Nullity of extraordinary cassation for failure to substantiate statutory grounds with concrete legal criticisms

Şedinţa publică din data de 5 decembrie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".

Circumstanţele cauzei

Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal la data de 19.05.2022, sub nr. x/2022, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta INSPECŢIA JUDICIARĂ, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună anularea Rezoluţiei din data de 28.04.2022 emisă de către inspectorul B..

Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 266/13.02.2023 din data de 13.,02.2023, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta INSPECŢIA JUDICIARĂ, ca neîntemeiată.

Cererea de recurs

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul A., invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 din C. proc. civ.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. a susţinut recurentul că hotărârea încalcă prevederile exprese ale art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., ce a fost omis de prima instanţă.

Invocând apoi motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. a susţinut recurentul că " întocmirea hotărârii de câteva ori a pus " placa de gramofon" stricată a soluţionării definitive a dosarului nr. x/2021, deşi a dovedit de o manieră " no comment" contrariul, redând următorul citat din cuprinsul hotărârii recurate: "Referitor la dosarul nr. x/2014, având ca obiect plângerile adresate de petent organelor de poliţie cu privire la numita C., s-a constatat că a fost soluţionat la data de 30 ianuarie 2017, iar soluţia de clasare a fost analizată, în mod definitiv, prin încheierea pronunţată la data de 14.11.2017 de judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Sector 4 Bucureşti, când a fost respinsă plângerea împotriva soluţiei formulată de petent.", susţinând mai departe că " şi pentru că este de notorietate că " judecătorii" numai frunzăresc dosarele, uneori datorită kilogramelor de maculatură ce le conţin, mai probez încă o dată că întocmirea şi " de facto" şi de " jure" a comis infracţiunea de " înşelăciune prezentând ca adevărate fapte mincinoase".

În continuare, mai arată recurentul că, în luna aprilie 2014, a înregistrat la secţia 14 Poliţie Bucureşti mai multe plângeri împotriva debitoarei C. printre care una pentru " abuz de încredere" în temeiul art. 238 alin. (1) C. pen. şi mai apoi o alta tot pentru " abuz de încredere prin fraudarea creditorului ", în temeiul art. 239 alin. (1) C. pen., prima fiind finalizată, într-adevăr, prin încheierea din 14.11.2017 a Judecătoriei Sectorului 4, cealaltă fiind şi acum..." virgină, caz unic în jurisprudenţa nu numai internă, ci chiar mapamondică".

Referindu-se apoi la doamna D. şi la domnul E., dar şi la judecătorul fondului, recurentul – reclamant a avertizat cu privire la demersurile pe care le va întreprinde " dacă nu va fi admis recursul", urmând a sesiza CEDO, " solicitând mari daune morale ", Comitetul Helsinki", dar şi F. şi G. şi a solicita şi continuarea monitorizării justiţiei.

Apărările intimatei-pârâte

Intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a formulat întâmpinare împotriva recursului promovat de reclamant, solicitând respingerea acestuia, ca nefondat, cu consecinţa menţinerii, ca legală şi temeinică, a hotărârii instanţei de fond.

Răspunsul la întâmpinare

Recurentul – reclamant A. a combătut apărările intimatei – pârâte Inspecţia Judiciară din cadrul întâmpinării, printr-o " Contraîntâmpinare" susţinând că persoana ce a întocmit întâmpinarea a comis infracţiunile de " favorizare a făptuitoarei" H., în plus faţă de actuala instanţă comiţând infracţiunea de " fals în declaraţii"

Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin Rezoluţia Preşedintelui completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului din data de 08.06.2023, a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 05 decembrie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor. La acest termen de judecată, având în vedere dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., raportat la conţinutul cererii de recurs, din oficiu a invocat excepţia nulităţii şi, luând act de solicitarea intimatei Inspecţia Judiciară, de judecare a cauzei în lipsă, a reţinut cauza spre soluţionare, urmând ca, în temeiul art. 248 C. proc. civ. să analizeze mai întâi excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu.

Soluţia Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., mai întâi excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, raportat la dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., reţinând următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal la data de 19.05.2022, sub nr. x/2022, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta INSPECŢIA JUDICIARĂ, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună anularea Rezoluţiei din data de 28.04.2022 emisă de către inspectorul B..

