Eligibility requirements in research grant competitions: classification of competition rules as individual rather than normative administrative acts and the non-applicability of official language and publication mandates

Şedinţa publică din data de 5 decembrie 2023

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj sub nr. x/2022, reclamanţii A., B. şi C. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Cercetării, Inovării şi Digitalizării, Energiei şi Mediului de Afaceri şi Unitatea Executivă pentru Finanţarea învăţământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării şi Inovării, anularea Ordinului nr. 103/07.06.2021 al Ministrului Cercetării, Dezvoltării, Inovării şi Digitalizării cu privire la pct. 12 şi pct. B2 lit. e) din Anexa 2 (Pachetul de informaţii pentru derularea competiţiei 2021 pentru tipul de Proiecte de Cercetare Exploratorie, Programul 4 "Cercetare fundamentală şi de frontieră" din cadrul Planului Naţional de Cercetare - Dezvoltare şi Inovare pe perioada 2015-2020 (PNCD III); anularea actelor administrative emise de UEFISCDI prin care s-au respins propunerile de proiecte ale reclamanţilor ca fiind neeligibile, publicate pe site-ul pârâtei, anularea actelor administrative prin care au fost respinse contestaţiile reclamanţilor cu privire la eligibilitatea propunerii de proiecte şi obligarea pârâtului UEFISCDI să procedeze la evaluarea proiectelor reclamanţilor, cu cheltuieli de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin încheierea de la data de 07.04.2022, Curtea de Apel Cluj a dispus disjungerea cererilor formulate de reclamanţii B. şi C. şi formarea de dosare separate, rămânând învestită cu soluţionarea cererii formulate de reclamantul A. (dosar x/2022).

Cauza privind pe reclamantul B. a fost declinată în favoarea Curţii de Apel Bucureşti sub nr. x/2022, iar judecata acesteia a fost suspendată pana la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2022 al Curţii de Apel Cluj.

Cauza privind pe reclamantul C. a fost declinată în favoarea Curţii de Apel Timişoara prin sentinţa nr. 98/07.04.2022 sub nr. x/2022.

Prin sentinţa civilă nr. 337 din 4 iulie 2022 pronunţată în dosar nr. x/2022, Curtea de Apel Timişoara – secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţiile inadmisibilităţii şi prematurităţii acţiunii, excepţiile lipsei calităţii procesuale active şi pasive invocate de către pârâtul Ministerul Cercetării, Inovării şi Digitalizării; a respins excepţia tardivităţii şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate de pârâta Unitatea Executivă pentru Finanţarea Învăţământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării şi Inovării; a respins acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul C. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Cercetării, Inovării şi Digitalizării şi Unitatea Executivă pentru Finanţarea Învăţământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării şi Inovării.

3. Cererea de recurs ce face obiectul judecăţii

Reclamantul C. a formulat recurs împotriva sentinţei de mai sus, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi admiterea cererii de chemare în judecată.

În motivarea cererii de recurs, s-au arătat următoarele:

Reclamantul a criticat sentinţa instanţei pentru mai multe aspecte, aceasta fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Instanţa de fond a reţinut, în mod eronat faptul că, deşi Ordinul nr. 103/07.06.2021 nu a fost publicat în Monitorul Oficial, nu exista această obligaţie, întrucât actul administrativ este un act administrativ individual şi nu un act administrativ normativ, reţinând de asemenea că nepublicarea reprezintă o operaţiune ulterioară emiterii actului administrativ, iar nulitatea presupune existenţa unor cauze anterioare sau concomitente emiterii actului. Prin urmare, nepublicarea în Monitorul Oficial nu poate antrena anularea Ordinului nr. 103/2021.

Includerea Ordinului nr. 103/07.06.2021 în categoria actelor administrative individuale este una greşită, acesta fiind în realitate un act administrativ normativ.

În funcţie de întinderea efectelor juridice pe care le produc, actele administrative se divid în acte normative şi acte individuale. Actele administrative normative conţin reglementări cu caracter general, impersonale, care produc efecte erga omnes, în timp ce actele individuale produc efecte, de regulă, faţă de o persoană sau uneori faţă de mai multe persoane, nominalizate expres în conţinutul acestor acte. încadrarea unui act în una dintre cele două categorii mai sus arătate se realizează, prin examinarea integrală a conţinutului său, prin prisma trăsăturilor fiecăreia dintre categoriile în discuţie (acte normative şi acte individuale). Cu alte cuvinte, un act administrativ este fie normativ, fie individual, în funcţie de întinderea efectelor juridice pe care le produce, indiferent de conţinutul concret al acelui act (Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal nr. 1.415 din 5 martie 2020).

Aspectele teoretice în baza cărora trebuie inclus un act fie în categoria actelor administrative cu caracter normativ, fie în categoria actelor caracter individual au făcut obiectul Deciziei nr. 12/2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care a fost investită cu soluţionarea unui recurs în interesul legii având ca obiect interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 311, art. 32 alin. (5) lit. a), a) art. 39, 44, 45, art. 47 alin. (1) şi (2), art. 56 alin. (1), (4), (6) şi 7 şi art. 64 alin. (3) din Legea nr. 350/2001.

Actul atacat conţine reguli generale şi impersonale, adresându-se unui număr nedeterminat de subiecţi de drept şi, astfel, este un act administrativ cu caracter normativ. Potrivit Pachetului de informaţii aprobat prin acest Ordin, scopul Proiectului de cercetare exploratorie îl reprezintă susţinerea şi promovarea cercetării ştiinţifice fundamentale, interdisciplinare şi/sau exploratorii din România, programul adresându-se cercetătorilor cu performanţe demonstrate prin calitatea şi recunoaşterea internaţională a publicaţiilor ştiinţifice, inclusiv celor care activează în străinătate (cetăţeni români sau străini) şi doresc să conducă proiecte de cercetare de înalt nivel ştiinţific în instituţii din România.

Obiectivele proiectelor de cercetare exploratorie sunt: afirmarea prestigiului cercetării ştiinţifice din România cuantificat prin rezultate ştiinţifice de nivel internaţional; identificarea, susţinerea şi dezvoltarea echipelor de cercetare pentru a le permite să atingă, să menţină şi să consolideze masa critică necesară competitivităţii acestora pe plan internaţional; atragerea resurselor umane naţionale şi internaţionale de calitate pentru dezvoltarea cercetării ştiinţifice din România; implementarea principiului "finanţarea urmează performanţa" în cercetare.

Rezultă chiar din conţinutul Pachetului de informaţii aprobat prin Ordinul contestat că acesta vizează un interes generic, producând efecte faţă de orice persoană care intenţionează să conducă proiecte de cercetare de înalt nivel ştiinţific în instituţii din România, programul adresându-se cercetătorilor cu performanţe demonstrate prin calitatea şi recunoaşterea internaţională a publicaţiilor ştiinţifice, inclusiv celor care activează în străinătate, deci şi cetăţenilor străini care doresc să conducă proiecte de cercetare la înalt nivel ştiinţific în instituţii din România. Prin urmare, având în vedere scopul acestui Program, destinatarii cărora li se adresează, aceştia fiind cercetători, cetăţeni români dar şi străini, Ordinul contestat producând efecte juridice faţă de un număr nedefinit de persoane.

