Military service reinstatement revision appeal deemed null for lacking specific cassation grounds

Şedinţa publică din data de 5 decembrie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".

Circumstanţele cauzei

Obiectul cererii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naţionale, a solicitat anularea ordinului MAN nr. 133/4.10.1985, ca fiind nul absolut şi să fie obligat pârâtul să-l repună în drepturile militare şi civile, cu recunoaşterea integrală a vechimii pe perioada 4.10.1985 până la reactivarea.

A solicitat, de asemenea, obligarea pârâtului la plata de daune morale şi materiale în cuantum de 9.000.000 RON.

Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1186 din 14 martie 2018, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia autorităţii de lucru judecat şi a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naţionale, pentru existenţa autorităţii de lucru judecat.

Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul A., criticând hotărârea atacată pentru motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Hotărârea pronunţată de instanţa de recurs

Prin Decizia nr. 2180 din 06 aprilie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie– secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 1186 din 14 martie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Cererea de revizuire formulată în cauză

Prin cererea înregistrată la data de 22.06.2021, revizuentul A. a formulat in contradictoriu cu intimatul Ministerul Apărării Naţionale cerere de revizuire a sentinţei civile nr. 1186/14.03.2018 în temeiul art. 509 pct. 5 din noul C. proc. civ.

Hotărârea ce face obiectul controlului judiciar dedus prezentei judecăţi

Prin sentinţa civilă nr. 1550 din data de 02 noiembrie 2021, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. în contradictoriu cu intimatul MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE.

Recursul exercitat de revizuent

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs revizuentul A. şi, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 3, 5 şi 8 din C. proc. civ., a solicitat casarea sentinţei recurate şi trimiterea dosarului la secţia litigii de muncă.

Fără a sistematiza şi grupa criticile în raport de fiecare caz de casare în parte, în cadrul motivelor de recurs, a susţinut recurentul că respingerea cererii de revizuire pe motiv că nu s-a judecat fondul litigiului de nici o secţie de contencios administrativ de la toate instanţele pe parcursul acestui istoric juridic pe fond nu este de natură să se respingă cererea de revizuire, ca inadmisibilă, deoarece blochează accesul la justiţie a justiţiabilului, atâta timp cât partea litigioasă nu a fost analizată pe fond.

Referitor la faptul că este autoritate de lucru judecată raportat la sentinţa civilă anterior pronunţată de instanţe, susţine recurentul că instanţa de control judiciar a statuat în decizii definitive faptul că, dacă litigiul de muncă nu a fost soluţionat pe fond, nu există autoritate de lucru judecat sau lucru judecat.

Având în vedere faptul că sentinţa civilă criticată este pronunţată de secţia de contencios administrativ, solicită instanţei de recurs să verifice admisibilitatea cererii de recurs şi sub aspectul prevăzut de art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, care prevede că admisibilitatea cererii de revizuire cu condiţia că nu a fost analizat fondul este neconstituţională, sens în care invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 1609/2010 ce a statuat că instanţele pot analiza speţa dedusă judecăţii şi fără evocarea fondului de instanţa anterioară.

Apărările intimatei-pârâte

Intimatul Ministerul Apărării Naţionale a formulat întâmpinare împotriva recursului promovat de revizuent, solicitând respingerea acestuia, în principal, ca fiind nul, iar în subsidiar, ca nefondat, cu consecinţa menţinerii, ca legală şi temeinică, a hotărârii recurate.

Răspunsul la întâmpinare

Recurentul – revizuent B. a combătut apărările intimatului Ministerul Apărării Naţionale din întâmpinare, în cadrul unui Răspuns la întâmpinare. A invocat Decizia nr. 3632 pronunţată în dosarul nr. x/2016 la data de 17 noiembrie 2017 ce are legătură directă cu acest litigiu, respectiva instanţă pronunţându-se definitiv şi irevocabil în sensul că nu este autoritate de lucru judecat.

Mai susţine şi că articolul 21 din Legea nr. 554/2004 a fost declarat neconstituţional de către Curtea Constituţională cu privire la fond sau evocarea fondului, sens în care solicită casarea sentinţei de fond.

Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin Rezoluţia Preşedintelui completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului din data de 26.04.2023, a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 05 decembrie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor. La acest termen de judecată, luând act de concluziile reprezentantului intimatului cu privire la excepţia nulităţii recursului, recurentul solicitând judecarea în lipsă, Înalta Curte a reţinut cauza spre soluţionare, urmând ca, în temeiul art. 248 C. proc. civ. să analizeze mai întâi excepţia invocată în cauză, aceasta putând face inutilă cercetarea pe fond a recursului.

Soluţia Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., mai întâi excepţia nulităţii recursului, invocată de intimatul Ministerul Apărării Naţionale, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, raportat la dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., reţinând următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 22.06.2021, revizuentul A. a formulat in contradictoriu cu intimatul Ministerul Apărării Naţionale cerere de revizuire a sentinţei civile nr. 1186/14.03.2018 în temeiul art. 509 pct. 5 din noul C. proc. civ.

Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, prin hotărârea ce face obiectul controlului judiciar de faţă, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. în contradictoriu cu intimatul MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE, reţinând în esenţă că nu este îndeplinită condiţia premisă de admisibilitate, dat fiind faptul că sentinţa atacată cu revizuire nu este o hotărâre pronunţată asupra fondului, sau care evocă fondul, astfel cum impun dispoziţiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 3, 5 şi 8 C. proc. civ.

Analizând mai întâi excepţia nulităţii recursului, invocată de intimatul Ministerul Apărării Naţionale, în cadrul întâmpinării, faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că, potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.,

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că: "Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat: "Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Reţine astfel Înalta Curte că recursul este o cale extraordinară de atac, care poate fi exercitată numai pentru motivele de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Analizând cererea de recurs din perspectiva dispoziţiilor mai sus menţionate, se constată că, deşi recurentul, în cadrul cererii de recurs, a invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 3, 5 şi 8 din C. proc. civ., în motivarea cererii de recurs nu a adus critici care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute în textele de lege anterior menţionate.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., ce reglementează situaţia când "hotărârea a fost dată cu încălcarea competenţei de ordine publică a alte instanţe, invocată în condiţiile legii", constată Înalta Curte că acesta a fost invocat doar formal, argumentele recurentului referitoare la soluţia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie într-un alt dosar, respectiv în dosarul nr. x/2020 neputând fi încadrate în acest motiv de nelegalitate.

Nici cu privire la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. conform căruia, "casarea unei hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii", recurentul nu a indicat vreo normă de procedură încălcată de către instanţa de fond, astfel că, simpla invocare a acestui articol nu este de natură a conduce la concluzia că cerinţa imperativă a dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. a fost îndeplinită în cauză de către recurentul-reclamant.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, alături de celelalte menţiuni prevăzute cu caracter imperativ, şi motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea ca motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Pentru a conduce la casarea hotărârii atacate pentru motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recursul nu se poate limita la o simplă indicare "de formă" a textului art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., cerinţa legală a "dezvoltării motivelor" implicând determinarea criticilor punctuale şi indicarea în concret a regulilor de procedură încălcate de instanţă, cerinţă nerespectată de către recurent cu ocazia invocării acestui prim motiv de recurs, ceea ce conferă susţinerilor recurentului doar o aparenţă de motivare, însă nu reprezintă un argument suficient pentru a provoca o analiză de legalitate a hotărârii recurate pe acest motiv de recurs.

În ceea ce priveşte motivul de casare, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., care vizează încălcarea sau aplicarea greşită de către instanţă a normelor de drept material, Înalta Curte subliniază că, pentru a fi incident acest motiv de nelegalitate, este necesar ca, din modul în care este redactată hotărârea să nu se poată determina dacă legea a fost sau nu corect aplicată, ori ca instanţa să recurgă la textele de lege aplicabile speţei, dar fie să le încalce, în spiritul sau litera lor, fie să le aplice greşit (de ex: instanţa aplică o normă generală, nesocotind existenţa normei speciale, aplică o normă care nu este incidentă în speţă, dă o interpretare greşită textului de lege corespunzător situaţiei de fapt).

În cazul de faţă, recurentul nu a indicat nici o normă de drept material încălcată sau aplicată greşit de către prima instanţă, ci s-a limitat a susţine doar că "respingerea cererii de revizuire pe motiv că nu s-a judecat fondul litigiului de nici o secţie de contencios administrativ de la toate instanţele pe parcursul acestui istoric juridic pe fond nu este de natură să se respingă cererea de revizuire ca inadmisibilă, deoarece blochează accesul la justiţie a justiţiabilului, atâta timp cât partea litigioasă nu a fost analizată pe fond".

Analizând actele şi lucrările dosarului din toate etapele procesuale, se constată cu uşurinţă că, în recursul de faţă, revizuentul critică, în esenţă, soluţia de respingere a acţiunii sale, pentru existenţa autorităţii de lucru judecat pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti printr-o altă sentinţă, verificată de instanţa de control judiciar şi menţinută ca atare, urmare a respingerii recursului promovat de acelaşi recurent.

Astfel, Înalta Curte reţine că prezenta cerere de recurs nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., întrucât, chiar dacă recurentul a invocat formal motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 3, 5 şi 8 din C. proc. civ., aspectele dezvoltate în cuprinsul cererii nu permit încadrarea acestora în niciunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurentul exprimându-şi doar nemultumirea cu privire la soluţia dată pe fondul cererii de chemare în judecată, în condiţiile în care hotărârea ce face obiectul controlului judecătoresc dedus judecăţii de faţă a fost pronunţată în soluţionarea unei cereri de revizuire formulată de aceeaşi parte şi respinsă, ca inadmisibilă de către instanţă, prin raportare la dispoziţiile art. 509 alin. (1) C. proc. civ.

