Late-payment penalties claim quashed and remanded for new merits review over unmotivated rejection.

Şedinţa publică din data de 29 noiembrie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Acţiunea judiciară

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a, contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2021, reclamanta A. S.A. a chemat în judecată pe pârâta Direcţia Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Călăraşi, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză să dispună obligarea pârâtei la plata, în termen de 3 zile calendaristice de la data soluţionării cererii, a despăgubirilor în valoare de 11.687.463,2 RON, aferente celor 19.248 de capete porcine ucise pentru lichidarea focarului de pestă porcină africană, sub sancţiunea unor penalităţi de 0,5% din valoarea despăgubirilor pentru fiecare zi de întârziere şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 22.10.2021, reclamanta A. S.A a depus precizare la acţiune, prin care a arătat că renunţă la soluţionarea cauzei în contradictoriu cu pârâtul B. şi că pretenţiile deduse judecăţii, cu titlu de penalităţi de 0,5% pentru fiecare zi de întârziere, sunt solicitate ca despăgubiri pentru prejudiciul cauzat reclamantei prin neplata înăuntrul termenului legal de 90 de zile a sumei de 11.687.463,20 RON.

La data de 03.11.2021, reclamanta a depus note scrise, prin care a confirmat încasarea sumei de 11.687.462,8 RON din totalul de 11.687.463,2 care a fost stabilit prin procesul-verbal din data de 11.03.2021. Partea a arătat că nu mai solicită diferenţa de 0,4 RON, rămasă neachitată din debitul principal.

De asemenea, în considerarea achitării voluntare de către pârâtă a debitului principal, a solicitat, în temeiul art. 436 alin. (2) C. proc. civ., continuarea judecăţii cu privire la pretenţiile rămase nerecunoscute până în prezent, respectiv:

- capătul de cerere nr. x, astfel cum a fost precizat, cu privire la despăgubirile reclamantei

- capătul de cerere nr. x, cu privire la cheltuielile de judecată.

Totodată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata de despăgubiri,reprezentând un total de penalităţi aferente fiecărei zi de întârziere, în cuantum de 0,5% pentru fiecare zi de întârziere din valoarea despăgubirilor achitate tardiv, anume suma de 3.076.347,19 RON, defalcată după cum urmează:

- debit neachitat: 11.687.463,2 RON x 0,5% = 58.437,31 RON/zi. Prima zi după scadenţă (10.05.2021) – data plăţii 1 (24.06.2021) = 45 zile întârziere; respectiv 58.437,31 x 45 zile = 2.629.687,95 RON;

- debit neachitat: 3.813.615,95 RON x 0,5% = 19.068,07 RON/zi. Data plăţii 1 (25.06.2021) – data plăţii 2 (27.06.2021) = 3 zile de întârziere; respectiv 19.068,07 RON x 3 zile = 57.204,21 RON.

- debit neachitat: 1.188.999,2 RON x 0,5% = 5.944,99 RON/zi. Data plăţii 2 (28.06.2021) – data plăţii 3 (25.08.2021) = 58 zile de întârziere; respectiv 5.944,99 RON x 58 zile = 344.809,42 RON.

- debit neachitat: 228.999,2 RON x 0,5% = 1.144,99 RON/zi. Data plăţii 3 (26.08.2021) – data plăţii 4 (04.10.2021) = 39 zile de întârziere; respectiv 1.144,99 RON x 39 zile 44.654,61 RON;

- total: 2.629.687,95 RON + 57.204,21 RON + 344.809,42 RON + 44.654,61 RON = 3.076.347,19 RON.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a, contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2048 din 29.12.2021:

- a luat act de cererea de renunţare la judecată a reclamantei în contradictoriu cu pârâtul B., în calitate de Director executiv al DSVSA Călăraşi, cerere formulată la data de 21.10.2021;

- a luat act de cererea de renunţare la judecată a reclamantei în contradictoriu cu pârâta DSVSA Călăraşi, cerere formulată la data de 02.11.2021, pentru diferenţa de 0,4 RON, debit principal;

- a respins acţiunea reclamantei, astfel cum a fost restrânsă, formulată în contradictoriu cu pârâţii B. şi DSVSA Călăraşi, ca neîntemeiată;

- a respins cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta A. S.A., care a solicitat casarea acesteia şi:

- în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe;