La nivel teoretic, un grad mai redus de generalitate, o extensie teritorială, temporală şi personală nu transformă un act administrativ normativ într-un act administrativ individual. În realitate, actul atacat are un grad de generalitate mult mai mare decât lasă să se înţeleagă instanţa de fond. Actul administrativ cuprinde condiţiile de acces la fonduri pentru un număr nedeterminat de persoane, care fac cercetare, şi pentru domenii atât de diverse şi vaste încât acoperă aproape toate domeniile de activitate ştiinţifică existente în societatea contemporană. Anexa 5 din Pachetul de informaţii cuprinde aceste domenii care sunt: matematică, informatică, chimie, fizică, ştiinţe inginereşti, ştiinţa materialelor, ştiinţele pământului şi ale atmosferei, biologie şi ecologie, medicină, ştiinţele vieţii aplicate şi biotehnologie, ştiinţe sociale şi economice, ştiinţe umaniste, arhitectură şi urbanism, arte vizuale, cinematografie, filologie, filosofie, istorie şi studii culturale, muzică, teatru şi artele spectacolului, teologie.

Subiectele de drept cărora li se adresează pachetul de informaţii nu sunt nici restrânse, nici bine definite. Instanţa a arătat că programul se desfăşoară în favoarea unui număr restrâns şi bine definit de subiecte de drept, respectiv cercetătorilor. Mai mult decât atât, subiectele de drept destinatare nu sunt doar de pe teritoriul României, ci din orice ţară. Pachetul de informaţii nu este un simplu îndrumar cu caracter facultativ, cuprinde reguli şi reglementări, proceduri şi punctaje şi devine temei juridic al accesului la finanţare. Rezultă cu claritate că beneficiarilor eventuali li se stabilesc obligaţii administrative care trebuie îndeplinite în mod imperativ sau vor fi excluşi din program.

În ceea ce priveşte argumentul instanţei că actul administrativ urmăreşte reglementarea unei situaţii juridice precise, nici acest argument nu poate fi reţinut. Situaţia pretins determinată, este o situaţie cu durată de până la 33 de luni, dar nu mai târziu de 30.09.2024 (pct. 7 din pachetul de informaţii). În realitate, de la data lansării competiţiei, 07.06.2021 şi până la data de 30.09.2024, sunt peste 3 ani.

La nivelul jurisprudenţei, instanţele nu au avut nicio reţinere să califice ca fiind act administrativ cu caracter normativ un document care cuprindea condiţiile de eligibilitate şi procedura de urmat pentru obţinerea de fonduri nerambursabile, aplicabil punctual, într-un anumit an. (Decizia nr. 1946/20.05.2020 a ÎCCJ referitoare la Ghidul solicitantului).

Mai mult decât atât, relevantă este chiar poziţia intimatului, care în întâmpinarea de la fond, susţinând lipsa calităţii procesual active, a aratat că Ordinul 103/07.06.2021 nu conţine nicio prevedere individuală cu privire la reclamanţi. Ordinul în cauză aprobă numai un pachet de informaţii pentru derularea competiţiei 2021 pentru tipul de Proiecte de Cercetare Exploratorie în cadrul Programului 4 "Cercetare fundamentai de frontieră" din cadrul Planului Naţional de Cercetare Dezvoltare 2015-202 (PNCDI III) stabilind modalitatea de aplicare în cadrul proiectelor de cercetare explorare, cerinţele de eligibilitate şi paşii ce trebuie urmaţi de către aplicaţi.

În realitate, actul atacat este un act administrativ normativ, interpretarea instanţei de fond fiind greşită. Conform art. 11 şi art. 12 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, ordinul trebuia publicat în Monitorul Oficial. Nulitatea intervine ca urmare a unui viciu de nelegalitate care poate consta în încălcarea normelor imperative de competenţă de către emitent, viciu legat de forma ori procedura urmată sau viciu de fond legat de obiectul sau cauza actului juridic, actul fiind în contradicţie cu legea.

În ceea ce priveşte procedura care trebuie urmată pentru emiterea sau adoptarea unui act administrativ, există 3 categorii de forme procedurale: forme procedurale anterioare, forme procedurale concomitente şi forme procedurale ulterioare. O formă procedurală ulterioară este reprezentată de publicarea actelor administrative normative. Dacă se acceptă punctul de vedere al instanţei de fond, atunci pur şi simplu instanţa ar trebui să constate că actul administrativ normativ este inexistent (cel puţin în considerente), nefăcând parte din "lumea juridică" şi să facă analiza de legalitate a actelor administrative individuale care afectează drepturile reclamantului, fără sancţiunea cuprinsă în actul administrativ normativ inexistent.

Nepublicarea este singura condiţie negativă care trebuie îndeplinită pentru constatarea inexistenţei acestui act administrativ normativ şi pentru a putea invoca nulitatea actelor subsecvente, întrucât efectul vătămător s-a produs per se. Nu este necesar ca în mod obiectiv contestatorul să dovedească o vătămare sau un prejudiciu, atât timp cât sancţiunea s-a dispus în temeiul unui act administrativ inexistent, fiind culpa autorităţii care nu şi-a publicat actul administrativ normativ în Monitorul Oficial şi a impus o procedură fără temei legal.

În situaţia în care în care Ordinul nr. 103/07.06.2021 al Ministrului Cercetării, Inovării şi Digitalizării nu a fost publicat, sancţiunea declarării neeligibile a propunerilor de proiecte nu poate fi aplicată, lipsind orice temei legal. Practic, instanţa a reţinut că actul nu este act administrativ normativ, motiv pentru care nu se aplică Legea nr. 24/2000, iar în subsidiar că este justificată opţiunea de utilizare a limbii engleze, ca urmare a faptului că există experţi evaluatori din străinătate, că rezultatele obţinute din cercetare au perspective de comercializare, precum şi faptul că reclamantul nu ar fi indicat nicio dispoziţie normativă în raport cu care prevederea de la pct. 12 din Pachetul de informaţii este nelegală.

Toate aceste reţineri sunt greşite, întrucât: actul este unul normativ pentru argumentele anterior arătate; limba engleză nu putea fi folosită întrucât limba oficială este limba română (singurul mecanism corect era acela de a desfăşura procedura în integralitate în limba română, iar documentele necesare să fie traduse ulterior într-o limbă de circulaţie internaţională); temeiul de drept a fost indicat expres şi dezvoltat în motivarea acţiunii ca fiind art. 13 din Constituţia României, care prevede că în România, limba oficială este limba română.

Cu privire la modalitatea de desfăşurare a procedurii, rezultă că nu se pot indica mai mult de 10 lucrări, sub sancţiunea excluderii din competiţie, iar procedura se desfăşoară în limba engleză. Cu toate acestea, în momentul traducerii în limba engleză a noţiunii de "lucrare" sau utilizat alte 3 noţiuni: papers, articles, monographs. De asemenea, sancţiunea neeligibilităţii era asociată pentru situaţia în care se indicau mai mult de 10 "papers". Astfel, deşi se află în prezenţa unei proceduri naţionale, limba română este singura limbă oficială, destinatarii procedurii sunt cetăţeni români, administraţia a creat o procedură româno-engleză şi a impus participanţilor la competiţiei să completeze documente în limba engleză, cerându-le să cunoască această limbă până la nivel de subtilităţi lingvistice, dar în acelaşi timp administraţia a procedat la o traducere aproximativă a noţiunilor din limba română în limba engleză şi a aplicat sancţiunea excluderii din competiţie tocmai în baza acestei traduceri aproximative. Procedura nu putea fi desfăşurată decât în limba română; în situaţia în care administraţia ar fi vrut ca transparenţa să se manifeste şi pe plan internaţional, în sensul de a face accesibil comunităţii ştiinţifice internaţionale proiectele depuse în competiţie trebuia să facă acest lucru cu respectarea prevederilor legale. Singura soluţie ar fi fost să desfăşoare procedura exclusiv în limba română, iar ulterior să traducă toate documentele sau părţi pe care le considera relevante într-o limbă de circulaţie internaţională.