Se constată, aşadar, că motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 3, 5 şi 8 C. proc. civ. au fost invocate doar formal de către recurent, fără a se indica în concret, raportat la textele invocate, care sunt motivele de nelegalitate a hotărârii recurate, analiza de nelegalitate a hotărârii recurate fiind astfel imposibil de realizat.

Or, exprimarea nemulţumirii faţă de soluţia pronunţată, fără indicarea unor motive concrete de nelegalitate care să poată fi analizate fie şi prin prisma dispoziţiilor art. 489 alin. (3) C. proc. civ., nu poate echivala cu motivarea recursului.

Motivele de recurs sunt instituite prin dispoziţii procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situaţii ce nu au fost avute în vedere la legiferare şi trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate, spre deosebire de Codul anterior în care motivele vizau şi netemeinicia acesteia.

În speţa de faţă, însă, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant nu a formulat nicio critică posibil a fi circumscrisă unuia din motivele de nelegalitate prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., aptă să conducă la casarea hotărârii recurate.

Lecturând cererea de recurs, Înalta Curte nu a putut identifica în cadrul acesteia critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa învestită cu cererea de revizuire, prin raportare la motivele de recurs invocate.

Obligaţia de motivare presupune indicarea în concret a motivelor pentru care partea invocă încălcarea competenţei de ordine publică a altei instanţe, precum şi a regulilor de procedură încălcate de prima instanţă, ori a normelor de drept material încălcate sau aplicate greşit de instanţa inferioară.

Împrejurarea că recurentul nu este de acord cu soluţia la care a ajuns prima instanţă nu este suficientă pentru a considera că recursul este motivat.

În practica judiciară s-a decis că simpla nemulţumire a unei părţi sau a părţilor în litigiu faţă de hotărârea pronunţată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligaţia să-şi întemeieze recursul pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute limitativ de lege.

Prin urmare, recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind învestită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport cu dispoziţiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În acest sens, Înalta Curte constată că, potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.: "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Prin urmare, Înalta Curte constată că susţinerile recurentului nu reprezintă veritabile critici împotriva sentinţei recurate şi, ca atare, nu pot fi apreciate drept motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, în sensul exigenţelor prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.. Or, această neregularitate a cererii de recurs este sancţionată cu nulitatea.

Această soluţie nu aduce atingere Constituţiei României, care prevede exercitarea căilor de atac în condiţiile prevăzute de lege, şi nici Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, care prevede dreptul la un singur grad de jurisdicţie în materie civilă (art. 6 par. 1 CEDO şi care are prioritate de aplicare faţă de dreptul generic la un remediu efectiv prev. de art. 13 din Convenţie), referirea la "recurs" neputând fi în niciun caz înţeleasă ca referindu-se la calea de atac de reformare a recursului din dreptul intern, înţelesul corect al acestei noţiuni fiind acela de "remediu".

Este evident că motivele de nelegalitate trebuie să îmbrace forma unor critici concrete aduse hotărârii atacate, în sensul de a se preciza care sunt regulile de procedură încălcate de către instanţă, a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii ori normele de drept material încălcate sau aplicate greşit de instanţa inferioară, partea neputându-se rezuma la o simplă invocare formală a cazurilor menţionate la art. 488 alin. (1) C. proc. civ. şi la reluarea unor susţineri anterioare, din care instanţa de recurs să poată deduce anumite aspecte neprecizate expres de recurent.

Conform art. 488 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru ipotezele prevăzute la pct. 1-8.

Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., motivele de recurs desemnează ipotezele expres şi limitativ prevăzute de lege pentru care se poate cere casarea hotărârii atacate iar textul legal se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalităţii hotărârii recurate, prin indicarea regulilor de procedură, a eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste norme de procedură, ori a normelor de drept material încălcate sau aplicate greşit de instanţa inferioară, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Reţinând astfel că, prin cererea de recurs nu a fost formulată nicio critică posibil a fi circumscrisă motivelor de nelegalitate prevăzute strict şi limitativ la dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a face aplicarea dispoziţiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ. şi, admiţând excepţia nulităţii recursului, invocată de intimatul Ministerul Apărării Naţionale, va constata nul recursul formulat de revizuentul A..

Soluţia instanţei de recurs. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse şi constatând că recurentul – revizuent nu s-a conformat exigenţelor cerute de lege şi nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs în vreunul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. şi, cum în cauză nu pot fi reţinute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancţiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. şi, pe cale de consecinţă, admiţând excepţia nulităţii recursului, invocată de intimatul Ministerul Apărării Naţionale, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va constata nul recursul formulat de revizuentul A., făcând aplicarea dispoziţiilor art. 499 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul formulat de revizuentul A. împotriva sentinţei civile nr. 1550 din data de 2 noiembrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 5 decembrie 2023.