, obiectul cererii de revizuire îl formează Decizia nr. 976 din 22 februarie 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, pronunţate în dosarul nr. x/2020, prin care s-a respins recursul formulat de recurentul – reclamant A. împotriva sentinţei nr. 935 din 15 iunie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat, astfel că această decizie nu s-a pronunţat asupra fondului şi nici nu a evocat fondul, ci doar a constatat netemeinicia criticilor formulate de recurentul – reclamant împotriva hotătârii pronunţate de instanţa de fond, astfel că, această hotărâre nu face parte din categoria hotărârilor expres şi limitativ prevăzute de textul antereferit din C. proc. civ.

Se constată, aşadar, că, în speţă, ipoteza reglementată de textul de lege anterior menţionat nu este respectată, întrucât prin decizia atacată pe calea revizuirii s-a respins, ca nefondat, recursul şi, prin urmare, nu s-a evocat fondul, hotărârea atacată cu revizuire nefiind pronunţată, în rejudecare, după casarea cu reţinere, dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. nelăsând loc de interpretare asupra faptului că antamarea fondului cauzei, prin hotărârea a cărei revizuire se cere, este o condiţie de admisibilitate a cererii de revizuire.

Temeiul legal al soluţiei pronunţate în revizuire

Prin urmare, raportat la cazul de revizuire întemeiat pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., invocat în susţinerea cererii şi, reţinând că revizuirea este îndreptată împotriva unei hotărâri care nu evocă fondul, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul-recurent A., ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul-recurent A. împotriva Deciziei nr. 976 din data de 22 februarie 2023 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2020, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 5 decembrie 2023.