Conform art. 13 din Constituţia României în România, limba oficială este limba română; se invocă şi prevederile art. 36 din Legea 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

Raportat la modalitatea de reglementare, actul administrativ contravine actelor normativ cu forţă superioară, respectiv art. 13 din Constituţia României.

Recurentul a mai invocat faptul că prima instanţă a tratat situaţia reclamantului prin comparaţie cu cea a celor aflaţi în aceeaşi situaţie juridică, respectiv care au fost declaraţi neeligibili tocmai pentru că au indicat mai multe lucrări, deşi nu aceasta a fost critica reclamantului. Critica viza situaţia reclamantului în comparaţie cu cei care au depăşit limita de pagini şi pentru care s-a aplicat o altă sancţiune, respectiv acestea nu au fost luate în considerare.

În realitate, recurentul s-a aflat într-o situaţie în care are parte de un tratament juridic diferit faţă de alţi cercetători care se găsesc în situaţii juridice identice sau asemănătoare. Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice a decis că propunerile de proiect sunt eligibile, deşi cei aflaţi în această situaţie completează cererea cu informaţii în plus, neregula fiind similară, dar tratată juridic diferit. În concret, cei care nu s-au încadrat într-un număr de pagini au fost eligibili, paginile suplimentare nefiind luate în considerare în procesul de evaluare, iar cei care au menţionat mai multe lucrări, sunt neeligibili.

În ceea ce priveşte principiul egalităţii în drepturi, egalităţii de tratament juridic şi nediscriminării, acesta presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. Astfel, situaţiile în care se află anumite categorii de persoane trebuie să difere în esenţă pentru a se justifica deosebirea de tratament juridic, iar această deosebire de tratament trebuie să se bazeze pe un criteriu obiectiv şi raţional. Principiul egalităţii în drepturi nu înseamnă uniformitate, încălcarea principiului egalităţii şi nediscriminării existând atunci când se aplică un tratament diferenţiat unor cazuri egale, fără o motivare obiectivă şi rezonabilă, sau dacă există o disproporţie între scopul urmărit prin tratamentul inegal şi mijloacele folosite.

Astfel, cu toate că unii dintre participanţi la competiţie nu au reuşit să se încadreze într-un "minim", furnizând mai multe informaţii în cadrul cererii de finanţare, sancţiunea concretă şi la nivel de reglementare a fost ca paginile care depăşesc să nu fie luate în considerare la procesul de evaluare, în timp ce, în situaţia în care se completează cererea cu mai multe lucrări, sancţiunea este excluderea din competiţie. Administraţia nu a oferit niciun fel de justificare pentru acest tratament juridic diferit.

O interpretare corectă trebuie să pornească de la scopul urmărit de program, aşa cum a fost acesta declarat public, respectiv susţinerea şi promovarea cercetării ştiinţifice fundamentale, mulţi-, inter- şi trans-disciplinare şi/sau exploratorii din România. Programul se adresează cercetătorilor cu performanţe demonstrate prin calitatea şi recunoaşterea internaţională a publicaţiilor ştiinţifice. În realitate, prin indicarea unor lucrări anterioare se verifică performanţe demonstrate prin calitatea şi recunoaşterea internaţională a publicaţiilor ştiinţifice. Indicarea mai multor lucrări, indiferent de tipul lor, nici măcar nu impietează cu nimic asupra verificărilor care se impun în ceea ce priveşte performanţele anterioare obţinute în cercetare de directorul de proiect.

Modul de reglementare este unul care denotă excesul de putere al administraţiei, şi se impune a fi sancţionat de instanţă.

Cu privire la susţinerea reclamantului că traducerea este incorectă, omisiunea instanţei de a analiza criticile aduse prin analiza probelor de la dosar echivalează cu o necercetare în fond a cauzei, respectiv cu o nemotivare a hotărârii. Motivarea trebuie să conţină şi elementele de fapt care să permită, pe de o parte, destinatarilor să cunoască şi să evalueze temeiurile hotărârii, iar pe de altă parte, să facă posibilă exercitarea controlului de legalitate de către instanţele de judecată. În lipsa motivării explicite, posibilitatea exercitării controlului judiciar este iluzorie, de vreme ce judecătorul nu poate specula asupra motivelor care au determinat instanţa de fond să soluţioneze cauza într-un anumit fel.

Reclamantul a indicat ca temei pentru anularea actelor administrative individuale, pe lângă argumentele anterioare, şi faptul că traducerea a fost inexactă, culpa aparţinând administraţiei. In susţinerea cererii, a depus opinia lingvistică formulată de traducătorul autorizat D., care după analiza tuturor termenilor utilizaţi în pachetul de informaţii şi în cererea de finanţare din limba engleză a concluzionat că traducerea folosită în secţiunea B2 este nefericită, chiar greşită, putând să inducă în eroare deponentul care trebuie să indice "relevant papers" (maximum 10), pe când în anexa 2, secţiunea B2 în limba română se face referire la 10 lucrări, iar în răspunsul autorităţii se face referire la 10 publicaţii.

Instanţa nu face nicio analiză cu privire la proba depusă, respectiv opinia lingvistică anterior arătată. În realitate, orice neclaritate sau dubiu cu privire la echivalenta termenilor ar trebui să fie de ajuns să ducă la anularea actelor administrative pentru exces de putere. La nivel concret, nu se impunea utilizarea unei limbi străine în cadrul procedurii, termenii utilizaţi trebuiau să aibă sensul lor uzual, iar dacă s-a insistat pentru utilizarea unei limbi străine trebuia să existe o corespondenţă perfectă între termeni, ca unităţi lingvistice care denumesc în mod convenţional o noţiune, definită într-un anumit domeniu de cunoaştere, termeni care să desemneze aceleaşi noţiuni ca forme raţionale care conţin semnele, notele esenţiale, necesare ce corespund obiectelor unei clase, mulţimi etc. În realitate, în momentul traducerii, s-a procedat la utilizarea unor termeni care denumesc noţiuni diferite. Astfel, în engleză sau folosit termenii "articles", "papers", "monographs", iar în română termenul "lucrări", în niciun caz toţi acestei termeni nu desemnează aceeaşi noţiune. Mai mult decât atât, pentru rigoare, în engleză trebuia utilizat doar un termen, cu o singur rubrică corespondentă, tocmai pentru a nu se genera confuzii, în condiţiile în care niciun participant la procedură nu avea ca primă limbă de comunicare limba engleză. În aceste condiţii, traducerea fiind făcută de administraţie, aceasta poartă culpa oricăror neclarităţi sau neconcordanţe.