În subsidiar, rejudecarea cauzei şi admiterea acţiunii, astfel cum a fost precizată, în sensul obligării intimatei DSVSA Călăraşi la plata despăgubirilor solicitate, în valoare de 3.076.347,19 RON, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea căii de atac, încadrate în drept în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 şi 8 C. proc. civ., recurenta a susţinut faptul că sentinţa contestată a fost pronunţată fără a se judeca fondul, în contextul în care prima instanţă a omis să reţină întemeierea cererii introductive pe instituţiile "refuzului nejustificat" asimilat, respectiv pe "faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal", instituţii reglementate de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Recurenta a precizat ca instanţa de fond s-a raportat doar la incidenţa în cauza de faţă a instituţiei "refuzului nejustificat", prin prisma definiţiei sale stricto sensu. Însă, cauzele juridice pe care acesta le-a invocat vizează:

- pe de o parte, cazurile calificate de legiuitorul drept "refuzul nejustificat" asimilat, care beneficiază de semnificaţie proprie, fiind vorba despre "nepunerea în executare a actului administrativ emis ca urmare a soluţionării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile." În speţă, nepunerea în executare înseamnă refuzul plăţii despăgubirilor ce îi sunt datorate în termenul de 90 de zile, iar actul administrativ este reprezentat de procesul-verbal de stabilire a despăgubirilor emis la data de 11.03.2021;

- pe de altă parte, cazurile calificate de legiuitorul drept "faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal", adică în termenul de 90 de zile, conform prevederilor art. 5 alin. (1) din Normele metodologice din 2009, adoptate prin H.G. nr. 1214/2009.

Recurenta a arătat că sentinţa contestată nu este motivată în raport de cauzele juridice invocate în acţiune, ceea ce înseamnă că soluţia a fost pronunţată fără a se judeca fondul, împrejurare care impune casarea şi trimiterea cauzei spre judecare aceleaşi instanţe.

În al doilea rând, recurenta a subliniat faptul că instanţa de fond a reţinut în mod eronat succesiunea evenimentelor aflate în discuţie, prin raportare la momentul împlinirii termenului de 90 de zile. În concret, acest termen s-a împlinit anterior parcurgerii tuturor procedurilor administrative pentru efectuarea plăţi, respectiv, cel mai târziu, la data de 09.05.2021.

În al treilea rând, recurenta a arătat faptul că prima instanţă a reţinut în mod greşit consecinţele evenimentelor ce sunt reclamate în speţă, prin raportare la momentul împlinirii termenului de 90 de zile.

Recurenta opinează în sensul că atâta timp cât legiuitorul a calculat termenul de 90 de zile de plată a despăgubirilor începând cu momentul sacrificării animalelor, obligaţia statului, prin intermediul instituţiilor de resort, era de a iniţia toate procedurile necesare într-o manieră în care acestea să fie îndeplinite până la momentul epuizării celor 90 de zile. Însă, partea a recepţionat primele plăţi doar după 140 de zile de la data sacrificării animalelor, adică cu 50 de zile de întârziere.

Contrar susţinerilor primei instanţe, prejudiciile au existat şi au rezultat din lipsirea societăţii de posibilitatea de desfăşurare a obiectului de activitate, ca urmare a sacrificării întregului efectiv de animale.

Stabilirea prejudiciului s-a făcut prin raportare la o sumă forfetară, calculată pe zi de întârziere şi dimensionată similar (0,5% pe zi) penalităţilor de întârziere pe care societatea a trebuit să le achite partenerilor săi comerciali (0,3% pe zi).

4. Apărările formulate în cauză

Intimata Direcţia Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Călăraşi a formulat întâmpinare/note scrise în care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, pentru apărările prezentate la dosar.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, în limitele şi pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Aşa cum s-a prezentat la pct. 1 din decizia de faţă, obiectul acţiunii deduse judecăţii în contencios administrativ constă în obligarea intimatei Direcţia Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Călăraşi la plata unor despăgubiri în cuantum de 3.076.347,19 RON, rezultate din refuzul efectuării plăţii despăgubirilor în sumă de 11.687.463,2 RON, în termenul de 90 de zile, instituit de prevederile art. 5 alin. (1) din Normele metodologice din 2009, adoptate prin H.G. nr. 1214/2009.

După cum s-a arătat la pct. 2 din prezenta decizie, prima instanţă a respins acţiunea reclamantei, ca neîntemeiată, cu motivarea că partea nu a probat îndeplinirea cumulativă a condiţiilor impuse de dispoziţiile art. 565 alin. (2) din Codul Administrativ.

Înalta Curte nu împărtăşeşte soluţia pronunţată de prima instanţă şi apreciază că sunt fondate motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ.