Instanţa de fond – în speţă Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, prin hotărârea ce face obiectul controlului judiciar de faţă, a respins acţiunea formulată de reclamant, ca neîntemeiată, reţinând în esenţă că, atât soluţia administrativă dispusă prin rezoluţia de clasare, cât şi soluţia dispusă prin rezoluţia inspectorului şef sunt legale şi temeinice.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ.

Analizând mai întâi excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu, faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că, potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.,

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că: "Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat: "Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Reţine astfel Înalta Curte că recursul este o cale extraordinară de atac, care poate fi exercitată numai pentru motivele de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Analizând cererea de recurs din perspectiva dispoziţiilor mai sus menţionate, se constată că, deşi recurentul, în cadrul cererii de recurs, a invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 din C. proc. civ., în motivarea cererii de recurs nu a adus critici care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute în textele de lege anterior menţionate.

Cu titlu prealabil, se constată că, deşi a invocat motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., conform cărora, "casarea unei hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii", în cadrul acestuia recurentul-reclamant a susţinut în esenţă că "hotărârea încalcă prevederile exprese ale art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. omiţându-l", critici care se încadrează în ipoteza reglementată de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., republicat, fără a indica nici o regulă de procedură încălcată de către instanţa de fond, astfel că, simpla invocare a acestui articol nu este de natură a conduce la concluzia că cerinţa imperativă a dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. a fost îndeplinită în cauză de către recurentul-reclamant.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, alături de celelalte menţiuni prevăzute cu caracter imperativ, şi motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea ca motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Pentru a conduce la casarea hotărârii atacate pentru motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recursul nu se poate limita la o simplă indicare "de formă" a textului art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., cerinţa legală a "dezvoltării motivelor" implicând determinarea criticilor punctuale şi indicarea în concret a regulilor de procedură încălcate de instanţă, cerinţă nerespectată de către recurent cu ocazia invocării acestui prim motiv de recurs, ceea ce conferă susţinerilor recurentului doar o aparenţă de motivare, însă nu reprezintă un argument suficient pentru a provoca o analiză de legalitate a hotărârii recurate pe acest motiv de recurs.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., reţine Înalta Curte că acesta vizează casarea unei hotărâri atunci când aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Ipotezele care pot susţine acest motiv de casare reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. pot fi: existenţa unei contrarietăţi între considerentele hotărârii, în sensul că din unele rezultă netemeinicia acţiunii, iar din altele faptul că acţiunea este fondată; contrarietatea flagrantă dintre dispozitiv şi considerente, cum este cazul admiterii acţiunii prin dispozitiv şi justificarea în considerente a soluţiei de respingere a cererii de chemare în judecată; nemotivarea soluţiei din dispozitiv sau motivarea insuficientă a acesteia ori prezentarea în exclusivitate a unor considerente străine de natura pricinii.

Analizând cererea de recurs se constată că recurentul – reclamant nu formulează critici concrete la adresa hotărârii de fond, ci doar se limitează a susţine că hotărârea încalcă prevederile exprese ale art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., omiţând acest articol, ori că "întocmirea hotărârii de câteva ori a pus " placa de gramofon" stricată a soluţionării definitive a dosarului nr. x/2021, deşi a dovedit de o manieră " no comment" contrariul".

Or, raportat la ipotezele anterior menţionate, Înalta Curte constată că aceste susţineri ale recurentului nu pot fi subsumate motivului de nelegalitate reglementat prin art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., simpla afirmaţie că hotărârea încalcă prevederile exprese ale art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., " omiţând", nefiind suficientă pentru a determina încadrarea în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., câtă vreme nu este susţinută de argumente care să corespundă cazului de casare invocat. Astfel, se constată că recurentul nu formulează veritabile critici la adresa hotărârii de fond, ci doar îşi exprimă nemulţumirea faţă de soluţia pronunţată de aceasta.

Astfel, Înalta Curte reţine că prezenta cerere de recurs nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., întrucât, chiar dacă recurentul a invocat formal motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 din C. proc. civ., aspectele dezvoltate în cuprinsul cererii nu permit încadrarea acestora în niciunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurentul exprimându-şi doar nemultumirea cu privire la soluţia dată de prima instanţă, astfel că motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ. au fost invocate doar formal, fără a se indica în concret, raportat la textele invocate, care sunt motivele de nelegalitate a hotărârii recurate, analiza de nelegalitate a hotărârii instanţei de fond fiind astfel imposibil de realizat.