Argumentele anterioare invocate îşi păstrează valabilitatea şi cu privire la problemele de nelegalitate ale actelor administrative individuale. Astfel, s-a ajuns la situaţia în care, printr-un act administrativ cu forţă inferioară s-au promovat nişte soluţii normative contrare unor acte normative cu forţă superioară (art. 4, 58, 77 şi 81 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative). Raportat la faptul că procedura a fost oprită într-un anumit punct, soluţia instanţei trebuie să fie adaptată la acest aspect, în sensul anulării actelor administrative şi obligarea administraţiei la reluarea procedurii din punctul în care a fost oprită.

În drept, au fost invocate prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă.

4. Apărările formulate în cauză

4.1. Întâmpinarea depusă de pârâtul Ministerul Cercetării, Inovării şi Digitalizării

Intimatul MINISTERUL CERCETĂRII, INOVĂRII ŞI DIGITALIZARII (M.C.I.D.) a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi ca rămas fără obiect.

În motivarea întâmpinării, s-au arătat următoarele:

In raport de criticile aduse de recurentul reclamant, sentinţa instanţei de fond este legală şi nu există nicio încălcare sau aplicare greşită a normelor de drept material.

În mod corect, prima instanţă a calificat Ordinul nr. 103/06.07.2021 ca un act administrativ individual si nu normativ conform conţinutului, ariei de aplicare şi efectelor produse, neexistând niciun element de natură să determine o normare erga omnes. Nu a existat niciun interes generic la emiterea ordinului, ci unul individualizat şi limitat, strict aplicabil cercetătorilor participanţi la competiţie, fără nicio regulă de aplicabilitate generală sau repetată.

Subiectele de drept cărora li se adresează pachetul de informaţii sunt bine definite şi restrânse, potrivit criteriilor de eligibilitate, iar criteriile nu se aplică unui număr nedeterminat de persoane, ci numai celor care le îndeplinesc în funcţie de calificare şi domeniile pentru care aplică.

Situaţia juridică este precis determinată atât cu privire la destinatarii pachetului de informaţii aprobat prin ordin, cât şi cu privire la durata de implementare a programului din structura PNCDI III, care deja a expirat la data de 30.06.2022, conform art. 5 din H.G. nr. 583/2015 pentru aprobarea Planului naţional de cercetare-dezvoltare şi inovare pentru perioada 2015 -2020 (PNCDI III), doar plăţile aferente angajamentelor asumate pe durata de implementare a programelor din cadrul PNCDI III putând fi eşalonate cel mai târziu până la 31.12.2024, fără prelungirea planului peste data de 30.06.2022. Aşadar, nu sunt 3 ani, cum în mod eronat susţine recurentul, ci numai un an (07.06.2021-30.06.2022) de aplicabilitate a programului, program care a expirat deja, lăsând cauza pe fond şi implicit recursul fără obiect.

Poziţia sa din întâmpinarea de la fond este aceeaşi cu cea din recurs; recurentul nu a fost în niciun fel vătămat de nepublicarea ordinului (ordin care oricum nu trebuia publicat), cel în cauză trebuind să facă dovada unei vătămări şi să probeze calitatea de persoană vătămată în înţelesul Legii nr. 554/2004 şi nu doar să pretindă că ar fi fost vătămat din cauză că ordinul nu a fost publicat în Monitorul Oficial, fără să arate în ce constă acea vătămare sau cum nepublicarea ar fi putut să îi aducă un prejudiciu. Vătămarea nu se prezumă, ci trebuie dovedită şi e necesar să existe şi o legătură de cauzalitate între nepublicarea ordinului şi vătămare, ceea ce recurentul nu a dovedit nici până în prezent.

Cum în mod corect a reţinut prima instanţă, nicio prevedere legală ce a stat la baza emiterii ordinului contestat (O.G. nr. 57/2002, H.G. nr. 1265/2004 ori H.G. nr. 583/2015) nu conţine vreo obligaţie în sarcina autorităţii contractante de a publica ordinele în Monitorul Oficial pentru a informa potenţialii contractori, ci numai de a publica pe pagina de internet sau de a furniza, la cerere, pachetul de informaţii aprobat. Or, cum legiuitorul nu a înţeles să oblige autoritatea contractantă să publice pachetele de informaţii în Monitorul Oficial, ci numai pe pagina de internet sau să le furnizeze, la cerere, contra cost, este evident ca a apreciat caracterul individual al acestora, pentru toate programele din cadrul PNCDI III.

Ordinul MCID nr. 103/07.06.2021 reprezintă un act administrativ emis în executarea H.G. nr. 1265/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind contractarea, finanţarea, monitorizarea şi evaluarea programelor, proiectelor de cercetare-dezvoltare şi inovare şi a acţiunilor cuprinse în Planul naţional de cercetare-dezvoltare şi inovare, fără a reprezenta un act normativ deoarece acesta nu legiferează, nu modifică şi nu stinge raporturi juridice generale şi impersonale ci se adresează unor potenţiali contractori pe baza unor principii şi obiective deja legiferate prin actul normativ în a cărui aplicare sunt emise.

În plus, art. 3 din ordinul contestat menţionează explicit că "direcţiile de specialitate din cadrul ministerului şi UEFISCDI aduc la îndeplinire prevederile prezentului ordin", ceea ce nu ar fi necesar/uzual în cazul unui act normativ care stabileşte reguli obligatorii cu aplicabilitate erga omnes. Aşadar, din examinarea ordinului contestat nu reiese nicio trăsătura specifică unui act administrativ normativ, fiind suficientă publicarea ordinului pe site-ul UEFISCDI, prin care orice potenţial participant la competiţie, poate lua act de cerinţele de eligibilitate cuprinse în pachetul de informaţii aprobat prin ordin.

În drept, au fost invocate prevederile art. 205 din C. proc. civ.

4.2. Întâmpinarea depusă de pârâta Unitatea Executivă pentru Finanţarea învăţământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării şi Inovării

Intimata Unitatea Executiva pentru Finanţarea Învăţământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării si Inovării – UEFISCDI a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În motivarea întâmpinării, s-au arătat următoarele:

Ordinul MCM nr. 103/07.06.2021 a cărui anulare se solicită îndeplineşte toate condiţiile de validitate şi legalitate, neexistând niciun motiv din cele formulate de reclamant, care sa atragă nulitatea acestuia.

Cu privire la publicare, se arată că nu este obligatorie publicarea în Monitorul Oficial a ordinului, întrucât nu are aplicabilitate generală, nu se adresează şi nu produce efecte erga omnes, trăsături specifice unui act administrativ normativ, fiind un act individual exceptat de la publicare, ce urmăreşte stabilizarea unei situaţii juridice precise în raport cu un număr relativ restrâns şi bine definit de subiecţi de drept cărora li se adresează (în speţă cercetători participanţi la competiţia 2021 pentru tipul de proiecte de Cercetare Exploratorie (PCE), programul 4 "Cercetare fundamentală şi de frontieră'" din cadrul Planului Naţional de Cercetare Dezvoltare şi Inovare pe perioada 201 5-2020-PNCD1 III).

Totodată, începând cu Planul Naţional de Cercetare Dezvoltare şi Inovare PNCDI I şi până la PNCD1 III, niciun ordin de ministru în legătură cu acest plan nu a fost publicat în Monitorul Oficial şi nici nu s-a adus vreo vătămare drepturilor şi intereselor legitime ale participanţilor în competiţii datorită acestui fapt.