Aşa cum s-a arătat de către recurentă, sentinţa contestată a fost pronunţată fără a se judeca fondul, în contextul în care prima instanţă a omis să reţină întemeierea cererii introductive pe instituţiile "refuzului nejustificat" asimilat, respectiv pe "faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal", instituţii reglementate de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

În concret, conform prevederilor art. 2 alin. (1) lit. i) din legea anterior nominalizată, refuzul nejustificat de a soluţiona o cerere reprezintă "exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane; este asimilată refuzului nejustificat şi nepunerea în executare a actului administrativ emis ca urmare a soluţionării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile."

Este de observat faptul că legiuitorul român a schimbat optica cu privire la noţiunea de "refuz nejustificat de a soluţiona o cerere", prin introducerea în cuprinsul acesteia a situaţiei de nepunere în executare actului administrativ emis ca urmare a soluţionării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile.

Pe cale de consecinţă, ipoteza neexecutării unui act administrativ emis de autoritatea publică, ca răspuns la cererea petentului, a fost încadrată în noţiunea de refuz nejustificat.

Situaţia de fapt care a condus la promovarea prezentului litigiu este următoarea:

Recurenta întreprinde activităţi zootehnice de tipul creşterii industriale de porcine, prin intermediul infrastructurii de care dispune în acest sens, inclusiv la Ferma nr. 3 Modelu din judeţul Călăraşi. În urma unei analize efectuate în data de 21.01.2021 asupra efectivelor din această fermă, Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală a emis buletinul de analiză nr. x/21.01.2021, cu rezultat pozitiv pentru pestă porcină africană. În baza rezultatului, au fost emise Ordinul Prefectului nr. 41/22.01.2021, decizia centrului local de control al bolilor Călăraşi nr. 679/22.01.2021, Decizia DSVSA Călăraşi nr. 4/22.01.2021 şi a fost declarat oficial un focar de PPA la ferma recurentei. Lichidarea focarului a avut loc în perioada 23.01.2021 - 08.02.2021, timp în care au fost sacrificate în total 19.248 capete porcine. Ca urmare a întocmirii documentaţiei corespunzătoare a finalizării sacrificărilor şi a efectuării lucrărilor Comisiei de evaluare, prin Procesul-verbal încheiat la data de 11.03.2021, recurentei i-a fost stabilit dreptul de a încasa despăgubiri în sumă de 11.687.463,2 RON.

Conform prevederilor art. 5 alin. (1) din Normele metodologice din 2009, adoptate prin H.G. nr. 1214/2009, recurenta era îndreptăţită să primească aceste despăgubiri în termen de 90 de zile. Pentru încasarea acestora, recurenta s-a adresat autorităţii intimate prin adresa nr. x/05.05.2021 şi adresa din data de 12.05.2021. Recurenta susţine faptul că plata despăgubirilor s-a făcut abia după 140 de zile de la data sacrificării animalelor, respectiv cu 50 de zile întârziere, motiv pentru care apreciază că este îndreptăţită să primească penalităţi de întârziere.

Înalta Curte constată faptul că instanţa de fond nu a analizat cauzele juridice invocate prin acţiune de către recurentă, în condiţiile în care aceasta s-a raportat doar la incidenţa instituţiei "refuzului nejustificat", prin prisma definiţiei sale stricto sensu. Însă, cauzele juridice pe care recurenta le-a invocat vizează:

- pe de o parte, cazurile calificate de legiuitorul drept "refuzul nejustificat" asimilat, care beneficiază de semnificaţie proprie, fiind vorba despre "nepunerea în executare a actului administrativ emis ca urmare a soluţionării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile." În speţă, nepunerea în executare înseamnă refuzul plăţii despăgubirilor ce îi sunt datorate în termenul de 90 de zile, iar actul administrativ este reprezentat de procesul-verbal de stabilire a despăgubirilor emis la data de 11.03.2021;

- pe de altă parte, cazurile calificate de legiuitorul drept "faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal", adică în termenul de 90 de zile, conform prevederilor art. 5 alin. (1) din Normele metodologice din 2009, adoptate prin H.G. nr. 1214/2009.

În concluzie, nemotivarea hotărârii sub aspectele de esenţă echivalează cu necercetarea fondului cauzei, situaţie în raport cu care, pentru respectarea dublului grad de jurisdicţie, se impune admiterea recursului şi trimiterea cauzei spre rejudecare către aceeaşi instanţă care urmează să se pronunţe asupra cauzelor juridice invocate de recurentă prin acţiunea dedusă judecăţii. Totodată, instanţa de trimitere urmează să analizeze şi îndeplinirea condiţiilor impuse de prevederile art. 577 din Codul administrativ.

Instanţa de control judiciar apreciază că nu se mai impune să analizeze celelalte critici de nelegalitate prezentate de recurentă, subsumate motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 şi art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la art. 496 şi art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 2048 din 29 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 29 noiembrie 2023.