Or, exprimarea nemulţumirii faţă de soluţia pronunţată, fără indicarea unor motive concrete de nelegalitate care să poată fi analizate fie şi prin prisma dispoziţiilor art. 489 alin. (3) C. proc. civ., nu poate echivala cu motivarea recursului.

În practica judiciară s-a decis că simpla nemulţumire a unei părţi sau a părţilor în litigiu faţă de hotărârea pronunţată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligaţia să-şi întemeieze recursul pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute limitativ de lege.

Prin urmare, recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind învestită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport cu dispoziţiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Motivele de recurs sunt instituite prin dispoziţii procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situaţii ce nu au fost avute în vedere la legiferare şi trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate, spre deosebire de Codul anterior în care motivele vizau şi netemeinicia acesteia.

În speţa de faţă, însă, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant nu a formulat nicio critică posibil a fi circumscrisă unuia din motivele de nelegalitate prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., aptă să conducă la casarea hotărârii recurate.

Lecturând cererea de recurs, Înalta Curte nu a putut identifica în cadrul acesteia critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa de fond, prin raportare la motivele de recurs invocate.

Obligaţia de motivare presupune indicarea în concret a regulilor de procedură încălcate de prima instanţă, expunerea argumentelor pentru care partea consideră că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază şi eventualele motive contradictorii sau străine de natura cauza cauzei identificate în conţinutul hotărârii.

Trebuie precizat că nu reprezintă o nemotivare a hotărârii împrejurarea că recurentul nu este de acord cu soluţia la care a ajuns instanţa de fond.

În acest sens, Înalta Curte constată că, potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.: "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Prin urmare, Înalta Curte constată că susţinerile recurentului nu reprezintă veritabile critici împotriva sentinţei recurate şi, ca atare, nu pot fi apreciate drept motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, în sensul exigenţelor prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.. Or, această neregularitate a cererii de recurs este sancţionată cu nulitatea.

Această soluţie nu aduce atingere Constituţiei României, care prevede exercitarea căilor de atac în condiţiile prevăzute de lege, şi nici Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, care prevede dreptul la un singur grad de jurisdicţie în materie civilă (art. 6 par. 1 CEDO şi care are prioritate de aplicare faţă de dreptul generic la un remediu efectiv prev. de art. 13 din Convenţie), referirea la "recurs" neputând fi în niciun caz înţeleasă ca referindu-se la calea de atac de reformare a recursului din dreptul intern, înţelesul corect al acestei noţiuni fiind acela de "remediu".

Este evident că motivele de nelegalitate trebuie să îmbrace forma unor critici concrete aduse hotărârii atacate, în sensul de a se preciza care sunt lipsurile acesteia sub aspectul motivării (nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei), care sunt regulile de procedură încălcate de către instanţă, a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, partea neputându-se rezuma la o simplă invocare formală a cazurilor menţionate la art. 488 alin. (1) C. proc. civ. şi la reluărea unor susţineri anterioare, din care instanţa de recurs să poată deduce anumite aspecte neprecizate expres de recurent.

Conform art. 488 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru ipotezele prevăzute la pct. 1-8.

Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., motivele de recurs desemnează ipotezele expres şi limitativ prevăzute de lege pentru care se poate cere casarea hotărârii atacate iar textul legal se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalităţii hotărârii recurate, prin indicarea regulilor de procedură pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă, prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste norme de procedură şi prezentarea argumentelor pentru care consideră că hotărârea atacată nu a fost motivată, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Reţinând astfel că, prin cererea de recurs nu a fost formulată nicio critică posibil a fi circumscrisă motivelor de nelegalitate prevăzute strict şi limitativ la dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a face aplicarea dispoziţiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ. şi, admiţând excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu, va constata nul recursul formulat de reclamantul A..

Soluţia instanţei de recurs. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse şi constatând că recurentul – reclamant nu s-a conformat exigenţelor cerute de lege şi nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs în vreunul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. şi, cum în cauză nu pot fi reţinute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancţiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. şi, pe cale de consecinţă, admiţând excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va constata nul recursul formulat de reclamantul A., făcând aplicarea dispoziţiilor art. 499 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 266 din 13 februarie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 5 decembrie 2023.