Aşadar, din examinarea ordinului contestat nu reiese nicio trăsătura specifică unui act administrativ normativ, fiind suficientă publicarea ordinului pe site, prin care orice potenţial participant la competiţie poate lua act de cerinţele de eligibilitate cuprinse în pachetul de informaţii aprobat prin ordin; o eventuală anulare a ordinului însă ar duce la anularea celor 127 contracte de finanţare, caz în care ar trebui să fie incluse în cauză şi acele entităţi.

Aşa cum rezultă din actele de la dosarul cauzei şi din informaţiile furnizate de către CNCS, din toţi cei care au depus cereri de participare (857), 40 participanţi, printre care si reclamantul, au depus mai mult de 10 lucrări, proiectele acestora fiind declarate neeligibile.

Pentru asigurarea transparentizării, întreaga procedură a fost adusă la cunoştinţa publicului, informaţiile fiind şi la acest moment publice pe site-ul UEFISCDI; mai mult, reclamantul nu a formulat observaţii în perioada în care proiectul de ordin a fost supus consultării publice.

In susţinerea acestui aspect, pachetul de informaţii aprobat prin ordinul contestat a fost supus consultării publice pe pagina de internet a UEFISCDI în perioada 22.04.2021-21.05.2021, perioadă în care au fost primite 63 de mesaje din partea comunităţii academice. Peste 60 % din mesajele primite au fost din partea unor cercetători ce activează în universităţi publice, peste 17 % în cadrul institutelor naţionale de cercetare dezvoltare, aprox. 11 % din partea cercetătorilor din institute ale Academici Române şi aprox. 12 % alte tipuri de instituţii. Din perspectiva domeniilor de cercetare, observaţiile au venit de la cercetători ce acoperă domeniile principale ale acestei competiţii, cele mai multe mesaje (aprox. 70 %) fiind din domeniile Miologie şi Ecologie, Medicină, Ştiinţe Inginereşti, Fizică, Informatică şi Ştiinţe Umaniste. Principalele teme ale mesajelor primite au fost sugestii privind standardele minimale de eligibilitate pentru directorul de proiect/expert evaluator, modificarea sau reformularea criteriilor de eligibilitate pentru directorul de proiect, sugestii privind fişa de evaluare, procesul de evaluare, indicatorii de rezultat al acestor proiecte. bugetul proiectelor, modificări ale anexei 6-Definiţii precum şi sugestii privind conţinutul cererii de finanţare. Peste 40 % dintre sugestiile venite au vizat criteriile de eligibilitate şi standardele minimale de eligibilitate pentru directorul de proiect.

In perioada supusă consultării publice, reclamanţii nu au făcut vreo observaţie cu privire la conţinutul pachetului, asa cum reclamă in cererea de chemare în judecată.

O eventuală acceptare a proiectului cu încălcarea criteriului de eligibilitate prevăzut în pachetul de informaţii ar fi însemnat avantajarea şi discriminarea celorlalţi participanţi care au înţeles să respecte cerinţele cuprinse în acesta şi care au fost declaraţi eligibili.

De asemenea, reclamantului nu i s-a adus nicio vătămare pentru nepublicarea în Monitorul Oficial a ordinului contestat, nefiind suficientă invocarea nepublicării fără a face dovada unui prejudiciu adus acestora prin nepuhlicare.

In ceea ce priveşte anularea actelor administrative emise de UEFISCDI, prin care s-au respins propunerile de proiecte ca fiind necligibile, se arată că răspunsul la contestaţia depusă de către reclamant a fost transmis prin e-mail de către responsabilul tehnic proiecte, ca urmare a soluţiei date de către Consiliul Naţional pentru Cercetare Ştiinţifică. Prin urmare, răspunsul la contestaţie este emis de către CNCS şi nu de către UEFISCDI.

În ceea ce priveşte egalitatea de şanse invocată de reclamant şi prevăzută la punctul 11 din Pachetul de Informaţii, vine să susţină tocmai egalitatea de şanse create prin aceasta limitare la 10 lucrări relevante în domeniul propunerii de proiecte, pentru a nu influenţa evaluatorii în evaluarea propunerii de proiect în funcţie de articolele publicate si nu în funcţie de calitatea ştiinţifică a propunerii.

Anularea răspunsului la contestaţii nu duce automat şi la finanţarea proiectului reclamantului, întrucât aceasta este prima etapa a procesului de evaluare, urmata de evaluarea ştiinţifică a propunerii, etapă finalizată. Or, instanţa, prin hotărârile sale nu poate decide finanţarea unei propuneri de proiect care nu a fost evaluată ştiinţific.

In drept, au fost invocate Ordonanţa Guvernului nr. 62/1999 privind înfiinţarea Unităţii Executive pentru Finanţarea Învăţământului Superior si a Cercetării Ştiinţifice Universitare, aprobata cu modificări prin Legea 150/2000 cu modificările, completările şi aprobările ulterioare prin Legea nr. 11/2021; C. civ., C. proc. civ., Ordinul nr. 5229 din 17 august 2020 pentru aprobarea metodologiilor referitoare la acordarea atestatului de abilitare, acordarea titlului de doctor, precum şi la soluţionarea sesizărilor cu privire la nerespectarea standardelor de calitate sau de etică profesională, inclusiv cu privire la existenţa plagiatului, în cadrul unei teze de doctorat, Legea Educaţiei Naţionale nr. 1/2011 cu modificările si completările ulterioare.

5. Răspunsul la întâmpinări

Deşi i-au fost comunicate în termenul legal, recurentul-reclamant nu a formulat răspuns la întâmpinările intimaţilor-pârâţi.

6. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

6.1. Elemente de fapt şi de drept esenţiale reţinute de prima instanţă

Prin Ordinul nr. 103/07.06.2021 emis de Ministerul Cercetării, Inovării şi Digitalizării, s-au aprobat lansarea competiţiei 2021 pentru tipul de Proiecte de Cercetare Exploratorie, Programului 4 "Cercetare fundamentală şi de frontieră" din cadrul Planului Naţional de Cercetare – Dezvoltare şi Inovare pe perioada 2015-2020 (PNCDI III), precum şi Pachetul de informaţii pentru derularea competiţiei 2021 pentru tipul de Proiecte de Cercetare Exploratorie, Programului 4 "Cercetare fundamentală şi de frontieră" din cadrul Planului Naţional de Cercetare-Dezvoltare şi Inovare pe perioada 2015-2020 (PNCDI III), conform Anexei care face parte integrantă din Ordin.

Pârâta-intimată UEFISCDI este instituţie publică aflată în subordinea Ministerului Educaţiei şi Cercetării care asigură atât realizarea de studii ce fundamentează procesul de repartizare a fondurilor alocate de la bugetul de stat pentru universităţi, cât şi coordonarea, din punct de vedere administrativ, a unor programe şi subprograme din Planul Naţional de Cercetare, Dezvoltare, Inovare.

În calitate de agenţie de finanţare a cercetării, organizează competiţii şi ulterior monitorizează implementarea proiectelor acceptate la finanţare.

Reclamantul C., în calitate de director al propunerii de proiect PCE x, a depus în competiţia PCE 2021 proiectul cu titlul "Exploatarea potenţialului biologic a unor principii active din gizdei şi cicoare, în parazitul Trichostrongzlidae, la ovine".

UEFISCDI a afişat electronic pe pagina de internet proprie, la data de 27.07.2021, că a declarat proiectul neeligibil, pe motiv că s-au indicat mai mult de 10 publicaţii în secţiunea B.2 din Cererea de finanţare.

Contestaţia înregistrată sub nr. x/30.07.2021 a fost respinsă, având în vedere precizările din Pachetul de informaţii, Anexa 2, Secţiunea B2, pct. e), potrivit cărora trebuiau indicate un număr de maxim 10 lucrări la această secţiune, indiferent de tipul acestora, în cazul în care acest număr este depăşit propunerea de proiect fiind exclusă din competiţie ("In urma analizei contestaţiei Dvs. înregistrata cu numărul 1286/30.07.2021, in cadrul şedinţei CNCS de analiza a contestaţiilor, domeniul E., având in vedere precizările din Pachetul de informaţii, Anexa 2, Secţiunea B2, pct. e): "se va indica un număr de maxim 10 lucrări la aceasta secţiune, indiferent de tipul acestora. Daca se indica mai mult de 10 lucrări la aceasta secţiune, propunerea de proiect va fi exclusa din competiţie.", s-a decis ca proiectul Dvs. ramane "Neeligibil").

Astfel, in concreto, proiectul a fost declarat neeligibil, ca urmare a faptului că în cererea de finanţare a indicat mai mult de 10 lucrări; cererea de finanţare a trebuit completată obligatoriu în limba engleză, iar în cuprinsul ei, în loc să apară rubrica "lucrări" (printr-o traducere exacta în engleză), apăreau 3 rubrici, respectiv "articles", "papers" şi "monograph".

Prin acţiunea de faţă, reclamantul a solicitat anularea următoarelor prevederi din Pachetul de informaţii, care reprezintă Anexa 1 din actul administrativ normativ:

"12. Procedura de depunere, evaluare şi selecţie a propunerilor de proiecte

Depunerea propunerilor de proiecte se realizează într-o singură etapă, utilizându-se platforma de depunere on-line, www.x.ro. Depunerea unei propuneri de proiect se face obligatoriu dintr-un cont creat de directorul de proiect (datele de identificare pentru crearea unui cont în platformă trebuie să fie cele ale directorului de proiect). Redactarea propunerii de proiect se face în limba engleză, cu excepţia proiectelor din domenii cu specific românesc (conform Anexei 5), unde se permite redactarea în limba română. Cererea de finanţare se scrie conform Anexei 2, la prezentul Pachet de informaţii."

Anexa 2 "Cererea de finanţare"

"B2. Vizibilitatea şi impactul contribuţiei ştiinţifice a directorului de proiect Se vor prezenta următoarele categorii de informaţii: e) se vor indica cele mai reprezentative publicaţii. Se va indica un număr de maxim 10 lucrări, indiferent de tipul acestora. Dacă se indică mai mult de 10 lucrări la această secţiune, propunerea de proiect va fi exclusă din competiţie."

6.2. Analiza motivelor de recurs invocate de recurentul-reclamant şi a apărărilor intimaţilor-pârâţi

6.2.1. Un prim motiv de recurs priveşte greşita calificare de către prima instanţă a actului administrativ atacat ca fiind unul individual, în loc de normativ.

Recurentul-reclamant a susţinut că ordinul atacat este un act administrativ cu caracter normativ deoarece:

- actul atacat conţine reguli generale şi impersonale, adresându-se unui număr nedeterminat de subiecţi de drept;

- Pachetul de informaţii aprobat prin Ordinul contestat vizează un interes generic, producând efecte faţă de un număr nedefinit de persoane (orice persoană care intenţionează să conducă proiecte de cercetare de înalt nivel ştiinţific în instituţii din România, programul adresându-se cercetătorilor cu performanţe demonstrate prin calitatea şi recunoaşterea internaţională a publicaţiilor ştiinţifice, inclusiv celor care activează în străinătate, deci şi cetăţenilor străini care doresc să conducă proiecte de cercetare la înalt nivel ştiinţific în instituţii din România);

- actul administrativ urmăreşte reglementarea unei situaţii juridice cu durată de peste 3 ani;

- jurisprudenţa ICCJ (Decizia nr. 1946/20.05.2020 referitoare la Ghidul solicitantului).

Prima instanţă a reţinut că actul administrativ cu caracter normativ reprezintă acea categorie de acte juridice care conţine o regulă, adică un act de aplicabilitate repetată, asupra unor subiecţi de drept nedeterminaţi, în timp ce actul administrativ cu caracter individual reprezintă acea categorie de acte care urmăreşte reglementarea unei situaţii juridice precise în raport cu un număr relativ restrâns şi determinabil de subiecţi de drept. Aşadar, cele două categorii de acte administrative trebuie diferenţiate atât în funcţie de obiectul lor, cât şi în raport de criteriul determinabilităţii persoanelor cărora li se aplică, criterii în raport de care prima instanţă a constatat că Ordinul nr. 103/2021 este act administrativ individual, întrucât acesta nu prevede reglementări de principiu şi nu are o aplicabilitate generală, ci urmăreşte reglementarea unei situaţii juridice precise (lansarea şi derularea Competiţiei 2021 pentru tipul de proiecte de Cercetare Exploratorie, Programul 4 "Cercetarea fundamentală şi de frontieră" din cadrul Planului Naţional de Cercetare-Dezvoltare şi Inovare pe perioada 2015-2020), în favoarea unui număr restrâns şi bine definit de subiecte de drept, respectiv cercetătorilor participanţi la competiţia 2021.

Înalta Curte constată că o definiţie a actului normativ se regăseşte în cuprinsul art. 3 lit. a) din Legea nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică: "act normativ – actul emis sau adoptat de o autoritate publică, cu aplicabilitate generală".

În jurisprudenţa sa constantă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a precizat că încadrarea unui act infralegislativ într-una dintre cele două categorii mai sus arătate nu se poate realiza prin "decuparea" unor dispoziţii din acel act, afectând în acest mod caracterul unitar al acestuia, ci prin examinarea integrală a conţinutului său, prin prisma trăsăturilor fiecăreia dintre cele două categorii de acte.

Prin actul administrativ cu caracter normativ se vor cuprinde reguli generale de conduită, impersonale şi de aplicabilitate repetată, în vederea aplicării unui număr nedeterminat de subiecţi.

Or, aceste trăsături nu se regăsesc în cazul Ordinului contestat; astfel, actul atacat nu are aplicabilitate generală, nu cuprinde reguli de conduită generale şi impersonale, aplicându-se unui număr determinat de subiecţi.

O clasificare fundamentală pe baza căreia se face delimitarea între actele administrative şi cele individuale este gradul de întindere a efectelor juridice. Actul administrativ normativ conţine astfel de reguli generale şi impersonale de conduită, asemenea legilor. Astfel, unul dintre criteriile de distincţie între cele două tipuri de acte administrative îl reprezintă acela al determinabilităţii persoanelor cărora li se aplică. Actul normativ are o aplicabilitate generală, asupra unui număr nedeterminat de persoane, pe când cel individual îşi produce efectele faţă de un număr restrâns şi determinat/determinabil de beneficiari, o manifestare de voinţă care creează, modifică sau stinge drepturi şi obligaţii în beneficiul sau în sarcina destinatarilor săi.

În ceea ce priveşte întinderea efectelor produse, actele administrative cu caracter normativ conţin reguli/norme cu caracter general, având aplicabilitate într-un număr nedefinit de situaţii, astfel că produc efecte juridice erga omnes faţă de un număr nedefinit de persoane, în timp ce actele administrative cu caracter individual urmăresc realizarea unor raporturi juridice într-o situaţie strict determinată şi produc efecte fie faţă de o singură persoană, fie faţă de un număr determinat sau determinabil de persoane.

Or, prin Ordinul atacat, s-a realizat lansarea unei competiţii determinate (referitoare la un anumit tip de proiecte, cu un calendar stabilit), ceea ce a născut dezbateri fiind art. 2 din Ordin care aprobă Pachetul de informaţii; din cercetarea structurii acestui pachet, rezultă că acesta cuprinde informaţii privind standardele minimale de eligibilitate pentru direcotrii de proiect, modelul cererii de finanţare, standardele minimale de eligibilitate pentru experţii evaluatori, fişa de evaluare, enumerarea domeniilor ştiinţifice, definiţii, modelele de declaraţii şi de acord al conducătorului de doctorat.

Structura concretizată a pachetului de informaţii reiese din prevederile art. 42 art. 42 din H.G. nr. 1265/2004 (prezentarea programului, incluzând scopul, obiectivele, conţinutul tematic, calendarul acţiunilor şi fondurile publice alocate cu această destinaţie; instrucţiuni privind modul în care se poate solicita şi obţine finanţarea în cadrul programului, cuprinzând: a) condiţiile de eligibilitate a ofertanţilor; b) categoriile de proiecte, activităţi, acţiuni care pot fi finanţate, precum şi condiţiile de finanţare; c) instrucţiunile de elaborare şi prezentare a propunerilor de proiecte; d) criteriile şi modul de evaluare şi selectare a propunerilor de proiecte; 3. modelul contractului de finanţare; 4. punctele de contact. »

În mod corect a reţinut prima instanţă că Ordinul atacat nu prevede reglementări de principiu şi nu are o aplicabilitate generală, ci urmăreşte reglementarea unei situaţii juridice precise- lansarea şi derularea Competiţiei 2021 pentru tipul de proiecte de Cercetare Exploratorie, Programul 4 "Cercetarea fundamentală şi de frontieră" din cadrul Planului Naţional de Cercetare-Dezvoltare şi Inovare pe perioada 2015-2020, în favoarea unui număr restrâns şi bine definit de subiecte de drept, respectiv cercetătorilor participanţi la competiţia 2021.

Argumentul invocat de recurent referitor la aplicabilitatea extinsă a ordinului atacat (cu privire la cercetători potenţiali din străinătate) nu reprezintă un aspect definitoriu, deoarece actul atacat nu cuprinde reguli de conduită generale şi impersonale, aplicându-se unui număr determinabil de subiecţi şi detaliază aspecte detaliate de aplicare în concret a legii prin descrierea procedurilor scrise aferente unei anumite competiţii declanşate.

În concluzie, motivul de recurs referitor la greşita aplicare a legii prin calificarea actului administrativ atacat ca fiind unul individual, este nefondat.

6.2.2. Motivul de recurs referitor la obligativitatea publicării în Monitorul Oficial a actului administrativ atacat

Reţinând caracterul de act administrativ individual, prima instanţă a arătat că devin aplicabile dispoziţiile art. 11 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 24/2004 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, potrivit cărora:

"(2) Nu sunt supuse regimului de publicare în Monitorul Oficial al României:

(...)

b) actele normative clasificate, potrivit legii, precum şi cele cu caracter individual, emise de autorităţile administrative autonome şi de organele administraţiei publice centrale de specialitate".

De asemenea, a arătat că sunt aplicabile dispoziţiile art. 55 alin. (3) din Anexa 1 la H.G. nr. 561/2009 pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea şi prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum şi a altor documente, în vederea adoptării/aprobării, potrivit cărora:

"Nu sunt supuse regimului de publicare în Monitorul Oficial al României, Partea I, ordinele, instrucţiunile şi alte acte cu caracter normativ clasificate potrivit legii, precum şi cele cu caracter individual".

În plus, s-a reţinut că nici actele normative în baza cărora a fost emis ordinul contestat (O.G. nr. 57/2002 privind cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică, aprobată cu modificări şi completări, H.G. nr. 1265/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind contractarea, finanţarea, monitorizarea şi evaluarea programelor, proiectelor de cercetare-dezvoltare şi inovare şi a acţiunilor cuprinse în Planul naţional de cercetare-dezvoltare şi inovare, H.G. nr. 583/2015 pentru aprobarea Planului naţional de cercetare-dezvoltare şi inovare pentru perioada 2015 - 2020 (PNCDI III) nu prevăd obligativitatea publicării în Monitorul Oficial a Pachetului de informaţii.

Potrivit prevederilor art. 42 din H.G. nr. 1265/2004:

"În scopul informării potenţialilor contractori, autoritatea contractantă publică pe pagina sa de Internet sau furnizează solicitanţilor, la cererea acestora, contra cost, pachetul de informaţii, care are următoarea structură-cadru:

1. prezentarea programului, incluzând scopul, obiectivele, conţinutul tematic, calendarul acţiunilor şi fondurile publice alocate cu această destinaţie;

2. instrucţiuni privind modul în care se poate solicita şi obţine finanţarea în cadrul programului, cuprinzând:

a) condiţiile de eligibilitate a ofertanţilor;

b) categoriile de proiecte, activităţi, acţiuni care pot fi finanţate, precum şi condiţiile de finanţare;

c) instrucţiunile de elaborare şi prezentare a propunerilor de proiecte;

d) criteriile şi modul de evaluare şi selectare a propunerilor de proiecte;

3. modelul contractului de finanţare;

4. punctele de contact. »

A mai reţinut prima instanţă că Ordinul nr. 103/2021 împreună cu anexa cuprinzând pachetul de informaţii a fost publicat pe pagina de internet a autorităţii contractante UEFISCDI, aspect necontestat în cauză, astfel că reclamantul nu poate invoca inopozabilitatea dispoziţiilor conţinute de Anexa Ordinului nr. 103/07.06.2021 pe care a înţeles să le conteste.

Înalta Curte nu va mai răspunde criticilor din recurs care susţineau obligativitatea publicării ordinului atacat în Montorul Oficial ca o consecinţă a calificării sale ca act normativ, cât timp acest aspect a fost deja staqtuat în cele de mai sus ca nefiind corect.

Din perspectiva corectei calificări ca fiind act individual, Înalta Curte constată că prima instanţă a realizat o corectă aplicare a legii în cadrul argumentelor redate mai sus, reţinând lipsa unei obligaţii de publicare în Monitorul Oficial. Astfel, şi acest motiv de critică este nefondat.

6.2.3. Motivul de recurs referitor la greşita aplicare a legii prin respingerea motivului de nulitate constând în folosirea limbii engleze în cadrul proiectului

În esenţă, recurentul a invocat faptul că procedură nu putea fi desfăşurată decât în limba română, faţă de dispoziţiile art. 13 din Constituţia României în România şi ale art. 36 din Legea 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

În fapt, prima instanţă a constatat că, potrivit prevederilor pct. 12 din Pachetul de informaţii 2021, redactarea propunerii de proiect se face în limba engleză, cu excepţia proiectelor din domenii cu specific românesc, unde se permite redactarea în limba română. Pct. 12.2-Procesul de evaluare prevede că "Proiectele sunt evaluate de experţi recunoscuţi pe plan internaţional. Pentru fiecare proiect, cel puţin 50% dintre experţii evaluatori sunt selectaţi din străinătate, din statele membre ale Uniunii Europene sau din alte state membre ale Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică, cu excepţia proiectelor cu specific românesc."

Înalta Curte constată că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a legii, reţinând că atâta vreme cât Pachetul de informaţii, nu este act normativ, nu sunt incidente prevederile art. 36 alin. (1), (2), (4) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, care se referă la actele normative.

Pe de altă parte, justificarea în concret a alegerii limbii engleze ca şi limbă de redactare a proiectului reprezintă un aspect de fapt şi care ţine de oportunitatea actului administrativ, aspect ce nu poate fi cenzurat în faţa instanţei de recurs în contencios administrativ.

În fine, recurentul nu a indicat nicio dispoziţie normativă în raport cu care prevederea pct. 12 din Pachetul de informaţii să fie nelegală, astfel că acest motiv de critică este nefondat.

6.2.4. Motivul de recurs referitor la greşita aplicare a legii prin respingerea motivului de nulitate referitor la ambiguitatea termenului de "papers"

Recurentul a susţinut că termenul folosit în limba engleză era susceptibil de traducere în limba română prin mai mulţi termeni echivalenţi, ceea ce putea crea dubii cu privire la aspectul dacă brevetele de invenţie reprezintă sau nu lucrări în sensul pachetului de informaţii.

Din perspectiva încadrării recursului în motive de nelegalitate, Înalta Curte constată că analiza existenţei unui asemenea dubiu se încadrează la motivul privind greşita aplicare a existentei unei vătămări a reclamantului din perspectiva art. 8 din Legea contenciosului administrativ.

Pe fondul susţinerii, Înalta Curte constată că în mod corect a reţinut prima instanţă faptul că susţinerea reclamantului privind neclaritatea derivată din traducerea termenului lucrare în limba engleză, este nefondată.

Conform Anexei 2 din Pachetul de informaţii, pct. B2 Vizibilitatea şi impactul contribuţiei ştiinţifice a directorului de proiect lit. e) se vor indica cele mai reprezentative publicaţii. Se va indica un număr maxim de 10 lucrări, indiferent de tipul acestora. Dacă se indică mai mult de 10 lucrări la această secţiune propunerea de proiect va fi exclusă din competiţie. Pentru Ştiinţele naturii, Ştiinţe exacte, Ştiinţe inginereşti şi Ştiinţe sociale şi economice se vor indica cele mai relevante lucrări ale directorului de proiect(max. 10), în care se pot include: Articole, Monografii, Brevete de invenţie. Prevederea este clară – indicarea a maximum 10 lucrări, care pot fi articole publicate de directorul de proiect, monografii ştiinţifice publicate de edituri internaţionale de prestigiu ori brevete de invenţie, fiind arătată şi consecinţa nerespectării ei, respectiv excluderea din competiţie. În subsidiar, se reţine ca argument şi împrejurarea că reclamantul a avut posibilitatea ca, în faza de consultare publică, 22.04.2021-21.05.2021, când Pachetul de informaţii a fost publicat pe pagina de internet a UEFISCDI, să depună observaţii referitoare la condiţiile de eligibilitate care i-ar putea vătăma interesele.

6.2.5. Motivul de recurs referitor la greşita aplicare a legii prin nereţinerea existenţei unei discriminări

Prin discriminare se înţelege situaţia în care o persoană beneficiază de un tratament mai puţin favorabil decât o altă persoană care a fost, este sau ar putea fi într-o situaţie comparabilă, pe baza oricărui criteriu de discriminare prevăzut de legislaţia în vigoare.

Or, situaţia unui director de proiect care a depus un număr de lucrări peste cel cerut în mod obligatoriu de documentaţie nu este comparabilă cu cea a unui altui director de proiect care ar fi respectat numărul maxim de lucrări, dar nu a respectat numărul maxim de pagini al cererii de finanţare; depăşirea numărului de pagini al cererii de finanţare nu este echivalentă cu depăşirea numărului de lucrări indicate în secţiunea B2.

Dincolo de argumentul că evaluatorii nu ar avea atribuţia de a stabili care sunt cele mai reprezentative lucrări ale directorului de proiect şi, drept urmare, care dintre acestea ar trebui să fie excluse, în măsura în care se depăşeşte numărul fixat de Pachetul de informaţii, Înalta Curte mai reţine şi faptul că reprezintă un element de autonomie a instituţiei publice modalitatea de stabilire a regulilor de participare la competiţii. Autoritatea care emite actul are capacitatea de a alege, dintre mai multe soluţii posibile, pe cea care corespunde cel mai bine interesului public care trebuie ocrotit, relevând deci calitatea actului administrativ de a satisface atât rigorile stricte ale legii, cât şi o nevoie socială determinată într-un timp şi loc aparte.

Astfel, instanţa de contencios administrativ are de verificat conformitatea actului cu legea şi respectarea în conduita autorităţii emitente, a justului echilibru între dreptul subiectiv sau interesul legitim privat pretins vătămat al reclamantului şi interesul public pe care autorităţile publice sunt chemate să le ocrotească. Numai în măsura în care probele cauzei conduc către concluzia ruperii acestui just echilibru printr-o exercitare abuzivă, excesivă a dreptului de apreciere a autorităţilor publice, se poate vorbi de un exces de putere în sensul art. 2 din Legea nr. 554/2004.

Raportul de drept administrativ este însă guvernat şi de principiul proporţionalităţii între măsura dispusă în fiecare caz individual şi interesul public ocrotit, impunându-se ca actele administrative să nu depăşească limitele a ceea ce este adecvat şi necesar pentru a atinge scopul urmărit, astfel ca inconvenientele cauzate particularului să nu fie disproporţionate în raport cu scopurile urmărite. Altfel spus, orice măsură administrativă adoptată trebuie să fie adecvată, necesară şi corespunzătoare scopului urmărit, ţinându-se seama de natura, gravitatea şi frecvenţa neregulilor constatate, precum şi de amploarea şi de implicaţiile acestora.

Or, în speţă, toate aceste cerinţe esenţiale au fost respectate în cauză, actul administrativ respectiv fiind suficient de clar din perspectiva celor criticate de către recurentul-reclamant, astfel că şi acest motiv de nulitate a fost în mod corect respins de către prima instanţă.

În fine, Înalta Curte constată că nici susţinerea conform căreia actele emise de pârâţi contravin unor acte normative cu forţă superioară şi că ar fi fost încălcat principiul predictibilităţii cadrului de reglementare prevăzut de art. 2 alin. (1) din PNCDI III, nu pot fi reţinute, astfel că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a legii prin respingerea acţiunii reclamantului, ca nefondată.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 497 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul C. împotriva sentinţei civile nr. 337 din 4 iulie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara – secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 5 decembrie 2023.